L-a lăsat în urmă pe tânărul poliţist Bogdan Gigină, într-o groapă de sânge, pentru că se grăbea să nu i se răcească ciorba de burtă şi să nu i se încălzească vinul, după cum o spune şi senatorul Valer Marian, într-o interpelare publică. A afirmat că nu ştia ce s-a întâmplat şi că un alt poliţist i-a făcut semn să plece de la locul accidentului. Docil, a ascultat de subordonat, fără să mai stea pe gânduri. La fel cum ascultă şi de sfaturile consilierei lui de… 23 de ani. Cu doar o zi înainte, un “lider de sindicat” al poliţiştilor (care dintre ei?) afirma sus şi tare că ministrul Gabriel Oprea a acordat tot sprijinul necesar pentru salvarea vieţii poliţistului Bogdan Gigină. Numai Oprea n-a ştiut asta. Acum e pe cale să mai lase o viaţă în urmă. O viaţă răpusă. Este vorba de colegul nostru, jurnalistul Robert Veress, care, de trei zile deja, a început un demers extrem pentru forţarea demisiei/demiterii lui Oprea: greva foamei dar şi a setei. Şi asta din urmă te răpune repede. Cine nu a făcut acest lucru niciodată în viaţa nu ştie ce înseamnă. Eu am încercat acest tip de protest, în Piaţa Universităţii, în urmă cu 25 de ani. Cu foamea te mai descurci – de-atunci am făcut-o de nenumărate ori -, dar cu setea… e crimă! Doar trei zile am rezistat, după care unul din medicii care se ocupa de noi, Dragoş Nicolescu, m-a obligat să renunţ, explicându-mi că nu o să mai pot pune pancarte dacă mai stau încă o zi. Argumentul m-a convins. Erau mai folositoare pentru cei din Piaţă şi din ţară înscrisurile ca cel cu “Zona liberă de neo-comunism a României”. La Robert Veress nu par să ţină astfel de argumente, deşi şi eu cred, la fel ca medicul care m-a trimis la treabă în urmă cu 25 de ani, că jurnalistul de la “Puterea” este mai folositor trăgând cu arma lui, cuvântul, decât agonizând în ploaie şi frig. Pentru că am amintit de Piaţa Universităţii, aş vrea să-i numesc pe bravii medici care ne-au avut în grijă atunci, în ciuda presiunilor imense la care erau supuşi de sistemul FSN-ist: Dr. Dragoş Nicolescu, Dr. Nicolae Constantinescu, Dr. Camelia Doru, Dr. Rodica Perciun, psihologul Alexei Florescu. Cinste lor!Acum, Robert Veress nu are nici un doctor să-l monitorizeze, deşi se apropie de un moment critic. Un paramedic de pe o “Salvare” chemată la 112 i-a recomandat să facă o cerere la Ministerul Sănătăţii. Eu cred că mai bine i-ar face cererea direct generalului de carton Gabriel Oprea, zis Izmană. Sunt sigur că se va “ocupa” de el. Aproape sigur la fel cum a făcut-o şi în cazul lui Bogdan Gigină. Ce e de făcut? Un jurnalist se stinge, singur, în Piaţa Universităţii, iar noi dăm “like” pe Facebook? Oare aşa va cădea monstrul de Oprea? Mă îndoiesc. Ieri am fost să-l vizitez pe Robert în Piaţa Victoriei, mai precis în faţa Muzeului Antipa, unde i s-a indicat că poate protesta. Mi-a spus cum jandarmii s-au luat – ca în “1984”! – de o virgulă de pe pancarta sa. “Alăturaţi-vă protestului meu, semnând!”, stă scris în încheierea mesajului jurnalistului către opinia publică trecătoare. Profesorii de corectitudine guvernamentală deghizaţi în malaci ai Jandarmeriei i-au reproşat că prin virgula în cauză incită la proteste şi poate chiar şi la violenţe… Trecem peste această demenţă orwelliană şi revenim: ce e de făcut? Cu un “like” nu o să cadă nici un Oprea. În schimb, Robert Veress, da; va cădea pe stradă. Ce-ar fi să-l susţinem? Până nu e prea târziu… Informaţi-vă asupra stării lui pe pagina de Facebook a jurnalistului. Eu zic să nu-l lăsăm, singur (sic, jandarmi)! Gabriel Oprea a făcut destule victime. E timpul să-l tragem pe dreapta (sau pe stânga, mai curând), până nu va mai face încă una. Şi apoi întreaga Românie.
PS: Tot ieri, un puşti de 10 ani, foarte serios, a venit să semneze afirmând răspicat că Oprea trebuie să demisioneze – i-a urmărit toate intervenţiile şi îl consideră vinovat. Iată Adevărul!
“Secretul” lui Basescu: Ponta a fost acoperit la SIE patru anisori (cat a fost mic). Si “marea” dezvaluire se intampla la postul lui Gusa-Vantu-si-mai-urmeaza-trei-initiale. Prima, dupa moda veche, e un K . Si-uite asa Basescu a intrat in rolul lui Patriciu – “pixelul albastru”. Nu prea e clar insa cui i-ar fi dat Ponta o palma, asemenea lui Basescu pustiului de la mitingul FSN-PD. Lui MRU, oare? 🙂 Dintre toti candidatii cred ca doar Udrea a ramas (ne)descoperita. Cica. Saracul Basescu… rau a ajuns. Dar, mai mult, saracii de noi… Ce presedinte (n-)am avut!
PS: Si-acum s-a lamurit si dramoleta lui Turcescu, “calea” pe care ar trebui s-o ia Ponta, chipurile. Cat de penibil!
UPDATE: Sa revenim, ca au aparut si transcrierile: Basescu se trezeste ca GDS-ul si organul “22” l-au tradat. Dupa 10 ani isi da seama de asta? In al 13 ceas? Prea tarziu. Totul era evident. Numai un batranel care e trecut strada cu girofarul – cum a ajuns el – nu ar fi putut intelege ca s-au folosit de el ca de un… stiti Dvs: materialul acela transparent, de unica folosinta, pe care, cu siguranta, il are in “ranita” Vuitton orice candidata la presedintie.
Iata declaratia, din care aflam si ca Elena Udrea e… “nationalista” ( 🙂 🙂 🙂 ): “”Am constatat o campanie a unor ziariști de dreapta, pe care eu îi etichetez ca fiind la fel de mincinoși ca echipa lui Ponta de la Antena 3, ziariști de dreapta care au ajuns la concluzia că eu am o înțelegere cu Ponta. O minciună ordinară. Oameni care m-au susținut. Mai puțin Alina Mungiu-Pippidi pe care am dat-o afară de pe lista de la europarlamentare în 2009. Ce mi-a produs Cristi Preda cu declarația lui: Am folosit Pmp ca să ajung în Parlamentul European”, m-a dezgustat profund. A fost o eroare pe care o recunosc. Nu întotdeauna unde este carte, este și caracter. Luați colecția revistei 22, luați articole, bloguri și veți vedea că sunt mulți, le-am dedicat mandatul și atunci când am vorbit de statul de drept, și atunci când am condamnat comunismul, iar astăzi vorbesc de înțelegerea mea cu Ponta. Astăzi li se pare că li se îndreaptă fericirea lor spre Iohannis, am adunat și eu, pe toate televizoarele, toți politicienii, toți ziariștiii, cei mai mulți niște nulități, se exprimă doar despre Băsescu.
Ar fi foarte mulți mai potriviți decât Elena Udrea, dar nu candidează. Dintre cei care candidează, îndeplinește un criteriu important: are un ușor naționalism. Trebuie puțin mai mult decât patriotism. Ce-mi place cel mai mult la ea. (…)
Campania mea din 2009. 6,9 milioane de euro donații…”
O stire de “ultima ora” (dar nu pe toate canalele): A inceput razboiul! In transeele pentru Rosia Montana, rebelii “civili” au iesit la “lupta cea mare”, rob cu rob sa se uneasca: oameni de cea mai buna intentie si credinta, patrioti adevarati, romani iesiti in strada in costume nationale alaturi de gnomii lui Soros, activisti anticrestini si piticanii paroase ca Remus Cernea si partenerul lui civil, cretuliul Nicu Sordan (*). Nationalisti curati ca Dan Tanasa, militanti pentru apararea romanilor din teritoriile ocupate, Harghita si Covasna, in strada, la nivel international, alaturi de partide extremiste din Ungaria, cu agenda antiromaneasca fatisa.
Ca niste pale mediatice de elicopter pe deasupra Pietei Universitatii, asigurand zgomotul de fond necesar, Vocea Rusiei ne da o lectie de romanism (ghilimelele sunt invizibile): “Paroxismul trădării: Roşia Montana“. Citez: “Roşia Montana este mai mult decât un sit arheologic sau locul unei exploatări miniere. Roşia Montana este un simbol, fiind concomitent un simbol al trezirii la viaţă a societăţii româneşti cât şi simbolul dispreţului maxim pe care clasa politică îl are faţă de opiniile cetăţenilor.” Hm, asta e dovada clara ca romanii au ocupat Rusia, pana la antenele propagandei de stat, si nu invers.
De sus, din stratosfera, ramas aproape fara aer, ca un pui de Gostat gatuit, Obama Ponta ii da cu bombardeaua, apoi cheama “reprezentantii boborului” sa decida, timp in care trece la un menage a trois, kinky, “in lanturi, pentru Rosia Montana”, impreuna cu Sorin Rosca Stanescu si soata Daciana, in manejul zoopolitic din Casa Poporului. Un menaj in care se imbina ordinul cu placerea, simbolic, desigur, ca si loviturile lui Obama asupra Siriei. Dupa cum ne reaminteste Cristian Banu intr-un comentariu pe tema, la Politica ta, despre “Comedia absurdului”: „Pe vremuri era o vorbă, ‘Tovarăși, eu am o opinie, dar nu sunt de acord cu ea.’”
De la microfoanele Pravdei, Bashar al Basescu, din submarinele politicii dambovitene, trage torpile cu varful otravit pentru apararea patriei capitaliste. Dar cine sa-l mai creada? La credibilitatea lui de sub zero, mai bine ar tacea.
Care este solutia pentru Rosia Montana? Nu stiu. Dar stiu, extrem de bine, cine sunt actorii – mirceatomii, scenaristii – renatoweberienele, si regizorii – sorosopatrushevii, care profita de figurantii scosi la munca de strada gratis, in timp ce buzunarele “alesilor” se umfla la Bursa din Toronto. Mai stiu ca ungurii, care si-au tapetat cupola Parlamentului cu aurul de la Rosia Montana (apropo, acesta e tot tezaur romanesc; de ce nu-l cerem inapoi?), sunt fideli obsesiei lor ca “vor lua Ardealul inapoi” si-atunci isi zic ca se vor bucura singuri de aurul din adancuri estimat la circa 10 miliarde de dolari (uncia a ajuns la 1,390 USD). Iar afaceristii pretutindenari, de teapa lui Soros si ai lui, care vor sa sufle caimacul celor de azi, stiu ca licenta RMGC expira in patru ani. Cum au intins-o 10 ani cu protestele “ecologistilor” in civil, o mai pot lungi inca patru. Si-atunci sa vezi “licitatie”!
In final, daca exploatarea ar fi 100% in mana statului – aviz amatorilor: dezastrul de la Rosia Poieni, cu biserica scufundata in steril, apartine tot “statului roman” – am putea spune, oare, “Ura! Aurul e al romanilor!”? Dar nu a mai fost asa, in vremuri nu demult apuse? S-au bucurat romanii de el? Poate, macar prin faptul ca serviciile de sanatate, sa spunem, ca exemplu, erau gratuite… Dar in rest? Si cine este, azi, “statul roman”? Nu tot ei, zgonii, pontii, tokesii si basestii?
Concluzia o pune Mihai Tociu, prin ilustratia la articolul sau pe aceasta tema, De ce Soroș le-a dat ”ecologiștilor” Roșia Montană, unde ofera si o posibila solutie: implicarea in politica. Dar fotografia, cu porcul in varf de teapa, spune tot: “Democracy is a Lie”. Da, stiu, sunt extremist, nu patriot ca “romanii” de la Vocea Rusiei si Hotnews.
O afirmatie incompleta si, prin urmare, inexacta, facuta ieri seara la Antena 3 de catre premierul Victor Ponta, a starnit mirarea Asociatiei Civic Media, care se va adresa azi Guvernului pentru lamuriri. Concret, in emisiunea lui Mihai Gadea, primul ministru Victor Ponta a afirmat ca locuintele administrate de Regia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) şi locuite în prezent de patrioţi din Moldova, precum Ilie Ilaşcu, vor fi transferate în gestiunea Primăriei Capitalei, care are dreptul să repartizeze imobilele actualilor chiriaşi, transmite Antena 3.
Citez: “Am văzut de la presă, evident că nu ştiam, cazul lui Ilie Ilaşcu. Am chemat astăzi pe secretarul general, am înţelesc că e vorba nu doar de Ilie Ilaşcu, ci de câţiva patrioţi din Moldova care au stat în puşcării la Tiraspol (…) L-am sunat pe primarul general şi – ne dă voie legea – transferăm locuinţele acestor oameni, e vorba de patru sau cinci cu totul, le transferăm la primărie şi primăria are dreptul să le repartizeze locuinţa. Conform legii, le transfer la PMB, care le poate repartiza celor care au situaţii cu totul şi cu totul speciale“, a spus Ponta, luni seară, la Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea.
Premierul a intarit astfel ca Ilie Ilaşcu va rămâne în locuinţa sa şi nu va sta tot timpul sub această ameninţare a ceea ce se întâmplă cu locuinţele de la RA-APPS. O veste foarte buna!Partea ciudata din afirmatia premierului este ca se vorbeste de faptul ca s-ar afla in aceasta situatie “câţiva patrioţi din Moldova care au stat în puşcării la Tiraspol”, “patru sau cinci cu totul”. Este adevarat ca in temnitele de la Tiraspol au stat, pe langa Ilie Ilascu, pentru care s-a reusit eliberarea sa dupa 9 ani de detentie, si inca trei eroi, respectiv Alexandru Lesco, 12 ani, si Tudor Popa si Andrei Ivantoc, cu 15 ani de inchisoare, ultimii fiind eliberati pe 2 si respectiv 4 iunie 2007. Insa toti acesti trei eroi, din 2007 si pana azi, nu au primit nici o locuinta in Capitala Romaniei, tara pentru care au fost condamnati ilegal si lipsiti de drepturi si libertate de autoritatile transnistrene aflate sub comanda Rusiei, conform Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Ca sa fie mai clar: nu au primit niciodata vreo casa sau vreun apartament nici de la RA-APPS nici de la Primaria Capitalei, in ciuda faptului ca cei trei fosti detinuti politic au devenit Cetateni de Onoare ai Capitalei la o luna dupa eliberarea ultimilor dintre ei.
Daca insa premierul Romaniei se gandeste sa repare – in sfarsit! – aceasta nedreptate strigatoare la cer, jos palaria!In vederea lamuririi si informarii corecte a opiniei publice Civic Media – organizatia care a incercat sa le obtina celor trei eroi o locuinta in Romania, prin toate mijloacele legale -, se va adresa azi Guvernului.
Iata istoria aproape incredibila a rusinii nationale in cazul celor trei eroi romani abandonati de “organele statului roman”, asa cum este prezentata in Istoricul Asociatiei Civic Media:
“La eliberarea patriotilor romani din Transnistria, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, la 2 si 4 iunie 2007, care i s-au alaturat lui Alexandru Lesco, eliberat in 2 iunie 2004, Civic Media a cerut sa li se acorde celor trei eroi romani Cetatenia de Onoare a Capitalei si Ordinul National “Steaua Romaniei”. Dupa aproape o luna de asteptare a raspunsului, Presedintia a aprobat cererea Civic Media si, la 3 iulie 2007, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, le-a conferit celor trei acest ordin in grad de Cavaler, intr-o ceremonie speciala organizata la Palatul Cotroceni iar primarul Adriean Videanu si Consiliul General al Municipiului Bucuresti le-au acordat celor trei Cetatenia de Onoare a Capitalei. Cu toate ca acest demers presupunea si oferirea unei locuinte din spatiul locativ pentru ca cei trei eroi sa se poata stabili la Bucuresti, acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, desi promisiunea Primarului General a fost insusita si de succesorul sau, in timpul campaniei electorale. Mai mult, premierul Calin Popescu Tariceanu, care a tinut sa se intalneasca si el cu cei trei basarabeni, la Palatul Victoria, desi a promis ca le va oferi locuinte din regia RAAPPS si le va utila casele cu aparatura electro-casnica, dupa desfasurarea intrevederii sub camerele televiziunilor, a uitat la randul sau de promisiune. Ca un element de ridicol al promisiunilor cu care cei trei au fost invaluiti la Bucuresti, premierul Romaniei le-a oferit un telefon mobil cu un abonament nelimitata, “pe viata”, dupa cum s-a exprimat in fata ziaristilor. La sfarsitul anului, abonamentul a fost suspendat. Probabil atat isi doreau autoritatile “statului roman” sa dureze viata celor trei martiri pentru credinta in tara si neam.
Singurul domn din Romania care le-a apreciat suferinta din puscariile sovietice a fost George Becali, care, prin implicarea Civic Media, le-a acordat celor trei cate o recompensa financiara de 50.000 de euro fiecare, “pentru a-si putea incepe din nou viata”.
Ulterior, pentru a indrepta promisiunile neonorate ale “statului roman”, Civic Media a intreprins o campanie de lobby parlamentar care a dus in cele din urma la initiativa unei modificari de lege si la un proiect de lege distinct. Prima initiativa, adoptata de poetul Adrian Paunescu, la vremea respectiva senator PSD, privea incadrarea celor trei, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, plus Ilie Ilascu, in randurile celor care primesc indemnizatii de la stat pentru merite deosebite, respectiv alaturi de participantii la revolta anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987 si la “revolutia” din decembrie 1989. Din pacate, modificarea a fost respinsa, in cursul anului 2008. Aceasta situatie a dus la o noua incercare, intreprinsa in mai 2009 de senatorii Iulian Urban si Viorel Badea, despre care s-a relatat la vremea respectiva cu entuziasm. Proiectul de Lege alcatuit de senatorul Iulian Urban prevedea:
“Art. 1. – Se declară eroi-martiri luptători pentru democraţie, libertate şi apărători ai valorilor profunde româneşti Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, care au îndurat cu demnitate, eroism şi curaj condamnările la 12 şi 15 ani de închisoare grea, dictate de instanţele regimului separatist de la Tiraspol.
Art. 2. – Cetăţenii români Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa se vor bucura de toate drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
“Decoraţi cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, modeşti, timizi şi discreţi, eroii noştri au rămas uniţi şi neclintiţi in convingerile lor şi trăiesc printre semenii lor nu atat ca eroi ci ca oameni obişnuiţi. Faptele lor şi chiar ei, oficial, pentru conducătorii de la Chişinău – ca si pentru cei de la Bucuresti – parcă nici n-ar exista. Oare pană cand?“, se intreba publicatia “Pulsul geostrategic” prezentand lucrarea “EROI PENTRU ROMANIA- Transnistria şi ameninţările Rusiei la Marea Neagră“ (Vedeti si HISTORIA).”
VIDEO: “Intoarcerea lui Alexandru” – un documentar despre eliberarea lui Alexandru Lesco proiectat in cadrul manifestarii Zilele Basarabiei.
Cititi si un Remember: EROII UITATI AI ROMANIEI de Victor Roncea
Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la Bucuresti
Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai “grupului Ilascu”. Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, eroii sunt suntati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel de “romani de mana a doua”.
Piedici de la deputati Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Trei motive pentru care nu ar trebui expulzat ambasadorul Siriei din Romania, Excelenţa Sa Walid Othman:
1. Va mai aduceti aminte de cifra de 60.000 de morti facuti de odioasa Securitate la Timisoara, vehiculata in timpul revolutiei/loviturii de stat din decembrie 1989?
2. Ati vazut filmul Wag the Dog (video mai jos), in care un “spin doctor” de la Casa Alba si un producator de la Hollywood inventeaza un razboi in Albania pentru ca presedintele sa castige si al doilea mandat (dar de “bombele nucleare” ale lui Saddam – motivul pentru declansarea razboiului din Irak – ati mai auzit ceva)?
3. Cum ar putea o poveste lansata mediatic printr-o minciuna ordinara (inventia cu “masacrul” din Houla prezentata ca reala folosindu-se o fotografie realizata in Irak, cu ani inainte) sa devina un adevar?
PS: Pe mincinosul ordinar de Oskar Fuzes, ambasadorul extremist al Ungariei care a jignit romanii de zeci de ori pana acum si a facut apologia unui propagandist al crimelor naziste, Nyiro Jozsef, despre care sustine si azi ca nu e nici antisemit, nici antiroman, de ce nu il expulzeaza nimeni?
Premierul Victor Ponta a numit, vineri, mai multe persoane in functii de secretar de stat si consilieri de stat, transmite Ziare.com.
Astfel, Dan Petre, fiul lui Zoe Petre, a fost numit secretar de stat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, potrivit unui comunicat de presa remis Ziare.com. Acesta a fost si consilier prezidential al lui Emil Constantinescu.
Achim Irimescu va ocupa postul de secretar de stat in cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Ponta l-a numit pe Septimiu Buzatu secretar de stat in cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, iar pe Raducu Valentin Preda secretar de stat in cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii.
Bolos Marcel Ioan va fi functia de secretar de stat in cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, iar Sebastian Huluban a fost numit secretar de stat in cadrul Ministerului Apararii Nationale.
Sorin Dan Mihalache o sa fie secretar General Adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat, in timp ce Andrei Rizoiu va ocupa functia de secretar de stat in cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Ion Lazar a fost numit secretar de stat, sef al Corpului de Control al primului-ministru, iar Andrei Nicolae Zaharescu va fi secretar de stat, purtator de cuvant al Guvernului.
Daniel Daianu, fost ministru al Finantelor, este consilier de stat in cadrul Aparatului Propriu de Lucru al primului-ministru, iar Anca Nicoleta Alexandrescu va fi consilier de stat in cadrul Aparatului Propriu de Lucru al primului-ministru.
Numirile intra in vigoare abia dupa publicarea in Monitorul Oficial. (A.G)
Update: Daniel Daianu este cunoscut si ca un opozant al proiectului Rosia Montana si al presedintelui Traian Basescu, ceea ce poate explica mai bine si noile declaratiile ale lui Victor Ponta, facute la emisiunea “Dupa 20 de ani” de la ProTv.
Nota VR: Dan Petre nu s-a facut cunoscut in toata cariera lui altfel decat “fiul lui Zoe Petre”, dupa cum sta drept dovada si formularea din stirea Ziare.com. Daniel Daianu, fost ofiter DIE, deci incompatibil cu o functie de stat, este “securistul bun” al lui Andrei Plesu, fiind, de altfel si membru al “Consiliului Stiintific” al Colegiului Noua Europa. De altfel, in nota emisa de CNSAS se arata ca, in urma cu cinci ani, Daniel Daianu se afla “in atentia SRI”. Detalii, mai jos. De adaugat: ambii parinti ai lui Daniel Daianu au fost ofiteri de Securitate. Incadrarea in structura venea, asadar, de la sine. Dl Daianu si apologetii sai sustin ca acesta “si-a dat demisia din Securitate”. Din Securitate nu se da nici o demisie. Dupa ce a iesit din structura oficiala, pentru ca nu-i placea programul riguros – deci, “de fite”, fite pe care si le permite din motivul expus mai sus -, dl Daianu a mers mai departe pe drumul netezit de parintii sai si “fostii” colegi DSS in institute apartinand de Securitate, respectiv Centrul de Informare si Documentare al Institutului National de Cercetari Economice, Bucuresti (sept. 1978 – august 1979) si, apoi, Institutul de Economie Nationala, Bucuresti, (1979-1990), creuzetul de formare a cadrelor Securitatii specializate in economie. Sigur, aceasta poate n-ar fi nici o problema. Minciuna, insa, da.
October 28th, 2015 
VR 
L-a lăsat în urmă pe tânărul poliţist Bogdan Gigină, într-o groapă de sânge, pentru că se grăbea să nu i se răcească ciorba de burtă şi să nu i se încălzească vinul, după cum o spune şi senatorul Valer Marian, într-o interpelare publică. A afirmat că nu ştia ce s-a întâmplat şi că un alt poliţist i-a făcut semn să plece de la locul accidentului. Docil, a ascultat de subordonat, fără să mai stea pe gânduri. La fel cum ascultă şi de sfaturile consilierei lui de… 23 de ani. Cu doar o zi înainte, un “lider de sindicat” al poliţiştilor (care dintre ei?) afirma sus şi tare că ministrul Gabriel Oprea a acordat tot sprijinul necesar pentru salvarea vieţii poliţistului Bogdan Gigină. Numai Oprea n-a ştiut asta. Acum e pe cale să mai lase o viaţă în urmă. O viaţă răpusă. Este vorba de colegul nostru, jurnalistul Robert Veress, care, de trei zile deja, a început un demers extrem pentru forţarea demisiei/demiterii lui Oprea: greva foamei dar şi a setei. Şi asta din urmă te răpune repede. Cine nu a făcut acest lucru niciodată în viaţa nu ştie ce înseamnă. Eu am încercat acest tip de protest, în Piaţa Universităţii, în urmă cu 25 de ani. Cu foamea te mai descurci – de-atunci am făcut-o de nenumărate ori -, dar cu setea… e crimă! Doar trei zile am rezistat, după care unul din medicii care se ocupa de noi, Dragoş Nicolescu, m-a obligat să renunţ, explicându-mi că nu o să mai pot pune pancarte dacă mai stau încă o zi. Argumentul m-a convins. Erau mai folositoare pentru cei din Piaţă şi din ţară înscrisurile ca cel cu “Zona liberă de neo-comunism a României”. La Robert Veress nu par să ţină astfel de argumente, deşi şi eu cred, la fel ca medicul care m-a trimis la treabă în urmă cu 25 de ani, că jurnalistul de la “Puterea” este mai folositor trăgând cu arma lui, cuvântul, decât agonizând în ploaie şi frig. Pentru că am amintit de Piaţa Universităţii, aş vrea să-i numesc pe bravii medici care ne-au avut în grijă atunci, în ciuda presiunilor imense la care erau supuşi de sistemul FSN-ist: Dr. Dragoş Nicolescu, Dr. Nicolae Constantinescu, Dr. Camelia Doru, Dr. Rodica Perciun, psihologul Alexei Florescu. Cinste lor!Acum, Robert Veress nu are nici un doctor să-l monitorizeze, deşi se apropie de un moment critic. Un paramedic de pe o “Salvare” chemată la 112 i-a recomandat să facă o cerere la Ministerul Sănătăţii. Eu cred că mai bine i-ar face cererea direct generalului de carton Gabriel Oprea, zis Izmană. Sunt sigur că se va “ocupa” de el. Aproape sigur la fel cum a făcut-o şi în cazul lui Bogdan Gigină. Ce e de făcut? Un jurnalist se stinge, singur, în Piaţa Universităţii, iar noi dăm “like” pe Facebook? Oare aşa va cădea monstrul de Oprea? Mă îndoiesc. Ieri am fost să-l vizitez pe Robert în Piaţa Victoriei, mai precis în faţa Muzeului Antipa, unde i s-a indicat că poate protesta. Mi-a spus cum jandarmii s-au luat – ca în “1984”! – de o virgulă de pe pancarta sa. “Alăturaţi-vă protestului meu, semnând!”, stă scris în încheierea mesajului jurnalistului către opinia publică trecătoare. Profesorii de corectitudine guvernamentală deghizaţi în malaci ai Jandarmeriei i-au reproşat că prin virgula în cauză incită la proteste şi poate chiar şi la violenţe… Trecem peste această demenţă orwelliană şi revenim: ce e de făcut? Cu un “like” nu o să cadă nici un Oprea. În schimb, Robert Veress, da; va cădea pe stradă. Ce-ar fi să-l susţinem? Până nu e prea târziu… Informaţi-vă asupra stării lui pe pagina de Facebook a jurnalistului. Eu zic să nu-l lăsăm, singur (sic, jandarmi)! Gabriel Oprea a făcut destule victime. E timpul să-l tragem pe dreapta (sau pe stânga, mai curând), până nu va mai face încă una. Şi apoi întreaga Românie.
Posted in 
Tags: 
