Victor Roncea Blog

Mai multă lume a semnalat zilele acestea, cu întârziere, că revista italiană de geopolitică LIMES a inserat în numărul său din iunie 2009 articolul Oriettei Moscatelli „Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia”, la prima vedere neimportant, consacrat strângerii relaţiilor economice ruso-germane. Articolul este însoţit de o hartă geopolitică revelatorie intitulată „L’incubo di Obama” (Coşmarul lui Obama). Precizăm de asemenea că revista mensuală LIMES a dedicat numărul său din aprilie raporturilor ruso-europene, punându-le sub semnul unui termen lansat cu aceasta ocazie, EURUSIA, ca definitoriu pentru spaţiul de la Atlantic la Pacific (Uniunea Europeană plus Rusia) angrenat într-o construcţie distanţată de SUA şi pe picior de rivalitate cu acestea.
Harta „Eurusiei” dă de gândit. Ea are pretenţia de a sintetiza evoluţiille de ultimă oră din spaţiul european pe plan economic, politic, militar şi diplomatic, luând în calcul acordurile, parteneriatele, solidarităţile şi complicităţile înregistrate între diverşi actori europeni, precum şi tendinţele geopolitice profilate până în acest orizont de timp. Ni se înfăţişează astfel conturul unei noi Europe care ar sta să apară, aşa cum e văzută de experţii italieni.
Conceptul de „Eurusia” anunţă dorinţa de suprimare a zonelor gri dintre spaţiul comunitar european şi Rusia prin crearea unei axe (Berlin – Moscova) între nucleul european franco-german şi Marea Rusie, prin aceasta din urmă avându-se în vedere o Federaţie rusă lărgită prin anexarea unor teritorii limitrofe (Ucraina de est, de sud şi Crimeea) sau chiar mai îndepărtate (Kârgâzstan) şi consolidarea sferei de influenţă a Moscovei în spaţiul său tradiţional de control cunoscut şi ca „vecinătatea apropiată”. Potrivit autorilor acestui concept, Germania ar trebui să se plaseze (sau s-a plasat deja) în fruntea unui Club al Prietenilor Rusiei, având ca sateliţi pe o orbită interioară Franța, Italia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi Cipru, iar pe o altă orbită mai largă şi partenerii Rusiei ca Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croația şi Macedonia. Conceptul de “Eurusia” prevede dizolvarea Uniunii Europene, percepută ca un cadru de organizare impus de actori extraeuropeni.
Singurele state care ies din ecuaţia geopolitică a „Eurusiei” ar fi cele neutre sau intermediare şi aliaţii SUA, adică ţările percepute ca inamici ai Rusiei şi, evident, ai plutonului occidental condus de Germania.
Ţările incluse în categoria celor neutre sau intermediare sunt: Elveţia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Cehia, Turcia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Republica Moldova şi Ucraina Occidentală, un mic stat care ar cuprinde regiunea transcarpatică şi Galiţia istorică fără Volânia (care ar trece la Bielorusia).
Printre statele inamice „Eurusiei” experţii italieni includ: Marea Britanie, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia (acestea patru desemnate drept nucleu euro-american), plus România, Suedia, Georgia și Kosovo.
În spaţiul noii “Eurusii” Moscova ar urma să-şi păstreze baze militare în 7 zone de peste hotare: Azerbaidjan, Armenia, Oseţia de Sud, Abhazia, Transnistria, Bielorusia şi Republica ucraineană din cadrul Rusiei Mari.
Trei state sunt prezentate de experţii revistei LIMES ca beneficiari teritoriali. Acestea ar fi: (1) Armenia, căreia i se va recunoaşte anexare Carabahului de Munte (Arţah), (2) Bielorusia, care ar urma să-şi anexeze regiunea Volâniei şi, bineînţeles (cum altfel?), (3) Rusia, care ar urma să anexeze peninsula Crimeea şi 6 regiuni preponderent rusofone din Ucraina: Harkov, Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk, Zaporojie şi Herson.
Ne întrebăm în ce măsură această hartă geopolitică „de coşmar” este rodul imaginaţiei înfierbântate a experţilor italieni care doar vântură presupuneri şi în ce măsură o Germanie tot mai puternică şi având în siajul său Franţa şi Italia ar putea pune în mişcare o Axă Berlin – Moscova, care să ruineze nu numai Uniunea Europeană în forma ei actuală, arhitectura continentală de securitate, dar şi ordinea mondială.