April 20th, 2016 
VR 
Hrisos a înviat!
Posts Tagged ‘Biserica Ortodoxa Romana biruitoare’
De ce Piaţa Universităţii nu poate fi înfrântă niciodată. VIDEO
Sfântul Închisorilor prăznuit de Biserica Ortodoxă Română la locul jertfei de la Târgu Ocna. Cele 12 Principii de viaţă ale lui Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921 – 18 februarie 1952)
Ziarul Lumina şi Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului:
Rugăciuni pentru martirii din închisorile comuniste
La Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Târgu Ocna, în ziua de 20 februarie, va avea loc o slujbă de pomenire a martirilor din închisorile comuniste.
Preoţii şi credincioşii care vor participa la acest moment comemorativ se vor afla uniţi în rugăciune la parastasul oficiat pentru odihna sufletelor tuturor celor care şi-au pierdut viaţa în închisorile comuniste, pentru că şi-au păstrat dreapta credinţă şi dragostea faţă de Hristos şi de Biserică. Ca şi anul trecut, slujba va fi organizată din iniţiativa şi cu binecuvântarea IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, care a delegat pentru acest moment pe părintele arhimandrit Andrei Ioniţă, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale „Sf. Parascheva“ din Roman.
Momentul de aducere-aminte este prilejuit de împlinirea, la 18 februarie 2016, a 64 de ani de la trecerea la cele veşnice – în Penitenciarul din Târgu Ocna – a lui Valeriu Gafencu, unul dintre cei mai cunoscuţi martiri din perioada prigoanei comuniste. Valeriu Gafencu, alături de alţi foşti deţinuţi politici care au murit în timpul detenţiei în Penitenciarul Spital de la Târgu Ocna, a fost înmormântat în cimitirul din curtea Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, motiv pentru care aici a fost ridicată o troiţă în memoria eroilor şi martirilor din închisorile comuniste.
Cele 12 Principii de viaţă ale Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921 – 18 februarie 1952)
Valeriu Gafencu, a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ioan Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină. (Memoria Bisericii – Adrian Nicolae Petcu)
Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:
1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;
2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;
3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;
4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;
6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;
7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;
8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;
10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;
11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;
12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.
Sursa: MĂRTURISITORII
Citiţi şi: “Crimele” lui Valeriu Gafencu in Dosarele CNSAS
Valeriu Gafencu – A Contemporary Confessor and Martyr for Christ
VIDEO. Urmaşi ai Sfinţilor Închisorilor şi Patriarhul Daniel, ÎPS Ciprian şi PS Calinic despre jertfa martirilor mărturisitori ai temniţelor comuniste. Predici la Duminica Sfinţilor Români
La Liceul „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti s-a desfăşurat recent o nouă ediţie a Simpozionului naţional „Credinţă, adevăr, creaţie în închisorile comuniste“, care face parte din proiectul „Să ne cunoaştem trecutul pentru a ne proiecta viitorul“, informează Ziarul Lumina al Patriarhiei Române. La simpozionul naţional au participat elevi şi profesori din Capitală şi din 26 de judeţe ale ţării. Invitatul de onoare al întâlnirii a fost Mariuca Vulcănescu (foto st.), fiica filosofului-martir Mircea Vulcănescu, alături de care au participat foşti deţinuţi politici şi urmaşi ai mărturisitorilor temniţelor comuniste, printre care Simona Popa Gyr, fiica lui Radu Gyr (foto dr.), şi Demosteni Popa, Ion Radu, Emil Mihăilescu, Aurora Dumitrescu, Ioana Voicu-Arnauţoiu, Nina Moica. Organizatorii au avut amabilitatea să ne ofere filmarea simpozionului, drept pentru care le mulţumim în mod deosebit.
Integral la Mărturisitorii.Ro – Fiicele lui Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr către tineri. Trei VIDEO
PF Părinte Patriarh Daniel la Duminica Sfinţilor Români:
“Sunt o mulţime de sfinţi români necunoscuţi de noi, dar cunoscuţi de Dumnezeu”
“Mulţimea martirilor deoparte şi de alta a Dunării arată credinţa puternică a poporului român, a mai arătat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: „ Această mulţime de sfinţi din poporul român este serbată astăzi în Duminica Sfinţilor Români. Avem aici sfinţi cunoscuţi încât nu există nicio lună în calendarul Bisericii noastre în care să nu fie pomenit cel puţin un sfânt român. În unele luni sunt doi, trei, patru sfinţi români pomeniţi, iar aceasta arată că Biserica a recunoscut iubirea jertfelnică a lui Hristos şi lucrarea Duhului Sfânt ca lucrare sfinţitoare a vieţii. Însă, mai sunt o mulţime de sfinţi români necunoscuţi de noi, dar cunoscuţi de Dumnezu. Mulţimea celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru a apăra glia strămoşească şi credinţa străbună reprezintă o mulţime de martiri. Mulţimea cuvioşilor care s-au nevoit în munţi, în crăpăturile pământului, în păduri, în locuri retrase – nu toţi dintre ei au fost trecuţi în calendar, o mulţime de sfinţi cuvioşi şi cuvioase sunt încă necunoscuţi, netrecuţi în calendar, dar cunoscuţi de Dumnezeu şi se descoperă atunci când El binevoieşte şi modul în care El binevoieşte. (…) Voievozii apărători ai gliei strămoşeşti, ctitori de lăcaşuri sfinte, de asemenea sunt pomeniţi astăzi, dar şi mulţimea credincioşilor care mai aproape de zilele noastre au murit în lagăre şi în închisori, în timpul perioadei de persecuţie comunistă şi mulţimea celor care s-au luptat jertfelnic pentru păstrarea credinţei şi apărarea Bisericii de asemenea sunt sfinţi români necunoscuţi, netrecuţi oficial în calendar, dar pomeniţi astăzi împreună cu cei cunoscuţi, canonizaţi“.
Integral la Patriarhia.Ro
ÎPS Ciprian Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei la Duminica Sfinţilor Români:
Pomenirea emoţionantă a sfinţilor mărturisitori români din temniţele comuniste
O zi însorită, clătinată doar de vârfurile brazilor înalţi din jurul schitului Soveja unde lumea s-a adunat să trăiască bucuria unei slujbe arhiereşti. (…) Peste toate, ca şi cum nu ar fi fost suficient pentru inimile oamenilor, a venit şi tăria unei mărturisiri de credinţă rare in vremurile noastre, făcute de insuşi Înaltpreasfinţitul Ciprian care – într-o perioadă în care prea puţin B.O.R. vorbeşte despre sfinţii mărturisitori români din temniţele comuniste – cu glas puternic a evocat, alaturi de sfinţii martiri Sava Gotul si mare Mucenic Teodosie de la Brazi, şi numele părinţilor mărturisitori întemniţaţi în perioada comunistă, amintind pe părintele Sofian, părintele Benedict Ghiuş, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc şi alţii.
A fost emoţionant pentru oamenii veniţi la sfinţire să audă din gura unui ierarh pomenirea cu atâta dragoste a acestor nume. Dumnezeu lucrează în nevăzut şi niciodată altfel decât din pronia Sa iar aceste cuvinte venite din partea unui ierarh, umplu cu putere si speranţă sufletele românilor care au evlavie la sfinţii mărturisitori din temniţele comuniste. De altfel, nu este prima dată cand Înaltpreasfinţitul Ciprian işi intăreşte astfel credincioşii care alcătuiesc biserica vie. Un cuvânt la fel de puternic a avut altădată, întrebat fiind despre cardurile de sănătate. (Ana Vrânceanu)
Integral la Vrancea Media
PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar Al Arhiepiscopiei Iaşilor la Pomenirea de doi ani de la plecarea Părintelui Justin la Ceruri
„Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“
Sintagma metaforică „sfinţii închisorilor“ îi vizează pe unii dintre fiii şi fiicele Bisericii noastre care au murit pentru credinţă în gulagul concentraţionar românesc, instaurat de către dictatura comunismului ateu, după modelul experimentat de sovietici. Sigur, ceata martirilor constituie elita sfinţilor şi temelia propriu-zisă a jertfei euharistice în Biserică. (…)
Răsfoind paginile Dicţionarului Biserica întemniţată. România: 1944-1989, apărut în 1998 sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, din cele peste 2.544 de nume, 1.725 sunt preoţi ortodocşi. Iar în Studiul introductiv al amintitului dicţionar apar 31 de ierarhi ortodocşi scoşi din scaun, sechestraţi sau exilaţi; unii dintre ei fiind declaraţi morţi în împrejurări suspecte. S-au consemnat peste 1.500 de cazuri de personal ecleziastic auxiliar, care a fost epurat.
Datorită unor vrednici slujitori – monahi sau de mir – multe dintre celulele din acele locuri de suferinţă, de torturi fizice şi psihice, de umilinţă şi mortificare, au fost transformate în chilii monastice, din care nu lipsea pravila, Rugăciunea lui Iisus, Sfânta Liturghie, Vecernia, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Domnului; nu lipsea nici lectura Sfintei Scripturi şi a Filocaliei.
Postul din Vinerea Mare – sau din zilele de miercuri şi de vineri ale fiecărei săptămâni – însoţit de Spovedanie şi Pocăinţă, nu a fost în zadar; toate acestea – încununate de primirea Sfintei Împărtăşanii – au avut un puternic rol transfigurator, după cum spunea Valeriu Gafencu, numit „sfântul închisorilor“: „Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“ Oare nu asta înseamnă convertirea lui Nicolae Steinhardt, înduhovnicirea unor slujitori şi gânditori creştini?!
Toate atrocităţile unui regim totalitarist – cum a fost cel comunist – au fost biruite numai prin credinţă; şi această biruinţă a Crucii au purtat-o şi cei din interiorul închisorilor şi cei din afara acestora. Întreaga ţară a devenit – cum spunea Ion Ioanid – „închisoarea cea de toate zilele“; de fapt, însuşi regimul comunist-ateu recunoştea că ţara a fost transformată într-un lagăr, din moment ce făcea parte din „lagărul comunist“.
Aşadar, perioada anilor 1945-1989 va rămâne – pentru totdeauna – un Memento mori al neamului românesc; dar şi un îndemn puternic – simbolizat în mod excepţional de Memorialul de la Aiud, înălţat în acea Vale a Robilor şi a plângerii – de a ne strădui spre permanenta înălţare duhovnicească, transformându-ne viaţa într-un urcuş spre Înviere.”
Integral la Ziarul Lumina
Foto şi Video AICI
Selecţie: Roncea.Ro
„Sfinţii închisorilor“ – de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
“Sfinţii Închisorilor
de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
Părintelui Iustin Pârvu, la doi ani de la strămutarea sa la cele veşnice
Sintagma metaforică „sfinţii închisorilor“ îi vizează pe unii dintre fiii şi fiicele Bisericii noastre care au murit pentru credinţă în gulagul concentraţionar românesc, instaurat de către dictatura comunismului ateu, după modelul experiat de sovietici.
Sigur, ceata martirilor constituie elita sfinţilor şi temelia propriu-zisă a jertfei euharistice în Biserică. Mucenicii primelor secole creştine, succesorii Întâiului mucenic, au fost canonizaţi cu titlul liturgic de „Mare Mucenic sau Muceniţă“, „Purtător de chinuri sau Purtător de biruinţă“. Vocaţia martiriului este o constantă a vieţii bisericeşti. De aceea Sinaxarul Bisericii consemnează mucenicii vremurilor mai noi, în special pe cei din vremea turcocraţiei, cu titlul de Noul Mucenic, precum Ioan Valahul (†1662). Dacă va fi voia lui Dumnezeu, unii dintre cei desemnaţi prin sintagma „sfinţii închisorilor“ vor fi înscrişi în Calendarul bisericesc cu titlul de „Nou mucenic“, după exemplul noilor mucenici şi mărturisitori din gulagul sovietic, înscrişi recent în Calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse, cu zi obştească de pomenire în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, stil vechi, zi în care, în anul 1918, a fost martirizat primul mucenic al teroarei bolşevice, mitropolitul septuagenar Vladimir al Kievului şi Galiţiei. Oricum, cauzele martiriului sunt comune ambelor Biserici surori, după cum inspirat le-a imortalizat profesorul de teologie Teodor M. Popescu (†1973), în celebra lui conferinţă inaugurală intitulată „De la Nero la Stalin“ şi publicată în anul 1942.
Cităm, spre exemplificare: „Creştinismul a cunoscut multe epoci de greutăţi şi de criză, dar niciuna cu tâlcul celei de acum. De la Nero la Stalin, se înşiră pe veacuri opoziţii şi persecuţii sângeroase, lovituri şi sfâşieri dureroase, martiri şi mărturisitori, apostaţi fricoşi sau cinici, nedreptăţi, batjocuri şi profanări scandaloase, ameninţări şi insulte grave aduse lui Iisus Hristos şi Bisericii. Nimic până acum n-a egalat însă, ca impietate şi ca primejdie, acţiunea anticreştină desfăşurată de un sfert de secol în Republica Sovietelor şi – ce e mai grav – pregătită acolo pentru a se revărsa ca un torent de lavă sufocantă şi ucigătoare asupra Bisericii şi a lumii întregi“. (Prof. Teodor M. Popescu, De la Nero la Stalin, prelegerea inaugurală ţinută de Facultatea de Teologie din Bucureşti în noiembrie 1941, GÂNDIREA, ianuarie 1942, p. 22). (…)
„Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“
Răsfoind paginile Dicţionarului Biserica întemniţată. România: 1944-1989, apărut în 1998 sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, din cele peste 2.544 de nume, 1.725 sunt preoţi ortodocşi. Iar în Studiul introductiv al amintitului dicţionar apar 31 de ierarhi ortodocşi scoşi din scaun, sechestraţi sau exilaţi; unii dintre ei fiind declaraţi morţi în împrejurări suspecte. S-au consemnat peste 1.500 de cazuri de personal ecleziastic auxiliar, care a fost epurat.
Datorită unor vrednici slujitori – monahi sau de mir – multe dintre celulele din acele locuri de suferinţă, de torturi fizice şi psihice, de umilinţă şi mortificare, au fost transformate în chilii monastice, din care nu lipsea pravila, Rugăciunea lui Iisus, Sfânta Liturghie, Vecernia, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Domnului; nu lipsea nici lectura Sfintei Scripturi şi a Filocaliei.
Postul din Vinerea Mare – sau din zilele de miercuri şi de vineri ale fiecărei săptămâni – însoţit de Spovedanie şi Pocăinţă, nu a fost în zadar; toate acestea – încununate de primirea Sfintei Împărtăşanii – au avut un puternic rol transfigurator, după cum spunea Valeriu Gafencu, numit „sfântul închisorilor“: „Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“ Oare nu asta înseamnă convertirea lui Nicolae Steinhardt, înduhovnicirea unor slujitori şi gânditori creştini?!
Toate atrocităţile unui regim totalitarist – cum a fost cel comunist – au fost biruite numai prin credinţă; şi această biruinţă a Crucii au purtat-o şi cei din interiorul închisorilor şi cei din afara acestora. Întreaga ţară a devenit – cum spunea Ioan Ioanide – „închisoarea cea de toate zilele“; de fapt, însuşi regimul comunist-ateu recunoştea că ţara a fost transformată într-un lagăr, din moment ce făcea parte din „lagărul comunist“.
Aşadar, perioada anilor 1945-1989 va rămâne – pentru totdeauna – un Memento mori al neamului românesc; dar şi un îndemn puternic – simbolizat în mod excepţional de Memorialul de la Aiud, înălţat în acea Vale a Robilor şi a plângerii – de a ne strădui spre permanenta înălţare duhovnicească, transformându-ne viaţa într-un urcuş spre Înviere.”
Sursa: Ziarul Lumina, 13 Iunie 2015
Integral la MĂRTURISITORII
Posted in Documentare, Top News 
Tags: Biserica Ortodoxa Romana biruitoare, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Ioan Ianolide, manastirea petru voda, Marturisitorii, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Monahul Nicolae Steinhardt, Nicolae Steinhardt, Parintele Justin Parvu, PS Calinic Botoşăneanul, Sfantul Inchisorilor, sfintii inchisorilor, Teodor M. Popescu, Valeriu Gafencu 
2 Comments »Sfântul Justin Martirul şi Filosoful şi o mare minune cu Părintele Justin Pârvu. Pregătiri la Mănăstirea Petru Vodă pentru parastasul de doi ani. Cei mai fericiţi copii ai lumii – copiii României
Astăzi, în Lunea Rusaliilor, a Sfântului Duh, îl sărbătorim pe Sfântul Justin Martirul şi Filosoful cât şi pe Sfântul Mucenic Hariton. Iată cum, neîntâmplător, precum stau sfinţii în Calendar şi în Ceruri împreună, aşa şi pe pământ, unde, la Mănăstirea Petru Vodă, vrednicul de pomenire Părinte Justin, Duhovnicul Neamului, l-a lăsat să-i continue lucrarea de stareţ pe Părintele Hariton Negrea. Peste mai puţin de două săptămâni, va avea loc şi pomenirea a doi ani de la mutarea la viaţa cea veşnică a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (16 iunie 2013), care se va face în dimineaţa zilei de Sâmbătă, 13 Iunie a.c., după cum transmit Mănăstirea Petru Vodă şi Agerpres. La slujba de pomenire vor fi prezenți înalți prelați ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Tot astăzi, de 1 iunie, ziua copilului, e bine să ştim că, în ciuda greutăţilor de zi cu zi, graţie dragostei pe care ne-o poartă Maica Domnului, copiii României sunt cei mai fericiţi copii din lume, potrivit unui studiu internaţional desfăşurat pe o perioadă de doi ani în ţări reprezentative ale lumii.
De ziua Sfântului Justin Martirul şi Filosoful şi a Sfântului Mucenic Hariton redau o înregistrare emoţionantă, de la decernarea titlului de Cetăţean de Onoare post-mortem Părintelui Justin de către Primăria Baia Sprie, în care ucenicul său, Părintele Hariton Negrea, vorbeşte despre una dintre marile minuni pe care le-a trăit cu Parintele Justin Pârvu:
Remember 1 iunie 1946: De ce Mareşalul Ion Antonescu nu a fost “criminal de război”. Opinia Profesorului Gheorghe Buzatu şi 13 cărţi online, GRATUIT, pe această temă
Posted in Documentare, Top News Tags: 1 iunie, Biserica Ortodoxa Romana biruitoare, cei mai fericiti copii din lume, copiii de la Petru Voda, copiii Romaniei, IPS Teofan, manastirea petru voda, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Ortodoxie si Romanism, Parintele Hariton Negrea, Parintele Justin Parvu, Romania, Sfantul Justin Martirul si Filosoful, Sfantul Mucenic Hariton 3 Comments »Şapte ani fără Patriarhul Teoctist (7 Februarie 1915 – 30 Iulie 2007). Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Posted in Documentare, Top News Tags: Biserica Ortodoxa Romana biruitoare, Moartea Patriarhului, Parintele Patriarh Teoctist, Parintele Teoctist, Patriarhul Romanilor, Patriarhul Teoctist, PF Teoctist, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, Prea Fericitul Patriarh Teoctist, Prea Fericitul Teoctist Arăpaşu, Teoctist 1 Comment »Părintele Arsenie Papacioc: “Ce mă-sa caută ungurii în Ardeal?! Să se ducă de unde-au venit!”. “Decebal n-a murit!”. “Nu există înfrângere. Dar trebuie întâi să ştii să mori”. VIDEO
“Basarabia e şi-un tampon între noi şi ruşi, care ne mai fereşte. Ruşii un popor fără fund. Şi ungurii sunt foarte primejdioşi. Câinoşi. Eu am fost primar al Zărneştiului. Dom’le, toate fabricile erau conduse numai de unguri. Şi s-a întâmplat de s-a făcut o mişcare în favoarea lor, în Ardeal. Au îndrăzneală de stăpân. Un popor foarte primejdios. Şi acum, ei, care sunt intruşi, vor să pună mâna pe Ardeal.
Mulţi mă întreabă ce părere am despre Ţară. Ţara Românească, vă rog să mă iertaţi, spun cu îndrăzneală, simt că va avea un mare rol în istoria Pământului ăstuia. Pentru că nu este pe o poziţie de avangardă, ci de avanpost. Noi n-am luat nici un metru de pământ de la străini, şi uite, din toate părţile trag de noi. Ce ma-sa cauta-n Ardeal?! Sa se duca de unde-au venit!”
– Fragment dintr-o inregistrarea realizata de Victor Roncea
“Sunt foarte optimist în privinţa viitorului neamului românesc. Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura creştină. N-am dus niciodată un război de cucerire, ci numai de apărare. Exact poziţia Bisericii.
Faptele neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine. N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Ruşii pe-o parte, ungurii pe-o parte, bulgarii la fel. Adică ce, suntem marfă fără stăpân? Doar suntem fiii lui Decebal! Decebal n-a murit!”
– Fragment dintr-un interviu publicat in revista Veghea de Florian Palas
“Nimeni nu s-a imbracat in haine soldatesti ca sa fie infrant. Nu exista infrangere. Dar trebuie intai sa stii sa mori”
– Fragment dintr-o filmare realizata de George Roncea
“Iata deci… nu putem gandi decat la moarte. Fericiti toti ce mor pentru iubirea crestina – Singura eliberare!” – Desen de Părintele Arsenie Papacioc
Cititi si: MARTURISITORII
Închisorile Părintelui Arsenie Papacioc (13 August 1914 – 19 Iulie 2011)
Părintele Arsenie Papacioc: „Sunt mereu cu Cleopa în inimă!“
Doi titani ai Romaniei din ceruri si de pe pamant: Cleopa si Tutea. Trei ore cu Petre Tutea: “Ori sunteti legionari, ori fascisti!” VIDEO
(10 Aprilie 1912, Sulița, Botoșani – 2 Decembrie 1998, Manastirea Sihastria, Neamt)
Dumnezeu sa-i ierte!
(6 Octombrie 1902, Boteni, Argeș – 3 Decembrie 1991, Cismigiu, București) Foto: Mihai Oroveanu
INEDIT. Marturie a nepotului Parintelui Staniloae: Marele teolog a fost inchis de Ana Pauker pentru ca refuza sa se subordoneze Bisericii Ortodoxe Ruse, asa numita si astazi “Biserica KGB”. Ultima dorinta a Parintelui Dumitru Staniloae
Duminică, la Vlădeni, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la naşterea în ceruri a Părintelui Dumitru Stăniloae, Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a oficiat slujba Parastasului pentru marele teolog ortodox. A fost prezentă Lidia Stăniloae, fiica Părintelui, împreună cu alţi membri ai familiei, printre care nepoţi şi nepoate, dintre care menţionăm pe maica Filofteia, care l-a îngrijit cu devotement pe Părinte în ultimii ani de viaţă, maica Rafaela, Dumitraş şi Gheorghe Stăniloae, primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, oameni care l-au cunoscut pe părintele Dumitru Stăniloae, localnici.
Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul mănăstirii de la Poiana Braşov, arhimandritul Hristofor Bucur, protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga, protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, parohul de la Vlădeni, Ionuţ Ilea, părintele profesor Ovidiu Moceanu şi alţi slujitori ai Domnului.
Parastasul a fost urmat de un simpozion, la care au fost prezentate mai multe comunicări ştiinţifice şi evocări venite din partea doamnei Lidia Stăniloae, care a accentuat comportamentul admirabil al tatălui său în închisorile comuniste, a părintelui profesor Ovidiu Moceanu, care a făcut o succintă prezentare a operei Părintelui, a părintelui Dănuţ Benga, care a subliniat smerenia marelui dogmatist ortodox, a pr. protopop Gheorghe Colţea, care a vorbit cu curaj despre sfinţenia Părintelui, a părintelui profesor Nicolae Moşoiu, care a reamintit celor de faţă că ultima dorinţă a Părintelui, ridicarea unei mănăstiri la Vlădeni, a rămas neîmplinită, şi a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, care a ţinut să sublinieze că rezistenţa Părintelui Stăniloae a fost de natură spirituală, şi nu politică, poziţie pe care Părintele s-a situat de-a lungul întregii sale vieţi. În finalul manifestării, vrednicul părinte Ionuţ Ilea a arătat celor prezenţi o icoană a Cuviosului Mărturisitor Dumitru Stăniloae, realizată de prof. Crina Palas, ca un corolar la leitmotivul comunicărilor prezentate în cadrul simpozionului: sfinţenia de netăgăduit a patriarhului teologiei ortodoxe româneşti.
Prezentăm în continuare un interviu pe care ni l-a acordat doamna Lidia Stăniloae şi mărturia inedită a domnului Gheorghe Stăniloae despre motivul arestării Părintelui Dumitru Stăniloe, aşa cum i-a fost spus de unchiul său. (Florin Palas)
Mărturie a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, nepot al Părintelui Dumitru Stăniloae
Am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Stăniloae într-o zi: Din ce cauză aţi făcut închisoare? Mi-a răspuns următorul lucru: Câţiva ani, în perioada de după instaurarea regimului comunist, ne-am subordonat Bisericii Ruse. Şi am luptat prin cuvânt, pe la cursuri, prin scris, pentru autocefalia bisericii noastre. Ana Pauker, care reprezenta puterea în România, deşi, teoretic, Biserica era separată de Stat, a spus aşa: Păi, dacă Părintele Stăniloae doreşte independenţa faţă de Moscova, până la ieşirea României din lagărul socialist mai este un pas. Este periculos! La zdup cu el!
Doamna Lidia Stăniloae: “Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi”
– Aţi pus accentul astăzi pe suferinţa pe care Părintele Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Consideraţi perioada aceasta un moment esenţial pentru viaţa sa?
– Pentru toată lumea suferinţa este un moment esenţial. Ea ne face să avem în faţa ochilor şi alte perspective decât banalul. Tata spunea că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învăţat să se roage altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit şi noi foarte mult, sunt nişte momente cumplite. Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-aţi trăit şi, slavă Domnului că nu le-aţi trăit. Mă gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conştiinţa poporului român. Ar trebui ca acum aceste suferinţe să se compenseze printr-o altă atitudine. E adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat în temniţă.
Eram urmăriţi, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă rog, au fost consecinţe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Aşa a vrut Dumnezeu. Şi am vrea să avem conştiinţa că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că toată suferinţa, şi a lor, şi a noastră, a adus nişte roade bune în conştiinţa de azi a poporului român.
– Credeţi că locul Părintelui Stăniloae este între sfinţii neamului nostru?
– Am văzut multe icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă pe alte planuri.
– Simţiţi prezenţa Părintelui?
– Sigur că da. Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi. Şi mama a fost o sfântă! Tata a mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reuşit să realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici tata n-o să mai poată rezista prea mult. Şi aşa a şi fost. A murit după cinci luni. Părinţii mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au preţuit, fără manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
Interviu consemnat de Florin Palas / Romania Uneste-te
Ultima dorinta a Parintelui Dumitru Staniloae
Scriam acum câţiva ani de intenţia unor ţărani din satul Vlădeni, având în frunte pe doamna Maria Câmpean, de a ridica o mănăstire cu hramul “Sfântul Dumitru”, în locul numit “Fântâniţa Călugărului”, în urma promisiunii făcute Părintelui Stăniloae. Descoperim acum că, într-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie Plămădeală, în data de 24 mai 1993, Părintele Stăniloae îi transmite acestuia ultima sa dorinţă:
“Mă aflu în Spitalul Elias. Dumnezeu ştie de mă voi mai face bine. Ultima mea dorinţă este să se facă o mănăstire la Vlădeni, fie în partea de vest, în legătură cu Ţara Oltului, fie spre est, în legătură cu Braşovul şi Săcelele”.
În cadrul simpozionului prilejuit de împlinirea a 20 de ani de la naşterea în ceruri a patriarhului teologiei româneşti, părintele profesor Nicolae Moşoiu a reamintit această ultimă dorinţă a Părintelui Dumitru Stăniloae, făcând apel către feţele bisericeşti prezente pentru ridicarea unei smerite mănăstiri. “A fost nu numai ultima dorinţă a Părintelui Stăniloae, a fost dorinţa lui dintotdeauna!”, a întărit şi doamna Lidia Stăniloe, fiica Părintelui. Protopopul Branului, părintele Gheorghe Colţea, a promis că, împreună cu credincioşii, cu autorităţile locale, va împlini dorinţa Părintelui Stăniloae.
Foto © Dinu Lazar / Fotografu.ro
Posted in Documentare, Top News Tags: ana pauker, Biserica KGB, Biserica Ortodoxa Romana biruitoare, Biserica Ortodoxa Rusa, BOR, Dinu Lazar, Gheorghe Staniloae, Lidia Staniloae, Manastire la Vladeni, Martirii inchisorilor comuniste, NKVD, Parintele Dumitru Staniloae, Roncea.ro, sfintrii inchisorilor 3 Comments »Doua luni de la punerea in mormant a Parintelui Justin Parvu, Sfantul de la Petru Voda, Duhovnicul Neamului. In Memoriam – Sfintii-Inchisorilor.Info
In Memoriam:
Inmormantarea Parintelui Justin Parvu, Sfantul lui Dumnezeu de la Petru Voda. 20 iunie 2013
“Mai am o singură neliniște: să îi văd pe acești martiri canonizați. Sfintele lor moaște izvorăsc pretutindeni mireasmă și vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până și în Țara Sfântă, la Sfântul Munte Athos și în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinți și maici că sfinții izvorăsc mir și mireasmă nemaiîntâlnită. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile noastre la închinare moaștele acestor sfinți mucenici, că au ajuns să fie slăviți peste hotare mai degrabă decât în țara lor.”
Părintele Justin Pârvu
Vedeti Petru-Voda.Ro
