Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

“In fiecare noapte, visez ca am aripi si ma ridic deasupra avioanelor inamice care imi bombardeaza tara, pe care le nimicesc dintr-o lovitura !” – Vuk Drascovic

Sorin Bogdan: I-am recomandat lui Ion Cristoiu sa mearga la Centrul militar de presa, sa se acrediteze, chiar daca era invitatul oficial al Ministerului iugoslav de Externe. Ceea ce era adevarat, deoarece ministrul Zivadin Jovanovic acceptase sa-i acorde un interviu in exclusivitate si chiar trimisese o masina si un consilier care l-au asteptat in vama. Cristoiu m-a ascultat si s-a dus, la fel ca orice ziarist, si s-a acreditat. Bineinteles ca formalitatile au durat foarte putin, insa a fost foarte incantat ca a primit legitimatia pe care scria “acreditare de razboi”.

Am urmarit cu atentie modul in care oficialii NATO au reactionat la bombardarea orasului Surdulica, in care au murit 16 oameni nevinovati. Mai ales ca sarbii au accentuat fiecare nuanta a acestor declaratii, care aveau sa devina un cliseu. In prima faza, un oficial NATO a dezmintit, sub acoperirea anonimatului, acuzatiile sarbilor. Doua ore mai tarziu, un comunicat dat publicitatii la Bruxelles afirma ca “un avion al NATO a efectuat cu succes un atac impotriva unei cazarme din Surdulica si nu se poate exclude complet posibilitatea ca ar fi lovit civili sau proprietati civile”. Astazi, Jamie Shea a confirmat ca “in timpul acestui atac, o arma de precizie nu a fost indreptata asupra tintei indicate si a produs un impact la 200-300 de metri distanta de cladirile cazarmei, intr-o mica zona rezidentiala”. Ceva mai tarziu, George Robertson, ministru al Apararii, a exprimat regretele guvernului britanic pentru eventualele victime provocate de bombardarea unei zone rezidentiale din Surdulica. In fine, spre seara, Pentagonul a anuntat ca o bomba de o tona, lansata de un avion de vanatoare F-15, a deviat de la traiectorie si a lovit cartierul rezidential din Surdulica. “Bomba, ghidata prin laser, trebuia sa loveasca o cazarma, dar a deviat de la traiectorie, aparent din cauza fumului care interfera cu raza laser,” a justificat purtatorul de cuvant al Pentagonului. (…)

In aceasta seara, NATO ne-a dat, in sfarsit, satisfactie. Alarma aeriana a sunat la 20:23 si a urmat cea mai grea noapte din ultimele doua saptamani. Am avut, in sfarsit, ocazia sa-i aratam lui Ion Cristoiu ce inseamna o noapte de bombardamente.

Noroc ca am avut ragazul de a-mi face transmisia pentru Stirile de la 23:30. Lucian Mindruta, fascinat, ca intodeauna, de politica, a tinut neaparat sa discutam in direct despre demiterea lui Draskovic. Mi-a fost foarte greu sa-i explic atitudinea de astazi a liderului SPO si am simtit ca l-am dezamagit. Se astepta la portretul unui Draskovic care sa scoata lumea in strada pentru a-l detrona pe Slobodan Milosevic.

Belgradul a fost tinta a trei raiduri aeriene. Primul a inceput la jumatate de ora dupa miezul noptii. Eram cu totii pe acoperis si am privit cum “se aprinde cerul” de la tirurile antiaerienei. Sarbii au ripostat extrem de puternic atacurilor. La un moment dat, teseau panze de foc, simultan, in jurul unei jumatati de oras. Eram foarte tensionati si, in timp ce-mi notam observatii in carnetel, trebuia sa raspund si intrebarilor oaspetelui nostru. Era o adevarata nebunie.

Dinspre nord, am vazut cum spre podul peste Dunare dintre Belgrad si Pancevo se indreptau doua rachete. Am inlemnit, asteptand explozia, si i-am explicat lui Ion Cristoiu, care era nedumerit, ca am inceput sa iubim din tot sufletul acest pod, pentru ca simboliza legatura noastra cu tara si ii tinusem pumnii in atatea nopti. Spre usurarea noastra, ambele rachete au fost pulverizate deasupra Dunarii de antiaeriana. Spectacolul ne-a lasat pe toti cu gura cascata. Rachetele se indreptau, parca filmate cu incetinitorul, spre pod. Tunurile mici ale antiaerienei trageau in toate directiile. Asteptam incordati momentul in care flacara din coada rachetelor s-ar fi stins, ceea ce insemna ca, in cateva secunde, isi vor lovi tinta. Si, deodata, din tufisurile de pe malul Dunarii s-au ridicat, la fel de incet, doua rachete SAM. In momentul impactului, cerul s-a acoperit cu o ploaie de scantei, ca artificiile din noaptea Anului Nou.

“Ce-i aia ? Ce-i aia ?” ne-a intrebat Cristoiu. Am inghetat. O steluta portocalie parca inghetase pe cer, insa crestea, usor, tot mai mult. “Am belit-o !” a strigat Mile. “Tineti-va de ceva, ca asta vine spre noi !” Era o racheta care se indrepta catre zona hotelului. Imediat, ne-am agatat de gurile de aerisire si de teava antenei comune. Priveam cu ochii holbati, fara sa respiram, cum blestemata de steluta crestea tot mai mare. Cand simteam ca ne plesnesc tamplele de incordare, o racheta SAM s-a desprins de la sol si, incurajata de indemnurile noastre scrasnite printre dinti a nimicit racheta ucigasa. Uralele noastre de bucurie s-au impletit cu cele ale sarbilor care stateau pe celelalte acoperisuri si aplaudau.

“Extraordinar !” a exclamat Cristoiu. Cateva clipe mai tarziu, era singurul dintre noi care mai statea in picioare. O serie de 5 sau 6 bubuituri foarte apropiate ne-a facut sa ne ghemuim instantaneu. Doua dare de fum se ridicau spre cer dinspre cazarma din Topcidar. L-am sfatuit pe Ion Cristoiu sa nu stea prea mult pe ganduri cand aude “Bum !”, pentru ca schijele nu stiu ca suntem jurnalisti romani.

Ca si cand nebunia de aici nu era de ajuns, la un moment dat, pe George Roncea l-au sunat din Romania, de la Radio XXI si i-au cerut sa povesteasca, in direct, ce se intampla la Belgrad. Cred ca a fost una din cele mai bune corespondente pe care le-am auzit vreodata. Nici nu putea fi altfel. Tensiunea momentelor prin care am trecut isi pusese amprenta peste cuvintele lui si, oricum, nimeni nu ar fi reusit sa relateze ceea ce vedea in ritmul in care se intampla totul. A iesit ceva extraordinar. O transmisie pe alocuri incoerenta, presarata cu injuraturi (ale lui si ale noastre) si intrerupta de bubuiturile bombelor. A doua zi, cei de la Radio XXI l-au sunat din nou pe George, sa-i spuna ca unii dintre bucurestenii care l-au ascultat au telefonat la redactie si au intrebat ce se intampla. Pur si simplu, nu le venea sa creada ca este adevarat ceea ce auzeau.

Integral la: target: noapte de bombardamente pe acoperis cu ion cristoiu, May 20th, 2010 by sorinbogdan

• Share
• Tweet
• Pin
• Email