S'adună francmasonii, şi fiii periciunii/ Işi strânge corifeii* şi secta lui hidoasă,/ Acolo* fac contorul* comediei* ş'a minciunii/ Calomniei*, vânzării*, făţarnică grimasă/ Alăturea cu crucea*, cu moaştele din templu/ De uri* şi infamie* sunt stâlpi şi [sunt] exemplu/ Biserica-i tr'o parte, negrită şi străveche/ Bordel dă conştiinţe* făcură* ei alături/ O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul*/ Hidoasele fiinţe* ca cojile* să-i mături/ Să pui să se citească molitve 'ndelungate/ In curte, 'n tâmple*, trepte* şi treceri*, pe de lături/ Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură/ Ce 'n cap* cloceşte acolo sămânţa lui de ură