Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Ion Cristoiu: “Nu sunt vandut nimanui!”
de Lucia Ivănescu

-Domnule Ion Cristoiu, zilele trecute aţi apreciat că şansa de a rămâne din toamnă la Antene este de 1%. A mai crescut cumva acest procent?
– Nu, chiar a scăzut. Acum este de zero la sută! Decizia este luată. La sfârşitul lui iulie pun punct emisiunilor pe care le am în contract. Apoi plec în concediu şi când revin nu voi mai avea nicio emisiune la Antene, sub contract. Asta nu înseamnă că dacă voi fi invitat la aceste posturi tv sau la altele voi refuza. Repet, prezenţa mea nu va mai fi condiţionată de vreun contract.
– Din ’90, aţi tot schimbat publicaţii şi televiziuni, perioada cea mai longevivă, de vreo 5 ani, aţi petrecut-o în presa scrisă, la ”Evenimentul zilei”. Vă plictisiţi, intraţi în conflict cu mogulii sau, pur şi simplu, sunteţi o persoană mai hachiţoasă?
– Da, poate toate trei la un loc, dar perioada cea mai lungă de la ”Evenimentul zilei” se explică prin faptul că simţeam că sunt dorit acolo de patronii de atunci ai ziarului. În ianuarie 1997, când am perceput anumite semne-căci nu mi-a spus nimeni că patronatul este incomodat de mine-, atunci am plecat. Aşa se explică într-un fel şi plecările mele de care vorbeaţi. Când simt anumite semne, nu că nu mai sunt dorit, ci că nu mai sunt preţuit-sunt sensibil la preţuirea celor din jur, a patronatului- atunci, plec.
– Şi de această dată aţi avut sentimentul că nu mai sunteţi preţuit?
– Da. Pentru mine semnalul clar, după regretabilul incident cu Mircea Badea, a fost faptul că nu m-a sunat nimeni din conducerea postului pentru a încerca o lămurire, o discuţie despre acest conflict. Am interpretat această atitudine ca şi cum a funcţionat un raţionament simplu: e mai bine dacă se supără el şi pleacă singur. Relaţiile mele cu trustul Intact sunt aparte, am fost singura vedetă de vârsta mea care a rămas acolo şi care a rezistat seducţiei financiare a postului Realitatea, unde s-au dus toţi liderii de opinie importanţi. Deşi seducţia financiară de care vorbeam a exercitat presiune asupra mea, am rămas la Intact, fiindcă mă simţeam bine. Viaţa mi-a demonstrat însă că nu m-am înşelat niciodată când am plecat aşa brusc, în urma unor conflicte omeneşti. Nici în cazul de faţă nu mă înşel. Raportez la starea de fapt. Relaţiile mele cu conducerea trustului erau mai aparte şi e greu de presupus că nimeni nu a ştiut de un scandal care ţinea pagina întâi a ziarelor. E mai bine să plec, înainte ca armatele să strângă rândurile în perspectiva campaniei prezidenţiale. La trustul Intact este o atmosferă anti Băsescu, ceea ce uneori mă deranjează şi vreau să merg undeva unde oamenii să nu mai aibă patimi nici pro, nici contra.
– Am auzit oameni care spun că aţi renunţat la echidistanţă, trecând din tabăra verticalilor în cea a cocoşaţilor, din motive materiale. Ce le răspundeţi?
– De 20 de ani de când fac gazetărie, nu-i mai socotesc pe cei dinainte de ’89, întotdeauna, publicul, confraţii, politicienii au încercat să găsească în spatele unor gesturi ale mele tot felul de interese meschine. Aş putea să fac o lungă listă a momentelor în care ”m-am vândut” cuiva, ba ţărăniştilor şi monarhiştilor, ba lui Emil Constantinescu, ba PSD-ului, ba comuniştilor… şi acum lui Traian Băsescu. Nu sunt vândut nimănui. Poate uneori anumite comportamente ale mele ca editorialist ţin, să spunem, şi de hachiţe. Problema este că atunci când sesizez că o personalitate publică este nedreptăţită, chiar dacă anterior am criticat-o, simt nevoia să-i iau apărarea. Am o reacţie automată la nedreptăţi. Am 61 de ani şi din punct de vedere material ce ar putea să-mi ofere mie un adversar ? Plecând de la Intact, am renunţat la două contracte care îmi aduceau o sumă de bani, deci nu sunt chiar aşa dornic de bani. La vârsta asta, ca să mă vând, cât ar trebui să mi se ofere? Şi ce să fac cu banii? Dacă mi-ar da însă talentul lui Cehov, să ştiţi că aş face un pact!.
– Aţi declarat, acum câteva zile, că aţi primit un mesaj de la preşedintele Băsescu. Tot nu puteţi să dezvăluiţi această conversaţie?
– Nu, nu pot. Dar dacă cineva ar vrea să facă o ipoteză ar putea presupune că a fost o discuţie între doi taţi de fete. Mă gândesc, de exemplu, că dacă fiica mea ar fi făcut gazetărie, asa cum fiica lui Traian Băsescu face politică, probabil că şi eu aş fi îndrumat-o şi aş fi fost foarte sensibil dacă toţi ceilalţi din presă ar fi scris că e o toantă. Deci, ca tată îl înţeleg pe preşedinte.
– Spuneaţi într-un interviu că Traian Băsescu ”este tot mai singur şi mai hăituit, dar dacă îşi revine şi dă scatoalce” îl veţi critica din nou.
– Câtă vreme a fost puternic, era un cor în presă în favoarea lui. La ora actuală mi se pare că este un cor împotriva lui. Este o situaţie dezechilibrată. Jurnaliştii care îi cântau în strună în 2005 şi 2006 se pregătesc să sară în altă barcă. Cel puţin acum, ca percepţie publică, Băsescu e în defensivă,… nu ştiu, s-ar putea să-şi revină. Dar la ora actuală, eu nu am niciun motiv să-l critic. S-o fac pentru trecut? Am scris cred vreo 200 de editoriale , pot să scot un volum cu ele. Criticile mele la adresa lui s-au epuizat. Şi rămân la ideea că acum există un dezechilibru în atitudinea anti Băsescu, aşa cum până nu demult era în atitudinea pro. Şi m-am gândit să nu fac parte din corul uriaş al întregii prese anti Băsescu, aşa cum în trecut n-am vrut să fiu în uriaşul cor pro Băsescu.
– Din toamnă, unde veţi fi ? La o ambasadă, la TVR sau la B1-TV ?
– Contrar zvonurilor, de 20 de ani, niciun partid nu mi-a propus TVR. Orice politician inteligent îşi dă seama că dacă aş fi director la televiziunea publică ar avea mari probleme cu mine.Probleme de nesupunere. Apoi, ar trebui să fiu nebun să accept, pentru că eu nu pot conduce decât dictatorial, desigur, în sensul bun al cuvântului.Adică să ţin în mână postul, să-l coordonez, să-l controlez, asa cum am făcut la toate gazetele pe care le-am condus. Pentru un om care vrea să facă minimă gazetărie, postura de director la TVR este o catastrofă. Imaginaţi-vă că o fătucă agramată spune ceva pe post şi dacă i-aş face observaţie, presupun că se va duce imediat la Sindicat şi mă va toca în toată presa că am atentat la libertatea de exprimare etc, etc. Nu, la Televiziunea Română n-ai cum să faci meserie, fiindcă ”libertatea presei”, de exemplu, este unul din pretextele multor analfabeţi pentru a se proteja de criticile pe care le merită vizavi de greşelile lor profesionale. Să fie clar, libertatea presei se opreşte acolo unde începe analfabetismul şi incompetenţa profesională! Ar fi o nebunie să accept, n-am altceva de făcut? Iar în diplomaţie chiar n-aş fi bun, m-ar copleşi protocolul, iar despre B1, nici vorbă. Ce m-ar salva pe mine acum, ar fi ca toate trusturile de presă, la un ison, să spună că nu mai au nevoie de Ion Cristoiu, să decidă să mă boicoteze, căci eu nu rezist la rugăminţile de a scrie sau de a veni într-o emisiune. Ar fi momentul benefic al vieţii mele. Mi-aş spune, n-am ce face, asta e, şi aş sta în bibliotecă, m-aş simţi ostracizat, dar aş scrie proză.
– Care mai este astăzi condiţia presei în România?
– Catastrofală, din două motive. Sunt prea multe ziare şi televiziuni, mai numeroase ca niciodată, şi cu rare excepţii, patronii trusturilor n-au investit în presă, ca să facă afaceri chiar cu presa. Cei mai mulţi şi-au făcut ziarele, televiziunile fie ca să obţină bani din altă parte, fie să aibă putere politică. În aceste condiţii, campaniile de presă nu se mai supun tirajului şi ratingului. Spre deosebire de generaţia anilor ’90, când noi îmbogăţeam patronii, fiindcă făceam ziare de tiraj, la ora actuală trusturile de presă trăiesc din banii proprietarilor lor. Şi, mi se pare firesc ca la un moment dat să vină aceştia şi să spună: îmi pare rău, dau bani din buzunar şi tu vrei să fii independent? Când va fi un trust care va trăi numai din tiraj sau din rating, probabil că atunci şi patronul va fi atent cu vedetele, cu temele abordate, ca să nu contrarieze telespectatorul sau cititorul.
– Ce ipostază vă este mai aproape de suflet: cea de jurnalist, de analist politic, de scriitor sau de istoric?
– Îmi place să fiu scriitor, fiindcă mă iluzionez că rămâme ceva după mine. Să fie măcar iluzia că ai aruncat o sticlă cu apă în oceanul eternităţii şi poate cineva o găseşte. Ca ziarist, nu rămâne nimic după tine. Dacă întrebaţi ce a scris Cristoiu în ’90, cu excepţia oamenilor serioşi, nimeni nu mai ştie. Cu gazetăria nu rămâi în posteritate. Sunt scriitor şi cu document la mână, (n.r-membru al Uniunii Scriitorilor) pentru că adversarii mei, când vor să mă minimalizeze ca scriitor, spun că sunt un excelent jurnalist şi, când vor să mă minimalizeze ca jurnalist, spun că sunt un excelent scriitor.
– Ca membru al Uniunii Scriitorilor, ce planuri literare aveţi pentru acest an?
-Sunt la a patra formă a unei cărţi de proză satirică, “Veselia generală”, care spune totul despre lumea românească, o lume lovită de veselie. Fragmente din ea, public în Independent. Am ajuns la 400 de pagini, dar ambiţia mea este să mă opresc la vreo 600, deoarece pe oameni îi impresionează mărimea unei cărţi… măcar să se spună, a scris o carte mare, groasă! Acum, serios vorbind, fiind un volum satiric, de fiecare dată când îl stilizez mai adaug, deşi, D.R. Popescu –la o întâlnire la Biblioteca Academiei-mi-a spus sfatul lui de scriitor şi mai bătrân decât mine, că trebuie să pun punct odată, că altfel n-o mai termin. Sper să fie o carte satirică mai spre Gogol decât spre Caragiale, pe care eu, de altfel, nu-l consider un mare satiric. Până la prezidenţiale, va fi în librării. Apoi, mai sunt cele vreo trei volume de călătorii pe care le am în lucru. Greul nu e scrisul, ci prelucratul textului. Am planuri mari ca scriitor, însă am nenorocul că presa liberă nu este interzisă şi trebuie să pierd foarte mult timp cu gazetăria.
– Unde plecaţi în vacanţă?
– În Franţa, mai precis în Bretagnia, o zonă de care sunt pasionat. Am fost prin anii ’70 acolo, ca student sărac, în tabără. Apoi merg vreo zece zile la Găgeşti, lipsit de orice griji în materie de televiziuni, căci de 4 ani încoace era un coşmar, în fiecare duminică seara eram la emisiune. De la 1 septembrie voi fi din nou în spaţiul nostru mediatic românesc.
Sursa: Independent
UPDATE
Vezi si un nou interviu cu Cristoiu despre Basescu in Adevarul – inclusiv VIDEO

• Share
• Tweet
• Pin
• Email