„Şi dacă neamul plânge în nevoi, Noi stăm de veghe sus necontenit Şi cerem izbăvire pentru voi, Căci numai pentru asta ne-am jertfit. De-aceea capul sus vi-l ridicaţi, Tu frate, soră, mamă şi părinte, Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi. Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!” (Zorica Laţcu) Am reuşit împreună cu voi să vedem cum Taina răsare din sufletul ţăranilor români. E Taina Neamului Românesc. Acolo, la Doboi, urmaşii plăieşilor lui Ştefan şi-au păstrat cu greu limba românească, sânge şi lacrimi au curs şi-au înmuiat piatra cimitirului de pământ. Unii au crezut că la Doboi nu mai sunt români. Ţăranii de-aici, atunci când sufletul românesc le-a fost răscolit…