“În momentul ăsta, când am reuşit să câştig acest proces, gândul meu se-ndreaptă spre câţiva intelectuali care sunt deja morţi şi au memoria murdărită. Mă gândesc la Adrian Marino, care a fost ţărănist ca şi mine, la Ştefan Augustin Doinaş, marele poet, autorul celebrei poezii “Mistreţul cu colţi de argint”, şi la soţia lui, Irinel Liciu, la Cezar Ivănescu, poet de mare valoare, care a murit în condiţii dubioase, în urma acuzaţiilor aduse din interiorul CNSAS. Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.”
Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului, supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.
Am devenit fără voia mea un erou întunecat al blogurilor. Nu avem legi în domeniu şi nu voi putea răspunde, la acelaşi nivel de mitocănie şi perversitate, miilor de „nicknames”. Îi voi răspunde deocamdată doar bloggerului de la Washington, pseudoprofesorului de ştiinţe politice Vladimir Tismăneanu. În nenumăratele lui postări pe tema mea, mi-a dat şi o poreclă, Rembo, destul de simpatică (amestec de Rimbaud şi Rambo)…
Aceasta, în orice caz, nu e complet lipsită de talent, aşa cum sînt sutele sale de articole de altădată despre Lenin, Ceauşescu, socialismul învingător, duşmanii de clasă din „Viaţa studenţească”, „Convingeri comuniste”, Amfiteatru” şi alte gazete tovărăşeşti pe care le am în documentaţia mea de vreo zece ani.
În satul meu din munţii Orăştiei, ca şi în alte locuri din ţară, toate familiile au cîte o poreclă, pe care o poartă, ca pe o cruce, multe generaţii. Porecla familiei mele, şi deci şi a mea, este „Ticărău”. Ticărăul e un soi de dispozitiv străvechi, compus din lemn şi lanţ, care permite să se strîngă fedeleş lemnele sau vreascruile aduse cu căruţa de la munte.
Un adevărat profesor de istorie recentă – nu unul ca Tismăneanu, vreau să zic -, în studiul la care lucrează despre băieţii şi fetele din Primăverii, cartierul nomenclaturii comuniste din Bucureşti, a descoperit porecla din adolescenţă a lui Vladimir Tismăneanu. I se spunea, nu se ştie încă de ce, „Onanistu’ ”. Poreclele reuşite sînt uneori nedrepte, răutăcioase, dar au meritul enervant că se lipesc de cel poreclit. Nu o să fac aici un excurs despre onanie, despre condamnarea acestui păcat în „Cartea Cărţilor”, despre Onan şi toate celelalte. Deşi poate v-aş plictisi mai puţin decît a plictisit Tismăneanu România cu a sa „condamnare a comunismului”.
La un articol de pe gazeta de perete electronica a lui Gyuri Soros – Contributors -, dl Vladimir Tismaneanu sta si joaca ping-pong zi si noapte cu propriile-i comentarii otravite semnate sub pseudonim, la care isi raspunde, doct si superior, de la inaltimea carambului agentului sovietic Ivan Mihai Pacepa. Printre acestea se strecoara si niste cititori reali, care-i urmaresc traseul sinuos, ca urina boului, de la stersul prafului de pe pantofii lui Ceausescu la cei ai lui Iliescu, Constantinescu si Basescu. Cu limba, evident. Unul dintre observatorii atenti ai lui Tismaneanu este si Constantin Dobre, minerul care l-a infruntat pe Ceausescu, in Valea Jiului, la greva din 1977.
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu face, in premiera, un anunt preluat si raspandit cu freamat si repeziciune de lumea literara: Scriitorul Petru Romosan nu a fost informator/lucrator/colaborator al Securitatii. Citez de pe blogul lui LIS: “Primesc un mesaj extraordinar de la prozatoarea Adina Kenereș, soția poetului Petru Romoșan, doi optzeciști importanți (azi conduc o editură de top, Compania; emigrați la Paris înainte de Revoluție, s-au întors demult în țară, s-au stabilit la București). Îl redau ca atare:
Petru Romosan…, iata, nu a fost colaborator al Securitatii. Dupa ce a cistigat la Curtea de Apel, unde l-a trimis CNSAS, a cistigat si recursul facut de CNSAS la Inalta Curte de Casatie si Justitie (foto sus). Epopeea minjirii sale, cu ajutorul a zeci de porci din media, dar si cu acela al tacerii scriitorilor romani, s-a incheiat cu decizia asta definitiva si irevocabila. Sau abia incepe, cine stie, o alta epopee.
Cu drag,
Adina Keneres
S-a dus o campanie îngrozitoare împotriva „turnătorului” Petru Romoșan prin presa aflată la dispoziția puterii actuale, calomnii neprobate prin nimic (în frunte cu Evenimentul zilei, care efectiv l-a diabolizat pe Petru Romoșan; dintre scriitori, îndeosebi nefericiții oportuniști fără operă Ioan T. Morar și Vladimir Tismăneanu, cântători personali ai lui N. Ceaușescu, apoi ai lui Traian Băsescu, l-au făcut albie de porci). Nu știu câți ar fi rezistat în locul lui. Eu i-am luat apărarea aici lui Petru Romoșan (de exemplu, pe 2 mai 2010), reacționând cu mare tristețe față de tot ce i se întâmpla. Acum a venit vremea ca Petru Romoșan să-i dea în judecată pe toți torționarii lui din presa de azi și să ceară să fie condamnați la despăgubiri morale pe măsură. M-aș bucura dacă Petru Romoșan va lua o poziție publică legată de execuția lui postcomunistă. Știu că e scârbit de lumea literară românească (care nu s-a solidarizat cu el), dar e bine acum să știe opinia publică în ce fel de Românie mai trăim.”
Ca sa fac nominalizarile la Premiile Orwell pana la capat: CNSAS, EVZ, Tismaneanu (vezi un citat din Operele sale mai jos) si o oarecare muratura, recte Mirela Curlateanu – aceeasi cacaroaca de presa care, in stil similar, l-a executat public si nefondat pe vladica Bartolomeu Anania alaturi de maimuta lui Plesu, Sabina Fahti – plus “sursa” ei “conspirata”, Mircea Dinescovici, au o problema. O mare problema. Care ii va ustura la buzunar. Si nu numai 🙂
“In schimb, ma “infiereaza” pe mine, ma hiperbolizeaza un fel de eminence grise a unei fictive dictaturi, simultan un balaur complotist si profesoras fara opera, ma acuza de toate pacatele acestei lumi si probabil ale celei de dincolo. Sunt veros, narcisist, versatil, pupin, lichea, ahtiat de glorie, lacheu, fripturist si cate altele. Sunt o non-entitate notorie, te si miri ca mai sta lumea de vorba cu mine. Sunt epitomul conditiei mzierabile a intelectualului, acest personaj odios, intotdeauna gata sa imratiseze ideologii, niciodata apt sa le demoleze (cum aflam si din alte contributii ale acestui timp ce si-a iesit din albie). Sunt intelectualii palmuiti de toti neavenitii? O binemerita, exclama nistorescienii acestor vremi de dispret. Cata vreme el si Romosan sunt curati, onesti, inocenti, curajosi, verticali. In fine, cel putin in cazul Romosan, nu neg, exista consecventa delatiunii.” – Semnat: Musiu Tismaneanu 🙂
Si iata ce afirma Petru Romosan in replica la acuzatiile imunde ale plosnitelor de presa din reteaua neo-kominternului:
“Mirela Corlăţan a fost plantată în redacţia „Cotidianului” de un serviciu secret, lucru care încalcă flagrant separarea puterilor în statul de drept. Vă promit că voi reveni cu precizări, inclusiv la tribunal.”
Sa fie Serviciul Iesenilor Execrabili? Asteptam cu interes 🙂
Amuzati-va cu dialogul dintre Romosan si Curlateanu, “mica turnatoare” de cartier pe rol de deontologa de servicii, supranumita, nu stiu de ce, si Mirela Curdefier:
Ma bucur ca Petru Romosan a ramas curat … ! Ochii lui Homer si Comedia literaturii sint doua carti de poezie care au marcat debutul generatiei 80, care ramin carti importante in orice faza a literaturii romane. Solidarizarea in povestea enuntata? La o acuza care privea un act personal, nu se putea raspunde decit in mod individual. Eu mi-am exprimat indoiala, de exemplu, ca un alt coleg de generatie, prozator, ar fi colaborat si probele finale m-au contrazis. Nu am crezut nici o clipa ca Petru Romosan ar fi turnat, dar diavolul suspiciunii, insinuat de presa si de recursul la alte exemple te face sa stai in asteptare …! De asta, ma bucur ca Petru Romosan a reusit sa-si demonstreze nevinovatia, sint solidar cu el in procesul de recunoastere a demnitatii. Cum ma astept ca CNSAS-ul sa recunosca faptul ca nici Cezar Ivanescu nu a fost nici o clipa turnator, ca tot amicii i-au otravit zilele. Traim intr-o societate demonizata, din pacate.
Nicolae “Niki” Manolescu, un membru al Sectei cu vreo cinci salarii de la stat si vreo zece functii oficiale, a atins paroxismul. El isi propune ceea ce nu au reusit nici comunistii: sa interzica libertatea cuvantului prin intermediul “Justitiei”, pretinzand daune pentru “defaimare”. Nu este primul caz. Metoda a fost brevetata de alti doi membri ai Sectei, patronati de fostul tovaras judecator al TMB al RSR Valeriu Stoica. Gabriel “Lulu” Liiceanu si Horia “Scato” Patapievici si-au propus acelasi lucru, dand in judecata mai multi jurnalisti de la ZIUA pentru ca le-au demascat afacerile necurate, de la FSN pana la ICR, si solictand “daune morale” care ajungeau la un total de 5 miliarde de lei vechi. Patapievici a pierdut cu brio aberatia de proces iar Liiceanu, pentru care se trag totusi mai multe sfori, o sa si-o ia similar. Pentru aducere aminte: in timp ce Manolescu publica randurile de mai sus prin care il pupa in cur pe Ceausescu, in “Literatura romana de azi 1944-1964”, si era incurajat de Securitate sa adune mustele si sa puna stampile in asa-zisul “Cenaclu de luni”, poetul si scriitorul Liviu Ioan Stoicu era urmarit si hartuit de aceeasi Securitate. E drept, si “Niki” era urmarit, dar de 0110, ca si tov Iliescu, Brucan, Magureanu, Plesu, Dinescu si restul Sectei…
Cititi si va cruciti:
Manolescu ii baga pumnul in gura poetului Liviu Ioan Stoiciu
Presedintele Uniunii Scriitorilor aminteste de politica Securitatii dinainte de 1989, care interzicea scriitorilor incomozi sa vorbeasca * Acesta ii cere vrinceanului daune morale de 1.000 de lei pe zi daca mai critica Uniunea Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, il ameninta pe scriitorul vrincean Liviu Ioan Stoiciu (LIS) cu plata a 1.000 de lei pe zi daca mai face aprecieri negative asupra persoanelor din conducerea Uniunii. Gestul sefului scriitorilor din Romania este unul fara precedent dupa 1989 si se aseamana cu masurile luate de autoritatile comuniste impotriva lui LIS, cind acesta avea domiciliu obligatoriu si era urmarit pas cu pas de Securitate.
Manolescu ii cere adjudeanului Stoiciu sa “inceteze calomnierea prin presa a Uniunii Scriitorilor si a persoanelor din conducerea acesteia, sub sanctiunea unor plati de daune cominatorii a cite 1000 lei/ zi. Prin articolele sale se lanseaza din ce in ce mai mult intr-o defaimare aberanta la adresa Uniunii Scriitorilor din Romania si a conducerii sale, inventind scenarii pe care le consideram total neadevarate”, se arata in plingerea adresata Judecatoriei Bucuresti si semnata de Nicolae Manolescu.
Pentru a-si justifica plingerea, acesta citeaza un articol publicat de LIS in 30 aprilie 2008, pe care-l ia ca dovada a calomniei. In acest material, ca si in altele, LIS pomeneste despre anumite practici neortodoxe instaurate in comisiile Uniunii Scriitorilor, despre restauratia care s-a produs in lumea scriitorilor prin revenirea in forta a unor colaborationisti din “gasca” poetului de curte Adrian Paunescu, capatuirea unora si altora, cumetrizarea institutiei, intr-un cuvint realitati care nu trebuie demonstrate, dar pe care Manolescu, in prezent la Paris, ca ambasador pe linga UNESCO, nu le accepta. De altfel, conflictul dintre cei doi este unul de notorietate si a fost agravat de excluderea publicistului LIS de la conducerea revistei “Viata Romaneasca” de catre Manolescu, pe motiv ca l-a publicat in paginile revistei pe cel mai mare opozant al regimului comunist, scriitorul Paul Goma.
“Nu pot decit sa-mi exprim public stupefactia ca Nicolae Manolescu (ambasador al României la UNESCO, care ar trebui sa stie exact care sint macar Drepturile Omului, nu?) solicita instantei, oficial, sa-mi suspende semnatura! Adica, sa-mi puna pumnul în gura! Marturisesc, nici nu stiam ca e posibil sa fiu cenzurat «legal», împotriva bunului simt si a Constitutiei – la aproape 19 ani de la Revolutie, cind singurul cistig real postcomunist a fost acela de a avea libertate de exprimare, putind sa spui lucrurilor pe nume. N-am mai pomenit: sa fiu amenintat prin instanta cu plata a 10 milioane de lei pe zi daca am opinii critice si scriu articole de atitudine! A ajunge azi sa consideri o calomnie taman critica elementara facuta la adresa abuzurilor conducerii operative a Uniunii Scriitorilor (îndeosebi a presedintelui ei, N. Manolescu, care se crede providential, de neatins, desi lasa grav de dorit în functiile detinute, motiv sa-l amendez), da de gol care mai e, de fapt, nivelul moral al mentalitatii scriitorilor români de azi, în general, nedesprinsi de reflexele trecutului compromitator. Îmi este mie rusine ca N. Manolescu se face înca o data de ris (amintiti-va de interzicerea semnaturii lui Paul Goma în revistele US), cu o lipsa de demnitate iesita din comun, pretindu-se la asemenea procedura de intimidare. Îi depling decaderea”, ne-a spus Liviu Ioan Stoiciu.
Iata ca, ceea ce nu a reusit sa faca regimul comunist este pe cale sa se produca intr-o Romanie a anului 2008, in care principala calitate este sa apartii unei gasti si sa nu ai ochi pentru a vedea imoralitatea in care traim. Doamne fereste sa o mai si arati cu degetul!
December 14th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
