Volumul 2 din cartea de povești științifico-fantastice “Cum am trecut prin comunism” a autorului de romane de ficțiune Lucian Boia se pare că a fost deja tipărit. Volumul 1 se oprește la intrarea tânărului viitor propagandist comunist în partid și studenție. Oare ce o să facă Liiceanu acum cu al doilea volum livrat sub forma unei biografii care menține opera lui Lucian Boia la numitorul ei comun: falsificarea?
Dosarul baronului Adrian Duicu, în care este implicat şi fostul ziarist Andrei Bădin, în calitate de şpăgar şi şantajist, se întoarce la DNA pentru completări ale stenogramelor, transmit azi agenţiile de presă.
Tot azi, Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie le-au cerut magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, la ultimul termen al procesului în care Dan Adamescu este judecat pentru corupţie, să îi condamne pe judecătorii Elena Rovenţa, Sorin Viziru, Mircea Moldovan şi Ion Stanciu, dar şi pe oamenii de afaceri Dan Adamescu şi Iosif Armaş, la închisoare peste media prevăzută de lege, publică Adevărul. Mogulul Dan Adamescu este urmărit penal pentru mituirea a doi dintre cei patru judecători arestaţi pentru corupţie.
Dan Adamescu este şi proprietarul ziarului “România liberă”, în paginile căruia angajata sa, Alina Mungiu Pippidi, militează anticorupţie pe banii coruptului său patron. Mai mulţi cititori au propus ziarului să-şi schimbe denumirea în “România curat-murdară”.
Andrei Bădin, realizator al unei emisiuni la postul de televiziune B1, este acuzat că, în luna august 2013, ar fi pretins şi primit de la Duicu 5.000 de lei, pentru a nu continua o campanie de presă care îl viza pe ministrul de atunci al Mediului, Rovana Plumb.
“După primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de către Bădin Andrei-Dan nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalităţi săvârşite de persoana respectivă”, au mai scris procurorii în rechizitoriu.
B1 TV a anunţat, în 24 iulie 2014, că în urma informaţiilor apărute în presă privind o posibilă punere sub învinuire penală a jurnalistului Andrei Bădin, a decis să suspende atât apariţia acestuia în emisiunile televiziunii, cât şi implicarea sa în deciziile editoriale, informează Mediafax.
Andrei Bădin, “portavocea” agentului KGB Ion Mihai Pacepa şi a aghiotantului său Vladimir Tismăneanu, făcea parte dintre “vocile dreptei” EvZ şi în prezent, deşi oficial a fost dat afară, mai semnează uneori cu pseudonimul Dan Andronic.
Într-o analiză publicată la finele anului trecut, agenţia Mediafax consideră acest dosar de trafic de influenţă şi spaga ordinară printre marile dosare de corupţie ale anului 2014.
Ion Mihai Pacepa, dovedit de CNSAS ca agent al poliţiei politice comuniste şi ca corupt şef (adjunct) al DIE, autodenunţat public ca colaborator al KGB, nume de cod “Podeanu” aka “Şobolanul”;
Andrei Bădin, dovedit de DNA şi SRI drept şpăgar ordinar şi şantajist pe canalul B1TV, învinuit penal pentru o mită de 5000 de lei de la baronul PSD Adrian Duicu, alintat cu “Dolofanul” de Tismăneanu;
Dan Andronic, nepotul după soţie al generalului Cornel Biriş, poreclit “Piticu”, alias “Gruber”, înainte de fuga lui Pacepa, nume conspirative Neacşu Mihai şi Brezeanu, fost şef al Unităţii Fantomelor DIE/CIE/SIE, despre care jurnalistului de investigaţii Ovidiu Ohanesian spune mai multe AICI .
Chestiunea: Dan Andronic i-ar fi luat interviu unei fantome: Ion Mihai Pacepa. Prezentat drept un “interviu-eveniment” plictisitorul monolog al fantomei lui Pacepa, spart când şi când de o întrebare adăugată, este lungit pe trei numere ale falimentarului EvZ şi aruncat pe tarabă în acelaşi timp cu o “bombă” fâsâită a şpăgarului Andrei Bădin. Dacă avem răbdarea să-l citim vom constata însă că acelaşi monolog, cu mici diferenţe, a fost deja publicat de şantajistul Andrei Bădin sub un alt titlu, în decembrie anul trecut (deşi interviul e datat cu iulie). Cine a plagiat pe cine? Pacepa pe el însuşi sau Andronic pe Bădin? Sau, având în vedere calităţile celor doi foşti jurnalişti, nu cumva este un “interviu” sub “steag străin” 🙂 , respectiv însăilat de Bădin şi semnat de Andronic? Mai curând cam aşa ceva…
Pacepa şi Tismăneanu, proţăpiţi oralmente la poarta nouă de la Cotroceni
Remarc doar două-trei aspecte:
1. “Interviul” – pe care nu l-a mai putut semna agentul său de PR ridicat de DNA, recte Bădin – este doar continuarea demersului isteric al lui Tismăneanu de a-i atrage atenţia lui Iohannis că fără ei, primii agenţi intelectuali ai patriei, corul de babe comunisto-băsisto-kaghebiste, nu se poate.
2. Dl. Dan Andronic trece repede peste acuzaţiile de corupţie aduse fostului securist iar acesta la rândul lui ne spune – a câta oară? – că a “defectat” doar în cămaşă şi că a fost corupt dar, cică, nu mai e din ’78. Şi atunci cum se numeşte încercarea lui de a-şi recupera imensa avere întemeiată totalmente pe corupţie (1.550.000 de lei echivalaţi de avocatul său, Cătălin Dancu, la circa 3.000.000 de dolari)? Deci nu mai eşti corupt dar vrei să primeşti ceea ce ai obţinut ca un securist atroce şi vorace în timpul regimului comunist, condamnat, nu-i aşa?, ca ilegitim şi ilegal. Păi aşa e şi averea lui: ilegitimă şi ilegală.
3. Dl. Dan Andronic, prin pana “negrişorului” lui, Andrei Bădin, trece la fel de uşor, deşi se pretinde autoateştiutor, peste repetarea cu obstinaţie a unei minciuni ordinare de către KGB-istul Pacepa. Redau integral manipularea fantomei Pacepa: “Acum Larry Watts & Co pretinde că aș fi fost și agent al KGB, și că aș fi mărturisit acest lucru directorului CIA, James Woolsey, în cabinetul său de la CIA. Ambasadorul Woolsey a negat însă public, în SUA și la televiziunea română, afirmațiile lui Larry Watts. De altfel, fostul director al CIA a scris introducerea cărții mele, „Disinformation,” transformând-o în prima carte scrisă de un spion-șef comunist, care are o introducere semnată de șeful spionajului SUA.”
Gura păcătosului adevăr grăieşte
3. A. Larry Watts nu a facut niciodată afirmaţia – inventată de Bădin, Pacepa şi Tismăneanu – privind povestea petrecută probabil sub biroul directorului CIA, aşa că Woolsey, fiind întrebat acest lucru, normal că a răspuns că nu-i adevărat. Cu toate acestea, afirmaţia categorică că a lucrat pentru KGB a fost rostită de Pacepa în faţă lui Woolsey (dar şi a lui Bukosvki) şi îi aparţine în totalitate: “Pacepa:I spent 27 years of my life working for the KGB, I defected from it 26 years ago“. Sursa: FrontPage Magazine. Larry Watts a lămurit şi demontat acestă perfidă dezinformare pe blogul său (în engleză) şi într-un articol din Adevărul. din august 2013 (!), ceea ce un personaj informat ca dl. Dan Andronic ar fi trebuit să ştie.
3. B. Faptul că Woolsey i-a scris prefaţa lui Pacepa nu este un lucru chiar de lăudat. Chestia ca a fost director al CIA e relativă. Şi noi am avut cel puţin un director al SRI numit pe aceleaşi criterii – pile – şi cu o prestaţie cel puţin la fel de lamentabilă, desi poate mai discretă. Hai s-o lămurim şi pe-asta: Woolsey a fost numit de Clinton pentru că îşi întemeiase campania din 1992 pe ideile neoconservatoare şi trebuia să-i răsplătească pe “neoconi” cu o poziţie vizibilă. Ca să înţelegeţi cum îl trata Clinton trebuie spus că Woolsey, cât a fost director al CIA, nu a fost primit niciodată la Casa Albă, în Biroul Oval! După doi ani în funcţie, Woolsey a fost dat afară din CIA – sau forţat să demisioneze, cum vreţi să spuneţi -, fiind considerat responsabil de cea mai mare penetrare a KGB-ului în CIA – Cazul Aldrich Ames. Deşi despre Edward Snowden a afirmat că “ar trebui spânzurat” Woolsey susţine cu înfocare eliberarea spionul israelian Jonathan Pollard. În campania pe care o duce în favoarea acestuia a mers până într-acolo încât a acuzat Statele Unite de “antisemitism”, ceea ce l-a făcut pe publicistul David Macaray de la Huffington Post să-şi titreze un articol astfel: “Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self“. Deci cam ăsta e marele prefaţator al marelui dezinformator: The ass of another ass.
Opinia oficială a CIA despre Ion Mihai Pacepa
3. C. Revista de specialitate a CIA, Studies in Intelligence, i-a consacrat două cronici lui Pacepa. Una despre broşura cu Kennedy ucis de KGB şi cealaltă despre Dezinformarea continuă pe care o practică Pacepa.
În cea de a doua, despre “Disinformation”, aceeaşi CIA scrie diplomatic ca “Pacepa revisits his undocumented speculations about Oswald’s recruitment by the KGB and role as a KGB assassin. (207) Claims of “new hard proof of the KGB’s hand” are not convincing. (241)” şi că “For much of the book he relies on his extensive and high-level contacts with the KGB and the Soviet government”.
PS:George Maior sau Liviu Tofan sau Dinu Zamfirescu pot da lamuriri privind misiunea şi boala maniacală de falsificator a tătukului lui Tismăneanu, tovarăşul Pacepa.
In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
“MEMORIA EVZ: Grupul Ilaşcu – saga eroilor de care Vadim a ştiut să profite
Învaţă şi câştigă cu Remi ! 5 Euro cadou din start şi multe alte premii şi promoţii zilnice !
Tiraspol 1992- Europa, secolul XX: au fost judecaţi în cuşcă, acuzaţi de terorism.
Pentru că au luptat cu arma în mână în războiul civil, împotriva Armatei a 14-a ruse şi a ruperii Transnistriei de Basarabia. În 1993, Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte. Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa au primit 15 ani de închisoare, iar Alexandru Leşco, 12 ani.
Presa de la Bucureşti ia foc. Presiunea internaţională e uriaşă. Ilaşcu este graţiat şi eliberat după 9 luni. După două mandate în Parlamentul de la Chişinău, este “racolat” de PRM şi ajunge senator la Bucureşti, între 2000 şi 2008. În 2001, senatorul Ilaşcu ucide un bătrân într-un accident de maşină.
Leşco este eliberat în 2005, iar ceilalţi doi abia în 2007. În 2010, preşedintele Ghimpu de la Chişinău îi decorează pe toţi patru cu “Ordinul Republicii”.”
Articol nesemnat.
Nici nu stiu de unde sa incep pentru a lamuri un atare “ziarist” al “Noului EvZ” ca scrie numai tampenii. E ca si cum ai incerca sa dialoghezi cu un troglodit din ograda lui Plesu – la randul lui un pitic de gradina de-al lui Patriciu -, ca Cristian Ghinea.
Dar sa incerc, totusi, asa, pe puncte, atragand atentia asupra “memoriei” EvZ inspirata, probabil, din “memoria” Wikipedia, unde se pare ca lucreaza alte asemenea oratanii ca numitul Ghinea:
– In primul rand, de eroi nu a profitat Vadim nicicum. Doar Ilie Ilascu a ajuns la PRM deci corect este de folosit singularul.
– In al doilea rand nu “au luptat cu arma in mana” (se poate si cu arma in picior?); aceasta a fost acuza ruseasca.
– Nu a fost nici un “razboi civil”, ci un atac al fortelor para-militare rusesti sprijinite de Armata a XIV-a a Rusiei.
– Nu se putea pune problema “ruperii Transnistriei de Basarabia”. Basarabia este o provincie istorica romanesca acum aflata in componenta a doua state: Republica Moldova si Ucraina. Transnistria nu se putea rupe decat de o entitate statala, respectiv de Republica Moldova.
– Procesul “Grupului Ilascu” a inceput in 1992 si a implicat mai multe persoane decat cele nominalizate. Daca e vorba de “Memoria EvZ” atunci aceasta, pe langa faptul ca e lovita grav de Alzheimer, e si foarte scurta.
– “Ilaşcu este graţiat şi eliberat după 9 luni”! Probabil cea mai mare tampenie. Este vorba de 9 ani. Dar ce mai conteaza in ziua de azi 9 ani de puscarie ruseasca pentru “Memoria EvZ”? Corect: Ilascu a fost eliberat pe 5 mai 2001.
– Nu a fost “racolat” de PRM ci pus pe listele electorale ale PRM la alegerile din 2000, dupa modelul partidelor de la Chisinau care l-au avut drept parlamentar doua mandate desi era in inchisoare.
– Intr-o “biografie” de cinci randuri pentru patru persoane era asa de important de notat accidentul grav de circulatie al uneia dintre ele? Poate era de mentionat, totusi, si faptul ca cei patru au castigat in premiera la CEDO un proces impotriva Rusiei, condamnata de instanta europeana pentru detinerea de facto a celor patru romani.
– Alexandru Lesco a fost eliberat la 2 iunie 2004, nu in 2005.
– Pana la presedintele interimar al Republicii Moldova, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, cetateni de onoare ai Capitalei Romaniei, au fost decorati, in 2007, de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, conferit celor trei fosti membri ai Grupului Ilascu, pentru “patriotism, curaj si tarie morala”. “Lesco, Ivantoc si Petrov-Popa – trei nume care inseamna dragoste de tara, eroism, dorinta de a te sacrifica pentru poporul tau. In fata unor astfel de oameni, un sef de stat nu are nevoie de nicio justificare pentru acordarea celei mai inalte decoratii. Justificarea sunt chiar ei”, a declarat presedintele Romaniei in cadrul ceremoniei. Presedintele Basescu a afirmat atunci ca, in unele privinte, Romania si Moldova nu pot fi despartite: “Acesti oameni au sapat file de istorie intr-o tara in care a fost candva parte a Romaniei. Desi intre Romania si Moldova exista o frontiera de stat, exista lucruri pe care frontierele nu le pot opri”.
Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevazut”, “in care sunt implicati si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvaluie Radu Moraru. Problema este, mai spune Moraru, ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care actioneaza in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.
Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apararea sau, dupa caz, manipularea – in functie de originea serviciului care actioneaza – sunt printre prioritatile oricarui serviciu secret in relatia cu mass media. Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.
Cui apartin, de fapt, televiziunile din Romania?, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare telespectator inainte de a apasa pe butonul telecomenzii care il teleghideaza pe el si mintea sa. Pentru a da cat de cat raspunsul la aceasta intrebare o sa ne folosim doar de logica (dar si de cateva date, totusi 🙂 ), luand la ochi principalale televiziuni, in special de stiri, din Romania. Asadar:
Despre postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri – are sediul central la Budapesta.
Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromaneasca a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghita cu Asesoft. Acum, tinand cont ca Asesoft este o companie strict romaneasca nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI (sa vedem acum, in ultima batalie, poate cea finala, care va fi mai tare 🙂 ).
Penalul Vintu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita. Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Parintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya. Bazandu-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.
Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.
Ce a mai ramas? Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila” – personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet. Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu, altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea (in continuare actionar la Antene!), este mai interesant. Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui. Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”. Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD? De observat ca la B1 apare ca actionar acelasi Elan Swartzenberger de la Realitatea TV iar despre “fratele” Paunescu se spune ca reprezinta si interesele B’nai B’rith. Si-uite asa ne crucim cand vedem cum agentul de influenta al Mossad Bogdan Chirieac isi incepe naveta de dimineata, de la vila lui de un milion de euroi de pe centura, la noul sediu al Realitatea Tv de pe Bucuresti – Pitesti, pus la dispozitia lui Swartzenberg de miliardarul israelian Eyal Ofer, patronul Willbrook si al “Cathedral Plaza”, care s-a aratat deja dispus sa puna mana pe Money Channel. De pe centura presei, Chiriac se opreste la Baneasa, in studiourilor romului Voiculescu, dupa care se lafaie la TVR, in Piata Aviatorilor si isi incheie ziua pe Calea Victoriei, alaturi de colegul sau navetist de cursa lunga, Ioska Boda, “hipopotamul transpirat” dar si de… Ion Cristoiu. Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul partener B1 si condus, ca intermediar, de Dan Andronic & co – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc… Pe la mijlocul Orientului 🙂
Era sa uit tocmai de TVR! Postul national de televiziune nu mai apartine Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista. Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS-ului, organizatie infiintata in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros. Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepresedinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI. Ulterior, a revenit in Consiliul de Administratie TVR pe baza sprijinului fostului presedinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidentiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliati centralei GDS si, respectiv, serviciului de informatii al lui Dinu Patriciu, deservitor la randul lui al intereselor rusesti. Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a stirilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile straine la “Era Socialista” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetatean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati. Ulterior, “tovarasa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri straine, in institutii unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD. Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzatoarea “Flacara Iasului”: “Suntem comunisti, sau viitori comunisti, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.
Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din presa. Nu pierdeti nimic. In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.
Încălcarea suveranităţii financiar-bancare a României
« Incapacitatea » generalului Marcu de a aduce la încălecat caii nărăvaşi din sistemul financiar-bancar l-a inspirat pe director să recurgă la armele din documentele Securităţii. Şeful unităţii de securitate economică (un colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale) primeşte ordin să pună la dispoziţia patronului de presă Mihai Cârciog evidenţa reţelei informative create de Securitate în Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României. Ordinul s-a executat întocmai. Colonelul îi convoacă la o întâlnire în boscheţii de lângă Casa Presei pe ziariştii « din legătură » pentru a le preda preţiosul document. În prealabil, acesta fusese uşor « periat », astfel încât câteva persoane preţioase să fie ulterior « fidelizate ». Ziariştii din « Secţia servicii secrete », Dan Andronic şi Mirel Curea, speriaţi de ce le-a fost dat ochilor lor să vadă, ezită să-l primească. Colonelul le spune să-l ia, că directorul Măgureanu l-a trimis. Mihai Cârciog se afla pe litoral. Dispune xerocopierea şi restituirea de îndată a originalului. În zilele ce au urmat, Evenimentul zilei a început campania de demascare a « informatorilor Securităţii din finanţe şi bănci ». Mai puţin a celor pe care un colaborator apropiat al lui Virgil Măgureanu avea să-i fidelizeze în interesul unei cauze numai de ei ştiute, deşi nu e greu de intuit.
Scandalul în interiorul Serviciului a izbucnit după toate regulile impuse de un astfel de eveniment. Directorul Virgil Măgureanu a cerut o anchetă de o severitate exemplară în vederea depistării şi îndepărtării din Serviciu a vinovaţilor. Bineînţeles, când adevărul a ieşit la lumină, ancheta s-a pierdut ca râul în deşert. Ca întotdeauna, s-a găsit vinovatul de serviciu : registrul cu pricina nu trebuia să se afle la ofiţerul din fişetul căruia fusese sustras. Dar ofiţerul, tocmai pentru a preveni un astfel de eveniment, a recuperat documentul şi l-a păstrat cum a crezut el că este mai sigur… Un amănunt important pentru istorie. Cei « fidelizaţi » prin salvarea de la demascarea în presă sunt încă piese importante şi în stare de funcţionare în maşina nelubrifiată a sistemului financiar-bancar al României. Numai « Naşul » nu se simte prea bine.
Despre irepresibila propensiune pentru avere a lui Virgil Măgureanu există o impresionantă arhivă de dosare de presă. Este de maxim interes public să se iniţieze un studiu de caz pentru a se înţelege cum tentaţiile şi pofta unora de acaparare cresc exponenţial cu puterea deţinută.
Dacă, înainte de Malta, Virgil Măgureanu era onorat de relaţia sa secretă cu Ion Iliescu, după poziţionarea lor ierarhică în sistemul puterii, lucrurile aveau să evolueze destul de repede în sensul alterării ireversibile a încrederii reciproce.
Virgil Măgureanu nu era genul de om capabil să se acomodeze într-o relaţie de subordonare, după cum nici Ion Iliescu nu avea calitatea de a lua decizii tranşante şi de a le duce până la capăt. Uneori, sentimentul că Virgil Măgureanu cenzura informarea lui Ion Iliescu era atât de jenant şi de apăsător, încât câte un prim colaborator mai încălca regula şi i se adresa direct. Afla astfel că preşedintele nu ştia tocmai ceea ce trebuia să fi ştiut. Au existat şi situaţii în care, în absenţa lui Măgureanu, Iliescu cerea să fie informat despre ceva anume. Într-o astfel de împrejurare, generalul Victor Marcu l-a întrebat fără ocol : « Cum, nu v-a informat Virgil ?! » « Nu, dragă, nu mi-a spus nimic. De ce ? » « De unde să ştiu eu, domnule preşedinte, ce o fi gândit Virgil ?! »
« În România, deasupra mea mai e numai Dumnezeu ! »
Starea Presei informeaza: Horia Tabacu, consultant editorial la Evenimentul Zilei
Horia Tabacu a fost anunţat astăzi drept consilier editorial laEvenimentul zilei. Horia Tabacu a lucrat în echipa de început a Evenimentului Zilei, iar ulterior în presa tabloidă, la Cancan şi Star dar si la Ziua si Atac.
În următoarea perioadă la Evenimentul zilei urmează să vină şi Nicoleta Savin ca senior editor.
Nicoleta Savin a lucrat pentru ziarele Timpul, 24 de ore, Ziua, BBC, Evenimentul zilei şi Prezent. În perioada ianuarie 2007 – ianuarie 2008 a fost redactorul-şef adjunct al ziarului România Liberă.
Contactat de Pagina de media, Vlad Macovei nu a comentat cele două nume, dar a declarat că “suntem în discuţii şi cu alţi jurnalişti pentru echipa editorială”, mai transmite portalul Starea Presei. Se pare ca asa e.
Ce pot sa adaug? Felicitari celui care i-a inlocuit la EvZ pe Ioana Lupea (desfiintata recent odata cu soferii) si Mircea Marian cu Nicolaeta Savin si Horia Tabacu. Din cate se plang cei doi prin cimitirul elefantilor, recte TVR, unde au ajuns mamelucii, la recuperare via GDS, de aceasta stare de fapt se face vinovat un coleg de presa si viata foarte simpatic! Sa traiasca! 🙂 🙂 🙂
Desigur, ar mai fi niste chestii dar nu le divulg nici daca voi fi santajat cu dosarul meu de presa… 🙂
Nicoleta Savin (foto jos de la Merisor Copt) e o Doamna si un as al investigatiilor de presa, care beneficiza si de un spirit foarte lucid alaturi de ea, si pe deasupra mai e si foarte sensibila, dupa cum se poate citi pe blogul ei https://nicoletasavin.wordpress.com/
Cred ca este cea mai inteleapta decizie pentru a salva EvZ de la pieire, pe langa lista de destituiri care ar trebui sa urmeze din randul capuselor ziarului. Inca o data, felicitari tuturor si spor la treaba!
Considerat un intelectual de înaltă ţinută şi un diplomat de excepţie, Teodor Baconschi a intrat în ultimele zile în vizorul presei şi al clasei politice ca urmare a eşecului aderării României la spaţiul Schengen. Deşi se declară dispus să îşi dea demisia, Teodor Baconschi consideră că întreaga societate românească poartă responsabilitatea pentru eşecul Schengen. Eu am de gestionat, ca membru al guvernului, tot ce ţinea de implementarea aquis-ului Schengen, deci, nu am, ca minister, nicio legătură cu MCV-ul. Există o coresponsabilitate a întregii societăţi româneşti faţă de întârzierea termenului de acces la Schengen, a spus Baconschi. Chiar dacă aceste lucruri sunt adevărate, ultimul lucru pe care un diplomat de carieră ar trebui să-l facă este să arunce vina pe alţii. Pentru că se ştie doar vorba: „o victorie este întotdeauna a tuturor – politicieni sau societate -, o înfrângere îţi aparţine în totalitate”.
Încercând o rememorare a acţiunilor întreprinse de Teodor Baconschi din perspectiva aderării noastre la spaţiul Schengen, îmi vin în minte câteva declaraţii nu tocmai salutare ale ministrului nostru.
După ce, în primă fază, a păstrat o tăcere nejustificată când Franţa şi Germania au cerut amânarea aderării României şi s-a mulţumit să-şi exprime „regretul” faţă de o astfel de acţiune, Baconschi a ieşit la lumină la începutul lui 2011 cu afirmaţii neinspirate. Cea mai controversată afirmaţie făcută de ministrul de Externe s-a referit la propunerea de denunţare de către România a mecanismului de verificare şi cooperare (MVC) şi sugestia blocării aderării Croaţiei ca replică la refuzul de a fi acceptaţi în Schengen.
În plan extern, esenţial pentru succesul oricărui demers este adecvarea mesajelor fiecărui reprezentant al statului cu poziţia şi rolul său. De exemplu, europarlamentarii români pot fi vocali în a critica de la tribuna Parlamentului European ceea ce consideră a fi o acţiune neconformă cu practicile europene a Germaniei şi Franţei. Ministrul de Externe este însă obligat de funcţia deţinută să aibă poziţii mult mai rezervate şi echivoce. În cazuri extreme, poate apela la declaraţii mai dure sau la critici. În nici un caz însă la ameninţări voalate. Una este să spui că MCV nu este o condiţie pentru accesul în spaţiul Schengen şi alta este să vorbeşti despre denunţarea MCV. Sunt nuanţe care pentru opinia publică pot părea neimportante, dar ele sunt extrem de importante, mai ales în discursul unui ministru de externe.
În plus, lăsând la o parte fondul declaraţiilor, ele au fost lansate într-un moment extrem de delicat pentru România, moment în care ţara noastră ar fi trebuit mai mult ca oricând să se folosească de toate canalele diplomatice pentru a rezolva problema Schengen şi nicidecum să se aşeze pe o poziţie de forţă.
Degeaba a încercat Teodor Baconschi să drege ulterior busuiocul, degeaba a susţinut că spusele sale nu au fost înţelese corect. Degeaba a încercat şi Traian Băsescu să-l corecteze public pe ministrul român de externe, subliniind că nu intră în politica ţării noastre să blocăm aderarea unei ţări sau a alteia la UE. Gafa a fost făcută, iar oficialii europeni au atras atenţia, extrem de categoric, că nicio ţară membră a UE nu poate denunţa unilateral MCV. Este genul de eroare diplomatică care poate fi evitată şi care, după ce este făcută, te face ţinta unor replici de penalizare.
Larry L Watts: „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” – „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”
Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură.
FT Asia informed that China could accept Korean unification. A progressive new generation of Chinese officials is telling international counterparts that Beijing could ultimately accept the Korean peninsula unifying under Seoul’s control, according to leaked US diplomatic dispatches.
January 22nd, 2019 
VR 
Posted in 
Tags: 
