După 2005, aflăm din amintitul raport că generaţia Labiş, prin mari exponenţi ai acesteia, a fost o generaţie colaboraţionistă şi se sugerează condamnarea ei, supunerea ei oprobiului public, autorii, câţi mai sunt în viaţă, fiind supuşi unor vexaţiuni incredibile, o adevărată lustraţie neo-inchizitorială, cu toată recuzita de mijloace şi de agresiune simbolică a Kominternului, ceea ce ne îngăduie să vorbim despre un adevărat curent al neo-kominternismului anticultural şi antinaţional. Este drept că încă nu s-a ajuns la indexarea operei, deşi nu lipsesc cazurile de moarte civilă.