Asa am fost extras din Piata Universitatii pe 14 iunie 1990. Posibil sa fiu chiar eu si colegii din Arhitectura in aceasta masina
La rugămintea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor din România (AVMR) întrerup serialul cu extrase largi din Rechizitoriul Mineriadei. O lucrare a Asociaţiei, aflată în faza de redactare finală, va cuprinde o sinteză a acestui Rechizitoriu epocal. Voi reveni aşadar cu prezentarea cărţii de marturii şi documente, unele cu totul inedite, a Asociaţiei. Până atunci, redau din cele circa 20 de intrări cu numele meu din materialul redactat de procurorii militari un fragment care mi-a adus aminte de cum am trecut prin marea de mineri cu o Dacie a MAI sau SRI (foto). Voi reveni totuşi cu unele capitole din Rechizitoriu care mi se par mai interesante şi sunt mai puţin cunoscute publicului.
“(…) Din declaraţia persoanei vătămate Roncea Victor – Alexandru rezultă că în ziua de 13.06.1990 în jurul orei 10:30 în timp ce acesta se afla în incinta Institutului de Arhitectură “Ion Mincu” Bucureşti a văzut că “muncitorii” I.M.G.B. au spart geamurile Institutului şi au bătut mai multe persoane. A văzut că au fost aruncate sticle incendiare şi că o dubă de culoare albastră a fost răsturnată şi incendiată şi că au existat atacuri între manifestanţii din Piaţa Universităţii şi poliţişti. Ulterior, deplasându-se către Universitate s-a întâlnit cu numiţii Ţarălungă Sebastian, Tina M. Leto, Felix Goldstein, Cristi Ciubotaru, Pascal Ilie Virgil, Titi Calistru, Mihai Popescu Stoeneşti şi alţii.
În zona Poliţiei Capitalei s-a întâlnit şi cu Andrei Rochian – ofiţer de marină în Marina Comercială. A văzut cum clădirea dinspre Ministerul de Interne şi din spatele I.G.P.-ului ardea. În timp ce se afla la intrarea din stânga a Ministrului de Interne a auzit un foc de armă din interior care a ucis o persoană ce se afla la o distanţă de 10 m de el. Acesta declară că glonţul a intrat în ochiul persoanei şi a ieşit prin ceafă. S-a întâlnit cu numitul Eugen Popescu care filma pe o stradă paralelă cu râul Dâmboviţa. La Universitate s-a întâlnit cu numiţii Marian Munteanu, Mihai Gheorghiu, Eugen Popescu, Alexandru Baboş, Bogdan Petrescu, fratele său şi alţi prieteni. Acesta declară că a mai văzut o persoană împuşcată în cap în faţa blocului Romarta şi o alta împuşcată în picior.
În data de 14.06.1990, în jurul orei 05:00 în timp ce se afla în ultima cameră a turnului Institutului de Arhitectură Ion Mincu împreună cu Alexandru Baboş, Bogdan Petrescu, Roncea George, Sebastian Ţarălungă, Adrian Tudor, Sârbu Ştefan, Sârbu Alexia Adela, Bereczky Nagy Dorottya, Anghel Silvana, Mihai Frunzetti, Adrian Alexandru şi o studentă din anul I la Arhitectură au fost agresaţi fizic cu răngi metalice şi bâte de către mineri. Ulterior, el împreună cu Adrian Tudor şi două studente din anul I au fost transportaţi de un miner şi un şofer cu o maşină la sediul Guvernului. Aici i-au fost confiscate mai multe bunuri personale, aparatul foto etc.
Împreună cu alte 43 de persoane a fost transportat la U.M. 0575 Măgurele. (…)”
Aşa cum v-am promis, după ce am vizionat un clip al lui Johnny Cash în care apar imagini de la Mineriadă şi pentru că am constatat că nimeni nu a făcut-o până acum, am început să public în serial Istoria post-decembristă a României văzută de Procurorii militari: RECHIZITORIUL de 1979 de pagini al Dosarului Mineriadei sau Geneza României de azi. Episoadele anterioare pot fi găsite după eticheta Rechizitoriul Mineriadei.
Continuarea Capitolului II. DATE PRIVIND CONTEXTUL GENERAL AL CAUZEI
La 25 decembrie 1989 a avut loc, la Târgovişte, procesul soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu urmat, în aceeaşi zi, de execuţia acestora. La procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu au participat, ca delegaţi, din partea C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, general Victor Atanase Stănculescu și Virgil Măgureanu.
De asemenea, au mai fost prezenţi maiorul Mugurel Cristian Florescu şi locotenentul-major Trifan Matenciuc. În data de 28 decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr.20/1989, în vigoare de la 29 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al Marelui Stat Major din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi adjunct al ministrului apărării naţionale, generalul-maior Ştefan Guşă.
În aceeaşi zi, prin Decretul C.F.S.N. nr.17, publicat în Monitorul Oficial în 29 decembrie 1989, a fost rechemat în activitate generalul-colonel Vasile Ionel şi numit, prin Decretul C.F.S.N. nr.20/1989, semnat de Ion Iliescu, în funcţia de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 30 aprilie 1991. În această calitate, Vasile Ionel a cumulat și funcțiile de prim-adjunct al ministrului apărării (28 decembrie 1989 – iunie 1990) și secretar de stat al M.Ap.N. (iunie 1990 – mai 1991).
Inculpatul Ion Iliescu l-a numit, apoi, pe g-ral.col. Vasile Ionel, consilier prezindenţial şef al Administraţiei Prezidenţiale, la 01.05.1991, funcţie pe care a deţinut-o până la 01.09.1994 când, tot Ion Iliescu, l-a numit consilier prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, funcţie în virtutea căreia a fost şi membru al C.S.A.T., până la 21.11.1996. La data de 21.10.1994, Vasile Ionel a fost avansat la gradul de general de armată, iar după trecerea sa în retragere, a fost numit, la 27.02.2004, administrator al Uzinei de Armament M.F.A. Mizil. A decedat în anul 2015.
Generalul-colonel Vasile Ionel care, în perioada 1949 – 1954, a urmat cursurile Academiei Militare de Artilerie şi Rachete din U.R.S.S., a fost trecut în rezervă de Nicolae Ceuşescu, în cadrul procesului de îndepărtare din armată a generalilor care îşi efectuaseră studiile în Uniunea Sovietică.
În ziua de 31 decembrie 1989 a fost arestat generalul-colonel Iulian Vlad, în biroul său de la Ministerul Apărării Naţionale, prezent la arestare fiind şi Gelu Voican Voiculescu. Generalul Iulian Vlad era şeful Direcţiei Securităţii Statului care, încă din 27 decembrie 1989, prin Decretul nr.4/1989 al C.F.S.N., trecuse în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Prin acelaşi Decret nr.4/1989, au mai trecut în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Comandamentul Trupelor de Securitate împreună cu organele şi unităţile din subordinea acestora.
Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ca organ al puterii de stat, trebuia să fie unul neutru politic. Subsumat acestui scop, prin Decretul- Lege nr. 8/31 decembrie 1989, publicat în Monitorul Oficial nr.9 din 31 decembrie 1989, a fost reglementată înregistrarea și funcționarea partidelor politice, trecându-se de la sistemul partidului unic la sistemul pluripartid. În art. 1 se preciza că: „În România este liberă constituirea partidelor politice, cu execepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept, în România.
Nici o altă îngrădire, pe motiv de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice”.
Tot la 31 decembrie 1989, s-a constituit Grupul pentru Dialog Social (G.D.S.), „ca un grup de sine stătător, care acţionează legal, începând de astăzi, 31 decembrie 1989. El aspiră să reprezinte conştiinţa lucidă a acestei societăţi care a fost umilită şi destructurată. Vrem să contribuim la ieşirea din dezastru şi la regenerare. Grupul pentru Dialog Social este un grup independent, strict informal, care nu se subordonează niciunei grupări politice şi care refuză orice colaborare cu cei care au susţinut vechiul regim. Declarăm explicit: Nu vrem să fim un centru de putere ci un centru de influenţă.Pe cont propriu fiecare membru al grupului are dreptul la propriile sale opţiuni şi orientări politice, care nu afectează însă, în niciun fel, statutul şi orientarea Grupului. Grupul pentru Dialog Social este o instanţă de reflexie critică asupra problemelor fundamentale care frământă societatea civilă română, asupra inserării ei in contextul european: civilizaţie – cultură – politică – societate civilă – ecologie. Este un club de dezbateri între intelectuali de diferite profesii, care îşi propun să prospecteze căile de evoluţie şi organizare ale acestei societăţi, o evoluţie bazată pe valorile umane şi pe drepturile omului. Grupul pentru Dialog Socialîşi propune să fie un laborator în care economişti, sociologi, politologi, istorici, filozofi, urbanişti, scriitori, teologi, etc. să găsească (să caute) împreună strategiile şi soluţiile de care societatea română va avea nevoie în viitorul imediat”, se arăta, printre altele, în declaraţia de constituire a acestei organizaţii neguvernamentale.
Începând din 2 ianuarie 1990, ministrul apărării Nicolae Militaru, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, prim-viceprim-ministru, au coordonat preluarea de către M.Ap.N. a structurilor fostei securității. La conducerea fostelor Direcţii Judeţene de Securitate au fost desemnaţi ofiţeri din cadrul M.Ap.N. Ofiţerii din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti au fost trecuţi în rezervă, considerându-se că aceştia au făcut poliţie politică în favoarea regimului Ceauşescu însă, după puţină vreme, aşa cum vom arăta în continuare, unii dintre ei au fost încorporaţi într-o nouă structură informativă, U.M. 0215, sub ordinele lui Gelu Voican Voiculescu în cadrul Ministerului de Interne.
Aşa cum v-am promis, după ce am vizionat un clip al lui Johnny Cash în care apar imagini de la Mineriadă şi pentru că am constatat că nimeni nu a făcut-o până acum, am început să public în serial Istoria post-decembristă a României văzută de Procurorii militari: RECHIZITORIUL de 1979 de pagini al Dosarului Mineriadei sau Geneza României de azi. Episoadele anterioare pot fi găsite după eticheta Rechizitoriul Mineriadei.
II. DATE PRIVIND CONTEXTUL GENERAL AL CAUZEI
În cele ce urmează vor fi punctate momentele istorice, pe care le considerăm importante pentru a putea contextualiza starea de fapt, care formează obiectul acestui dosar.
Odată cu dizolvarea fostelor structuri de conducere ale statului român, puterea a fost preluată de nou înființatul Consiliul Frontului Salvării Naționale (C.F.S.N.), formațiune înființată la 22 decembrie 1989. Înființarea acestuia a fost anunțată, în aceeaşi zi, în jurul orelor 23.30, la posturile naționale de radio şi televiziune de către inc. Ion Iliescu, la acea dată director al Editurii Tehnice, devenit ulterior preşedinte de facto al ţării. Acesta a fost cel care a dat citire Comunicatului către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Prin acest comunicat Consiliul Frontului Salvării Naționale şi-a definit şi asumat rolul de „organism al puterii de stat din România”.
Comunicatul a avut conţinutul pe care îl prezentăm în cele ce urmează:
„Cetăţeni şi cetăţene,
Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că victoria de care se bucură întreaga ţară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile şi, în primul rând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preţul sângelui, sentimentul demnităţii naţionale.
Un merit deosebit îl au cei care, ani de zile, şi-au pus în pericol şi viaţa, protestând împotriva tiraniei. Se deschide o pagină nouă în viaţa politică si economică a României.
În acest moment de răscruce am hotărât sa ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile si grupările care s-au ridicat, cu curaj, în apărarea libertăţii si demnităţii, în anii tiraniei totalitare.
Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii si demnităţii poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si instituţiile sale îşi încetează activitatea, întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale, în actuala lor structură, îşi vor continua activitatea normală, subordonându-se Frontului Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii vieţi economice si sociale.
În teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale,orăşeneşti şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale ca organe ale puterii locale.
Miliţia este chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică.
Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populaţiei cu alimente, cu energie electrică, cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale.
Ca program, frontul propune următoarele:
1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ. 2. Organizarea de alegeri libere, în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaţă.Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească, în viitor, România.Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să funcţioneze imediat. 4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii si eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată si promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor economice. 5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii producţii ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea învăţământului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţământului pe baze democrate si umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român şi promovarea adevăratelor valori ale umanităţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie în toate domeniile de activitate.Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naţionale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului. 7. Respectarea drepturilor si libertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii. 8. Organizarea întregului comerţ al ţării, pornind de la cerinţele satisfacerii, cu prioritate, a tuturor nevoilor cotidiene ale populaţiei României. În acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor. 9. Întreaga politică externă a ţării să servească promovării bunei vecinatăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrându-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului (Proiectul Gorbaciov – nota şi subl. mea). Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia (subl.mea). 10. Promovarea unei politici interne şi externe subordonate nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane, respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă. Constituindu-ne în acest front, suntem ferm hotărâţi sa facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România (subl. mea), garantând triumful democraţiei, libertăţii si demnităţii tuturor locuitorilor ţării.
În mod provizoriu, în componenţa consiliului intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, Mihail Lupoi, Gheorghe Voinea (general), căpitan de rangul I. Emil Dumitrescu, Vasile Neacșa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negrițiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Neculae Radu, Adrian Sârbu, Constantin Cîrjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu”.
Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naționale a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.1 din 22 decembrie 1989.
După ce a citit Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu a mai precizat, referitor la acest organ al puterii de stat:
„Deocamdată, este o structură provizorie, gândită într-un mod foarte operativ. Lista rămâne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa completă a consiliului. Am menţionat doar câteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al puterii. Lista rămâne deci deschisă. Pentru a putea completa componenţa consiliului aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins. Acest comunicat este o primă formă de platforma-program a noului organism al puterii de stat din România”.
Persoanele din componenţa Consiliului Frontului Salvării Naționale, aşa cum a fost anunţată în seara zilei de 22 decembrie 1989, pot fi împărţite în trei categorii.
Prima categorie şi cea mai numeroasă era formată din persoane al căror trecut a fost legat, în mod strâns, de U.R.S.S. şi pot fi enumeraţi aici Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Károly Király, capitanul de rangul I Emil „Cico” Dumitrescu. Acestora li s-au ataşat, în ziua de 22 decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihail Montanu, Petre Roman, Cazemir Ionescu, Dan Marţian, Constantin “Bebe” Ivanovici.
A doua categorie o reprezintă intelectualii, cunoscuţi pentru poziţia lor anticomunistă manifestată încă din timpul dictaturii comuniste şi care, în acea perioadă, reuşiseră să intre în contact cu cancelariile europene şi enumerăm aici pe Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Dan Desliu, Aurel Dragoş Munteanu, Domokos Géza, Dumitru Mazilu.
A treia categorie era formată din revoluţionari, care se făcuseră remarcaţi în zilele anterioare datei de 22 decembrie 1989.
Consiliul Frontului Salvării Naționale s-a întrunit oficial la 27 decembrie 1989, dată la care au fost anunțate organizarea și modul de funcționare a acestui organism. Membrilor iniţiali li s-au adăugat alţii, astfel că numărul lor a ajuns la 141, după ce a fost completat cu reprezentanți ai tuturor județelor din România.
La aceeaşi dată a fost constituit Biroul Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale format din: preşedinte – Ion Iliescu, prim-vicepreşedinte – Dumitru Mazilu, vicepreşedinţi – Cazemir Ionescu şi Károly Király, secretar – Dan Marţian, membrii: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru şi Neculae Radu.
Pe lângă Biroul Executiv funcționa și un „colectiv pentru relațiile cu publicul și mijloacele informației de masă”, precum şi comisii de specialitate. Dintre acestea amintim Comisia constituţională, juridică si pentru drepturile omului coordonată de – Dumitru Mazilu, care a redactat proiectul Decretului nr. 92/1990 privind alegeria Parlamentului şi a Preşedintelui României (Monitorul oficial nr. 35 din 18.03.1990).
Prin Decretul nr.1din 26 decembrie 1989 al C.F.S.N, semnat de Ion Iliescu, în vigoare de la 27 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit prim – ministru al Guvernului provizoriu.
Prin Decretul C.F.S.N. nr. 2 din 26 decembrie 1989, generalul colonel în rezervă Nicolae Militaru, a fost rechemat în cadrele active ale armatei.
Prin Decretul nr.3 din aceeaşi dată, Nicolae Militaru a fost numit în funcţia de ministru al Apărării.
Prin Decretul-Lege nr.5 al C.F.S.N. din 28 decembrie 1989, în vigoare din 29 decembrie 1989, au fost numiţi, în funcţia de viceprim-ministru al guvernului, Mihai Drăgănescu şi Gelu Voican Voiculescu.
Prin Decretul-Lege nr.22 al C.F.S.N. din 28 decembrie 1989, în vigoare din 29 decembrie 1989, generalul locotenent Mihai Chiţac a fost numit în funcţia de ministru de interne.
Prin Decretul nr.24 din 28 decembrie 1989 al C.F.S.N., Mihai Chiţac a fost înaintat în gradul de general – colonel, iar prin Decretul nr.242 din 14 iunie 1990 al C.P.U.N. a fost eliberat din funcţia de ministru de interne.
Prin Decretul Lege nr.10 din 31 decembrie 1989 al C.F.S.N., publicat în Monitorul Oficial nr.9 din 31 decembrie 1989, s-a constituit Guvernul României, ca organ suprem al administraţiei de stat, care avea obligaţia de a îndeplinii obiectivele cuprinse în programul C.F.S.N. asigurând executarea măsurilor stabilite prin decretele adoptate de acesta. În art. 3 se specifică că C.F.S.N. aproba componenţa Guvernului României la propunerea prim-ministrului.
Din componenţa Guvernului Provizoriu Petre Roman au făcut parte, printre alţii: Prim viceprim-ministru – Gelu Voican VOICULESCU, Ministrul de Interne – Mihai CHIŢAC,Ministrul Justiţiei- Teofil POP,Ministrul Apărării Naţionale- Nicolae MILITARU, Ministrul Economiei Naţionale – Atanase-Victor STĂNCULESCU,Ministrul Petrolului – Victor MUREA,Ministrul Minelor – Nicolae DICU, Ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor – Stelian PINTILIE, Ministrul Transporturilor – Corneliu BURADA.
Aceste persoane vor fi regăsite cu diferite acte de participare în evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Voican, Iliescu şi Roman la un miting electoral FSN din primăvara anului 1990, desfăşurat la Academia Militară. Foto: Emilian Săvescu, cu mulţumiri
Aşa cum v-am promis, după ce am vizionat un clip al lui Johnny Cash în care apar imagini de la Mineriadă, începand de azi public în serial Istoria post-decembristă a României văzută de Procurorii militari: RECHIZITORIUL de 1979 de pagini al Dosarului Mineriadei sau Geneza României de azi.
RECHIZITORIU
Anul 2017 luna 06 ziua 12
General – locotenent magistrat Ion ALEXANDRU, procuror militar şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, colonel magistrat Virgiliu Marian ISTRATE, colonel magistrat Iulian DINU, colonel magistrat Marian VĂETIŞI, locotenent colonel magistrat Dan Mihail MITRĂNESCU, procurori militari la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. 47/P/2014, privind pe inculpaţii:
Urmează 21 de inculpaţi în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Cazimir Ionescu (în prezent membru CNSAS), N. S. Dumitru, Mugurel Florescu, Emil “Cico” Dumitrescu, Miron Cozma, Petre Peter, ş.a.
EXPUNEM URMĂTOARELE:
I . OBIECTUL CAUZEI
Faptele ce fac obiectul prezentei cauze penale au fost comise în luna iunie 1990 (zilele de 13-15), într-o perioadă de profunde transformări ale vieţii sociale, dar mai ales ale vieţii politice. Evenimentul a rămas în conştiinţa publicului sub denumirea „Mineriada din 13-15 iunie 1990”.
Limba română este singura limbă din lume în care a fost creat substantivul mineriadă care, ulterior, a fost tradus în toate limbile pământului.
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, autorităţile statului au declanşat un atac violent al forţelor de ordine, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, împotriva opozanţilor politici care contestau rezultatul alegerilor din data de 20 mai 1990. Urmare acţiunii, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la U.M.0575 Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, fără a se efectua vreun act de cercetare faţă de aceştia.
Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură, fiind percheziţionate mai multe birourile, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă din clădire, trei dintre ele fiind transportate în afara mun. Bucureşti, la U.M. 0575 Măgurele, unitate ce aparţinea Ministerului de Interne motivul fiind că „au pactizat cu manifestanţii”.
Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prim viceprim – ministru, viceprim-ministrul ai Guvernului României, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Intreprinderea Maşini Grele Bucureşti, avându-l în frunte pe directorul acesteia.
Aceştia din urmă s-au manifestat violent agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au încercat să ocupe Piaţa Universităţii, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Acţiunile întreprinse de autorităţi statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcaţi mortal numiții Lepădatu Mitriță, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghiță și Drumea Dragoș, iar numiţii Pârvulescu Dan Gabriel, Prodanczuk Gabriel Mircea, Iancu Cătălin,Grigore Ilie, Herlo Ioan şi Spânu Ion au fost răniţi, de asemenea, prin împuşcare.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. Acţiune acestei forţe a fost menită de a menține în funcție puterea politică instaurată în decembrie 1989 şi care câştigase alegerile din 20 mai 1990, căzându-i victime toți cei care erau considerați ,,elemente extremiste, reacționare” și care ar fi organizat o ,,rebeliune legionară”.
Obiectul prezentului dosar îl constituie stabilirea răspunderii penale a persoanelor vinovate de:
– uciderea numiţilor Lepădatu Mitriță, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghiță și Drumea Dragoș, în contextul evenimentelor din 13-15 iunie 1990; – vătămarea integrităţii fizice şi psihice a unui număr de 1388 de persoane, care au fost agresate fizic sau lipsite ilegal de libertate; – lipsirea de libertate a unui număr de 1250 de persoane.
Faptele vizate privesc intervalul de timp în care aceste persoane s-au aflat sub puterea autorităţilor sau a celor chemaţi să sprijine acţiunea acestora şi a încetat, odată cu punerea în libertate a ultimei persoane reţinute nelegal.
11/1979
Prezenta cauză penală nu va analiza:
– stabilirea responsabilităţilor fiecărui participant în parte, respectiv numai a persoanelor care au iniţiat acest plan menit a înlătura orice formă de opoziţie sau care au sprijinit, sub orice formă, aceste acţiuni, cunoscând că, în acest fel, le asigură realizarea scopului urmărit;
– distrugerile provocate la sediilor unor instituţii publice, asociaţii, redacţii de ziare ori a altor pagube materiale, produse în patrimoniul unor persoane fizice sau juridice;
– legalitatea măsurilor de arestare luate de organele de urmărire penală faţă de persoanele reţinute, în lipsa oricăror indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni, întrucât aceste situaţii au făcut obiectul unui dosar de urmărire penală separat, întocmit de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi înregistrat sub nr. 751/P/2005, în care, la data de 31.05.2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluţia a fost confirmată prin încheierea nr.845 din 03.11.2015, pronunţată în dosarul nr.3225/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală.
– evenimentele petrecute în Bucureşti sau în ţară, în perioada 01 ianuarie -13 iunie 1990, care sunt descrise în capitolul privind contextul general al cauzei.
Aceste aspecte nu fac obiectul cauzei, întrucât, redeschiderea urmăririi penale, confirmată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 169 din 09 martie 2015, în dosarul nr. 514/1/2015, priveşte doar infracţiunile contra păcii şi omenirii şi infracţiunile de omor prevăzute de Codul penal anterior.
Victorie uriaşă pentru comunitatea românească din Săpânţă şi, în fond, pentru România, după ce forţe ale Ungariei, deghizate în te miri ce, au încercat să smulgă Biserica ortodocşilor şi tezaurul naţional şi universal numit Cimitirul Vesel din Maramureş. După şase ani de lupte prin instanţe, azi, miercuri, 10 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dreptate românilor ortodocşi. Bătălia se duce însă de 25 de ani. Sentinţa de azi este irevocabilă.
Afacerea Ungariei era următoarea: prin 24 de greco-catolici din Săpânţa, care au deja două (!) biserici, s-a cerut în instanţă “retrocedarea” Bisericii Ortodoxe aflată chiar in Cimitirul Vesel, unde Părinţii Grigore şi Iustin Luţai slujesc zilnic, cu regim mănăstiresc, pentru cei 2860 de enoriaşi ortodocşi. Prin această lovitură se urmărea şi preluarea jurisdicţiei asupra comorii inestimabile cunoscute sub numele de Cimitirul Vesel.
Loviturile în avalanşă ale catolicilor (ungurilor) se bazează “pe un singur fapt abominabil”, afirmă portalul de ştiri ortodoxe al Mănăstirii Petru Vodă: “distrugerea cu bună ştiinţă a tuturor documentelor care ar fi atestat existenţa vreunei biserici ortodoxe în Transilvania înainte de anul 1700. Uniaţii de azi au mers cu tupeul până la a revendica acum câţiva ani chiar şi celebra Biserică din Densuş, construită în secolul XIII (13, da!) din piatra Sarmisegetuzei romane”, mai afirmă sursa citată.
Şi Sfânta Mănăstire Săpânţa – Peri (foto mai jos), ridicată, cu susţinerea directă a aceleaşi familii inimoase de preoţi devotaţi credinţei strămoşeşti, vizavi de cea distrusă de duşmanii românilor, dincolo de Tisa, considerată cea mai înaltă construcţie de lemn din Europa şi chiar din lume, este ameninţată cu un proces de “retrocedare” al ungurilor catolici. Conform surselor locale, coordonatoare pe teren a acţiunilor Ungariei camuflate sub diverse confesiuni este Monica Macovei, întâlnirile regulate cu brigăzile de avocaţi maghiari desfăşurându-se in privat chiar în aşa-zisul Muzeu Memorial din Sighet, sub acoperirea oferită de Ana Blandiana.
“O şansă uriaşă a făcut ca Părintele Luțai, preotul parohiei să se cunoască cu Dna Av. Vasilica Coroiu la întâlnirile numite „TRANSILVANIA FURATĂ” organizate de jurnalistul Marcel Bărbatei, la care s-au prezentat şi analizat multe retrocedări ilegale comise de instanţele antiromâneşti ale Statului Român. După o cercetare meticuloasă începând cu arhivele medievale şi cu o susţinere magistrală în fata completului de apel, dna. Av. Vasilica Coroiu a demonstrat fără tăgadă şi loc de întoarcere ca Biserica aparţine Parohiei Ortodoxe iar completul de judecată a hotărât, în fine legal şi conform probelor, şi a anulat decizia de fond”, informează Ovidiu Zară, fostul nostru coleg de la Curentul. Parohia Greco-Catolica a făcut recurs. ÎCCJ l-a respins. Slava lui Dumnezeu!
Ne alăturăm urării Mănăstirii Petru Vodă: Maramureşenii pot astăzi să laude pe Domnul puterilor pentru această biruinţă, împreună cu moşii şi strămoşii care au luptat şi s-au jertfit pentru păstrarea credinţei curate, ortodoxe!
Iată datele juridice:
Numărul dosarului: 4355/100/2009*
Data formării dosarului la ÎCCJ: 11.05.2015
Data inițială a dosarului: 09.04.2009
Materia juridică din care face parte obiectul dosarului: Civil
Secție: Secţia I civilă
Obiectul dosarului: revendicare imobiliară
Obiectele secundare ale dosarului: evacuare, rectificare carte funciară
Stadiul procesual: Recurs
Stadiul procesual combinat: -Părțile din dosar:
PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ SĂPÂNŢA – Recurent (Reclamant)
PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SĂPÂNŢA – Intimat (Pârât)
EPISCOPIA ORTODOXĂ A MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI – Intimat (Pârât)
STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – Intimat (Pârât)
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ PENTRU DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ – Intimat (Pârât)
MINISTERUL CULTURII – Intimat (Intervenient)
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE – Intimat (Intervenient)
Complet de judecată: Completul nr. 3
Numărul documentului de soluționare: 1553/2015
Data documentului de soluționare: 10.06.2015
Tipul documentului de soluționare: Hotarâre
Soluție: Respingere recurs – Nefondat
Detalii soluţie: Decizia nr.1553: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Săpânţa împotriva deciziei nr. 440/A/2011 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj – Secţia I civilă. Irevocabilă.
Acțiunea lui C. Saftoiu e un gest reflex venit din deprinderea de a da note informative pe ascuns. S-a folosit de mașina de vot politic din CA doar atunci când n-a avut alternative. Pentru el TVR e o tarla, iar el e vătaful suprem impus de partid, deci face ce vrea.
Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis bestial in Targu Secuiesc de hoarde de maghiari deszlantuiti impotriva romanilor, in decembrie 1989, ne informeaza ca unul din ucigasii tatalui sau a fost gasit, din nou, vinovat de crima, dupa ce o instanta a mult aclamatei “Justitii a statului de drept”, respectiv Curtea de Apel Bucuresti, il gasisese… nevinovat.
“Romania, alternative la corsetul UE” este titlul noii mele carti si totodata primul meu manifest politic. A venit momentul sa ne intrebam si noi daca acest nou reich de tip sovietic nu este cauza problemelor economice si politice ale tarii si garantul dezbinarii teritoriale de maine.
Daca vi se pare, cum e si normal, bizar, faptul ca la IICCMER, institut care, chipurile, studiaza “crimele comunismului”, a fost cocotat pe o filiera dubioasa un personaj care face parte din “Militiile Spirituale” anarhiste si de extrema stanga si care contesta pana la desfiintare CNSAS-ul si pentru a-i face loc fratelui sau geaman, sa stiti ca acesta-i doar un promo ieftin al serialului de groaza finantat in totalitate de Guvernul Romaniei – “Povestiri din cripta comunismului”.
Personajul in cauza, ieseanul Adrian Muraru, ajuns prin rotire de cadre in locul Stanomirului lui Tismaneanu, si care si l-a pus pe venerabilul Dinu Zamfirescu in vitrina doar ca sa se poata ascunde dupa el, a creat si un precedent de coma, inedit in istoria “anticomunismului” post-decembrist, obligandu-l pe secretarul Colegiului CNSAS, profesorul de drept Corneliu Turianu, veteran taranist, sa-l dea in judecata pentru calomnie. Adica, repriza I, IICCMER si “Militiile Spirituale” contra CNSAS si acum, repriza a II-a, secretarul Colegiului CNSAS contra directorului IICCMER, cu proces pe rol, in care apare, la mijloc, si “Observatorul Cultural”, reprezentat de Casa de Avocatura Musat & Asociatii, care ii cere, in solidar, despagubiri de 10.000 de euro aceluiasi directoras, pentru prejudiciile aduse saptamanalului prin afirmatii fara acoperire. Daca imbarligatura nu vi se pare destul de alambicata, mai aflati ca, intre timp, presedintele Colegiului Stiintific al IICCMER, respectabilul liberal si fost detinut politic Dinu Zamfirescu, a devenit si membru al Colegiului CNSAS. Si daca bizareria nu era suficient de stranie aflati ca de-abia acum pica in joc si o veritabila fantoma a comunismului, prin intrarea in scena a fostului procuror militar Dan Voinea, gradatul care l-a condamnat la moarte pe Ceausescu pentru cele 60.000 de victime inchipuite de la Timisoara, cap de acuzare principal in rechizitoriul sau fals intocmit in calitate de dirijor al mascaradei judiciare din Unitatea de la Targoviste unde a fost ucis cuplul Ceausescu in decembrie 1989. Procurorul pensionar general milionar (VENITURI 315 MILIOANE VECHI DIN PENSIE – ne informeaza Viorel Ene), groparul Dosarelor Revolutiei si Mineriadei, care a reusit performanta de a-i rataci timp de 20 de ani pe Iliescu si Roman printre randurile unui rechizitoriu care, de data aceasta, n-a mai aparut, a fost reciclat de Vladimir Tismaneanu la IICCMER, in pofida legii. O data cu detronarea formala a “ayatollahului” “anticomunismului”, Dan Voinea a fost preluat de Marius Oprea ca simbol al legaturii ancestrale intre cei doi acrobati ai tuturor regimurilor, pentru a-l transforma in avocat al pupilului sau in procesul cu profesorul Corneliu Turianu. Culmea, distinsul profesor de drept a fost si judecatorul care a prezidat procesul real si moral al cuplului Ceausescu, rejudecat de societatea civila pentru indreptarea farsei judiciare executate de comandoul sovietic din decembrie 1989. O intalnire in Justitie cel putin ciudata care dezvaluie insa dara sinoasa care se prelinge din epicentrul conspiratiei ante-decembriste prin institutii ale statului roman insarcinate, chipurile, cu crimele comunismului, ce sunt acum “investigate” chiar de catre partasii si urmasii ucigasilor.
O sedinta de pomina
Cum asa ceva chiar nu s-a vazut, ca inchizitorul lui Ceausescu si salvatorul lui Iliescu sa-l atace pe Turianu pentru Oprea si Tismaneanu, n-am pierdut prilejul si m-am prezentat la ultimul termen al procesului ce se deruleaza deja de luni bune, prin tergiversari deliberate, la Inalta Curte de Casatie si Justitiei. M-am asezat cuminte intr-un colt al salii si am urmarit ca la circ evolutia macelarului cu trese de la Targoviste acum cu o noua masca trasa pe fata, de avocat al directorului IICCMR in procesul cu secretarul Colegiului CNSAS. Proces in care, de la prima interventia a cerut stramutarea cauzei pe motiv ca profesorul Turianu ar fi prea cunoscut in Bucuresti. Pai si-atunci, ma intreb, procesul Basescu-Patriciu, de exemplu, unde ar fi trebuit judecat, in Papua? Desi, cine stie, si acolo ar putea fi cunoscut vreunul dintre ei…
In fond, cel putin pana acum, se pare ca singurele reusite ale dlui avocat sunt tergiversarea cauzei si starnirea unui hohot general de ras prin salile de judecata urmare a incercarilor sale disperate de a-si proba profesionalismul dobandit la procesul Ceausescu si desavarsit pe vremea lui Iliescu…
Prezent la termenul stabilit de Inalta Curte pentru solutionarea cererii de stramutare formulata de Muraru Andrei pentru „motive de banuiala legitima”, s-a dovedit ca cererea era formulata fundamental gresit fiindca “avocatul” Voinea a intemeiat-o pe dispoziţiile Codului de procedura penala, iar nu civila, confundând evident deci penalul cu civilul (de ce nu cu un tribunal militar?), in care de asemenea a incurcat si institutia revocarii judecatorului cu „stramutarea cauzei” si alte grave greseli nepermise nici macar unui student la drept.
Instanta s-a rugat de generalul-avocat-procuror-pensionar-milionar sa-si plateasca taxa de timbru
Probabil, terminandu-se sirul motivelor de amanare a dosarului de la Judecatoria sectorului 1, sugubetului avocat i-a mai venit o ultima idee (de fapt, sunt sigur ca mai degraba i-a insuflat-o vreun coleg mai priceput): de a incerca amanarea pe calea stramutarii cauzei la o alta instanta. Astfel de proceduri, intemeiate sau nu, maresc foarte mult durata in care poate fi solutionat un dosar: pana se pronunta ICCJ asupra acestei cereri, pana se trimite dosarul de la o instanta la alta daca este admisa cererea de stramutare, pana se stabileste un alt termen de judecata etc… dureaza mult si bine. De ce fuge oare domnul Muraru cu badigardul Voinea dupa el? De Justitia Romana?
Membrii completului de la ICCJ învestit cu solutionarea cererii de stramutare, formulata de Muraru Andrei si sustinuta de Dan Voinea, au fost realmente surprinsi de spectacolul ignorantei stiintei dreptului oferit de dl avocat-procuror. O scena umoristica de Caragiale, Urmuz, Ionesco si Kafka la un loc a avut loc in momentul in care avocatul didamai institutiei de “condamnare a comunismului” a trebuit sa fie convins ca trebuie sa plateasca o banala taxa de timbru. Nevenind nimanui sa creada cat de „mare este gradina Domnului”, nici membrilor instantei si nici celor prezenti in sala, amuzati cu totii in mod evident de prestatia dlui avocat, marele general Voinea (doar la propriu) a fost invitat de repetate ori, cu muuuulta rabdare si staruinta, sa isi achite taxa de timbru, instanta oprindu-se astfel de trei ori in aceeasi sedinta de judecata de la solutionarea dosarului pentru a oferi ocazia dlui avocat sa puna capat ori tergiversarii cauzei ori, macar, spectacolului nestiintei de carte pe care il oferea.
Generalul de tinichea al lui Tismaneanu si pisica domnului Oprea, ucisa in chinuri groaznice de SRI cu o coada de peste
Astfel, in cele 3 (!) incercari ale instantei de a-i oferi dlui avocat Voinea posibilitatea de a achita taxa pentru cererea pe care o sustinea – rugandu-l sa iasa din sala si sa plateasca taxa, in timp ce noi, cu totii, protagonisti si spectatori, l-am fi asteptat cuminti, presedinta completului mergand chiar pana la un „Va rog, haideti, domnule avocat!” – generalul de tinichea al lui Oprea si Tismaneanu a parut ca doreste cu incapatanare sa-si pastraze starea de deruta in fata obligativitatii de achitare a uriaşei taxe de timbru in valoare de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei. Intr-un zumzet de râs general in sala, unul dintre colegii sai avocati (probabil fiindu-i mila de confratele sau cu numele) s-a oferit sa-i dea el un timbru judiciar cu valoarea de 0,3 lei. A urmat, fireste, un alt moment penibil, si anume acela in care dl Voinea, in fata instantei care il astepta, se scutura prin buzunare si portofele pentru a returna colegului suma inscrisa pe timbru. Degeaba insa, dlui avocat ii lipsea in continuare dovada achitarii taxei de timbru, cea in valoare de 4 lei. Ca avocatul de serviciu al ICCMER habar nu avea de obligativitatea achitarii taxei de timbru (ca doar justitia nu e gratis, la cheremul dumnealui), e de inteles. Dar nu poate fi inteles cum un demnitar al Guvernului Ponta, presedintele fabricii de condamnare a comunismului mosita de Basescu, si un avocat prezent in cartile de istorie pentru rolul sau nefast, ambii la un loc, nu sunt in stare sa achite o taxa modica de 4 lei pentru a-si sustine propriile cereri formulate in fata Justititei.
Asta imi aminteste de Marius Oprea, colegul gropar de la ICCMER al mai tanarului Adrian Moraru (o fi vreo boala molipsitoare pe acolo), care afirma ca merge cu trenul „cu naşu’” pentru ca nu are bani de bilet. Timp in care ii facea masaj la domiciliu lui Andrei Plesu (pe gratis?) iar familia ii era plecata in vacanta in Germania, ca sa fie protejata de odiosii neo-securisti, fostii colegi ai tatalui sau, dupa ce i-au ucis pisica pe altarul “anticomunismul” folosind ca arma letala o coada de peste. O fi fost temutul capitan Soare in cautarea ochilor lui Patapievici?
In ceea ce priveste achitarea taxei de timbru, dl Turianu, prof. univ. dr. in drept, s-a oferit, doct, sa ii explice dlui avocat inchipuit ca atunci cand merge la un cinematograf mai intai achita pretul biletului si apoi vizioneaza filmul, iar nu invers. Nu-ti trebuie pentru asta asa multa stiinta de carte sau de principii elementare de drept, ci este o chestiune cel putin de logica…
Vocea tunatoare de la procesul mascarada al lui Ceausescu s-a pitigaiat
Chiar si asa, pentru ca aceasta sa nu mai constituie un alt pretext de tergiversare a cauzei, profesorul Turianu a rugat instanta (culmea, tot dansul) sa ii permita dlui Voinea sa achite chiar si mai tarziu in cursul zilei mareata taxa de timbru. Sub aceasta promisiune, instanta a dat in sfarsit cuvantul pe fond. Sala trepida de nerabdare. Acum era momentul solemn in care urma sa auzim din nou glasul acela tunator purtat in zbor in Unitatea de la Targoviste de avioanele de hartie ale lui Victor Stanculescu si izvorat, paradoxal, dintr-o uniforma ponosita care se asorta pe la coate cu lodenul “martorului” Virgil Magureanu: “Pentru crimele grave săvîrşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani – infracţiunea de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c -, vă solicit, domnule preşedinte şi onorată instanţă, condamnarea acestora la moarte!”. Pac-pac-pac! Cand colo, ce sa vezi? Voinea s-a plans din nou, cu o voce pitigaiata, ca personalitate domnului Turianu este atat de covarsitoare incat procesul trebuie stramutat, oriunde, chiar si in binecunoscutul targ de pe langa Iesi, vagauna Ciurea, mai aproape de sufletul clientului sau.
In continuare, dl Voinea a facut o prezentare ampla a CV-ului secretarului Colegiului CNSAS, demonstrand un potential serios de agent de recrutare (al unei firme de personal, la ce va gandeati?) aratand printre altele ca dl Turianu a fost si presedinte al judecatoriei si ca „personalitatea dlui Turianu e cunoscuta in lumea Justitiei, fiind de notorietate”. Problema e ca astfel i-a mai atarnat o talanga de gat clientului sau: recunoscundu-i public notorietatea dlui Turianu, prejudiciul produs de parat poate fi, pe cale de consecinta, cu mult mai mare, ceea ce l-ar putea determina pe profesorul de drept sa propuna majorarea sumei solicitate cu titlu de daune morale. Poate chiar dublarea ei! Discursul impiedicat al dlui procuror-avocat, desfasurat dupa atatea tergiversari si o asteptare febrila, nu a multumit nici publicul prezent si, probabil, nici onor completul de judecata.
Casa de Avocatura Musat & Asociatii s-a solidarizat cu normalitatea
A urmat profesorul Turianu, care a ales sa se apere singur. Cu elocventa si eleganta, magistratul desavarsit a aratat ca a fost si presedintele sectiei civile, si al sectiei penale, dar si al sectiei comerciale. “Ulterior, chiar si presedintele Tribunalului Capitalei!”. “Pentru a elimina alte presupuneri – a mai spus dl Turianu -, trebuie sa va invederez ca am fost si judecator al Curtii Supreme de Justitie. Prin urmare, conform teoriei domnului avocat Voinea, ar rezulta ca nicaieri pe teritoriul Romaniei nu as putea sa imi apar drepturile pe calea justitiei. Poate ma trimite dumnealui direct la Haga ori direct la Consiliul Europei… Consimt si la asta, dar doar daca imi plateste dumnealui cheltuielile de calatorie. Dar cum nu poate plati nici macar taxa de timbru…”, a conchis cu amuzament profesorul de drept starnind, in sfarsit, satisfactia salii.
Chiar si avocatul ziarului care a publicat calomniile lui Muraru, reprezentantul Casei Musat & Asociatii, in ciuda sobrietatii afisate, se vedea ca se straduieste sa isi infraneze rasul pe care il starnea constant dl Voinea, cu incercarile sale de contracarare a actiunii Justitiei. Avocatul prestigioasei Case de Avocatura s-a solidarizat practic cu pozitia profesorului Turianu si a pus concluzii de respingere a cererii de stramutare, deci chiar in contra celui cu care, in solidar, ar putea fi obligat la plata daunelor, aratand ca nu se indoieste de impartialitatea judecatorilor si ca „are incredere sa ne judecam si la judecatorie in Bucuresti”. Jos palaria!
In final, doamna procuror, de asemenea, a pus concluzii, in principal, de anulare a cererii de stramutare ca netimbrata si, in subsidiar, ca neintemeiata. Instanta a ramas in pronuntare, avand sa constate pe urma si daca dl avocat si clientul sau, vor fi in stare pana la urma, totusi, sa achite si acea grandioasa taxa de timbru de 4 lei.
Profesorul Turianu: “Dl Voinea se prezinta drept un avocat cu talent clovnicesc”
In incheiere, dupa ce show-ul mascaricilor post-comunismului a luat sfarsit, l-am abordat si pe profesorul Turianu. Distinsul demnitar, fost senator de marca al PNTCD, care s-a aratat dispus sa-si dea demisia de la CNSAS daca directorul IICCMER demonstreaza ca el a fost secretar PCR, dupa cum l-a acuzat unul din fratii gemeni Muraru in campania “militiilor” desfasurata prin varful de lance “cultural” unde evolua la bara, s-a aratat intristat de situatia prezenta. “Nu pot sa inteleg cum un inalt demnitar, reprezenta al statului carevasazica, tanarul domn Muraru, numit de Guvernul Ponta intr-o functie de ministru secretar de stat, fuge de Justitie. Ce sa inteleg de aici, ca atat dl Antonescu, care l-a propus, probabil fara sa stie ca aceste “militii spirituale” din care face parte au contestat zgomotos Guvernul USL in plenul Parlamentului, nu a stiut ce face? Daca de-acum semneaza ca primarul ce se va intampla daca va ajunge presedinte? Cat despre domnul avocat, inteleg ca dl Voinea are talent in tergiversarea dosarelor de care se ocupa (fie in calitate de procuror – vezi Dosarele Revolutiei, fie in calitate de avocat – vezi cauza de azi), dar vad ca are si talent clovnicesc de vreme ce astazi, in sala ICCCJ, oricarui om normal i-ar fi venit sa se ascunda de rusine. Dar ce sa ne mai miram! La fel a facut, se spune, dl Voinea si in decembrie ’89, cand, de aceasta data in calitate de temut procuror, se ascundea pe burta la marginea unei bordurii de frica sa nu il impuste Mos Craciun in Parcul Moghioros, ramanand in pozitia culcat, intins neclintit pe asfalt, pana cand l-au ridicat niste copii de jos… dupa cum singur a povestit, cu gurita lui.”
UPDATE: Roncea.Ro a avut dreptate: Instanta a respins aberatia generalului de mucava! Dle Muraru, sper, sincer, ca nu-i dai si bani dlui Voinea. FOTO/INFO ICCJ
Sunt absolut incantat sa semnalez aceasta analiza intesata cu dezvaluiri grave si ipoteze perfect valabile, semnata de specialistul in servicii secrete Razvan Belciuganu si publicata de Q Magazine, desi nu impartasesc in totalitate asertiunile sale despre importanta benefica a Comisiei Trilaterale, un organism mondialist cu valente totalitariste care, conform informatiilor mele, a fost implicat direct in eliminarea sangeroasa a primului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, urmata de degringolada din ultimii 22 de ani. Cu toate acestea, Jos palaria! pentru expunerea solida, bine argumentata, a ideii interesante si inovatoare din acest material ce poarta titlul “George Maior, viitorul premier al României?”. Nu este, de altfel, singurul articol de inalt calibru care poarta semnatura jurnalistului profesionist in cel mai proaspat numar al revistei bilunare conduse de celebra ziarista si rafinata scriitoare Floriana Jucan. Semnalez asadar si Afacerea Monica Macovei a presat un procuror pentru rezolvarea cazului morții unui om. Cat priveste ideea revenirii ambasadorului George Cristian Maior in politica mare o consider extrem de salutara. Dupa cum scria si istoricul american prof dr Larry Watts intr-o recenta cronica publicata de CIA (varianta PDF aici -Watts Review Mind War) a cartii coordonata George Cristian Maior si aparuta la Editura RAO, “Un razboi al mintii“, in ce priveste trecutul sau si pozitia acestuia actuala, de sef al SRI, “din fericire, Maior este unul din putinii intelectuali din domeniul apararii si securitatii, calificat, intr-adevar, pentru o astfel de pozitie, avand in vedere ca a ocupat functia de adjunct al ministrului apararii, insarcinat cu integrarea euro-atlantica si reforma in Armata in perioada aderarii Romaniei la NATO. El este, de asemenea, un diplomat cu experienta si fost insarcinat cu afaceri in Irlanda.” Experienta acumulata in ultimii ani de George Maior – fiul cunoscutului istoric ardelean Liviu Maior, ale carui merite au fost evidentiate si prin conferirea titlului de cetatean de onoare al municipiului Cluj Napoca – este considerata de Larry Watts ca valoroasa pentru “rafinarea dezbaterii publice privind serviciile romanesti de informatii, mai ales in legatura cu evolutiile post-comunism si post 9/11 si discutiile privind transformarile in domeniul intelligence”. “Un Razboi al Mintii – scrie istoricul american dr Watts, publicat in Revista CIA Studies in Intelligence, Vol. 55 – refecta campania pe care Maior o desfasoara in ultimii 5 ani pentru promovarea rolului educativ si atitudinii proactive deja impresionante ale Serviciului pe care il conduce”. “Un important element de substrat este faptul ca numirea fara precendent a lui Maior in functia de director, in 2006, din partea unui important partid de opozitie, a fost partial determinata de temerile exprimate in mod repetat de societatea civila, potrivit carora administratiile prezidentiale si partidele aflate la guvernare au folosit in mod regulat serviciile de informatii in scopuri politice partizane.”, mai consemneaza autorul aclamatului volum care releva istoria reala si secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, la a carui lansare a fost prezent si directorul Serviciului Roman de Informatii, dr George Cristian Maior. Fara alte comentarii, prezint integral materialul de exceptie al colegului nostru Razvan Belciuganu, la randul sau subiect fara sa vrea al unui recent scandal media dar si eliminat din presa de mare tiraj pentru articolele sale de dezvaluiri printr-un “MO” folosit si in cazul subsemantului. No (more) comments! 🙂
George Maior, viitorul premier al României?
de Răzvan Belciuganu
Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?
Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.
CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE
Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.
Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.
PROIECTUL „VICTOR PONTA”
După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.
VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU
Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.
RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA
Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO. În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Coldea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii (*), din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.
Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.
George Maior are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupție și că a sprijinit justiția ca director al SRI.
“În momentul ăsta, când am reuşit să câştig acest proces, gândul meu se-ndreaptă spre câţiva intelectuali care sunt deja morţi şi au memoria murdărită. Mă gândesc la Adrian Marino, care a fost ţărănist ca şi mine, la Ştefan Augustin Doinaş, marele poet, autorul celebrei poezii “Mistreţul cu colţi de argint”, şi la soţia lui, Irinel Liciu, la Cezar Ivănescu, poet de mare valoare, care a murit în condiţii dubioase, în urma acuzaţiilor aduse din interiorul CNSAS. Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.”
Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului, supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.
August 3rd, 2017 
VR 
“(…) Din declaraţia persoanei vătămate Roncea Victor – Alexandru rezultă că în ziua de 13.06.1990 în jurul orei 10:30 în timp ce acesta se afla în incinta Institutului de Arhitectură “Ion Mincu” Bucureşti a văzut că “muncitorii” I.M.G.B. au spart geamurile Institutului şi au bătut mai multe persoane. A văzut că au fost aruncate sticle incendiare şi că o dubă de culoare albastră a fost răsturnată şi incendiată şi că au existat atacuri între manifestanţii din Piaţa Universităţii şi poliţişti. Ulterior, deplasându-se către Universitate s-a întâlnit cu numiţii Ţarălungă Sebastian, Tina M. Leto, Felix Goldstein, Cristi Ciubotaru, Pascal Ilie Virgil, Titi Calistru, Mihai Popescu Stoeneşti şi alţii.
Posted in 
Tags: 
