Ambasada Frantei in Romania a sarbatorit, ieri, la Bucuresti, Ziua Nationala a Republicii. Cu aceasta ocazie i-am luat un scurt interviu ambasadorului francez la Bucuresti, Henri Paul. Excelenta, care sunt, in opinia dvs, prioritatile Noii Europe? Astazi, prioritatile Europei sunt clare si sunt aceleasi pentru toti: iesirea din criza economica actuala care ne afecteaza, iar pentru viitorul imediat si pe termen lung, initierea de politici comune pentru problemele energiei si schimbarilor climatice. Cum credeti ca ar trebui sa voteze Irlanda la urmatorul Referendum european? Am incredere ca va fi un vot pozitiv al cetatenilor irlandezi. Cum putem spera in prezent sa iesim singuri din problemele globale care ne afecteaza, precum cele pe care tocmai le-am citat? Este important, in contextul actual, sa facem parte dintr-un ansamblu politic si economic integrat, dotat cu o guvernare eficace. Isi doreste Franta un rol mai activ in NATO? Cu siguranta. Noi dorim si vom avea un rol mai important in cadrul comandamentului militar, precum si in dezbaterile privitoare la noul concept strategic. Ne simtim bine in aceasta noua situatie si avem intentia de a juca pe deplin rolul care se asteapta de la unul dintre membrii fondatori si unul dintre primii contributori ai NATO. Cum vede Franta dezvoltarea relatiilor dintre Rusia si UE? Dar dintre SUA si UE? Rusia este o tara mare care are un rol important pe scena internationala si este important ca legaturile transatlantice dintre Rusia si UE sa se intareasca prin intermediul unui dialog fara complexe. Rusia este o mare putere economica cu care Franta, ca si marile tari europene, are legaturi traditionale si cu care trebuie sa discutam numeroase subiecte comune, in special despre energie. Ce parere aveti despre viata politica, economica si culturala din Romania? De doi ani, de cand sunt in Romania, apreciez caldura si legaturile stranse care unesc Franta si Romania in toate domeniile, fie ele politice, economice sau culturale. Am observat un mare dinamism al Romaniei si doresc ca aceasta criza economica sa nu puna frana acestui elan. Romania poate conta pe ajutorul Frantei in reformele sale. Cum apreciati relatiile romano-franceze? Sunt un ambasador fericit. Numeroasele vizite care au avut loc in cele doua tari atesta vitalitatea relatiilor noastre. Succesul vizitei presedintelui Basescu la Paris arata increderea dintre cei doi sefi de stat si dorinta lor de a intari cooperarea noastra in cadrul UE. Calitatea si diversitatea legaturilor noastre care se sprijina pe o prietenie care nu a fost niciodata dezmintita ne permit sa infruntam impreuna numeroasele provocari ale viitorului. De Ziua Nationala a Frantei le doresc francezilor si romanilor sa fie fericiti si sa priveasca viitorul cu incredere. Victor RONCEA / ZIUA
Un interviu incitant (zic eu) cu Ion Cristoiu, luat vinerea trecuta, in care analistul vorbeste despre Voiculescu, Vantu si Basescu (ce chestie, exact temele lui Basescu de ieri) a disparut, din motive tehnice, de pe site-ul ZIUA Online. A ramas pe Blog. Ulterior, din motive practice, pentru unii, se pare ca tot eu sunt de vina. Mi-am adus aminte de vremea Referendumului anti-Basescu. Mi-a trebuit adevar! Jos Cristoiu, ce sa zic?! : )
Interviul lui Victor Roncea cu Ion Cristoiu despre mogulii media si Basescu publicat si apoi cenzurat de ziarul ZIUA Asculta mai multe audio Evenimente
Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.
E logic într-adevăr ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului.
Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ.
Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.
Ziarul „Timpul”, din 29 iunie 1883, cu ultimul articol publicat de Eminescu despre libertatea presei. Foto: Roncea.ro via Academia Română
Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentele ei continue, îi face negreşit efectul unei hărăitoare din Braşov, care prin scârţâitul ei strident dă crispaţiuni nervoase. Neapărat dar că se simţea şi nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se năbuşească ţipătul contra trădării şi contra fărădelegilor regimului, spre a fi liniştit în domnia sa absolută.
Însă, ca contra a tot răul ce cată a fi combătut, aşa şi contra presei cată să se uzeze de arme îndestul de eficace de a o învinge.
Ei bine, care ar fi fost acelea ?
Dacă întru abaterea constiinţei alegătorilor, s-au dovedit cele mai eficace arme: corupţiunea, frauda, ameninţarea; dacă cu acestea s-a putut respinge opoziţiunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de bunăseamă că ele n-au putut nimic contra presei, pe cât timp aceasta, în majoritatea ei, este în opoziţiune cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.
Armele ce numirăm sunt într-adevăr numai bune pentru cei cu bucate pe câmp şi pentru cei cu copii de căpătuit, ori pentru aceia care ei înşişi urmăresc un folos direct, nepătrunşi fiind de datoria de cetăţean şi de sânţenia votului ce li s-a încredinţat; dar, cât pentru persoana jurnalistului, hârşit în luptă şi îndărătnic în profesarea principiilor, sunt custure fără tăiş.
Contra presei şi jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare; şi aşa, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzaţiune specială contra neregularităţilor de la zisul credit; după ce că în acest proces de presă a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, juraţii, şi l-au târât dinaintea tribunalelor guvernului, recomandând acestora să se declare competente şi recompensând pe magistraţii care au avut lipsă de scrupul pentru justiţie şi s-au supus trebuinţei regimului; acum a mers cu iuţeala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese L’Independence roumaine pentru că acesta este străin neîmpământenit încă.
În cazul de faţă guvernul, care este evident că a voit să lovească în existenţa jurnalului L’Independence roumaine , s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, şi care priveşte petrecerea străinilor în ţară.
Dacă vom ţine socoteală de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispoziţiunea de expulsare luată în privinţa d-lui Galli, pentru că într-adevăr ea nu a fost concepută decât sub impresiunea asasinatului comis asupra Împăratului Alexandru II şi în spiritul de a combate şi a depărta de ţara noastră acele parazite care îşi caută existenţa din acte de teroare, pe străinii fără căpătâi pe nihilişti mai ales, în vreme ce directorul jurnalului francez L’Independence roumaine era aici un muncitor liniştit, stabilit de mai mult timp în ţară şi exercitând în asociaţia cu români comerciul de tipograf, îndeosebi de calitatea sa de jurnalist.
Când însă ne vom aminti de împrejurarea că numitul director al foii L’Independence roumaine a fost încurajat şi susţinut ca jurnalist chiar de către guvernul actual, când vom aminti aci că dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de dânsul, L’Orient, a debutat în ţara noastră ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur că se va vedea şi mai bine cât de necuvincioasă este dispoziţiunea de expulsare de acum.
Ce fel? Pentru ca să cânte guvernul, un străin poate fi tolerat şi încurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neagă fără rezon principul echităţii care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fără a o admite pe aceea de a zice ba.
Una din două: ori străinul dintru început nu este învoit a face politică în ţară, şi atunci înţelegem raţiunea unei dispoziţiuni de expulsare când şi-a permis el a face politică locală; ori că, dacă s-a tolerat odată străinului d-a face politică guvernamentală, urmează a i sa tolera să facă şi politică de opoziţiune. Fapta de la început a acestui guvern cu dl Galli, îl obliga la toleranţa lui în urmă.
Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie.
Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, şi teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde şi cea deja câştigată în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa.
(Timpul, Buc. 8 (1883), nr. 142, iunie 29, p. 1. S)
Judecatoria sectorului 1 Bucuresti Dosar nr. 23033/299/2007
DOMNULE PRESEDINTE,
Subscrisa SC ZIUA SRL cu sediul in Bucuresti, str. Ion Câmpineanu nr. 4, sector 1, inregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/6170/2001, CUI 13993898, prin avocat George Papu, in temeiul art. 146 C.pr.civ., formulam urmatoarele
CONCLUZII SCRISE
prin care solitam instantei de judecata sa dispuna urmatoarele:
să respinga ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, avand in vedere faptul ca in speta nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale sa oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces, in cuantum de 3.004,04 RON, conform ordinului de plata nr AAEL din data de 23.05.2008 si facturii nr 40 din data de18.04.2008.
Pentru urmatoarele considerente:
In fapt, in cotidianul “ZIUA” din 24.08.2007 a fost publicat articolul intitulat “Cand Minciuna sta cu presedintele la masa: ZIUA”, in care exista urmatoarea afirmatie care face obiectul dezbaterii : “Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca aceasta a fost infiintata de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al Comisiei Tismaneanu”, afirmatie pentru care am fost chemata in judecata de reclamantul Mihnea Berindei, cererea acestuia fiind intemeiata pe raspunderea civila pentru fapta proprie in baza dispozitiilor art. 998, 999 Cod civil si pe raspunderea comitentului pentru fapta prepusului in baza art. 1000 alin 3 Cod civil.
Consideram ca nu sunt indeplinite cumulativ cele patru conditii generale, pentru a fi in prezenta raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei, pentru motivele pe care le vom arata in continuare. Cea de-a doua forma de raspundere delictuala pentru care suntem chemati a raspunde (raspunderea comitentului pentru fapta prepusului), necesita si intrunirea suplimentara a doua conditii speciale, respectiv existenta raportului de prepusenie si savarsirea faptei in cadrul functiilor incredintate de comitent prepusului.
Subliniem faptul ca apararea noastra pe tot parcursul procesului a avut ca scop argumentarea neindeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv pentru fapta prepusului, instanta neurmand a se pronunta cu privire la colaborarea reclamantului cu fosta Securitate, in ce fel a avut tangenta acesta cu serviciile secrete si daca aceasta activitate poate fi incadrata intr-un text de lege sau nu; instanta nefiind investita si neavand nici documentatia, nici toate notele informative care au fost avute in vedere de organele abilitate care au avut acces la dosarul reclamantului, respectiv SRI si Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Avand in vedere aplicabilitatea prioritara a dispozitiilor alin. 2 al art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de prevederile Codului civil, subliniem faptul ca, instanta pentru a sanctiona libertatea de exprimare trebuie sa constate indeplinirea cumulativa a trei conditii si anume: ingerinta sa fie prevazuta de lege, sa aiba un scop legitim si sa fie necesara intr-o societate democratica.
Ceea ce comporta discutii este ultima conditie, respectiv daca masura implica o “nevoie sociala imperioasa”, care sa determine statul sa sanctioneze dezbaterea publica pe tema trecutului unei persoane publice, implicata intr-un demers extrem de important, respectiv reglementarea la nivel national si international a unei opinii autorizate despre comunism in Romania (“Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, cunoscut drept “Raportul Tismaneanu”).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (denumita in continuare ECHR) apreciaza potrivit jurisprudentei sale constante, ca statele parti au o anumita marja de apreciere de a stabili necesitatea ingerintei, dar aceasta insotindu-se de un control european asupra legii si a deciziilor de aplicare a legii, chiar atunci cand ele emana de la o jurisdictie independenta, iar ingerintele in libertatea de exprimare cunosc exceptii, dar care sunt stricte, iar necesitatea lor trebuie stabilita in mod convingator (hotararea pronuntata de ECHR in cauza Wille c. Liechtenstein).
a)Neîndeplinirea condiţiei privind existenta prejudiciului
Consideram ca, in principal, prejudiciul NU EXISTA, iar in subsidiar el nu poate fi atat de grav incat sa justifice suma solicitata. Textul articolului la care reclamantul face referire priveste activitatea publica a acestuia, iar o persoana publica, cu privire la chestiuni publice trebuie sa dea dovada de un grad mai inalt de toleranta la critica. ECHR arata in cauza Jerusalem c. Austria ca “oamenii politici trebuie sa dea dovada de un grad mai mare de toleranta, in special atunci cand ei insisi fac declaratii publice susceptibile de critica. Cu toate acestea, si indivizii sau asociatiile private se expun cercetarii publice atunci cand intra pe scena dezbaterilor publice. Prin urmare chiar daca nu este vorba de un om politic, participarea la o dezbatere publica este un factor relevant sub acest aspect”. O persoana publica in exercitarea unei functii oficiale, privind o tema de interes general, isi asuma in mod constient si voluntar riscul de a fi criticat pentru comportamentul sau, gesturile si faptele sale fiind urmarite si putand sa fie pe larg dezbatute in mass-media nationala.
In esenta, articolul incriminat a mentionat despre reclamant ca a fost “agent al Securitatii” si nu ca ar fi facut politie politica, ca ar fi fost tortionar, ca ar fi desfasurat activitati care contravin drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Avand in vedere si caracterul sensibil al luptei impotriva comunismului, precum si rolul presei intr-o societate democratica, este cu atat mai indreptatita vigilenta jurnalistului in fata actelor susceptibile de a elabora opinii cu privire la fapte istorice si chestiuni de interes general. In opinia Curtii, faptul de a cere de o maniera generala, ca ziaristii sa se distanteze in mod sistematic si formal de continutul unei citari care i-ar putea insulta pe terti ori le-ar putea leza onoarea nu se conciliaza cu rolul presei de a informa asupra faptelor sau opiniilor in curs la un moment dat. ( hotararea pronuntata de ECHR in cauza Thoma c. Luxembourg ). Reclamantul nici macar nu aratat in ce fel i-a fost stirbita reputatia, dar mai important nu a dovedit care au fost in concret consecintele publicarii acestei sintagme, ca atare nu a dovedit existenta unui prejudiciu moral. Situatia din speta nu se poate compara cu cea din cauza citata de reclamant (decizia nr. 62 din 1/10/2001 a fostei Curti Supreme de Justitie, secţia civila), speta ale carei argumente nu au caracter obligatoriu (nefiind pronuntata intr-un recurs in interesul legii), situatia din acea speta fiind total diferita de cea din prezenta (in acea cauza se faceau referiri peiorative si cu conotatie sexuala fata de o persoana de sex feminin), prin urmare nu se poate aplica ˝prezumtia de prejudiciu).
Cu privire la cuantumul exagerat al despagubirilor morale de 80 000 RON reprezentand despagubiri pentru publicatiile aparute in ziarul ZIUA si pe site-ul acesteia aratam consideratiile unui autor de prestigiu (Ioan Albu) sustinut si de un autor contemporan (prof. univ. Liviu Pop – Teoria generala a obligatiilor, ed. Lumina Lex, 1998, pag. 212) care afirma ca “asemenea sume trebuie sa aiba strict efecte compensatorii, fara a transforma in amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici in venituri nejustificate pentru victime”.
Mai mult decat atat, “Nu orice prejudiciu moral, chiar daca este cert, constituie o atingere adusa unui interes vrednic de o protectie juridica” (Boris Stark, Droit civil. Obligations, Libraires Technique, 1972, pg. 61) Daca pentru orice informatie care i-ar putea insulta pe terti, o opinie in spirit combativ, considerata defavorabila, instantele ar acorda sume excesiv de ridicate, s-ar crea cadrul pentru oportunistii persoane publice de a avea ca scop o sursa sigura si facila de imbogatire fara just temei, in desconsiderarea practicii constante a ECHR. Instanta trebuie sa urmareasca sa acorde o satisfactie morala, nepecuniara (ca si prejudiciul reclamat) si nu a unei sume de bani care va imbogati asa zisa victima pretinsului prejudiciu moral. In legatura cu acest aspect, invederam faptul ca publicarea hotararii in mai multe ziare are un caracter represiv, fata de faptul ca aceste costuri, ale publicarii, sunt exorbitante.
b)Neîndeplinirea condiţiei privind săvârşirea faptei licite
Articolul care face obiectul dezbaterii reprezinta in esenta o continuare a dezabterii publice a “Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, cunoscut sub numele “Raportul Tismaneanu”, reclamantul fiind membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Opiniile autorilor acestui raport au facut obiectul dezbaterilor publice si au fost subiect controversat inca de la prezentarea acestuia in Parlamentul Romaniei, reactiile publicului fiind diverse, raportul fiind considerat de la “un spectacol mediatic” la “o chestiune formala”, iar autorii sai analizati in mod combativ, sau laudati de catre mass-media.
In contextul analizei acestui raport si al autorilor sai, se face o scurta mentiune si despre reclamant, respectiv “recunoscutul agent al Securitatii Mihnea Berindei”, aspect incriminat in cererea de chemare in judecata.
Nu vom insista asupra apelativului “recunoscut” pentru ca acest aspect nu este incriminat in cererea de chemare in judecata, acesta facand referire la reclamant ca fiind o personalitate in domeniul istoric, politologic si sociologic. Daca s-ar avea in vedere recunoasterea colaborarii cu Securitatea, aceasta este evidenta, rezulta chiar din decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nr. 1707 / 14.12.2006, citata de reclamant, in care a a recunoscut ca a avut o anume legatura cu Securitatea, dar ca informatiile furnizate acesteia nu au avut caracter nociv. Paratul persoana fizica Victor Roncea a scris un editorial (EDITORIÁL, -Ă adj. Referitor la editarea cărţilor, a revistelor etc.; de editură. // s.n. Articol în care se arată părerea redacţiei unei publicaţii într-o anumită problemă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. éditorial, it. editoriale, engl. editorial]., sursa Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, sursa internet https://dexonline.ro/search.php?cuv=editorial). El si-a exprimat opinia, aprecierea personala cu privire la subiectul dezbatut pe larg, a emis o judecata de valoare, aceasta aflandu-se sub protectia art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care se bazeaza pe o argumentare logica a autorului sau, respectiv are la baza elemente obiective care sa o justifice (hotararea ECHR pronuntata in cauza Lingens c. Austriei). In practica sa Curtea distinge intre indicarea faptelor si judecati de valoare. In timp ce existenta faptelor poate fi demonstrata, adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi probat. Cerinta probei adevarului unei judecati de valoare este imposibil de indeplinit si incalca insasi libertatea de opinie, care este o parte fundamentala a dreptului consacrat de art. 10 (hotararea ECHR pronuntata in cauza Dichand si altii c. Austria) Jurnalistul are dreptul la libertatea de exprimare, are dreptul sa isi formuleze concluzii proprii, sa comenteze informatia, sa furnizeze comentarii, idei, informatii care sa ofenseze, sa socheze, sau sa deranjeze prin transmiterea chestiunilor de interes public, asa cum este permis si in domeniul juridic. Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare este valabila nu numai pentru informatiile sau ideile exprimate favorabil ori considerate ca inofensive sau indiferente, dar si pentru acelea care lovesc, socheaza sau nelinistesc (hotararile pronuntate de ECHR in cauzele Lingens c. Austriei, Hrico c. Slovaciei si Castells c. Spaniei).
Curtea a retinut ca libertatea de exprimare constituie o conditie fundamentala pentru existenta unei societati democratice, iar “presa joaca un rol eminent intr-o astfel de societate democratica. Ei ii revine rolul de a comunica, respectandu-si obligatiile si raspunderile, informatii si idei asupra tuturor chestiunilor de interes general.“ (hotararea pronuntata de ECHR in cauza De Haes si Gijeles c. Belgiei) Prin examinarea jurisprudentei Curtii Europeane a Drepturilor Omului. se desprinde ideea ca libertatea presei este categoria de discurs apărată in cea mai mare măsură, avand in vedere si cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista o societate democratica.
Pentru a justifica pozitia privilegiata pe care acest tip de discurs o ocupa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta un interes public. Acestui drept ii corespunde o “obligatie” a ziaristilor de a raspândi informaţii şi idei, îndeplinidu-şi astfel rolul de “câine de pază al democraţiei.” In sprijinul celor afirmate vin si dispozitiile alin. 1 si 2 art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 : „1. Nimeni nu trebuie sa aibă de suferit din cauza opiniilor sale. 2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.“
Concluzionand, o interferenta in libertatea de exprimare a unui ziarist, este analizata de catre Curtea Europeană a Drepturilor Omului atat din perspectiva interesului individual, ci şi din perspectiva faptului ca “o sanctiune de acest tip poarta raspunderea pentru ingradirea presei in exercitarea rolului de furnizor de informatii si caine de paza ceea ce contravine libertatii de exprimare” (hotararea ECHR pronuntata in cauza Lingens c. Austriei).
c)In lipsa intrunirii celorlalte conditii ale raspunderii civile delictuale, analiza legaturii de cauzalitate apare ca inutila, mai ales cand nu se cunosc efectele concrete ale sintagmei incriminate, in raport de efectele altor expresii considerate defaimatoare ce apar pe web site-ul asociatiei coparate, neputandu-se stabili ce rezultat a produs fiecare fapta distincta si daca exista legatura intre acestea etc.
d)Neîndeplinirea condiţiei privind săvârăirea faptei ilicite cu vinovăţie.
Codul civil mentionaza vina care trebuie sa ii fie imputata celui care a cauzat altuia un prejudiciu, atitudinea subiectiva a autorului ei. In speta de fata, analiza vinovatiei ziaristului vizeaza atitudinea subiectiva a acestuia fata de fapta si fata de urmarile ei la momentul cand a savarsit-o. Nu exista intentia de a discredita in speta, ci doar de comenta pe marginea unor aspecte pe larg dezbatute (reclamantul aparand tangential in discutie).
Intr-un sistem democratic, un tip de cenzura ca aceasta, apta de a descuraja ziaristul de a mai emite critici similare in viitor nu este compatibil cu valorile promovate de esenta conceptului de societate democratica, concept care trebuie sa domine societatea in intregul sau.
Paratul, in calitate de jurnalist nu a folosit termenul juridic de “agent al poliţiei politice comuniste”, in sensul Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, asa cum este acesta definit de art 5 alin 2 din acest act normative. El nu a publicat editorialul sau intr-o revista de specialitate juridica, el nu cunoaste limbajul juridic de specialitate, iar limbajul lui este unul comun, sensul sintagmei “agent al Securitatii” se desprinde din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, unde termenul de “agent” are sensul de reprezentant oficial, putand fi extins in context la sintagma Agent secret.
In speta, sensul este cel comun, de colaborator al unui serviciu de informatii, paratul avand drept sursa de informare insasi Decizia evocata de catre reclamant (decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nr. 1707 / 14.12.2006), folosirea acestei sintagme fiind justificata si acoperita de un act oficial, in astfel de situatii nefiind nevoie ca ziaristul sa beneficieze de mai multe surse, sursa oficiala fiind suficienta (a se vedea hotararea ECHR in cauza Bladet Tromso si Stensaans c. Norvegiei).
Nu urmarim ca instanta sa aprecieze asupra colaborarii reclamantului cu fosta Securitate, ci apreciam ca reclamantul recunoaste si singur ca a fost supus la interogatorii de catre reprezentantii regimului comunist in perioada 1968-1970 (dupa cum rezulta si din decizia mai sus mentionata), a avut dosar fond retea deschis in vederea recrutarii si a fost recrutat pentru incadrarea informativa a unui element “lucrat activ”.
In dosarul reclamantului nu s-au gasit la data analizarii raporturilor sale exacte cu fosta Securitate de catre CNSAS, toate documentele olografe pe care acesta le continea, de aceea probatoriul a fost extins si la studierea mai multor dosare de urmarire penala apartinand persoanelor din anturajul reclamantului. Documentele olografe dintr-unul din aceste dosare, sunt inregistrate in antet pe numele conspirative “MIRCEA” si respectiv “SANDU”, numele de cod ale reclamantului.
Astfel, nota informativa pe numele conspirativ “MIRCEA”, face referire la alegerile din cadrul Asociatiei Studentilor de la Facultatea de Istorie Bucuresti, nota redactata asa cum afirma reclamantul in urma interogatoriilor sale de catre Securitate, dar in lipsa altor documente justificative, ridica semne de intrebare. Opinia publica nu poate sa considere neadevaruri cele aratate in sintagma ce face obiectul dezbatarii atat timp cat sunt dovezi contrare in acest sens, dovezi pe care nici reclamantul nu le-a combatut in interogatoriu. Prin urmare, a existat o relatie speciala a reclamantului cu Securitatea, relatie pe care nu orice cetatean a avut-o, ca atare nuantele nu-i atenueaza colaborarea.
Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala (prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008), prin urmare, nu putea servi unui nespecialist sa formuleze verdicte in baza sa si nici paratul nu poate fi acuzat ca a “contestat” o decizie a CNSAS. Aceasta decizie putea sa fie contestata, juridic, doar de catre reclamant si de catre solicitanti, paratul neincadrandu-se printre solicitanti. Faptul ca decizia CNSAS nu a fost contestata, nu ii da caracter de adevar suprem sau de “autoritate de lucru judecat” si poate face obiectul dezbaterii publice, fara a se replica ca aceasta solutie putea fi contestata doar judiciar. In acest sens, chiar in cauza Dalban contra Romaniei, ECHR a apreciat ca o solutie de neincepere a urmaririi penale nu este suficienta pentru conferi instantei dreptul de a sanctiona libertatea de exprimare. Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curtii Constitutionale a contestat legitimitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatand ca prin “abaterile de la statutul constitutional al justitiei si prin confuzia intre functia de ancheta, cea de judecata si cea de solutionare a cailor de atac impotriva propriilor decizii precum si prin faptul de a da, in aceleasi cauze, verdicte noi, contrare celor validate prin deciziile definitive ale instantelor judecatoresti” se defineste ca o jurisdictie extraordinara interzisa de art 126 al. 5 din Constitutia Romaniei, astfel incat o decizie a acestui organism nu mai poate fi privita ca avand caracter de analiza si concluzie incontestabila.˝
Interferenta in exercitiul libertatii de exprimare al paratului nu poate avea un fundament pentru a fi necesara intr-o societate democratica, reputatia reclamantului prin publicarea sintagmei litigioase nu a fost afectatata in conditiile in care este in continuare o personalitate in domeniul istoriei, sociologiei si politologiei.
Fata de aceste aspecte ce acopera minimul factual solicitat de ECHR pentru a nu fi sanctionata o judecata de valoare, apreciem faptul ca nu poate fi retinuta nicio forma de culpa, facand trimitere chiar la intentiei in materia insultei si a calomniei (tot “delicte de presa” ca si cel reclamat in cauza), care consta intr-o „ … anumita particularitate a atitudinii subiective a faptuitorului, caracterizata prin rea-credinta. Cu alte cuvinte, de esenta acestei infractiuni este ca faptuitorul sa actioneze animat de intentia de a discredita, de a compromite pe cel vizat prin afirmatiile ori imputarile sale publice …” fiind constient ca fapta imputata este neadevarata (Decizia penala nr. 2808/31.05.2002, in Pandectele Romane nr. 3/2004, II, p. 54).
Paratul a avut informatii veridice, oficiale asupra subiectului, nu a incercat denaturarea imaginii reclamantului, cuvintele sale inscriindu-se in etica profesionala care se impune unui ziarist, judecata de valoare emisa nefiind excesiva sau disproportionala in raport cu scopul legitim urmarit, acela de a aduce la cunostinta publicului cat mai multe aspecte despre Raportul Comisiei Tismaneanu, membrii sai etc.
Sintagma litigioasa nu este lipsita de o baza factuala suficienta, nu exista o eroare bine-intentionata a jurnalistului care sa conduca la concluzia ca a actionat cu rea-credinta, subiectul dezbatut era oricum de o importanta covarsitoare si preocupa pana la momentul aparitiei articolului in ziarul ZIUA presa interna si internationala, incat atitudinea paratului analizata global demonstreaza ca a actionat cu buna-credinta si ca afirmatia sa se inscrie intr-un discurs jurnalistic acceptabil intr-o societate democratica.
Termenii folositi de parat in articolul care a aparut in ziarul ZIUA nu au fost considerati de partea lezata ca fiind vadit ofensatori (Mamère c. Frantei, nr. 12.697/03, § 25, CEDO 2006), afirmatia este una tangentiala si nu poate fi calificata ca fiind o campanie de denigrare impotriva sa, caracterizata prin perseverenta si mijloace ilicite, care sa aiba un impact major asupra publicului larg.
Cu privire la existenta raportului de prepusenie si savarsirea faptei in cadrul functiilor incredintate de comitent prepusului apreciam ca in materie de presa nu exista raport de prepusenie, avand in vedere faptul ca jurnalistul colaboreaza cu ziarul prin intermediul unui contract de cesiune drepturi de autor. Astfel, intre jurnalist si ziar nu exista relatie de subordonare (raport de prepusenie), ziaristul fiind cel care garanteaza si este singurul raspunzator pentru materialul propus. In speta, nu exista un contract intre subscrisa si autorul afirmatiei litigioase prin care sa se fi comandat un subiect privindu-l pe reclamant, prin urmare fapta nu au fost savarsita in functia care a fost incredintata paratului. Un articol nu este comandat, ziaristul este cel care scrie articolul pe un anumit subiect, în funcţie de contextul existent, de preocuparile sale etc.
Pentru toate aceste aspecte, solicitam onoratei instante sa respinga actiunea ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In drept: Ne fundamentam apararile pe dispozitiile art. 146 C.pr.civ. art. 998-999, 1000 alin. 3 Cod civil, art. 30 alin. 2 Constitutia Romaniei, art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, alin. 1 si 2 art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi Politice, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, precum si pe celelalte dispozitii legale la care am facut referire.
Cu aleasa consideratie,
SC ZIUA SRL prin avocat George Papu
DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI SECTOR 1 BUCURESTI
Dupa ce paleo si neo-trotkistii Iliescu si Tismaneanu m-au atacat direct, epigonii lor le merg pe urme si, ce sa vezi?, sunt promovati chiar pe blogurile lor.
La postareaRASPUNSURIbloggerul si clubberul de la Bucuresti Ion Iliescu scrie, cu referire la subsemnatul:
1. Sorin Platon – sunt de acord cu constatarea pe care o faci, ca unele reactii rautacioase la adresa reuniunii “Clubului de la Bucuresti”, sunt adevarate feed-backuri care certifica interesul fata de Club si eficienta aparitiei sale publice. Este, intr-adevar, aplicabila, si in acest caz, vorba populara :”caravana trece…in ciuda latratorilor de pe margine”
SorinPLATON Says: 01/06/2009 at 11:28 amLog in to Reply Stimate d-le presedinte, Luand-o pe calea logicii “inverse”, nu poate decat sa bucure exaltata energie critica ce acompaniaza activitatea Clubului. Cu alte cuvinte orice critica din anumite parti…interesate.., poate fi interpretata ca si feed-back de productivitate, sau orice altceva decat inactivitate si superficialitate, ce in mod traditional caracterizeaza institutia romaneasca tipica. Iar in ceea ce priveste asemanarea Clubului de la Bucuresti, cu traiectul, conduita si influenta unei organizatii de talia Clubului de la Roma, nu vad cu ce ar impieta imaginii si autoritatii Romaniei in lume. Cu alte cuvinte, un “Club de la Bucuresti” eficient, prolific si larg recunoscut international, fac poate cat “n” slogane discutabile de genul “Surprinzatoarea Romanie”, sau mai stiu eu ce alte artificii market-lingvistice. Adica nu stiu eu (sau stiu, dar intreb retoric) cine marcheaza mai multe puncte in contul Romaniei, o fundatie-club, dominata de activitati altruiste, sau concepte artificiale, gaunoase, necuantificabile in rezultate obtinute pe revers, dar in schimb mari consumatoare de resurse .. In general sunt un critic acid a tot ceea ce s-a intamplat rau pana acum in societatea noastra, dar am realizat ca oamenii ce gresesc, daca vor se pot si indrepta, si asta trecand peste prezumtia generala de.. vinovatie colectiva ce se tot promoveaza fortat si fals intr-o anumita (aceeasi) mass-media. Cu alte cuvinte, impreuna cu colaboratorii promovez principiul christic al oferirii celuilalt obraz, parca mai insistent decat cei ce se declara azi mari campioni ai moralitatii crestine si al mataniilor formale batute cu ochii pe audiente… daca ma intelegeti.. 😉 Nu as vrea sa spun ca e de preferat ca aceasta caravana sa treaca pe drumul ei, oricate latraturi s-ar promova pe margini.. pentru ca acelasi principiu christic ne indeamna sa negociem pentr-un consens si cu …cainii.
Platon a lasat doua comentarii si la mine pe blog, dupa care a revenit la matca, informandu-l pe seful PSD:
SorinPLATON Says: 02/06/2009 at 1:02 pm Din pacate d-ul Roncea recidiveaza ( https://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/ion-iliescu-ofuscat-rau-pe-talibanii.html ) si asa ca ma simt moral obligat sa fac unele precizari. Modelul de logo si slogan aferente “Clubului de la Bucuresti” le-am produs si avansat spre studiu doar cu titlu informativ, de exemplu, fara nicio trimitere telefonata spre organizatii ori deontologii contemporabe similare. Aici vorbim de o maniera de lucru, de principii si mai putin de logica unei asa zise ratiuni ocult-conspirationiste (cum se sugereaza depreciativ in comentariul respectiv)…
Chiar nu pot sa inteleg de ce o parte din mass-media da dovada de crunta infatilitate si-o pozitie nejustificat reactionara vis a vis de un asemenea decent proiect. Sincer ma asteptam, .. dupa cum ma astept si-n continuare.., ca si din randul presei, mai multi intelectuali sa-si faca auzita dorinta de a se alatura efortului colectiv organizational al clubului. Eu cred ca este nevoie de o larga deschidere catre toti cei ce au ceva de spus si facut in cauza interesului national (si nu numai) si nu atitudini indaratnice frustrate, ce poate ascund ceva mai mult decat simple contra-pareri si anti-opinii.. De fapt ce anume deranjeaza aici? Faptul ca se misca ceva in aceasta directie? Faptul ca dorim trezirea spiritului? Oare se doreste in anumite cercuri-laboratoare de putere ca opinia si constiinta publica sa fie prin orice mijloace ocupata cu crize economice, gripe porcine, cancan-uri sau orice altceva, pentru a li se asigura nestingherit, in continuare, spatiu de manevra politicianista.. Chiar nu inteleg.. Sau inteleg (si sunt informat despre amplitudinea jocurilor..cine-de ce-cat..), dar vreau sa vad daca si altii dintre “egali” inteleg.. SorinPLATON
Iar Victor Roncea este un naţionalist îngust, un mistic otrăvit… ăştia vă sunt duşmanii, domnule Preşedinte?! Eu unul m-aş bucura, să fiu în locul dumneavoastră! Singuri se descalifică şi alde Alexe antisemitul şi Roncea legionaroidul…
Georgescu primeste o replica sarcastica de la
emigrantul Says: 02/06/2009 at 5:39 amLog in to Reply Apropo de “Viata Romantata” care il distreaza pe Mihnea Georgescu Eu, cel putin, rid aproape zilnic cind citesc pe internet viata romantata a lui Mihnea Georgescu postata aproape online prin bloguri chiar de catre Mihnea Georgescu.
Dupa amuzamentul firesc, am descoperit ca dl Iliescu ma mai gratulase cu un comentariu, privind “nobilele idealuri ale socialismului” intinate de Ceausescu:
Victor mentioneaza si pozitiile exprimate de Victor Roncea, in emisiunea in care a aparut alaturi de Magureanu. El, printre altele, scoate din context o fraza pe care am pronuntat-o eu in prima aparitie la TVR, in ziua de 22 decembrie, in care l-am acuzat pe Ceausescu ca “a intinat nobilele idealuri ale socialismului” – ca dovada ca eram inca sub influenta ideologiei comuniste ! Este o mare ticalosie pe care a folosit-o dreapta politica, in toti acesti ani, in propaganda sa impotriva mea. Eu si astazi cred ca ideile originale ale socialismului, inca de la aparitia lor, au avut o mare incarcatura de generozitate : erau o pledoarie pentru o societate mai buna, mai dreapta, mai echitabila. Nu intamplator, ideile socialismului au avut un mare ecou in mase si au cunoscut adeziunea multor intelectuali veritabili, de-a lungul vremii. Ele si astazi insufletesc stanga politica – partidele socialiste si social – democrate. Pentru ca marile idei si proiecte pentru o lume mai buna – au insufletit constiintele pe parcursul intregii istorii a umanitatii : – crestinismul – a fost receptat si a influentat procesul de destramare din interior a Imperiului Roman pentru ca proclama ideea de egalitate a oamenilor in fata lui Dumnezeu ! – “ideile Revolutiei Franceze – Libertate, Egalitate, Fraternitate” au insufletit generatii intregi si au stat la baza dezvoltarii moderne a societatii si a asezarii organizarii statelor pe principii democratice. – La fel au aparut si ideile de socialism – ca societate asezata pe principii de echitate si solidaritatea umana, de sanse egale pentru toti, contrapuse capitalismului, bazat pe individualism, polarizare sociala, defavorizarea unei minoritati in defavoarea majoritatii populatiei.
Stalinismul (iar Ceausescu era un stalinist consecvent) a compromis aceste idei generoase ale socialismului si a falimentat, tocmai pentru ca, in loc de democratie de esenta populara si de libertate pentru toti, a instaurat o dictatura despotica, iar in locul unei economii eficiente bazata pe o mai buna si rationala utilizare a tuturor resurselor materiale si umane din societate, in interesul tuturor – prin ignorarea legitatilor obiective ale pietii, a instaurat un sistem birocratic de stat care s-a dovedit incapabil sa raspunda dinamicii dezvoltarii din a doua jumatate a secolului XX si sa infaptuiasca obiectivele socialismului, provocand o saracire generalizata. In ziua de 22 decembrie, adresandu-ma celor ce se ridicasera impotriva lui Ceausescu – care vorbea in numele socialismului, ba inca si « multilateral dezvoltat” – am tinut sa subliniez ca el nu avea nimic comun cu ideea de socialism, care a insufletit, pe buna dreptate, generatii intregi de oameni.
Of, of!
Pe urmele lui Ion Iliescu merge si fostul sau tovaras de drum Vladimir Tismaneanu: isi posteaza un adulator care il considera pe propagandistul neotrotkist drept un “guru” al “neoconilor” (de fapt a unor “neocommies”):
Să vă irit: din nou despre Tismăneanu de Bogdan Duca Cum campania anti-Tismăneanu continuă cred că e necesară încă o intervenţie a mea: una (pupincuristă, servilă, de discipol fidel şi câine credincios- mă gratulez eu ca să nu mă mai gratulaţi dumneavoastră) în favoarea lui Tismăneanu. Fraţilor, surorilor, Cred că putem să îi reproşăm lui Vladimir Tismăneanu multe. Putem să îi reproşăm că stă prea aproape de un om ce întruchipează mai bine decât oricine altcineva miticismul şi mârlănia politicianului român (şi de asta, probabil, este şi atât de votat). Putem să îi reproşăm că e prea moderat, putem să îi reproşăm că nu e paleoconservator, putem să îi reproşăm că e neoconservator, putem să îi reproşăm că nu e conectat la realitatea românească şi că atunci când vine în România trâieşte într-un balon de săpun ce îl împiedică să vadă multe… Dar categoric NU îi putem reproşa lui Vladimir Tismăneanu că e comunist (sau neocomunist, cum o face domnul Victor Roncea)…
In alta postare, Volo se declara ultragiat ca mai sunt si altii ce gandesc si taxeaza falsitatea demersurilor lor:
Vandalizare pe site-ul Declaratiei de la Praga: Miselia paraliziei morale Este repugnant sa vezi ca, incepind de ieri, pe site-ul Declaratiei de la Praga, interventiile unor vandali au inserat printre semnatari nume precum Hitler, Goebbels, Francisco Franco, Pinochet, Mussolini, Corneliu Zelea Codreanu, Eichmann, Miklos Horthy etc. Se urmareste crearea impresiei ca demascarea si condamnarea dictaturilor comuniste ar fi opera extremei drepte. Sub semnul unei bascalii delirante ( o semnatura, de pilda, “Lenin Tismaneanu”, aluzie stravezie la fixatiile lui Roncea ori ale unor iluzionisti si anti-”conexionisti”), se incearca demonizarea liberalismului, a conservatorismului, a libertarianismului…
Textul lui Ungureanu a fost preluat pe blogul lui V. Roncea (idem si scremuta aparare semnata de M. Iovanel).
Apoi, cel mai nerusinat se arata intr-o asa-zisa aparare-demascare, de fapt o banala conspirare-cartitareala:
Iată ca acum – pe bloguri saturate de injurii şi vome caricaturale – ni se servesc lecţii de puritate doctrinară conservatoare ( lui Mircea Mihaieş, lui H.-R. Patapievici, lui Mihail Neamtu, lui Valeriu Stoica, lui Dragos Aligica, mie, etc.) de catre persoane care au fost chiar ele active in aparatul ideologic al PCR.
Ati ghicit: voma il priveste. Dar, legat de demascarea “aparatului ideologic al PCR” – din care a facut parte chiar el -, nu pot decat sa-mi fac din nou cruce in fata tupeului fantastic pe care il poate avea acest carnatar ideologic!
Ora 17.00 – Ceremonia de decorare a membrilor delegaţiei care au reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în procesul „delimitarea maritimă în Marea Neagră”
Ora 18.00 – Recepţie oferită de preşedintele României, Traian Băsescu, cu prilejul Zilei Europei (Loc de desfăşurare: Grădina Palatului Cotroceni)
“Două ştiri legate între ele. O declaraţie a purtătorului de cuvânt al MAE de la Moscova şi una de la Strasbourg, care îl are în prim plan pe deputat Vlad Cubreacov, adjunctul lui Iurie Roşca, pe vremuri naţionalist, astăzi vândut lui Voronin şi Rusiei. Scenariul este susţinut şi de fraţii Victor şi George Roncea în mai multe articole. Ultimii doi sunt apropiaţii lui Traian Băsescu şi au fost acuzaţi în mai multe rânduri că, de fapt, jocurile Moscovei în Basarabia” – zice Badinovici
colportat de ADRIAN FIRTAT <[email protected]> Subject: [Reintregirea_Romaniei] FILIERA R– USEASCĂ RONCEA-ROŞCA
Drept pentru care…sunt nevoit sa recunosc (exemplific si cu foto): sunt agent CIA/MOSSAD – iata-ma la Casa Alba si la malul Iordanului cand ii fac poza lui Mihai Razvan Ungureanu (ce dovada mai buna vreti!)
Si Roncea SR marturiseste (chiar de pe tanc): FILIERA R– USEASCĂ KGB/FSB/SVR/GRU/MOSSAD/SBU/AVO/STASI/BND/CIA/SRI/SIE/ETC-RONCEA-ROŞCA
Sunt foarte scandalizat ca in poza atasata materialului demascator al celebrului Badin de la Antenele PSD-PC a lu’ Felix – aka Dan Hotzulescu – mie nu mi s-a pus nici o sagetica desupra capului si nici alta explicatie foto desi eu ma vad mai bine in poza decat anemicu de frate-miu si carele am si nadragi kaki, tricou kaki (din dotare) si atitudine mult mai securista decat acesta (a se vedea felul in care sunt tinute mainile in fata, peste buric – un semnal secret pentru satelitul Ogoniok care retransmite direct la beciu’ lui Putin et comp).
Sunt chestii care doare si desi am fost invatati sa ne ascundem foarte bine, noi astia de la kgb/gru/sbu/etc, cand vine vorba de oleaca de publicitate e greu sa stai si sa suporti nedreptatea si ignorarea vadita in raport cu un frate mai mic, nici pe departe atat de profesionist (a se vedea ca tine mainile la spate, deci canci transmisie la satelit – sacose cu ruble s-au irosit degeaba pentru ca Ogoniok, de pe traiectoria sa stelara, sa capteze semnele din pocnituri de degete prin care urmau sa se transmita in direct secretele de la Chisinau direct la Moscova).
Acum insa se ridica si o alta problema, consecinta publicitatii in meseria noastra plina de aventuri una si una, este ca ne scoate din circuitul extrem de secret cunoscut pana acum doar initiatilor din serviciile noastre foarte profesioniste – Badin este, va dati seama, un profi, manat doar de sincera nevoie a exprimarii, insa aici i s-a infundat, ne-a scos din dulcea noastra ataraxie si acum n-avem de ales, trebuie sa-l lichidam, nu numai pe el dar trebuie exterminati ma tem si toti aceia care au aflat acum adevarul – adevarat despre noi, membrii clanului Roncea – Rosca.
Adevaru’ asta a lu’ badinovici e tot atat de adevarat precum e si faza cu CD-ul Cubreacovian – cel pe care blogerita Vio l-a vazut cu ochii ei in mana lui Cubreacov, care poate il dadea sau il primea, nu conteaza jean boxeaxa – noroc cu Unimedia care a facut si un filmulet unde cita Europa Libera intre ghilimele, care fraza intre ghilimele zicea exact ca blogerita cu ochi de vultur (mai tare ca Ady Nastase care a vazut steaguri verzi legionare fluturand pe sediul Politiei, in 13 iunie 1990) insa pe banda audio montata de la Europa Libera se auzea cu totu altuceva, adica mai exact de Cubreacov nici pomeneala, nu conteaza…
Un alt profesionist, mai tare chiar ca Badin, nici n-o mai citeaza pe blogerita Vio si preia direct pe hotnews.md, apoi vine si un amplificator de forta, forta eoliana ma refer, Agentura NewSin la rand, citand citatul citarii apoi si Ziarul de Garda, si intre timp se mai interfereaza si cate un apreciat lider al studentimii din R. Moldova (nu din Basarabia, doamne feri, ca pe aia a ciuntit-o cu Noua Foarfeca, chiar pe zona istorica), care lider, din lift, unde se afla cu intreaga organizatie, a vazut si el ce a vazut blogerita Vio, dar nu cu ochii lui dar asta nu conteaza doar stim cu totii ca Cubreacov este un caghebist notoriu, se vede si dupe nume ( o fi chiar si “jidan”, ca Socor si Roncea al mic, fratele dubios al lui al mare – desi Bastovoi zice altceva despre el, alias ziaristul Victor Rotaru, in ultima lui carte, “Audienta la un Demon Mut”) dar mai ales toata lumea stie ca numai un kaghebist putea sa se ocupe cu atat obstinatie de Mitropolia Basarabiei, numai un spetznatz notoriu putea sa care in spate cinspe ani de procese si peste 20 000 de fise mii de scrisori si sute de intampinari si adrese.
Evident ca tocmai din cauza ca stia ca Cubreacov e kaghebist, actualu lider al Noii Opozitii, cel prezentat de Badin cu deferenta si entuziasm totodata drept viitor presedinte, cu putin inainte de 5 aprilie, la Antenele 1, 2, 3, – ati ghicit e vorba de dl Urechean, ca deputat in Parlamentu’ Moldovei a votat numai impotriva legiferarii statului Mitropoliei Basarabiei.
Stia vezi bine Urechean direct de la prietenu sau bun Ady Nastase, ca Mitropolia asta a Basarabiei e cu pocinog asa cu stia si lideru’ studentesc de la Bucuresti totodata membru de partid in Noua Opozitie, cea mai curata si mai apretata de la Chisinau tocmai de aceea cu Noua Foarfeca ciunti cu grija harta Basarabiei istorice, ca sa nu mai fie Vechea Basarabie, ci cea Noua, R. Moldova, cea pe care o prefera el si ai sai, Neo-Kaghebistii, cei carora li se mai spune, Noii Patrioti, Noii SIS-isti, Noii Mancatori de Cacat…etc
Sh-am incalecat pe-o Noua Sa si v-am spus povestea cea mai cea, si da confirm, sunt pe aceasi filiera ca si alalalt frate, cel cu sagetica deasupra, si deasemenea confirm vinovatele legaturi de aproape doua decenii cu acest nabadaios zarghit de Rosca, neascultator cinspe ani de presedintii Romaniei, pana recent, inainte de un fatidic 4 aprilie, treaba de la care i s-a si tras raceala de acum, precum si cu DJ Cubreacov (stiu de la superioru meu din kgb ca cu CD-urile se ocupa digeii)…
Ce interesant, am auzit ca in continutul CD-ului se gasesc filmari realizate de un post de-al rusilor – TV7 – unde imi amintesc ca s-a lansat in cariera o actuala tovarasa de viata a prietenului lui Cubreacov, cel care ii tot scrie scrisori publice in ultima vreme, ba din perspectiva regnum ba din perspectiva flegmum – nici nu mai stii ce sa intelegi mai frate cu moldovenii/ardelenii si badinii astia…
Na ca ma si semnez in clar cu numele conspirativ – Roncea (Rosca e numele meu real, de fapt, dar n-am voie sa zic la nimeni, iar daca totusi se afla e nashpa – trebuie sa me exfiltrez urgent din Basarabia, dar cum harta Basarabiei a fost ciuntita cu foarfeca de Noii Golani ai Noii Opozitii din Nova Moldovskacaia, ma tem sa nu ajung Doamne feri in mai stiu eu ce Noua Gainarie ca asta compusa din doi blogeri, un “student” o “studenta” si un animator eolian… ce interesant, New Sin asta, e tot ceva Nou, dupa nume, ca mai toti actorasii acestei povesti)
PS: Badine, Badine, pana unde crezi ca-ti va merge?… Uite, ia o dedicatie pentru tine, sclav fericit, si sefii tai, Tismaneanu si Voiculescu:
July 15th, 2009 
VR 
Ambasada Frantei in Romania a sarbatorit, ieri, la Bucuresti, Ziua Nationala a Republicii. Cu aceasta ocazie i-am luat un scurt interviu ambasadorului francez la Bucuresti, Henri Paul.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
