“Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, afirma istoricul american Larry Watts in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.
Portalul Ziaristi Online este incantat sa prezinte una dintre cele mai recente aparitii la Editura RAO: Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, de Ionel Nitu, cu un Cuvant inainte de Ambasador George Cristian Maior, director al Serviciului Roman de Informatii (SRI).
“Nistrule, râu românesc” performed by Florea & Dumitru Păsărică. Romanian WWII song from Wallachia, Muntenia, Teleorman, Olteni village version. Field recording from 1943.
Produs de Studioul „Moldova-Film”, la realizarea filmului „Golgota Basarabiei” si-au dat concursul colaboratori ai Serviciul de Informatie si Securitate a Republicii Moldova, ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Arhivei Nationale a Republicii Moldova, ai Muzeului National de Arheologie si Istorie a Moldovei, ai Companiei „Teleradio-Moldova” s.a.
Scenariu – Victor Vasilache, Ion Chistruga
Regie – Ion Chistruga, Alina Ciutac
Imagine – Ion Chistruga
Redactor – Cezara Vasilache
Editor – Alisa Chistruga
Grafica – Anatol Roibu
Sunet – Irina Garbuz
Consultanti – Elena Postica, Mihai Tasca
Voce – Ion Ungureanu
Coordonator de proiect – Ion Siman
Un sondaj despre Unirea Basarabiei cu tara, initiat de CerSiPamantRomanesc si preluat de Victor-Roncea.blogspot.com/ si Roncea.ro a ajuns la un rezultat spectaculos, mai ales cand stim ca au votat cititorii nostri de pe ambele maluri ale Prutului, romani de pretutindeni. Este stiut ca un sondaj obisnuit intruneste circa 1200 de repondenti. Noi avem peste 5.550. Iata rezultatele lui, de 23 august 2010. Doamne ajuta!
Trotsky despre pactul Ribbentrop-Molotov
de Corneliu Vlad
23 august nu e o fila fasta in calendarul romanilor. E adevarat ca, in 1595, in aceasta zi, ostirea lui Mihai Viteazul a invins-o pe cea otomana a lui Sinan Pasa la Calugareni si in 1938 s-a semnat, la Bled, Acordul romano-ungaro-iugoslav care cuprindea o declaratie reciproca de neagresiune, dar peste un an, la Moscova, era semnat un Tratat germano-sovietic, tot de negresiune, iar peste alti cinci ani, Maresalul Antonescu era destituit din functia de Conducator al statului si Romania rupea alianta cu Germania si se alatura Aliatilor. Cat de bine sau de rau s-a actionat atunci se discuta de zeci de ani. Daca trebuie sa scriem 23 august sau 23 August cand vine vorba de aceasta data care a fost o vreme si sarbatoarea nationala a Romaniei, iarasi e o problema controversata. Dar ca prin actul de la 23 august 1944 razboiul din Europa s-a scurtat, mai toata lumea e de acord.
Sa revenim, insa, la 23 august 1939, cand s-a semnat pactul Ribbentrop-Molotov. Alt subiect de dispute. Istorice, politice. Rusii spun ca intelegerea le era necesara, caci prin ea URSS a mai castigat timp. Polonezii, balticii, romanii, si nu doar ei, afirma ca prin protocoalele secrete semnate ulterior, s-au impartit sferele de interese reciproce in Europa rasariteana. Toate acestea se stiu. Sa vedem insa ce credea despre pactul din 1939 Leon Trotsky, cel ce a agitat sabia revolutiei mondiale si a murit cu o sapaliga infipta in teasta, la ordinul lui Stalin, tot intr-o zi fatala de august (la 20 august 1940).
La numai o saptamana dupa faimosul pact germano-sovietic, Trotsky afirma, in Buletinul de impotrivire la acordul dintre URSS si Germania nazista, lucruri aproape profetice. Ii era, de altfel, usor sa prevada evolutii ulterioare, doar fusese “tovaras de munca, multa vreme, cu Iosif Stalin”, cum explica autorul rus Dmitri Babici intr-un comentariu transmis de agentia RIA Novosti. “Avantajele imediate obtinute de guvernul de la Kremlin, gratie aliantei sale cu Hitler, sunt pe deplin palpabile. URSS ramane inafara razboiului. Prin indepartarea amenintarii razboiului la frontiera de vest, ar fi de asteptat o slabire a presiunii pe frontiera de est, chiar incheierea unui acord cu Japonia. Foarte probabil, in schimbul Poloniei, Hitler va da liber Moscovei in actiunile sale fata de tarile de frontiera din Baltica”.
Exact asa s-a si intamplat. Cu Japonia s-a semnat un acord, iar tarile baltice au fost anexate.
Si mai scria atunci Trotsky: “Sa ne amintim ca, la scurt timp dupa acordul de la Munchen, secretarul Internationalei comuniste Dimitrov a anuntat, cu siguranta la ordinul lui Stalin, calendarul exact al viitoarelor operatiuni de ocupatie ale lui Hitler. Ocuparea Poloniei va surveni in toamna lui 1939. Vor urma Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Franta, Belgia. In sfarsit, in toamna lui 1941, Germnaia ar urma sa atace Uniunea Sovietica”.
“Ce precizie!” – se minuneaza comentatorul rus. Doar cu doua luni s-a inselat Trotsky in privinta invadarii URSS, in previziunile sale din 1939.
Mai departe insa, Trotsky o ia pe aratura. Fixul revolutiei mondiale ii joaca feste. El crede ca “rasturnarea lui Hitler va intari considerabil masele populare din URSS si va face imposibila existenta tiraniei de la Moscova”. N-a fost sa fie asa. Numai ca Trotsky n-avea sa mai apuce sa-si constate eroarea de calcul. Sapaliga lunga a lui Stalin l-a salvat de o ultima dezamagire. (“Natiunea”)
Elie Bufnea, un nume, un destin şi un erou încă prea puţin cunoscut, dar demn de a sta alături de alţi bărbaţi ai neamului românesc, făuritori ai României Mari.
Născut şi crescut în Ardealul supus tiraniei austro-ungare, în satul Runc, judeţul Alba, la declanşarea primului război mondial trece în România, unde intră în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi participând la cumplitele lupte de apărarea a Moldovei în vara lui 1917.
Pacea de la Buftea-Bucureşti, în urma defecţiunii ruse, îl face să se hotărască să continue lupta, alături de Corpul Voluntarilor Români din Siberia, constituit din foştii prizonieri români din armata austro-ungară, capturaţi de ruşi între 1914-1916, şi care aveau posibilitatea să opteze pentru a fi încadraţi în armata română, acum aliată în Imperiul Rus. Procesul de recrutare decurge încet, dar totuşi, peste trei mii de voluntari dintre foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni ajung să presteze jurământul de credinţă către România şi Regele Ferdinand şi să participe la aprigele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara lui 1917.
Defecţiunea rusească, urmată de războiul civil dintre ruşii albi şi bolşevici, a izolat restul voluntarilor români, cehoslovaci, iugoslavi, lituanieni sau letoni. Voluntarii români aveau nevoie de lideri care să-i conducă în luptele care se preconizau, şi i-au găsit în persoana ofiţerilor români care au ales să traverseze întreaga Rusie cuprinsă în vâltoarea războiului civil pentru a ajunge alături de ei. Pe copertă îi regăsim într-o fotografie pe unii dintre ei.
Nu noi facem istoria, ci istoria se năpusteşte spre noi, ca un torent scăpat din zăgazuri. O axiomă general valabilă, verificată de-a lungul vremurilor.
Basarabia se va uni cu România, mai devreme sau mai târziu. Dar dacă ocazia se va ivi mai devreme decât credem? Dacă, căzută din nou sub robia comunistă, se declanşează o revoluţie mai puternică ca şi cea din 7 aprilie 2009, şi nu o revoluţie portocalie, ci una roşie-galbenă-albastră? Care va fi reacţia Transnistriei? Dar a Rusiei? Dar a României? Ce va face poporul şi armata română atunci când va răsuna strigătul de ajutor al fraţilor din Basarabia?
Se va ridica România la înălţimea chemării istoriei şi a înaintaşilor, ascultând glasul fraţilor de peste Prut?
Posibile răspunsuri le puteţi afla din romanul ce îl veti avea în mână.
Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.
December 5th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
