Victor Roncea Blog

Gandul ca vremurile care le traim noi se compara oarecum cu inceputurile comunismului si ca si atunci in timp ce unii traiau linistiti, altii erau torturati in gulaguri, ma problematizeaza si imi spune ca nu trebuie sa fiu linistit. A fi linistit este un risc pe care nu imi permit sa mi-l asum. Linisitirea constiintei este prima etapa inaintea stingerii ei.

BLOG Gigel Chiazna » “Motivele de constiinta” – o falsa problema
4 Aprilie 2009
“Nimeni sa nu ne stapaneasca in credinta noastra: nici un imparat, nici un arhiereu, nici un sinod mincinos, nimeni, fara numai Unul Dumnezeu, ce ne-a daruit-o prin El si prin ucenicii Sai” – Marcu al Efesului
Lupta impotriva documentelor biometrice ne poate oferi multe pricini de mahnire, nu atat prin faptul ca oricum nu vom putea sa impiedicam sa se implineasca toate cate trebuie sa se implineasca, ci mahnirea vine mai ales atunci cand te simti de unul singur impotriva curentului, impotriva unui val din ce in ce mai mare de ignoranta, necunoastere, frica sau chiar rautate. Si asta in randul unor ortodocsi, a unor frati, parinti sau ierarhi ai nostri.
Fara indoiala, ca in orice ispita sunt multi care au raportari diferite si vad lucrurile diferit, au pareri diferite si actioneaza diferit. Fara indoiala ca si in istorie, au mai fost momente cand ortodoxia a fost aparata doar de popor, cand ierarhi au tradat, au abordat problemele cu “diplomatie” in locul “habotniciei” unor neaveniti si au ales calea “pacii si a intelegerii” cu stapanirea. Este trist si ne ingrijoreaza ca din nou ortodoxia romaneasca traieste un astfel de moment, dar totodata nadejdea pe care o avem nu ne-o poate lua nimeni.
Iata ca odata cu trecerea timpului, pe masura ce votarea legii pasapoartelor biometrice a trecut prin senat ca cutitul prin branza, pe masura ce sutele de mii de ortodocsi si-au exprimat protestul prin tot felul de actiuni, prin semnaturi, prin scrisori trimise la politicieni, prin mitinguri si proteste dar mai ales prin rugaciune, inca nu s-a gasit un ierarh care sa fie alaturi de Pr. Iustin, ci incet-incet, unul cate unul, ierarhii nostri incearca sa ne linisteasca constiintele “problematizate”, ba informandu-ne ca telefonul mobil este mai periculos ca cipul [1], ba cerand ca perioada de valabilitate a pasaportului alternativ sa fie totusi de un an in loc de sase luni [2], ba asigurandu-ne ca atata timp cat poti sa arunci pasaportul in foc, totul e ok, antihristul are alte mijloace sa ne insele [3] etc. Si desi unii ar zice ca IPS Bartolomeu este de partea Pr. Iustin, cuvantul lui inca se lasa asteptat.
Ma uimeste insa fermitatea cu care Pr. Iustin nu renunta, ci face un nou apel la strangerea de semnaturi pentru referendum. Nu sunt dintre cei care il idolatrizeaza pe Pr. Iustin si ii asculta litera cu litera fiecare sfat. Nu sunt asa pentru ca nu am puterea, nu pentru ca nu as avea convingerea ca batranul asta este un om cu mult peste vremea noastra. Am avut bucuria sa ii trec pragul, din pacate o singura data, dar am cunoscut un om extraordinar de lucid si plin de bucurie. Poate o sa scriu odata despre intalnirea mea cu Pr. Iustin, dar daca ar fi sa spun pe scurt cum a fost, as spune ca in jurul parintelui privirile lui mi se pareau ca raze de lumina, bucurie si pace care se revarsau peste inima mea. In jurul parintelui Iustin am simtit ca nu mi-e teama de nimic si de nimeni si ca pacea dumnezeiasca acopera toate. Le acopera, dar nu le ignora. Pr. Iustin, ca si Pr. Arsenie au reflexe si intuitii pe care noi oamenii mileniului 3 le-am cam pierdut, daca le-am avut vreodata. Dan Puric spunea despre Pr. Arsenie, in scena cu cersetorul care ii cerea insistent bani, ca acesta are nas de lup, asa i s-a parut cand a ridicat ochii si l-a privit pe sarlatan. Aceasta este si impresia mea fata de Pr. Iustin: batranul are nas de lup si miroase prada de la kilometrii departare, si nu doar ca o miroase, dar vede si incotro se duce, ce masura are pasul si toate cate un lup batran le poate cunoaste doar ridicand putin nasul si mirosind duhul care bantuie.
Insa nu despre Pr. Iustin am dorit sa scriu astazi, ci despre problema “motivelor de constiinta” care ii fac pe unii ortodocsi sa fie impotriva documentelor biometrice. Chiar de la inceputul problemei am simtit ca aceasta va consemna inca o ruptura in randul ortodocsilor dupa problema ecumenismului. Daca in problema ecumenismului era clar conflictul intre “traditionalisti”, adica ortodocsii care le pasa de traditie si “modernisti”, adica ortodocii care o lasa mai moale cu traditia, aici simteam ca situatia o sa fie cu totul alta. Unii o sa zica asa, altii altfel si cam fiecare in felul lui. Raportarea in cazul asta nu o sa fie dualista, ci pluralista, adica problema fiind atat de complexa, raportarea la ea o sa fie si mai complexa, prin urmare si cearta si dezbinarea intre ortodocsi o sa capete noi dimensiuni. Nu mi-a fost deloc de mirare cand am vazut ca toti ecumenistii nu isi fac probleme in legatura cu pasaportul si totodata ma asteptam ca si dintre traditionalisti, parerile sa fie foarte impartite si cu privire la DACA trebuie sa fim impotriva, si cu privire la DE CE sa fim impotriva, cat mai ales la CUM sa fim impotriva. Cu privire la DE CE, mi-am formulat si eu parerea in articolul “De ce va fi primirea cipului lepadare de Hristos?”. De asemenea, si cu privire la CUM, am expirmat cateva idei in articolul “Inapoi la tara – de la profetiile ortodoxe la previziunile unor analisti financiari”. Bineinteles, in cazul lui CUM, se subintelege ca trebuie sa ne aranjam duhovniceste dupa putinta, dar asta totdeauna, nu doar cand apar ispite. Cu privire la DACA, eu m-am manifestat impotriva inca din anul 2000 cand am transcris pe site-ul Razboiul Nevazut cateva carti si fragmente din carti referitoare la aceasta problema, cum ar fi “Apocalipsa 13″ sau Scrisoarea Cuv. Paisie Aghioritul cu privire la semnele timpului” si altele.
Voi incerca sa mai adaug cateva idei legate de DE CE sa fim impotriva si mai ales despre cele ce cred unii despre DE CE suntem noi impotriva.
Mai intai, as dori sa ma refer la sintagma “motive de constiinta” sau “probleme de constiinta” folosita in general cu referire la opozitia unor anumiti oameni fata de anumite probleme sau legi ale societatii. Aceasta expresie, din ce am observat eu, are rolul de a simplifica discursul tehnic si public in sensul de a evita formulari care ar invoca cuvinte cum sunt Dumnezeu, credinta, traditie, etc. Intr-adevar, ar fi ineficienta incarcarea unui text de lege cu texte din Biblie sau din poruncile Bisericii. In anumite cazuri mai specifice exista si varianta “motive religioase”, dar tendinta e clara de a converge spre “motive de constiinta”, religiosul se doreste a fi translatat la periferia societatii – consecinta a corectitudinii politice. Ca o exemplificare a acestei sintagme, as dori sa ofer doua exemple:
1: “persoanele care refuza cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” – citat dintr-un ordin al MI din 2001.
2: “Intrucat unele persoane au reticente fata de pasapoartele biometrice, se va interveni pe langa institutiile Statului Roman cu solicitarea de a se adopta masurile necesare pentru modificarea si completarea legislatiei in vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenta (pasaport temporar) si la cazuri cand, din motive de constiinta sau religioase, persoana nu doreste pasaport electronic care include date biometrice.” – citat din Comnicatul de Presa al Patriarhiei din data de 25.02.2009
Nu am nimic cu aceasta sintagma cand este folosita de atei sau de autoritati, dar cand e folosita de ierarhi sau oficiosi ai BOR cu referire la proprii credinciosi, mi se aprind niste beculete si ma intreb: ce e in capul lor? Oare ce cred ei despre mine, ca am asa … niste motive de constiinta, am eu niste … retineri fata de pasaportul asta, pe care ei nu le inteleg sau le inteleg dar nu le impartasesc. Care sa fie alta explicatia adoptarii acestei sintagme in vocabularul unor purtatori de cuvant sau a unor ierarhi decat faptul ca ei inca nu au inteles esenta problemei, de ce suntem noi impotriva, ca nu doar niste motive de constiinta oarecare ne fac sa fim impotriva, nu doar niste coduri de bara sau microcipuri cu bau-bau in ele, ci asa este firesc, asa este ortodox, asa simtim si asa credem noi ca este bine sa ne raportam, nu doar din niste motive … de constiinta. Ca si cum noi am fi niste incuiati si niste speriati de codul de bare si daca ne dau astia pasaport pe sase luni, gata, ne-au linistit constiinta, pica motivele. De aceea sunt si multe glasuri cam stridente si ilogice in turma asta de razvratiti, pentru ca multi simt de ce parte trebuie sa fie, dar nu au instrumentele pentru a formula o argumentatie pe masura deoarece in primul rand planurile raportarii sunt diferinte. Raportarea noastra este duhovniceasca in timp ce lumea (autoritatile) ar dori o argumentare legala, pragmatica. Desi s-ar gasi si legal argumente si in vest lupta cu RFID-urile dar mai ales cu sistemul aflat in spatele lor inca nu s-a incheiat, tocmai aici este problema principala: ca noi nu avem a ne opune din astfel de motive ci din faptul ca asa simtitm ca trebuie sa facem. Iar simtirea asta vine din faptul ca vedem ca in spatele acestui sistem se afla dictatura lui antihrist si nu vrem sa fim partasi la nimic din ale lui. Nu doar sfintii ne-au spus-o, ci vocile “conspirationiste” din occident striga de ani de zile si deconspira sistemul de dictatura mondiala care se pregateste. Multi reporteri, economisti, ba chiar bancheri si milionari au dat marturie si cine cauta cu sinceritate si nu catalogheaza din start ca aiureli aceste argumente poate sa descopere destule lucruri interesante. Si totusi noi nu de asta suntem impotriva, pentru ca stim ce va urma. Nu suntem impotriva nici pentru ca am incerca sa schimbam cursul lucrurilor, pentru ca stim ca asta nu se poate. Personal, nici amanarea lucrurilor nu mi se pare un argument prea important. Dumnezeu va amana oricum pecetluirea, profetiile “ne garanteaza” cel putin vreo 30 de ani pana atunci. Insa nu pecetluirea este problema principala, si nici faptul ca nu vreau sa stau cu mainile in san, ci faptul ca asa simt ca trebuie sa fiu: impotriva. Nu doar ca Pr. Iustin este impotriva si am incredere in el de o mie de ori mai mult ca in sinodul nostru, dar glasul martirilor din inchisorile comuniste striga la mine si nu ma lasa sa dorm linistit in patul meu calduros, nu ma lasa sa citesc linistit cartile mele duhovnicesti in caminul meu cald si imbietor, nu ma lasa sa merg linistit in pelerinaje comode la manastiri frumos zugravite si cu slujbe linistite in care se canta o psaltica curata si ca la carte. Gandul ca vremurile care le traim noi se compara oarecum cu inceputurile comunismului si ca si atunci in timp ce unii traiau linistiti, altii erau torturati in gulaguri, ma problematizeaza si imi spune ca nu trebuie sa fiu linistit. A fi linistit este un risc pe care nu imi permit sa mi-l asum. Linisitirea constiintei este prima etapa inaintea stingerii ei.
”Motivele” mele de constiinta sau religioase, sfintiile si preasfintiiile voastre, cam acestea ar fi.

Note:
[1] PS Calinic – Sihastreasca sperietura: pasaportul biometric sau telefonul mobil?!?
[2] PF Daniel – Patriarhul Daniel face apel la Roberta Anasatase pentru promulgarea amendamentelor BOR in cazul pasapoartelor biometrice
[3] IPS Teofan – IPS Teofan despre pasapoartele biometrice

Sursa: https://www.chiazna.ro/

Vezi si

AlterMedia: Creştinul, între recenta alarmare „biometrică” şi iminenta teroare a monitorizării totale

Presa Ortodoxa: Pr. Mihai Valica: Să luăm atitudine morală împotriva “ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic şi a politicii slugarnice

Depindedenoi.ro: Aviz negativ pentru pasapoartele biometrice la comisia juridica a Camerei deputatilor