Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Romania securista la export
de Liviu Cangeopol (in foto impreuna cu Dan Petrescu, aflat in picioare)
Pentru cine a citit scrierile sale radicale cu tenta social-filosofica, Horia Roman Patapievici este un individ pe care, cel putin in privinta partii tenebroase a poporului roman, nu-l poti duce cu zaharelul. Doar Cioran sa-l mai fi depasit la exprimarea dispretului fata de cacanaria multimilor, micimea indivizilor si precaritatea institutiilor nationale. Atat de dur s-a exprimat d-l Patapievici vizavi de lipsa de noblete si noianul de cusururi ale romanilor, incat a fost cat pe ce ca securistii patrioti ai lui C.V. Tudor sa-si iasa si mai mult din minti si sa-l arunce de la balconul Parlamentului in capul presedintelui ales cu ocazia infierarii verbale a sistemului comunist si a colaboratorilor politiei politice a patriei. Din fericire, gorilele vadime s-au abtinut la timp, caci pe d-l Patapievici l-ar fi ologit de pomana.
Dar s-o luam usor cu pripitul pe scari. In Septembrie 2006, Sorin Antohi iese dramatic la scena deschisa si publica o scrisoare lacrimogena in care dezvaluia ceea ce toti cunoscutii sai stiau de ani buni: turnase la Securitate pe rupte din frageda adolescenta. In toiul reactiilor iscate s-a aflat, potrivit cotidianului Ziua din 17 Noiembrie 2006, ca “Pagina electronica a MAE il indica drept presedinte al proiectatei Fundatii Gojdu pe Sorin Antohi.” Numirea fusese decisa de d-l ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. O alta stire de sezon stipula ca d-l Patapievici, prin calitatea sa de membru al CNSAS, cunostea inca din 2002 latura duhovniceasca a soptitorului Antohi, pe care o descoperise in arhivele institutiei de la care lua o leafa frumusica, dar a preferat sa taca, spre binele celui pe care partidul il pusese acolo ca sa-l deconspire.
Timpul s-a scurs, o alta unitate operativa s-a rulat la Palatul Pionierilor si iata ca d-lui Patapievici i-a fost repartizata o alta functie, fiind plantat ca presedinte al Institutului Cultural Roman, institutie care se ocupa de promovarea imaginii culturale a patriei in lume. Acum sa va vedem: care ar fi puntea de legatura organica dintre arhivele Securitatii si cultura scoasa la export? Eram sigur ca n-o sa va scape: Serviciul de Informatii Externe. Mai trece ceva vreme si fostul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, este rotit si el, ca director al…Serviciului de Informatii Externe. Cine isi inchipuie ca o persoana este numita hodoronc-tronc in fruntea unui serviciu secret atat de simandicos fara ca aceasta sa fi avut deja stranse legaturi cu Reteaua este rugat sa paraseasca lectura acestui text. Precedenta putea fi dobandita la Ministerul Afacerilor Externe (pe vremuri, racolat in proportie coplesitoare), in fruntea caruia nu putea ajunge un oarecare, oricat de “promitator” diplomat ne era impus de fortele interesate sa credem (s-a vazut ceva mai tarziu cat de competent a fost d-l ministru).
Ne intoarcem o jumatate de tura: pe cand era titular la Externe, in vara anului 2005, d-l Ungureanu a numit ambasador plin la Viena un alt notoriu securist iesean: Andrei Hoisie, alias Corbea. De notat ca, din timpuri stravechi, capitala Austriei a fost placa turnanta a spionajului international. Postul era atat de important incat Nicolae Ceausescu il inscaunase acolo pe propriul sau frate, Marin (asasinat in cladirea ambasadei la 28 Decembrie 1989). La sfarsitul lunii Aprilie 2007, CNSAS a declarat cu probe ca Andrei Hoisie a fost colaborator al politiei politice comuniste. La o luna dupa aceste dezvaluiri, care au atras presiunea opiniei publice, d-l ambasador demisioneaza.
Faza a doua: la jumatatea lunii Iulie a.c., Institutul Cultural Roman a organizat si a finantat la Berlin un program numit Scoala de vara “Germania si Romania: Transferuri academice, culturale si ideologice.” Din delegatia
oamenilor de stiinta romani, clocita de ICR, au facut parte… Sorin Antohi, care are si calitatea de director al programului, si… Andrei Hoisie. Auzind una ca asta, cei mai importanti scriitori germani de origine romana, Herta Muller si Richard Wagner, au protestat vehement si la obiect. Spicuim din luarile lor de pozitie.
Herta Muller: “Crede ICR ca traieste pe o alta planeta, pe care nu exista notiuni ca demnitate personala si integritate morala a stiintei?”
Richard Wagner: “Se va vorbi, ca pe vremuri, despre dialoguri intre Est si Vest, intre idioti folositori si informatori ai serviciilor secrete, despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. Asa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum nu conteaza. (…) Democratia ramane, fara valori de referinta, neputincioasa.”
Dupa asemenea luari de atitudine, n-ar mai fi mare lucru de spus. ntelege si unul mai incet la minte, accepta si unul mai gros de obraz. Ei bine, se pare ca d-l Patapievici face parte dintr-o categorie speciala. ncoltit de urmarile scandalului pe care l-a starnit, eminentul intelectual a declarat cu cinism de ciocoi ofuscat: “ICR a finantat acest proiect pentru ca este foarte bun si, evident, nu pentru ca Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie sunt fosti informatori.” Uite pe cine era cat pe ce sa arunce Vadim peste balcon! Daca acest proiect foarte bun nu a fost finantat pentru Antohi si Hoisie, de ce au fost trimisi la pachet sa reprezinte tara si cultura? Doi turnatori odiosi, dintre care unul si impostor academic de talie internationala? Nu a fost, dar s-a potrivit…Cu inalta-i constiinta civica expusa la vedere, marele ganditor pataveric se intreaba ca un contabil cu musca pe caciula (dupa ce a facut varza milioane de dolari): “ICR ar fi putut respinge un asemenea proiect, cu argumentul ca nu lucreaza cu Antohi ori Corbea-Hoisie, in conditiile in care partenerii germani nu numai ca nu au ridicat obiectii morale la acest fapt, ci, in cazul lui Antohi, au optat explicit pentru colaborarea cu el, in calitate de codirector al scolii?”
Pai da, la ce ne mai ajuta criteriile morale cand suntem asa destepti si altii bat din palme? Slava Domnului ca i-am dus! Dar cand romanii il doreau entuziasmati pe tovarasul Ceausescu, de ce au acceptat inlaturarea lui? I-ar fi venit atat de greu presedintelui ICR sa le spuna nemtilor ce probleme au cei doi la activ? Ca institutia se ocupa de imaginea culturala a patriei in lume si nu a Securitatii? N-ar fi inteles partenerul german? I-ar fi spus, oare: Nu, Herr Patapiewicz, ori aceshtia zwei ori kaput maskaraden de Sommer?
Apa de ploaie aruncata in ochii prostimii de unul care a inceput sa se creada mai destept decat este. Ca sa arate, totusi, ca atat institutul, cat si presedintele sau sunt simtitori la mersul lucrurilor, acesta din urma a transat fara sa se mai intinda la vorba: “Indiferent care i-ar fi fost scrupulele, ICR nu putea sa adopte decat pozitia neutra.” Ce reiese din seva acestei fraze, obtinuta in zdrobitorul noii limbi de lemn a politrucului recent? Ca institutul scrupule ar fi avut, constient ca face o gogomanie, dar, in ritmul pragmatismului dobandit dupa comunism, a trebuit sa se prefaca a ploaie. Si nici nu se precizeaza intre ce tabere a fost ICR neutru. Intre SIE si opinia publica? Intre bun-simt si imoralitate? Si care e compromisul neutralitatii? Caci, dupa cum vedem, ICR a decis in favoarea agentilor Antohi si Hoisie, nu a celor care i-au condamnat. Pe deasupra, d-l Patapievici plimba prin discutie si “valoarea stiintifica a profesorilor“. Te freci la urechi. Poate ca n-ai auzit bine. Sorin Antohi si-a luat talpasita din mediul academic tocmai pentru ca acreditarile domniei sale in domeniu s-au adeverit false. In mod normal, acest impostor trebuia sa infunde puscaria si sa plateasca daune scolii pe care a fraudat-o. Dar pentru ca a avut norocul sa aiba de-a face numai cu fraieri, acum se cocoata iar in capul lor.
La finalul pledoariei, d-l Patapievici, absolut incoerent, conchide legislativ:“In Romania nu exista un cadru legal in virtutea caruia cetatenii romani care au fost informatori ai Securitatii sa fie exclusi din viata publica ori academica.”
Sa presupunem ca de legea bunului simt nu a auzit domnia sa, dar, in calitate de tocator de paie atatia ani la CNSAS, trebuia sa fi stiut ca exista o lege care solicita unui candidat la functii inalte sa declare daca a fost colaborator al organelor de represiune comuniste. Or, protejatii domniei sale de azi sunt, cel putin sub acest aspect, infractori. Desigur, sub plapuma imoralitatii, d-l Patapievici doarme linistit: pe cei doi n-a catadicsit nimeni sa-i pedepseasca. Doar o mana de idealisti care nu sunt deloc reprezentativi pentru tara a carei imagine culturala este pus s-o serveasca Horia Roman Patapievici si idolii sai culturali: Romania securista.
27 Iulie 2008
New York Magazin Nr. 583 * Miercuri, 13 August 2008 *

• Share
• Tweet
• Pin
• Email