Lucian Boia, hautor Humanitas, la “Europa libera“: “Eu cred că ei sînt totuși pe cale să-și contureze o națiune moldovenească proprie, apropiată în foarte multe privințe de România, dar care nu e obligatoriu să fuzioneze cu națiunea română și cu statul român. Așa cred… In plus, e un cocktail mai special la ei, cu toată minoritatea rusă, ucraineană; sigur, minoritate, dar o minoritate consistentă, care dă o anumită coloratură națională, culturală. Părerea mea este că e foarte bine ca raporturile să se strîngă, dar nu văd de ce am fi preocupați neapărat de o fuziune între cele două țări.”
Am pus citatul acesta ca sa intelega si naivii (daca pot, desigur) care sunt adevaratele crezuri ale membrilor Conjuratiei Imbecililor (cateva exemplare mai sus)
Eleonora Cioran a simţit nevoia să ofere un răspuns energic acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.
______________________________________
Răspuns domnului Gabriel Liiceanu
Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.
Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.
Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?
Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.
În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un “film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.
Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.
Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?
“Cum imi scria cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD” intr-o postare recenta pe “Contributors”, in era internetului nimic nu dispare, totul se pastreaza.” – V.I. Tismaneanu, blog personal
“Un cititor cu care s-a intamplat sa fiu uneori in dezacord, dar ale carui cunostinte istorice si tehnice (in special pe tema noilor tehnologii comunicationale) sunt remarcabile, deci cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD”, imi scria mai demult: “In era internetului, formula clasica ‘Nimic nu se pierde, totul se transforma’” devine ‘Nimic nu se pierde, totul se stocheaza’” Reiau mai jos, cu cuvenitele multumiri, scrisoarea postata de domnia sa…”. – V.I. Tismaneanu, blog Con-tributors
Pomenirea apreciativa, in repetate randuri, de catre dl Tismaneanu, a acestui comentator al sau de pe platformele unde presteaza – si unde, trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori cititorii sunt mult mai inteligenti decat “contributlersii” – m-a facut sa caut ce lucruri deosebite scrie pseudonimul “Hannibal Lecter, MD” din moment ce ditamai “profesorul” de marxism-leninism este atat de galant cu el. Oare ii este frica de el? Si ce am gasit m-a cutremurat cu adevarat: “Hannibal Lecter, MD” chiar are o groaza de cunostinte, din moment ce il lasa fara replica pe Tismaneanu dupa ce ii prezinta niste informatii-bomba despre persoana sa, Patapievici si Pacepa. Dar, mai exploziv decat acest Coktail-Molotov de date este o acuza extrem de grava pe care i-o aduce direct lui Tismaneanu, si anume ca “condamnatorul” comunismului a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, mintind ordinar asupra statutului sau de “refugiat politic”. Faptul a fost descoperit de organismul ONU, ceea ce a dus in final la respingerea acestei pretentii desi pana la descoperirea falsului Tismaneanu incasase stipendii lunare! Schimbul de comentarii si informatii este de-a dreptul socant, asa ca il redau fara alte interventii – desi nu sunt de acord cu toate asertiunile lui HL MD -, cu rugamintea catre “Hannibal Lecter, MD” de a-si duce pana la capat afirmatiile. Oriunde, in lumea civilizata, ascunderea unor ilegalitati crase se considera a fi tainuire si chiar complicitate la infractiune. Ca sa nu mai vorbim ca este de-a dreptul imoral. Ceea ce este valabil si pentru Tismaneanu care, dupa cum veti citi mai jos, detine de la “Hannibal Lecter, MD”, in cazul “doctorului” Patapievici, dovezile indubitabile ale falsului facut de acesta fata de Fundatia Mellon, unde a pretins ca are doctorat desi nu il avea, pentru a putea incasa o bursa post-doctorala de mii de euro. Nu in ultimul rand – si aici ma adresez doar lui “Hannibal Lecter, MD”, pentru ca cazul siecuristului Tismaneanu e incurabil – misiunea oricarui om pe pamant ar trebui sa fie slujirea Adevarului. Cu incredere, redau mai jos acuzeledocumentate ale lui “Hannibal Lecter, MD” la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa (alaturarea nu pare a fi deloc intamplatoare):
Daca imi permiteti, as mai da cateva exemple de “sinecura ” :
1) sinecura este atunci cind n-ai alt talent decit ca esti “tarentata” si ti se aranjeaza un loc caldut in Parlameentul European
2) sinecura este atunci cind nu ai doctorat ,dar pretinzi ca il ai,minti Fundatia Mellon si obtii prin fals in documente , mii de euro in timp ce tu esti la Buc. ,parte din comisia Tismaneanu.
3) sinecurist este acela care, in anii ’80, aflandu-se in occident, pretinde a fi in pericol daca se intoarce in RO, stiind bine ca nu e adevarat si ca a stat pe roze. Cere a fi considerat political refugee si traieste luni de zile pe banii United Nations High Comissioner for Refugees. Apoi e respins ,but who cares, banii au fost papati si sejurul gratis a fost realizat.
4) sinecurist e acela care primeste o functie babana la IICMER ,nu face nimic dar se lauda cu masina cu sofer la scara si sederi in hoteluri 5 stars.–ast ape banul public.
Ei, si ar mai fi exemple–, daca se doreste si platforma permite (!) mai pot da vreo cateva sute !
Da’ de ce ma rog frumos, imi cenzurati comentariul ? Ce, nu e adevarat ce-am scris ? Este acolo vreun neadevar ? Nu este pe linia comentariului dvs. la care doar am raspuns ?
Va rog insistent sa-mi explicati cenzurarea comentariului. Multumesc.
Nimeni nu va cenzureaza. Da, sunt acolo neadevaruri, probabil nascute din informatii lacunare ori chiar din dezinformarile diseminate pe unele bloguri pe care prefer sa nu le mentionez. N-am acum timp sa le demontez. Cum sunteti un virtuoz al cyberspace-ului, stiti Dvs cum sa le verificati Plecam, evident, de la premisa bunei credinte.
Aveti parerile Dvs, foarte bine. Sa revenim la subiectul articolului.
1) comentariul a disparut, pentru o perioada, din stadiul de “in asteptare ” –apoi a reaparut. De asta l-am scris pe cel de-al doilea.
2) revenim la tema articolului, sigur, dar dvs. ati trecut la “sinecuri” si nu am facut decit sa va raspund, completind cu alte exemple.
3) scrieti ca sint neadevaruri pe care le-am preluat fara sa le verific de pe bloguri ? Domnule profesor, eu intotdeauna lucrez cu documente originale, nu cu zvonuri de pe blogosfera. Sa le luam pe rind si demontati cind aveti timp :
a ) fata lui Basescu a fost trimisa la Bruxelles si boyfriend la Paris numai pt. ca era ” tarentata”. Ce documente doriti ca proba ?
b) Patapievici este un infractor care a devalizat fundatia Mellon. Cu niscaiva saptamani in urma v-am dat, privat, documentele, provenind de la susursala din Germania a fundatiei. A mintit sub semnatura ca ar avea doctorat si astfel a obtinut o bursa de mii de euro, in 2006. A luat banii si nici n-a mai stat pe acolo, venind la Buc. sa lucreze la comisia Tismaneanu. Documentatia ce v-am dat-o provine de la fundatie. Asta nu e zvon pe blog, e document al fundatiei. In mod normal, intr-o tara civilizata, fundatia ar trebui sa faca plingere la FBI si numitul arestat la aeroport cind vine in USA. Dar Fundatia Mellon procedeaza precum bancile care se rusineaza cind iau teapa, si prefera sa taca, ca sa nu rada lumea de ei.
c) pentru false refugee issue, spre deosebire de altii care scriu dupa ureche , eu am avut in fata ochilor documentele. Daca trebuie, le pot obtine din nou, dar eu zic sa o lasam asa, sa nu se incalzeasca atmosfera.
d) Mihai Neamtu s-a laudat cu masina la scara si sofer si sederi la hoteluri de 5 stele –pe vremea cind era la dvs. la IICMER. Adica gura lui a spus asta —si precum stiti, gura pacatosului …….
Domnule profesor, eu nu lucrez cu zvonuri. Dvs. de multe ori lucrati cu aspecte pe care le preluati fara a le verifica. Un exemplu : Pacepa. Ati scris de nenumarate ori : Fuga lui Pacepa, THE escape , etc (special am pus capital letters). Ca si cum ar fi un fapt verificat si confirmat Ati fost dvs. acolo, in acea noapte de pomina din 28.7 ? Nu jos, in holul hotelului, ci sus, in camera si mai ales la etaj ? a fost fuga sau rapire ? oooops , CIA nu face asa ceva , cine a mai auzit ?!?
As a gesture of good will si ca sa nu mai banuiti oamenii (macar unii) ca scriu dupa ureche, am sa va trimit, privat, acces la documente scrise de Pacepa cu propria sa mana, in primele sale ore de captivitate. Le veti avea intre propriile dvs. degete. Cititi atent, printre rinduri si in spatele cuvintelor, and then decide for yourself. Sa-mi spuneti doar la care adresa (electronica) doriti sa primiti.
PeSe —sa moara de ciuda cei de la Georgetown & LW”
“Cartarescu Mircea, nascut la 1 iunie 1956, Bucuresti. Fiul unui activist.” Asa incepe o Nota a Securitatii, transpusa de Mihai Pelin in Cartea Alba a Securitatii, aflata la vremea redactarii volumului Istorii literare si artistice in Arhivele SRI, Fond D, dosar nr. 10 996, vol.13, f.150-152 si care, in prezent, ar trebui sa se afle in Dosarul lui Cartarescu de la CNSAS.
Mai interesant este, insa, cum se incheie Nota: „Un fapt demn de remarcat este acela ca dupa aparitia volumului lui Mircea Cartarescu – este vorba de “Faruri, vitrine, fotografii“, nota mea – , caruia Nicolae Manolescu ii face o primire exceptionala in Romania literara, incep sa apara articole de alerta, care denunta procedeul plagiatului, cel mai spectaculos plagiat fiind reprezentat de copierea pura si simpla a unui pasaj de o jumatate de pagina din «Tristram Shandy» de Lawrence Sterne (Editura pentru Literatura Universala, 1969, pag. 194).”
Dupa cum informa ziaristul Ion Spanu, colegul meu de proces cu Gabrigel Liiceanu – patronul fostei edituri a PCR, actuala Humanitas, suspectat ca nu a platit la stat TVA in valoare de 3 milioane de euro – , Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Este vorba de un proces care dureaza de cinci ani de zile, un proces in care pretinsul filosof fara opera ataca suburban libertatea presei, solicitand “daune morale” de 100.000 de euro. Jurnalistul Ion Spanu a prezentat in “Cotidianul” de ieri unul dintre articolele care stau la baza acestui atentat la libertatea de expresie, o adevarata lovitura de stat pastorita de Valerica Stoica impotriva liberei informari a opiniei publice. Este vorba de articolul publicat de exterminatul ziar ZIUA in care sunt devoalate cateva dintre plagiatele si fraudele morale ale lui Liiceanu, confirmate si de maestrul Constantin Barbu, articol intitulat memorabil LIICHEANU. Astazi, va prezint, la randul meu, celalalte articole incriminate de atentatorii din curtea GDS: editorialele Oculta, de Sorin Rosca Stanescu si Profitorul tuturor regimurilor, scris de subsemnatul, cat si materialul care i-a scos din minti pe mafiotii “societatii civile”, o demantelare a gastii sorosite pastorite de Traian Basescu si Monica Macovei, perfect valabila si astazi: Intelectualii rosii manipuleaza Romania. Articolele s-a dorit sa fie rase de pe suprafata internetului prin stergerea arhivei ZIUA de catre Sorin Ovidiu Vintu la cererea expresa a lui Tismaneanu si Patapievici, amploaiatii sai la revista de neo-comisari ai culturii romane, “Idei in dialog”. In ciuda acestei tentative de stergere a istoriei si ardere a cuvantului demna de inaintasii lor nazisti si bolsevici, aparatori ai presei libere au reusit sa le salveze oferindu-mi sansa sa le reproduc astazi, pentru iubitorii adevarului si dreptatii. Citindu-le veti intelege mai usor de ce ne urasc acesti impostori patentati si agenti antiromani de cea mai joasa speta: le-am expus Reteaua! Personal, desi sunt aparat de una dintre cele mai mari case de avocatura din Romania si chiar din Europa si de alte foruri adaptate provocarilor de toate genurile, nu m-ar deranja sa pierd acest proces pentru a-l putea inscrie apoi in analele CEDO, la capitolul LICHELE EUROPENE. Mai amintesc ca speta in cauza – deconspirarea agentilor neo-kominternisti din curtea lui Basescu – mi-a atras alte doua procese ce privesc delictul de opinie, unul cu Mihnea Berindei, pus de Vladimir Ilici Tismaneanu, si altul cu Patapievici, castigat cu brio, impreuna cu Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. In acelasi timp, dupa un alt articol de opinie, intitulat “Limba lui Ungureanu“, Grupul pentru Dialog Social – printr-un apel public semnat de o liota de “intelectuali” – a cerut nici mai mult nici mai putin decat eliminarea subsemnatului si a altor ziaristi ai ZIUA din presa. O data cu instalarea lui Mihai Razvan Ungureanu la conducerea formala a Serviciului de Informatii Externe (SIE), acest lucru s-a si petrecut. Curat democratic, coane Traiane! Concluzia din articolul privind intelectualii rosii, pusa de un mare eminescolog, este extrem de actuala si azi, cand planul neo-kominternului ARDe Romania: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. Iata “vina” noastra, cuvantul liber:
Oculta
de Sorin Rosca Stanescu
Dupa exemplul de trista notorietate oferit nu cu multa vreme in urma de 50 de persoane care s-au autointitulat reprezentanti ai intelectualitatii romane si au sarit in apararea neprihanitului Traian Basescu, iata ca acum asistam la un scenariu asemanator. Semn ca imaginatia promotorilor este destul de saraca. Oficial, mitingul pro-Macovei programat maine este pus la cale de sase organizatii nonguvernamentale. Membrii Partidului Democrat au anuntat ca vor participa in masa. Pentru mai multa confuzie, la ora programata, in Piata Universitatii este o aglomeratie maxima. Ce semnificatie are implicarea ONG-urilor in lupta politica dintre guvernanti si Opozitie, care are drept miza statutul controversatului ministru al Justitiei? Ce determina sase ONG-uri, din cateva sute existente, si personalitati publice sa abandoneze oferta unor repere morale, pentru a manca politica pe paine? Si pe bani publici?
Este de notorietate faptul ca Parlamentul, cu o covarsitoare majoritate, a aprobat o motiune simpla impotriva ministrului Justitiei. Cele sase ONG-uri isi asuma o miza extrem de riscanta: aceea de a asmuti o parte a populatiei impotriva forumului legislativ al tarii. A celui mai important garant constitutional – dintre puterile statului – al democratiei. In incercarea de a deslusi ce se ascunde in spatele acestei neobisnuite initiative, colegii mei de la Departamentul de Investigatii au descoperit o intreaga imbarligatura de interese care leaga respectivele ONG-uri si Ministerul Justitiei intr-o adevarata oculta. Unele fundatii sunt atat de noi, incat site-ul lor nu ofera nici un fel de informatii. Altele sunt mai cunoscute. De pilda, Academia de Advocacy a avut un contract de asistenta tehnica cu ministerul condus de Macovei. Contra cost. Unul din sponsorii celorlalte organizatii este Freedom House care, in 17 ianuarie 2005, a primit fara licitatie de la Ministerul Justitiei, prin Macovei, 31.568 euro pentru elaborarea unei strategii. In fine, Societatea Academica din Romania – condusa de Alina Mungiu-Pippidi si avandu-l fondator pe Andrei Plesu, fost demnitar FSN, PD si fost consilier prezidential – se face vinovata, ca organizatie, cel putin de un grosolan fals intelectual. Aceasta denumire apartinand, de drept, Academiei Romane. Si fiindca vorbim de fals intelectual, nu ne ascundem intentia de a publica o dezvaluire terifianta legata chiar de personajul pus in fruntea acestei liste de activisti politici ad-hoc. Si anume, Gabriel Liiceanu. Iar pentru a fi corect, ma simt obligat sa pun intrebarea: ce cauta, in fruntea manifestatiei politice pro-Macovei, Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, slujba si ea oferita de Guvern? Tot pe bani publici, cum sunt cei platiti de Macovei, pentru ca sase ONG-uri sa o acopere.
Dar pana maine, rezultatul unor minime investigatii pe care le publicam azi ne arata ca personajele aflate in epicentrul miscarii pro-Macovei, identice cu sustinatorii asidui ai presedintelui Basescu, sunt extrem de strans legate si deloc dezinteresat unele de altele. Ca si ONG-urile pe care le reprezinta. Care nu sunt deloc neguvernamentale, de vreme ce sunt finantate, din bani publici, chiar de catre persoana pe care au decis sa o apere. De cine? De cetatenii acestei tari, carora Justitia lui Macovei, cu teribila debandada pe care a introdus-o, le sta in gat. Si nu in ultimul rand, o apara in fata Asociatiei Magistratilor din Romania, care o condamna pentru aservire politica. Asa cum condamn eu oculta.
Intelectualii “rosii” manipuleaza Romania
de Victor Roncea
Sase asociatii neguvernamentale organizeaza, astazi, un miting in Piata Universitatii pentru “sustinerea luptei anticoruptie si a celor care poarta efectiv aceasta lupta, in special a ministrului Justitiei Monica Macovei”, dupa cum suna anuntul acestora. Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), APADOR-CH (n. red. – a carei presedinte a fost actualul ministru Macovei), Grupul “Offensive”, Academia de Advocacy si Freedom House au lansat o “Chemare la miting”, la care sunt asteptati si membri ai Partidului Democrat si ai organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA). Manifestarea de strada este intitulata, ridicol, “Martisor Anticoruptie”. Respectivele organizatii care devin practic pe fata din “ne-guvernamentale” in “pro-guvernamentale” au beneficiat si beneficiaza de fonduri si sprijin guvernamental, dupa cum a demonstrat ieri ziarul ZIUA. Mai grav este insa faptul ca una – Freedom House – este de origine americana iar filiala din Romania compromite prin actiunea de azi statutul organizatiei-mama, dupa cum este prezentat pe site-ul sau oficial: “Freedom House este o organizatie independenta ne-guvernamentala; o organizatie non-profit si ne-partizana”.
Cine sunt sustinatorii
Cine sunt insa intelectualii care sustin un (singur) ministru si un (singur) partid politic? Printre ei, aceiasi care au lansat celebrul de acum “Apel al intelectualilor”. Gabriel Liiceanu care dirijeaza “corul intelectualilor” a primit cea mai dotata editura a PCR, Editura Politica, – practic pe gratis – de la Ion Iliescu, cel caruia i-a cerut spasit scuze zilele trecute pentru o afirmatie facuta la TVR.
Moda listelor nu este noua in Romania post-decembrista: nu intamplator, semnatari de pe ultimul Apel pot fi regasiti, la inceputul anilor ’90, pe “lista intelectualilor” care cereau eliberarea odiosului “Gogu” Radulescu, fostul membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din inchisoare, pe motive “umanitare”. Apoi, in anul 2000, aceiasi “intelectuali” semnau pentru “salvarea democratiei” cerand “poporului” sa voteze cu Ion Iliescu, fostul secretar de partid al PCR, acuzat atat pentru crimele din 1989 cat si pentru cele din iunie 1990. Nu putem sa nu observam, in cazul recent, cateva aspecte: din lista initiala a celor 50-60 de semnatari, cel putin sase sunt fosti nomenclaturisti comunisti (10%), altii sunt beneficiari sau fac parte din Reteaua Soros (20-30%) iar altii sunt infiltrati in Presedintia Romaniei sau viitori paraziti ai statului, ocupanti de noi functii in diplomatie si administratie, aiuritori de cap ai presedintelui.
Macovei si Basescu, sustinuti de intelectuali nomenclaturisti
Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Armand Gosu, Ruxandra Cesereanu, pe langa faptul ca sunt apropiati sau membri ai GDS, au fost si sunt platiti de Administratia Prezidentiala pentru asa-zisul “Raport Final” plin de mistificari asupra comunismului. Apoi, Magda Carneci, Mircea Mihaies si Horia Roman Patapievici sunt in conducerea Institutului Cultural Roman, aflat sub autoritatea presedintelui Romaniei, care este si presedinte de onoare al ICR. Intr-un editorial confuz publicat in presa zilei de ieri, cu titlul “Memoria incetosata” un reprezentant de seama al “societatii civile” aprecia ca “tentativa nomenclaturistilor si informatorilor de a reveni in forta l-a ajutat pe Basescu sa se replieze”. Sa se fi referit oare la colegul sau, Horia Roman Patapievici? Iata ce scria acesta intr-un editorial din Evenimentul Zilei: “Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi”. Probabil ca Patapievici chiar are “memoria incetosata”, pentru ca adevarul este cu totul altul.
Adevarul despre Patapievici
Si anume: Dionis Patapievici – nomenclaturist comunist – a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa pentru trupele Armatei Rosii la o sectie de militie din Viena. A fost membru activ al Partidului Comunist Austriac, de unde a fost transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, in luna august 1948. “In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma “Banca de Stat si Sistemul bancar in URSS” – lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist”, dupa cum afirma acesta in autobiografia sa. In tara, dupa ce a lucrat la Institutul de Studii Economice a RPR, din 1950 a fost angajat la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. Vladimir Tismaneanu povesteste cum se juca in copilarie cu Horia Roman Patapievici pe strazile Cartierului Rosu – Primaverii.
Turnatorul Marchis, stalp al Cancelariei Ordinelor prezidentiale
Mai mult: fostul profesor de fizica este cercetat penal pentru actiunea de reconspirare a unor turnatori ai Securitatii pe timpul cand a ocupat o functie calduta in Colegiul CNSAS. Concret, conform declaratiilor sale, in anul 2002, Patapievici a avut cunostinta de colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, membru de baza al GDS, dar nu l-a deconspirat. De altfel, este de observat ca majoritatea celor deconspirati sau chemati la CNSAS pana acum fac parte atat din grupul sustinatorilor Monicai Macovei cat si al Grupului pentru Dialog Social, infiintat cu aportul direct al ex-comisarului ideologic sovietic Silviu Brucan: Sorin Antohi, Smaranda Enache, Dan Oprescu, Mihnea Berindei, Iustin Marchis, etc. Pacatosul parinte Marchis, dupa deconspirarea sa de catre Civic Media si ZIUA, s-a retras din GDS, “pentru a nu dauna imaginii Grupului”. Dar, (culmea!) si-a permis sa faca parte in continuare din Cancelaria Ordinelor aflata sub Administratia Prezidentiala a Romaniei. Astfel, el este membru al Consiliului de onoare care acorda cea mai inalta distinctie a tarii – Ordinului national “Steaua Romaniei”.
Alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia – federalizarea dupa “modelul Cipru” care transforma Tiraspolul separatist in subiect egal cu Chisinaul – GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de “moldovenism” care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stat, “Relatia Romaniei cu Republica Moldova” prezentat in 1995 in Est si Vest se impune distinctia etnica dintre “romani” si “moldoveni” , in beneficiul kominternistilor de la Chisinau. Mircea Mihaies denunta ieri, revoltat, in EvZ, “vechii activisti”, “obedienti, lacomi si lipsiti de caracter” care se pun in slujba “oligarhilor-moguli” impotriva democratiei, uitand sa se uite mai bine in jurul sau, al intelectualilor dilematici. Profesorul Nae Georgescu ii radiografieaza sintetic: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. (ZIUA, Februarie 2007)
Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.
Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.
Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.
În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).
Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.
De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.
Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.
Ionela Predescu
Ion SPÂNU:
LIICHEANU
Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.
Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.
Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!
Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.
Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.
GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase
Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:
„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).
Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!
Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal
Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:
„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).
Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:
„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!
– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!
– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?
– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!
– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!
– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?
– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.
– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?
– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.
– Bine, pa, te sărut, dragul meu!
– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”
Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!
Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”
Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:
Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.
Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).
În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?
Jurnalul National publica o foarte interesanta lista a cremelor lui Ungureanu, comandate pentru buda sa personala si oficiala in perioada celor 78 de zile de mandat. Nu poate sa nu socheze suma: 10 miliarde de lei, dupa cum informeaza A3. Ce mai observam: pupilul latifundiarului Plesu se unge pe corp cu aceleasi creme ca Liigheanu, tovarasul intim al aceluiasi profitor al tuturor regimurilor. Astfel, intr-o scursoare dementa publicata sub titlul „Scrisori către fiul meu“, Liiceanu descrie cu lux de amanunte ce face de dimineata, dupa pipi si inainte de a se lasa plimbat in profunzimea intelectuanala de “Marcello” sau “Siegfried”, masinile sale botezate cu nume de barbati.
Iata un extras edificator din scrierea bolnava a sustinatorului infocat al Suspendatului, supranumit, pe merit, Liicheanu: „Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“.
Consultand lista lui Ungureanu, dreptaciul Aliantei baietilor care (se) ARD, gasim acelesi preferinte cremale. Mircea Badea comenteaza despre “Premierul PUFF”: “Din bani publici, domnia sa a achiziţionat pentru uz personal tot felul de lucruri. Deocamdata sunt doar cosmeticele. Pentru ca ati vazut, dânsul e “bărbat bine” şi aceasta este explicaţia pentru care piţiponcul e arătos. Dar nu e arătos pe banii lui, ci pe banii mei”.
Iata lista prioritatilor asudatului Ungureanu inspirate de filosofeanu’ Liiceanu:
Jurnalul Naţional: Care erau grijile care îl bântuiau pe Mihai Răzvan Ungureanu, premier abia instalat în funcţie? Cum să scoată ţara din recesiune? Cum să organizeze salvarea satelor izolate de urgia căderilor istorice de zăpadă? Cum să dialogheze cu manifestanţii din Piaţa Universităţii, care protestau şi la –20 de grade ? Nici gând! Primul-ministru MRU a avut ca decizie prioritară achiziţia unui lung şir de loţiuni, parfumuri, creme, forfecuţe, pomezi, dezinfectante, odorizante care să-i asigure confortul pe banii statului. În plus, o listă de băuturi fine cât să umple rafturile unui bar frecventat de gâturile cu fiţe. Iată prima parte a inventarului pus la dispoziţia lui MRU de funcţionarii Guvernului.
_______________________________________
– Deodorant stick sans alcool – Armani Code by Giorgio Armani (75g) – 1 buc.
– Lip Care – with propolis organic beeswax and olive oil – 1 buc.
– Deodorant roll-on Neo by Givenchy (75ml) – 1 buc.
– Eau florale – Petale de rose lotion naturelle (100ml) – 1 buc.
– Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men (75ml) . 1 buc.
– Cremă Apivita – Men’s care – Antiwrinkle anti-fatigue (50ml) – 1 buc.
– Parfum – Givenchy pour homme blue label aftershave (100ml) – 1 buc.
– Aftershave – Apivita Men’s care balm moisture and soothes (100ml) – 1 buc.
– Şampon – Head&Shoulders anti dandruff for men hair endurance – 1 buc.
– Cremă de faţă – Clinique – skin supplies for men maximum hydrator – 1 buc.
– Ser fiziologic – 9mg/ml – 10 fiole de la antibiotice a+1buc.
– Plasturi – Neosheer (mici) – 3 buc.
– Medicomp de la Hartmann – comprese sterile – 1 cutie
– Netildex – picături oftalmologice, soluţie unidoză – ptr. uz oftalmologic – 20 flacoane a 0,3 ml – 1 buc.
– Seringi – 10 ml Parasel – 3 buc.
– Faşă sterilă – 1 buc.
– Şerveţele Puff – 1 cutie
– Prosoape de hârtie – o rolă
– Hârtie igienică – 2 suluri (albă)
– Cremă Bepanthene Plus – 50mg/g (50g) – 1 buc.
– Baneocin unguent de la Sandoz – 1 buc.
– Alcon Tobrex – 3 mg/g – unguent oftalmologic – 1 buc.
– BioRepair – Zahncreme (2 ml) – 1 buc.
– Pahar (2 buc.)
– Pieptene cu dinţi scurţi şi mărunţi – 1 buc.
– Prosoape faţă – 4 buc.
– Prosoape corp – 3 buc.
– Papuci de casă – mărimea 43 (albi, 1 pereche)
– Spray Forest Essentials – Stress Reliever (10 ml) – 2 buc
– Spray Forest Essentials – Sound Sleep (10ml) – 2 buc
– Coş de gunoi – 1 buc
– Periuţă de dinţi – Colgate 360, Deep clean, medium – 1 buc.
– Trusă – unghieră, pensetă, set pile unghii, forfecuţă (mică şi mare) – 2 buc.
– Plasturi mici tratament pentru băşici – Urgo – 1 buc.
– Pasta de dinţi – Colgate Total Advanced Whitening – 1 buc.
– Săpun Dove Fresh touch (verde) – 2 buc.
– Beţişoare de urechi – Septona Cotton Care – 1 cutie
– Apă de urechi Odol Extra Fresh – 150 ml – 1 buc.
– Deodorant pour homme . Armani Code bz Giorgio Armani – 1 buc.
– Parfum Lolita Lempika au masculin – 1 buc.
– Deodorant – Neo – by Givency – 1 buc.
– Deodorant roll-on – Neo – by Givency – 1 buc.
– Spumă de ras Gillette series Protecting Koruyucu – 1 buc.
– Şerveţele dezinfectante – Mikrozid Tucher (150 buc.) – 1 buc.
– Voltaren Emulgel 1% – 50g – 1 buc.
– Parfum Lalique White, eau de toilette pour homme (75ml) – 1 buc.
– Givenchy pour homme – blue label, eau de toilette vaporisateur spray (100ml) – 1 buc.
– Aparat de ras – Gillette Fusion 5 lame – 1 buc + rezerve – 4 buc.
– Parfum Roadster by Cartier – 1 buc.
– Parfum Givenchy Play – 1 buc.
– Şampon Hair & Body Hzdro Basics (60 ml) – 1 buc.
– Parfum Fahrenheit by Dior (de 50 ml şi 100 ml) – 1 buc.
– Loţiune de corp – L’Occitane – Lait corporele Verveine (250 ml) – 1 buc
– Gel de duş – L’Occitane – Gel douche Verveine (250 ml) – 1 buc.
– Spray antibacterial Touch instant sanitizer (59 ml) – 1 buc.
– Cremă de mâini – Apivita – Hand Care (50 ml)
– Cremă de mâini Clinique . Stop sign Hand repair (75 ml)
– Aftershave – Collistar – Linea Uomo – Dopobarba Pelli Sensibili (100 ml) – 1 buc.
– Parfum – Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette (75 ml) – 1 buc.
– Hugo Boss . eau de toilette (100 ml) – 1 buc.
Sa ne mai mire ca Basescu devine din ce in ce mai renumit doar ca presedinte al tuturor lichelelor?
Gabriel Liiceanu a inventat chelnerul-bibliotecar, ne anunta blogul Politica ta. Astfel, in sfarsit, dupa modelul intelectualilor chelneri prezidentiali, personulitati de marca ca Cartarescu, Plesu, Liiceanu si Patapievici sunt servite acum cu rahat si apa rece, ca niste adevarati “boieri ai mintii”, de sclavii lor, librarii-slujnicute. Evenimentul s-a petrecut chiar zilele trecute, cand, dupa ce brigada sa de pionieri nemtalai si utecisti ungureni a castigat Referendumul prin smecherie, ayatollahul prezidential Andrei Plesu a fost sarbatorit de ziua lui ca la revelionul chelnerilor (vezi foto). Pe cand si tinichigiul-bibliotecar?, se intreaba autorul blogului Politica ta, care ne ofera si sursa mirarilor sale: un articol documentat pe acest subiect, publicat de cotidianul National, pe care il redau mai jos. De asemenea, exista deja si o Petitie publicata de un fost librar care se arata revoltat atat in aceasta calitatea cat si in cea de client al Librariilor Humanitas. Concernul “este proprietatea unui intelectual de marcă al României, formator de opinie care vorbește publicului despre dreptate, moralitate, demnitate, despre modul în care este permis și nepermis să ne tratăm semenii. Invităm compania dumisale să respecte principiile enunțate de liderul ei în raport cu subalternii”, se arata in Petitia care propune ca raspuns la mercantilitatea lui Liiceanu boicotarea Humanitas. O informatie de ultim moment se adauga din partea unui cititor Roncea Ro: “La Humanitas au fost deja taiate salariile prin taierea bonurilor de masa si reducerea orelor de munca la 7 pe zi, ceea ce la Kretzulescu e cam greu de respectat din cauza evenimentelor solicitante, a tranzitului de marfa si a demisiilor a 3 librari din 9, in ultima luna. In locul lor au venit sa faca training cativa inocenti, le-as spune, care accepta starea lucrurilor din naiv entuziasm, dar cat vor rezita e o problema de timp. Ce e trist la Humanitas e ca pe langa cele petrecute nu exista nici macar sprijin, comunicare sau respect de la sediu fata de cei din librarie…”.
De ce s-au revoltat librarii de la Humanitas Kretzulescu impotriva lui Gabriel Liiceanu
Autor: Manuela Golea
Una dintre cele mai cunoscute librarii din Bucuresti, Humanitas Kretzulescu, isi exploateaza angajatii. De ce s au revoltat librarii de la Humanitas Kretzulescu impotriva lui Gabriel Liiceanu
Cine s-ar fi gandit ca un librar poate fi si chelner?
Clientii terasei Librariei Humanitas Kretzulescu nu stiu ca aceia care le aduc ceaiul la masa sunt licentiati in literatura, ca s-au angajat in urma unui interviu riguros – era bataie pe un asemenea post – ca sunt platiti cu ridicola suma de 1.000 lei, ca lucreaza peste program si ca acestia isi consuma cele doua zile libere pe saptamana la munca.
Conducerea librariei, parte a Grupului Humanitas condus de Gabriel Liiceanu, a decis unilateral ca angajatii lor sa devina si barmani. Povestea asta circula de cateva saptamani prin oras, dar nimeni nu a ajuns suficient de indignat sa o faca publica.
Ca un apel la normalitate a fost lansata o Petitie online, sub numele “Librariile Humanitas ataca drepturile librarilor si demnitatea meseriei de librar” (cititi Petitia mai jos). Ioana Cartarescu Petrica, semnatara sesizarii, este ingrijorata de felul in care sunt tratati librarii, buni profesionisti, harnici, prietenosi, cu o cultura deosebita si cu o mare dragoste de carte. Ei trebuie sa consilieze clientul, sa spele podele, sa pazeasca libraria de hoti. Lor li se reproseaza slaba vanzare de carte in pofida “contextului economic nefavorabil” si a rezultatelor “slabe ale echipelor responsabile de marketing”, scrie petitionara.
De aici a fost doar un pas pana la amenintarea angajatilor cu demiterea sau diminuarea salariilor, desi nu li s-a marit salariul pentru job-ul suplimentar. Sunt tensionati si epuizati, dar trebuie sa fie in stare sa recomande titluri din opera lui Kafka, Cioran sau Liiceanu. Petitionara il invita pe Gabriel Liiceanu sa se preocupe de angajatii sai si “sa dovedeasca fata de acestia ca adera si in practica la valorile pe care le sustine in teorie”.
Holdingul controversat creat de Liiceanu
Gabriel Liiceanu a preluat in 1990 patrimoniul Editurii Politice a Partidului Comunist Roman, oficiosul de partid, la ordinul ministrului Culturii de atunci, Andrei Plesu, care i-a cerut direct sa puna pe picioare o insitutie de cultura, cum spune Liiceanu. Privatizarea a avut loc relativ rapid, in 1991. Treptat s-a trasformat in Grupul Humanitas, unde sunt incluse trei edituri, Librariile Humanitas si un lant de 16 librarii. Potrivit zf.ro, Gabriel Liiceanu detine 88% din actiunile grupului, urmat de Mihaela Maria Korne (cu 3%), societatea Librariile Humanitas, condusa de Nicolae Ciurea, presedintele CA, si alti actionari persoane fizice.
Iata Petitia in care se vine cu propunerea Boicotati Humanitas!:
In calitate de fost librar si actual client al Librariilor Humanitas, am elaborat aceata petitie din ingrijorare profunda vis-à-vis de felul în care sunt tratați librarii, cu precădere cei din Humanitas Kretzulescu, situația lor fiind cunoscută îndeaproape și certificată de mine personal, pe baza propriilor observații și experiențe trecute.Deși deosebit de buni profesionisti, harnici, prietenosi, loiali, cu o cultura deosebita si o nespusa dragoste pentru oameni si carti, acestor librari le sunt incalcate in mod constant drepturilece le revin prin contractul de munca, fiind obligati sapresteze un numar foarte mare de ore suplimentare neremunerate, sa renunte la sau sa amane, uneori in ultimul moment, cele doua zile libere care li se cuvin saptamanal. De asemenea, desi isi indeplinesc cu prisosinta nenumaratele sarcini, care variaza de la consilierea clientilor cu privire la cartile cele maipotrivite pentru gusturilelor, la spalat podele si pazit libraria de infractori (uneori cu pretul sigurantei personale), acestora li se reproseaza constant vanzarile scazuteinregistrate de librarire, desieste evident pentru orice cunoscator de afaceri ca acestea se datoreaza, in ceamai mare parte, contextului economic nefavorabil, dorintei conducerii de a obține un profit cat mai mare cu investitii aproape inexistente și eforturilor slabe ale echipelor responsabile de marketing, atat din cadrul Humanitas, cat si din cadrul celorlalte edituri ale caror publicatii sunt distribuite de acea librarie. Sub acest pretext al neputintei de a creste vanzarile, librarii sunt constant admonestati, amenintati cu sanctiuni de la reducerea salariului (deja foarte mic, in unele cazuri sub 1000 Ron), la demitere, lucru care mentine o stare de tensiune constanta în randul lor. Aceasta stare, coroborata cu epuizarea cronica dupaun program prelungit de munca, presupunand continua miscare, face foarte dificil sa isi mentina atitudinea deschisa si prietenoasa pe care ei o afiseaza totusi fiecarui client. Si cu toatea cestea, niciodata nu s-a atentat mai grav la demnitatea acestor librari decat atunci cand conducerea Humanitas a decis sa ii transforme in barmani, o data cu deschiderea terasei de la Kretzulescu, fara a le cere macar acordul și fara a-i remunera in plus pentru aceasta noua responsabilitate, dimpotriva, sub amenintare cu reducerea salariului, pentru a putea angaja pe cineva care sa faca asta in locul lor. Astfel, oameni cu care clientii s-ar bucura sa stea la o cafea si sa discute literatura, au ajuns obligati sa serveasca acea cafea si sa spele apoi ceasca, probabil in timp ce recomanda vreun Kafka, vreun Cioran, vreun Liiceanu…
Demnitate pentru librari!
Meseria de librar nu este aceeasi cu cea de simplu vanzator. Pentru a o indeplini in adevarata putere a cuvantului, librarul trebuiesa fie o persoana cu o cultura deosebita, cu dragoste de literatura si de oameni si cu o foarte buna capacitate de relationare, astfel incat sa poata ajuta clientul sa navigheze prin vastul domeniu al literaturii, orientandu-l spre acele lucrari care I se potrivesc. Intr-o lume ideala, librarul trebuiesa fie un om de cultura, un consilier la care cititorul poate apela cu incredere pentru a-i face recomandari informate. Iar librarii Humanitas sunt adevarati profesionisti, printre cei mai buni in meseria lor. Atitudinea pe care acesti oameni o merita din partea angajatorilor lor este una daca nu de apreciere, cel putin de respect și considerație, iar noi, ca și clienți ai Librariilor și ai concernului Humanitas, ca persoane cu respect pentru cultură, pentru etica muncii și pentru oamenii din jurul nostru, solicităm să se ia cât mai curând toate măsurile necesare pentru a asigura că librarii Humanitas vor fi tratați corect, cu demnitate și în spiritul valorilor enunțate de către acest concern. Astfel, solicităm:Angajarea de personal specific pentru a servi la terasele Humanitas, separat de librari, fără ca acest lucru să atragă după sine consecințe negative pentru aceștia, cum ar fi diminuarea normei de muncă și, implicit, a salariului.Respectarea condițiilor înscrise în contractual de muncă al librarilor, ceea ce presupune, printre altele, eliminarea sau remunerarea orelor suplimentare obligatorii, efectuate de către aceștia în mod curentRemunerarea librarilor in mod decent, proporțional cu efortul pe care acestia il depun in fiecare ziTratarea librarilor cu respectul și demnitatea ce li se cuvin și implicit, asigurarea unui mediu de lucru lipsit de tensiunile suplimentare provocate de pozițiile tăioase și inflexibile ale conducerii în raport cu aceștia.Evident, ca niciun librar să nu aibă de suferit, în mod oficial sau neoficial, ca urmare a acestei petiții, ea reflectând exclusiv opiniile și doleanțele semnatarilor și nefiind în niciun fel bazată pe informații obținute de la personalul librăriilor, ci din experiența și observațiile autoarei și a semnatarilor.
În situația în care aceste solicitări nu sunt îndeplinite, vom înceta să mai fim clienți ai acestei companii ce se face vinovata de exploatare, boicotând librăriile Humanitas și terasele deschise pe lângă acestea și îndemnându-ne și prietenii și cunoștințele să procedeze în același fel, până în momentul ameliorării situației.
Numele de “Humanitas” are încărcături valorice și ideologice semnificative, acest concern fiind proprietatea unui intelectual de marcă al României, formator de opinie care vorbește publicului despre dreptate, moralitate, demnitate, despre modul în care este permis și nepermis să ne tratăm semenii. Invităm compania dumisale să respecte principiile enunțate de liderul ei în raport cu subalternii și să nu lase considerațiile economice să deturneze misiunea mai înaltă cu care a pornit editura Humanitas, izvorul din care au apărut și aceste librarii. De asemenea, il invitam pe domnul Gabriel Liiceanu să se preocupe de ceea ce se petrece cu subalternii săi și să dovedească față de aceștia că aderă și în practică la valorile pe care le susține în teorie.
Fostul şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din perioada 1968-1978, Ion Mihai Pacepa, agent KGB/GRU si al politiei politice comuniste, unul din idolii suspendacilor si liichelelor V.I. Tismaneanu si G. Liiceanu, figurează pe listele electorale permanente la sectorul 1 al Capitalei pentru că “are tot dreptul”, având în vedere că nu este deţinător al unui paşaport de reşedinţă în străinătate şi are cetăţenie română, au declarat pentru Gândul reprezentanţi ai Primăriei Sectorului 1, citati si de RTV.
La cererea Asociatiei Civic Media, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat publicitatii Decizia CNSAS in ce priveste “meritele” fostului general DIE Mihai Pacepa, un intim al agenturii KGB din Romania si al Elenei Ceausescu, si anume ca acesta a fost un “agent al politiei politice comuniste” de “prim rang”. Prezentam mai jos Documentele:
November 18th, 2012 
VR 
Lucian Boia, hautor Humanitas, la “Europa libera“: “Eu cred că ei sînt totuși pe cale să-și contureze o națiune moldovenească proprie, apropiată în foarte multe privințe de România, dar care nu e obligatoriu să fuzioneze cu națiunea română și cu statul român. Așa cred… In plus, e un cocktail mai special la ei, cu toată minoritatea rusă, ucraineană; sigur, minoritate, dar o minoritate consistentă, care dă o anumită coloratură națională, culturală. Părerea mea este că e foarte bine ca raporturile să se strîngă, dar nu văd de ce am fi preocupați neapărat de o fuziune între cele două țări.”
Posted in 
Tags: 
