Victor Roncea Blog

„Fericiţi sunteţi când vă ocărăsc pe voi şi vă prigonesc, şi spun tot graiul rău împotriva voastră, pentru Mine, minţind”. Mt. 5:11

Dragi prieteni si dusmani,
Pentru ca zilele urmatoare ma voi afla intr-o deplasare in Basarabia si Bucovina, nu voi putea participa la proxima reuniune a AZEC, organizata pe vreme de crivat, fara prea mare bucurie si, totodata, destul de tarziu. De aceea ma adresez in scris, pentru a lamuri transant problema neimplicarii unor cadre „crestine” in Campania contra cipurilor biometrice si a codului numeric 666, lansata in urma Apelului din 14 ianuarie al Parintelui Justin Parvu “Este vremea muceniciei! Luptati pana la capat! Nu va temeti!” .
Dupa cum poate stiti, Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) a transmis pentru joi, 22 ianuarie, o invitatie la „o dezbatere publica pe o tema care a suscitat deja un imens interes si o mare emotie in lumea religioasa din Romania, si nu numai. Este vorba despre introducerea, anul acesta, a pasapoartelor biometrice si a cipurilor personale – vazute de unii duhovnici ortodocsi ca fiind un semn premergator Apocalipsei”.
Citez in continuare din Comunicatul AZEC: „Subiectul a starnit o si mai mare emotie in randul opiniei publice prin implicarea directa a Parintelui Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda in aceasta disputa. Comunicatul (mesajul) adresat crestinilor ortodocsi de catre Prea Cuviosia Sa a suscitat vii comentarii si dezbateri, in special pe blogosfera, dar si restul mass media. Dezbaterea publica organizata de AZEC spre lamurirea acestui subiect va avea loc intre reprezentantii manastirii Petru Voda (initiatoarea si sustinatoarea acestui protest contra amintitei forme de evidenta a populatiei), sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”.
“Pentru presa si membrii AZEC, intrarea este libera”, se mentioneaza in Comunicat. “Sunt asteptate, la final, intrebari” (si mai ales raspunsuri – nota mea).
Observ cu intristare ca in spatele unor vorbe atat de silfide par sa se ascunda de fapt ganduri mult mai subpamantene, care tradeaza planuri deja conturate. Doua cuvinte rabufnite din greseala dinlauntrul autorului comunicatului – „disputa” si „protest” – releva, pentru un observator atent, arama care se ascunde in spatele anuntului. Pentru ca nu a existat, de fapt, nici o „disputa” in care sa se arunce bunul Parinte Justin Parvu; disputa a fost creata de Apelul sau, chiar de catre unii dintre cei care pozeaza azi in noii Pilati la post – “sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”. Iar prea cuviosul Parinte nu a initiat nici un „protest”; ci asa a fost perceput el de catre comandidarii circului la care sunteti, unii dintre dvs, invitati joi. Termenii folositi dau mai degraba de inteles ca asa-zisa conferinta este, de fapt, o rafuiala bine pusa la punct, cu un iz fetid.
La fel de curios este, din capul locului, faptul ca „dezbaterea” anuntata si-a schimbat organizatorii peste noapte. Daca in urma cu doua zile aceasta era in mainile proaspat infiintatului „FOR” (nu, nu Fratia Ortodoxa Romana, ci „Forul Ortodox Roman”) ieri, dintr-odata, acesta s-a clonat, la loc, in AZEC.
Interesul enuntat, iarasi, este fals. De la Apelul Parintelui Justin Parvu a trecut, iata, o saptamana. Mimand „obiectivismul”, nici una dintre vocile oficiale ale „FOR” sau AZEC – cu exceptia subsemnatului, membru al Comitetului Director ales in unanimitate, prin vot deschis, de Adunarea Generala a Asociatiei – nu a catadicsit sa emita vreo parere personala fata de opinia Parintelui. In schimb, a fost aranjata rapid – intr-un stil care aminteste de perioada fesenista a anilor ’90 – obtinerea si aparitia mai multor contra-opinii.
Tonul fusese dat deja, de „sus”, din Deal. Patriarhia a folosit argumentul «ad hominem» circumstantial (atacand ideile si continutului Apelului prin atacarea credibilitatii persoanei parintelui si a apropiatilor sai sau punerea la indoiala a autenticitatii mesajului), procedeu care a fost reluat imediat si de alti „comentatori independenti”. S-a forjat imaginea unui monah inadecvat realitatii – conform declaratiei oficiale a Patriarhiei iar pe la colturi s-a raspandit ideea ca e „putin cam batran si obosit”. Evident, n-am vazut pe niciunul dintre corifeii AZEC sa sara in sus vexat de o astfel de nerusinare. Iar comentatorii oficiali ai BOR vad ca nu sunt chemati sa dea socoteala, primii, „spre lamurirea acestui subiect”, precum sunt ostenii lui Hristos de la manastirea Petru Voda. Altfel, ierarhii BOR, multi fricosi, multi santajati, s-au complacut, pana acum, intr-o tacere complice. Care se va intoarce impotriva lor.
Discutia asupra “disputei” a fost deviata profesionist de la esenta sa – indemnul Parintelui la mucenicie in fata gravelor amenintari care bantuie la adresa sufletului neamului romanesc – la cine, unde, cum si ce zice. S-au evidentiat si procedee specifice tehnicilor de manipulare clasice cum ar fi mutarea centrului de greutate si sofisme de interpretare. Axul discutiei a fost deplasat de pe continutul Apelului fie pe autenticitatea mesajului fie pe obiectivitatea dezbaterii lui. S-a folosit opozitia marunta, pe elemente de amanunt nesemnificativ pentru a se abate atentia de la adevarata tema, respectiv pe justetea si actualitatea punctului de vedere continut in Apel.
Miza vizibila a fost proiectarea unui fundal de scepticism asupra eficacitatii atitudinii de impotrivire fata de proiectul guvernamental, care urmareste aplicarea de masuri ce ar putea reprezinta anticamera unui nou tip de dictatura, in care individul este doar un subiect de monitorizare iar sufletul ii este stocat in calculatoarele securistilor de aici si de aiurea.
Aici, unii dintre reprezentantii AZEC ar avea de dat o lamuritoare si lunga explicatie, avand in vedere ca oficiosul AZEC – Lumea Credintei, condusa de Razvan Bucuroiu, presedintele AZEC -, a publicat deja un material in care cei care sunt impotriva acestui sistem de identificare – fie el cod de bare 666 fie varianta perfectionata, cip biometric – sunt taxati in fel si chip, de la dusmani ai statului, la agitatori „fara duh duhovnicesc”, care insira „bazaconii inspirate de neo-protestanti”, etc. Sigur, s-a gasit o „precizare”: textul era vechi… De ce, oare, nu s-o fi gasit acolo, un colt de pagina si pentru un text nou: Apelul Parintelui, altfel contestat, ca sa stie lumea ce „protest” a fost „implicat” in „disputa”?
Personal, ca membru ales in conducerea AZEC, sunt de parere ca prin aceste pozitii neprincipiale, unii dintre reprezentantii oficiali ai AZEC s-au discreditat lamentabil in fata membrilor asociatiei, mai ales a celor crestin-ortodocsi. Tocmai din acest motiv simt nevoia sa ma distantez public, pe aceasta cale, de personajele amintite, care nu fac cinste nici „breslei” nici „asociatiei profesionale” (neconfesionale) intitulata AZEC. Se ridica, asadar, dupa parerea mea, o intrebare legitima, cu privire la atitudinea forului de conducere al AZEC si este de pus in discutie, in primul rand, la aceasta dezbatere, onestitatea unora dintre cei care reprezinta oficial AZEC. S-a creat oare in AZEC, pacalindu-se „plebea”, doar inca o forma fara fond care functioneaza ca o lozinca demagogica? Inca un auxiliar institutional al Trustului din Deal, acoperit sub niste initiale incerte?
Este de asemenea de chestionat ipocrizia si suficienta agresiva a unora – pretins „crestini rezonabili” – care s-au indoit chiar public de veridicitatea Apelului parintelui Justin, folosindu-se pana si termeni ce nu au cum sa caracterizeze in veci un monah, daramite un Duhovnic al Ortodoxiei, dar care aduc aminte foarte clar de stampila comunista de „dusman al poporului”. Dupa ce s-au exprimat rezerve cu privire la exactitatea informatiei, s-au cerut apoi „dovezi” si „marturisiri suplimentare” din partea Parintelui, ulterior fabricandu-se chestiuni de „tactica”. Parintele a oferit prompt o replica celor care si-au permis abuzuri interpretative pe seama sa. Insa acestea au continuat, cu mai mare agresivitate.
Am identificat in mesajele si materialele publice pe aceasta tema sofisme de confruntare, diferentiate in: “sofisme ale limitarii punctelor de vedere“, “sofisme ale limitarii persoanelor care au dreptul de a propune puncte de vedere“, “sofisme ale limitarii atitudinii critice fata de punctele de vedere afirmate“, iar rolurile au fost jucate deopotriva de publicatii anti-crestine precum Cotidianul si televiziuni asijderi, precum PRO TV, dar si mai ales de pretinsi crestini ortodocsi „rezonabili” care au jucat pe aria sofismelor de acord urmarind insa practic inchiderea unei argumentari – cea continuta in Apelul energic al Parintelui Justin.
Cei care au discutat si comentat in acest interval pe seama parintelui au facut-o piezis, pe stilul catavencilor, miza lor mai mult sau mai putin explicita fiind boicotarea si deturnarea ideeii de fond continute in acest Apel. La polul opus, cei care de la bun inceput au sustinut Apelul Parintelui Justin Parvu, au vazut aici, cred eu, unda necesitatii, a asumarii reactiei, un imperativ al zilei, iar nu incercarea de a fi tarata Biserica in razboi politic, cum eronat se afirma in Lumea credintei lui Bucuroiu.
Cei care am sustinut de la bun inceput Apelul si Campania impotriva sistemului de identificare introdus abuziv de statul roman „nu aspiram la rasturnari si la revolta cu orice pret, n-avem alte aspiratii in afara decat a pastra ce avem si de a fi ceva mai putin jefuiti de banda guvernamentala” – pentru a-l cita pe gazetarul crestin Mihai Eminescu. O banda subordonata unui Aparat mai mult sau mai putin mondial inchinat in chip evident unor forte ale maleficului: pornind cu banul si incheind cu pactul.
Parintele Parvu nu opereaza cu metafore si generalitati ci formuleaza sentinte irevocabile si pune in discutie intrebari legitime asupra misiunii noastre, ca generatie responsabila si somata sa sustina si sa apere Randuiala iar nu „formule moderate” fara de rost si fara de fond. Parintele ne cere nemijlocit sa reactionam, nu sa asteptam rabdatori impunerea cu forta a masurilor „de sus”. Cuantificarea reactiei publice la acest Apel este relativ simpla – in numai cateva zile peste 7500 de persoane au semnat petitia online de respingere a „cipului biometric”, masura premergatoraea pecteluirii cu numarul Fiarei.
Esentiala este radacina evenimentului – introducerea de catre statul roman a noilor tipuri de pasapoarte – o treapta catre introducerea unui sistem de control total si general al intregii populatii, la care se mai adauga, spunem noi, si ale masuri, cum ar fi „Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice”, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008 si pusa in aplicare incepand de ieri.
Se oficializeaza un mecanism de control si supraveghere care transfera unor organe ale statului – un stat corupt pana in maduva oaselor – puteri nelimitate asupra vietii private a cetatenilor Romaniei. Privind legea nr. 298/2008 chiar fara continutul convorbirilor inregistrat – asa cum se prtinde scriptic in cap 2, articolul 11, aliniatul 1) (desi, hai sa fim seriosi… va urma sa fie cat se poate de inregistrat) tot incalca Constitutia Romaniei si mai exact articolul 28 privind secretul corespondentei. Pentru ca in acel articol constitutional nu se vorbeste de continutul unei scrisori, al unui apel telefonic, ori a unui e-mail. Tot ce tine de acestea este numit secret si este cat se poate de inviolabil. De ca sa fie monitorizati simplii cetateni – si mai ales – de cine? chiar de cei aflati in varful piramidei coruptiei, cei care incearca astfel, prin perpetua supraveghere, sa elimine orice forma de impotrivire din partea populatiei?
Membrii „paturii superpuse” din sistemul politic, cea care paraziteaza – nu doar in Romania, marile mase de oameni, popoarele, sunt in mod evident personaje conectate la „structuri spirituale” cu activitate malefica, oculta, care insa devine din ce in ce mai vizibila pentru intreaga lume care nu se mai lasa manipulata. Tocmai pentru a limita sansa protestatarilor sau a le inchide gura – ori pentru a le taia limba si mana dreapta, dupa „modelul” aplicat Sfantului Maxim Marturisitorul, se instaureaza masuri de control total la scara globala. Nu trebuie sa ai cunostinte avansate de sociologie si nici nu trebuie sa fii „teolog de marca” pentru a intelege astfel de fenomene.
Curajul si puterea de rosti adevarul cand acesta se ingradeste din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, sunt tocmai in acest context de sprijinit si aparat cu toate mijloacele. Parintele Justin Parvu a marturisit pentru noi toti, cei slabi si cei nevolnici, avand puterea harului si a duhului duhovnicesc.
Cu atat mai mult, cei care au contestat sau minimalizat Apelul Parintelui Justin Parvu se fac vinovati, in opinia mea, de lasitate in acte, obraznicie in cuvinte, precaritate in atitudine. Perfidiile care au dus la un atare atac concertat asupra persoanei si argumentelor Parintelui Justin Parvu se vor devoala la actuala dezbatere organizata de FORAZEC. E de prisos a mai nominaliza din ce „tabara” fac parte acestia, „fratii” ce „cultiva numai forma cunostintei, care este cuvantul gol si numai chipul virtutii, care este obiceiul fara suflet”.
Daca sfaturile pline de grija si dragoste ale celui mai mare Duhovnic al neamului românesc, la ora actuala, Parintele Justin Parvu, nu mai sunt la moda cu noua „hristologie”, s-au gasit propovaduitorii „noului adevar”, ai „adevarului rezonabil”, ai „corectitudinii credintei” sa se creadă mai in masura sa o faca, din jilturile in care se-afunda cu nerusinare. Ei au sfaturi mai practice, ei au formule mai de asi, ei au rosturi mai cardinale, ei au lumi si credinta mai mare decat cel care „si-a risipit timpul prin puscarii aiurea” si acum si-l risipeste sa asculte durerile acestui popor si sa privegheze noapte de noapte in rugăciune pentru….noi, pacatosii.
In numele cui si cu ce drept se infatiseaza acest for fara fond sa-l sfatuiasca si sa-l judece pe marele duhovnic? Ii doare pe ei de acest popor cum il doare pe acest duhovnic? L-au intrecut ei in nevointa si se simt mai luminati duhovniceste sa ne sfatuiasca pe noi? Sau poate rugaciunea lui a inceput sa-i tulbure? Oare sunt mai multi credincioşi aliniati din puncte cardinale la uşa FOR-ului, AZEC-ului, Rost-ului, Lumii Credintei decat la usa Parintelui Justin? Desigur, ei au, totusi, ceva: darul coloratului. Au vopsit tipator ortodoxia in paginile unor reviste de „larg consum” si au naivitatea sa creada ca poporul se adapa duhovniceste de la o astfel de fata colorata a ortodoxiei. Oare ei chiar cred ca turma nu-si cunoaste pastorul si ciobanul cainii lui? Cine isi permite sa ridice piatra? Cine sunt aceia care isi doresc sa il aduca pe Parintele Justin inaintea noului pretoriu ca sa strige „Rastigneste-l! Rastigneste-l!” – asta asa, ca sa se poata spala statul pe maini?! Cine indrazneste sa-i taie limba lui Justin Marturisitorul?!
Aveti grija, dragi colegi din AZEC si frati romani, ca nici o asociatie lumeasca, cat i s-ar zice ei de „crestina” – nu ne va putea salva, fara numai credinta si marturisirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca (ne)fratii nostri de la AZEC ne indeamna cu „teologi de marca” „sa lasam panica” si sa nu ne mai informam atata, ar fi bine ca si ei sa se ocupe cu cele duhovnicesti, dupa cum silabiseste limba lor despicata, si sa lase dezinformarea de presa si pretinsa slujire a adevarului si sa treaca acolo unde le e locul: nu in jilturi ci in colb, ca orice baba care se roaga, cu lacrimi, Mantuitorului. Din cate stiu si eu, asa, ca rau crestin ce ma declar, care nu uita si nici nu iarta tradatorii de neam, tara si credinta, Sfintii Parinti ne invata ca nestiinta, prostia, este una din pricinile pacatuirii. Se pare ca ceea ce a ajuns sa fie AZEC-ul ne impinge cu cuvinte dulci si goale chiar spre negura nestiintei.
„Logosul acesta de care am vorbit nu e cuvantul impodobit luxos intr-o rostire mestesugita spre placerea auzului, cu care se pot deprinde si oamenii perversi, ci ratiunea pe care o are firea ascunsa in chip fiintial inlauntrul ei, fara nici o invatatura, pentru cercetarea lucrurilor si pentru expunerea adevarului in cuvinte” ne spune Sf Maxim Marturisitorul. Iara urmasul sau de astazi, soldatul lui Hristos, Parintele Justin Marturisitorul, ne indeamna, in numele Mantuitorului, Care a spus „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.” (Matei 11: 32-33), sa cerem autoritatilor romane “sa abroge legile care permit indosarierea si urmarirea electronica a crestinilor, renuntarea la libertatea cu care ne-am nascut”. Si asa vom face si nu altminteri!
Asadar, in incheiere, subliniez ca sunt de parere ca „lamuriri” ar trebui sa vina mai ales din partea oficialilor AZEC, si solicit public tuturor membrilor AZEC, pe aceasta cale, sa examineze cu atentie Apelul parintelui Justin Parvu si sa anunte nominal de care parte se afla: alaturi de Parinte sau alaturi de „banda guvernamentala” (eventual direct de partea Ministerului de Interne). Ca o nota optimista de final adaug ca poate pe fundalul acestei dispute paguboase se reliefeaza totusi si o tema pozitiva. Poate ca acesta va fi fiind folosul acestei adunari: sa se separe odata apele.
Daca ierarhii vor tacea in continuare, pietrele vor striga! Acum este timpul marturisirii!
“Acum suntem exact ca in arena romana cu fiare salbatice – stai aici in mijlocul arenei si astepti, ca si crestinii de odinioara, sa dea drumul la lei… Lupta este deschisã!”.

Victor Roncea, caine rau crestin
Membru ales al Comitetului Director al AZEC
La Sfantul Maxim Marturisitorul

In Foto: Parintele Justin Parvu incercand sa intrezareasca macar cu binoclul pigmeii detractori ai demersului sau anti-666