Contestatia jurnalistului ZIUA Victor Roncea la “Raportul conducatorului de munca cu privire la abaterea disciplinara savarsita de un salariat din subordinea sa”
Tribunalului Bucuresti – Doamnei Judecator Sectia a VIII-a Litigii de Munca si Conflicte de Munca
Stimata Doamna Presedinte,
Va trimit aceasta Contestatie in speranta unei rezolvari a cazului soldat cu un “ULTIM avertisment scris” remis subsemnatului, Victor Roncea, jurnalist cu functia de Senior Editor la ziarul ZIUA, la data de 14.07.2009.
La data de 14.07.2009 am luat la cunostinta, cu mentiunea ca ” NU sunt de acord”, de “Raportul conducatorului de munca cu privire la abaterea disciplinara savarsita de un salariat din subordinea sa” soldat cu “ULTIMUL Avertisment scris”.
Prin aceasta Contestatie va prezint si motivele pentru care va rog sa costatati nevinovatia mea in aceasta cauza si sa dispuneti anularea “ULTIMULUI Avertisment scris” si remis subsemnatului.
Situatia conflictului de munca a pornit de la un interviu postat pe www.ziua.ro, editia ZIUA Online, ulterior eliminat, din motive de “politica editoriala” si probleme tehnice neelucidate, pentru care sunt acuzat neintemeiat.
In primul punct din acest Raport se afirma ca, in ziua de 10 iulie 2009, intre orele 20:49:07 – 21:55:13, am intervenit pe propriul meu text – un interviu cu Ion Cristoiu despre situatia sa si a lui Traian Basescu – “in mod repetat, de 6 ori, desi redactorul de serviciu de la ZIUA ONLINE reposta textul in forma aprobata de redactorul sef Margarita Geica”. In acelasi sens Margarita Geica afirma ca “o persoana neutorizata a intrat de 5 ori pe site-ul ZIUA si a modificat continutul unui articol postat”.
In Raportul meu oferit conducerii ZIUA recunosc ca am reparat o greseala de litera, dupa care “pe masura ce reciteam textul, am mai constatat vreo doua-trei greseli de litera sau virgula, pe care le-am perfectat”. In total, asadar, 3-4 modificari, conform memorie mele. Raportul inginerului de sistem Felix Chirciu arata, cat se poate de clar, urmatoarele editari efectuate de mine, respectiv intervalele de timp: 20:57:43 – 21:06:06 ; 21:06:29 – 21:07:56 ; 21:35:35 – 21:35:45 ; 21:35:47 – 21:41:54. In total, asadar 4 (patru) modificari, si nu 5 si nici 6, adica exact dupa cum am afirmat si eu initial.
Am insistat asupra acestui aspect pentru ca, daca din capul locului s-a facut o constatare gresita, exista cele mai mari riscuri ca si concluzia sa fie la fel.
Mult mai interesant ar fi fost de aflat, dupa parerea mea, de ce, dupa iesirea subsemnatului din sistem, la 21:55:13, redactorul de serviciu Dana Conerth a efectuat o editare cu modificare de la 23:22:11 pana la 23:23:52, apoi inca o editare cu modificare in intervalul 23:26:08 – 23:26:37, dupa care, de abia dupa aproape o jumatate de ora, la 23:52:15, a urmat stergerea completa a articolului meu.
Inginerul de sistem poate adeveri ca in acest interval nu a intrat pe articol decat Dana Conerth, asadar orice modificare exterioara ar fi fost imposibila. Se poate pune asadar o intrebare fireasca: de ce nu a ramas articolul dupa cele doua modificari operate la orele 23 de Dana Conerth, aceeasi care, conform Raportului Margaritei Geica, a informat-o pe aceasta ca “in articolul respectiv erau referiri care nu cadrau cu politica editoriala a ZIUA“. De asemenea, este de subliniat ca nici dorinta acestora de a modifica textul si nici momentul ales nu mi-au fost comunicate.
Revenind acum la “Raportul conducatorului de munca”, mi se reproseaza ca am avut abateri de natura tehnica, respectiv ca nu eram autorizat sa accesez si sa modific texte, pentru eventuale corecturi, nici chiar daca imi apartineau.
Situatia este, in fapt, urmatoarea: in perioada de la inceputul anului, redactorul Madalin Necsutu a functionat la ambele departamente: Externe si Online. De multe ori, texte care nu mai incapeau in pagina de Politica Externe erau postate Online, cu acordul conducerii ZIUA ONLINE. In calitatea mea de Sef de Departament Externe eram chiar obligat sa urmaresc intregul proces de postare si sa constat ca acele texte intrau in bune conditiuni Online, conform avizului meu.
Adevarul este ca si dupa ce redactorul Madalin Necsutu s-a mutat la Externe am continuat, chiar si recent, sa postam articole Online din Departamentul Externe, din nou, repet, cu acordul conducerii ZIUA ONLINE. Adresa la care se intra pe site era in memoria calculatorului folosit de mine, pentru a se usura postarea articolelor.
Asadar, afirmatiile ca “abaterea este deosebit de grava” pentru ca s-a intrat neatorizat pe site nu se poate sustine, atata timp cat responsabilii de la ZIUA ONLINE cunosteau ca noi operam regulat de pe acel calculator pe site-ul ZIUA. Ar fi fost poate necesar ca aceste lucruri sa va fie adeverite de redactorii responsabili ai ZIUA ONLINE Dana Conerth si Marius Batca, prin Rapoartele lor, inainte de a primi acest “ULTIM Avertisment scris”. Eu, in tot cazul, nu aveam absolut nici un motiv sa ma ascund mai ales cunoscand cat se poate de bine ca orice modificare este vizibila atat pe server cat si pe articolul in cauza.
Nici afirmatia inserata de Margarita Geica de doua ori in Raportul sau si repetata si in Raportul “conducatorului de munca”, cum ca “a existat pericolul stergerii intregului ziar printr-o apasare de taste” nu se sustine. Dimpotriva, orice inginer de sistem, dar in special domnul Felix Chiriciu, poate edifica asupra faptului ca pretinsa potentiala radiere a site-ului ZIUA ONLINE sau a intregului continut al ZIUA tiparita dintr-o simpla greseala a personalului ZIUA este absolut imposibila, ca urmare a modului sau de concepere si securizare. Afirmatia redactorului sef al ZIUA ONLINE, Margarita Geica, din concluzia Raportului sau, ca fapta pentru care sunt acuzat “este extrem de grava” deoarece “se poate ca, din greseala, sa se stearga tot ziarul de pe Internet” este, din pacate pentru notiunile de etica si profesionalism, totalmente falsa.
De asemenea, ca creator al cel putin 30 de site-uri non-profit active in acest moment pe Internet si ca ziarist de 19 ani si redactor al ZIUA de peste 13 ani nu pot fi invinuit, neintemeiat, nici din punct de vedere tehnic, nici din punct de vedere al profesionalismului, ca as fi putut aduce prejudicii site-lui si, deci, ziarului ZIUA. Dimpotriva.
In incheiere mai adaug ca nu am luat la cunostinta niciodata ca imi este interzis sa operez online si ca nu am incalcat nici un moment prevederile Regulamentului intern/Codului muncii/Contractului colectiv de munca, dupa cum se afirma in “Raportul conducatorului de munca cu privire la abaterea disciplinara savarsita de un salariat din subordinea sa” . Dimpotriva.
Acuzatiile legata de presupusa “savarsire a unei abateri deosebit de grave”, fara ca acestea sa fie raportate la normele care le prevad si indatoririle de a le respecta, si in lipsa precizarii expres stipulata intr-o reglementare de serviciu, articol si paragraf al Regulamentului intern/Codului Muncii/Contractului colectiv de munca, precum si faptul ca am fost instruit cu privire la obligatia de ma conforma la cerinta respectiva, arunca intregul demers intr-un con de umbra neconform Codului deontologic si, ca atare, neacceptabil. In absenta acestor referinte juridice, administrative sau disciplinare, afirmatiile din Rapoartele mentionate sunt susceptibile de fapte incadrate in alte Coduri, la care nu vreau sa ma refer.
In acest context, va rog sa constatati ca “abaterea disciplinara” invocata nu “s-a mai repetat” dupa cum apare in Raportul conducatorului de munca, pentru ca precedentele admonestari de natura politica concretizate prin doua sanctiuni emise de fostul Director General Sorin Rosca Stanescu – care a recunoscut singur, in scris si public, motivele politice si nu tehnice pentru care s-a disociat de mine in perioada Referendumului anti-Basescu – nu pot fi considerate “abateri disciplinare” sau de natura profesionala.
Va rog asadar, stimata Doamna Judecator, sa analizati cazul conform aspectelor expuse mai sus si sa dispuneti anularea deciziei Nr 086/14.07.2009 .
In eventualitatea in care doriti va pot remite si celalalte Rapoarte la care fac referire.
In primul rand multumesc zecilor de prieteni care m-au cautat si au tinut sa-mi trimita mesaje si celor care s-au solidarizat cu ceea ce tinde sa fie starea de facto a jurnalistului roman: banii sau viata, carnatul sau onoarea. Va multumesc tuturor pentru cele gandite si scrise si celor de la manastire pentru rugaciuni. Ii multumesc senatorului Iulian Urban, fratelui sau foarte bine informat intotdeauna, Viorel Urban, lui Dan Badea, celebrul ziarist de investigatii, la randul lui executat, lui Florin Budescu, aflat in aceeasi familie de jurnalisti loviti pentru ca spun adevarul, fratilor de la Basarabia libera, fiicei lui Cezar Ivanescu pentru dedicatie si solidaritate, Grupului Independent pentru Democratie , bunilor mei colegi de la ZIUA (exista si exceptii), tuturor celor care m-au sprijinit si bineinteles, Danei Iliescu, si echipei de la Curentul, care, ambele, au fost atat de dragute incat sa ma invite public sa scriu la ei editoriale fara cenzura (si da, Dana, zvonul acela e real :). Asa ca trebuie sa mai fac o precizare: nu sunt pro-Basescu – in ce priveste cazul ZIUA era o chestiune de deontologie profesionala – ci, personal, sunt anti-tot, si aici ma refer la intreaga clasa politica plus ideologii lor de serviciu, neo si vechio-kominternistii.
Multi dintre cei care au comentat sau mi-au trimis mesaje pe e-mail se intreaba acum daca nu e si chestiunea cu statuile la mijloc pe langa cenzurarea interviului cu Cristoiu si contestatia facuta la tribunal. Acelasi lucru l-am intrebat si eu pe Vantu care, dupa ce a spus ca este regretabila manifestarea catavencilor (desi el “nu poate fi educatorul lor”) mi-a transmis ca o sa investigheze personal daca exista vreo legatura intre cele doua evenimente. La ora la care am vorbit parea sa n-aiba habar. M-a asigurat ca nu el are ceva cu mine si nici n-ar putea sa aiba, pentru ca ma stimeaza. Stiu – am cazut de acord – mafiile de la nivelele inferioare sunt cele activate in cazul meu. Oricum, suprapunerea celor doua incidente da nastere la interpretari care pot fi extrapolate, i-am spus. A ramas ca ma suna sa ne lamurim. Pentru ca s-ar putea sa fie si o a treia chestiune, ceva mai interesanta…
La futilul Referendum anti-Basescu, fostul director al ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, mi-a tras pentru pozitia mea “pro” doua avertismente “de munca”, motivate politic, si mi-a taiat salariul, incercand sa ma dea afara cu forta. L-am sustinut pe Basescu pentru ca era slab si l-am infruntat pe Rosca pentru ca era puternic. Dreptatea a fost de partea mea si a presedintelui. Basescu a castigat iar Rosca a fost nevoit sa bata in retragere. Avertismentele sale erau ilegale. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca pentru noul sef cu ZIUA de pe plantatia lui Vintu, Mihai Pilsu, acestea au ramas… legale. Motiv pentru care, inventand o problema tehnica total mincinoasa, a cenzurat un interviu cu Ion Cristoiu vs moguliada anti-Basescu, dupa care, pentru ca “faceam gat”, mi-a tras si un “ultim avertisment scris”. Carevasazica, celalalte doua au ramas la dosar. Bravo, Rosca, m-ai “facut”!
In fond, care era problema cenzurarii interviului cu Cristoiu? In primul rand, Jack le demonstra prostia; si asta poate sa si doara, am auzit. Esenta interviului: cu o haita de hiene urland cu spume la gura si muscandu-l de cur pe Basescu nu o sa determini electoratul sa nu-l mai voteze, ci dimpotriva. Rezultatul va fi acelasi ca si la Referendum: majoritatea va vota tot cu Basescu, victima dar si omul cu trei coaie, care se bate singur cu toata cloaca de moguli corupti si inavutiti securistic furand si sugand din averea poporului.
E, in loc sa bage la cap sfaturile lui Cristoiu, sfertodoctii l-au ras. Chipurile pentru ca spunea despre Realitatea ca e o colivie de aur si “n-ar fi colegial”. Pai Cristoiu e un finut: Realitatea TV – azi Geoanalitatea TV maine iar Becalitatea sau Baselitatea TV -, dupa cum stim bine cu totii, cei care cu adevarat facem presa, e doar poleita cu aur. In “realitate”, rugina a mancat demult sandramaua. Le cade-n cap!
Pe acest fond, ca sa nu se mai repete vreun “caz”, o rabufnire de adevar ca problema in cauza, ideologii de Monte Carlo au trantit un “manifest” anti-Basescu, scufundandu-se – si luand cu ei la fund si ziarul – dreeept la fundul Snagovului: “ZIUA anti-Basescu”. Pai priviti singuri unde a dus tampenia asta: un ziar care, in vremurile sale normale, bune, la un pamflet de-al meu batea la aproape 8000 de accesari, a ajuns astazi sa se chinuie sa atinga 2-3000 de afisari la un “cap de ziar” – “anti”! Super inteligent, nimic de zis. Asta in timp ce acest simplu blog, fara nici o sustinere financiara sau vreo promovare, alta decat cea facuta de prietenii internauti, multi necunoscuti – si carora le multumesc din suflet – ajunge la circa 10.000 de accesari zilnic (si 2.000.000 de cititori intr-un an si jumatate)!
Inapoi la “anti”: pe noi, ziaristii care facem ZIUA, ne-a intrebat cineva? Pe mine, unul, nu. Desigur, nu sunt actionar (desi ar fi fost normal sa fiu pana acum, la cate beneficii am adus ziarului) dar am, totusi, o functie de conducere – Senior Editor – la care am ajuns dupa 14 ani (Dumnezeule!) de munca la acest ziar, pornind de la reporter de teren si foto-reporter cu o experienta castigata in Statele Unite, unde m-am refugiat, temporar, dupa mineriada. Am luat vreo zece premii de presa, am scris niste carti, m-au impuscat unii-altii, pe cateva fronturi ale lumii, am fost otravit in “campul muncii”, am stat la masa cu Bush tatal, am procese grele, deschise de dusmanii libertatii presei si ma ameninta otrepe anti-Romania, am infiintat mai multe organizatii viabile, nationale si internationale, am dus cateva campanii de rasunet si am militat pentru adevar, de cand ma stiu. Conteaza? Probabil ca nu. In vremuri de sclavie si de pupincurism, a spune adevarul nu este un act revolutionar, cum spunea Orwell, ci de-a dreptul sinucigas.
Sa ma-ntorc la ragetul ultimilor neuroni: bunul simt cerea sa fie informat fiecare redactor, indiferent de functie: bai, ziaristule, bai boule, uite, muschii mei “vrea” asa. Iti convine, bine; nu, cara-te! Dar iti spun ca sa ai timp sa-ti faci bagajele.
Dar daca tin cu Oprescu, am voie sa dau din coada si din pix? Ce legatura are optiunea politica a unui cetatean cu profesionalismul si meseria si datoria de a spune si scrie adevarul? Suntem ziaristi sau sclavi vanduti si cumparati la bucata? Daca va castiga tot Basescu ce se va intampla cu ziarul: se va auto-dizolva (oricum acolo se ajunge!)?
Cum ar putea un om normal la cap, un ziarist responsabil, sa fie de acord cu o asemenea aberatie, ca cea inventata la masina de stors – vorba senatorului Iulian Urban – flegme pentru Basescu? Ce rahat mai e Constitutia, care apara negru pe alb libertatea de expresie? Bun, sa zicem ca azi am de ce sa il critic pe Basescu si o si fac, cu nerv(i), dar daca maine salveaza Romania de la un dezastru, eu, ca ziarist “anti-Basescu”, ce trebuie sa fac: sa-i trag un scuipat intre ochi?
Si daca eu sunt “anti-tot”, si sunt “pentru” cei independenti de politica, cei 80% scarbiti, ca si mine, de aceeasi si aceeasi cloaca abjecta? Cand vad, ca ziarist, vreun prostanac, cum calca-n strachini, zi de zi, ce fac? Ma duc si zic: Sefu’, pot sa-i dau o Moneda Unica Europeana in bot candidatului Karzai? Dar lui Buscu?, ca veni vorba de MUE.
Una peste alta, eu mi-am facut contestatia la “ultimul avertisment”, conform Codului Muncii, si am asteptat linistit, ca legea sa faca ordine. Nu m-am dus sa urlu pe la televiziuni ca sunt cenzurat, cum facea agenta pitigaita de la Cotidianul (desi articolul ei era on line), ca sa nu afectez imaginea ziarului; la care tineam. Am zis sa astept Justitia. Daca nu ar fi fost greva magistratilor, pana acum poate era solutionata si contestatia si s-ar fi rezolvat legal si pretinsa “incalcare a liniei editoriale” in baza careia a fost eliminat interviul neconvenabil, sub un pretext cel putin stupid.
Dar… a mai intervenit ceva… Hop si-asa. Deocamdata atat.
Pot sa va mai informez ca azi/ieri (depinde cand cititi – deci miercuri) mi-au fost confiscate mijloacele de munca: calculatorul si telefonul mobil, impreuna cu numarul, care odata era personal, si mi s-a oferit un nou birou, intr-o debara. Salariul mi-a fost redus pana la cel minim pe economie, conform smecheriilor patronilor de presa.
Azi imi dau demisia! (era o gluma 🙂
Voi reveni! Cu afacerea securisto-ziaristica si un Raport detaliat despre “Cazul Roncea” (cum ii placea lui Rosca sa zica) “reloaded” si statutul jurnalistului roman. Raportul Oxford Analytica, o palida reflectie a situatiei reale… Promit sa va placa, unora, si sa va stea in gat, altora.
PS: Imi spune un prieten azi: daca prostia ar durea s-ar auzi un muget peste oras, deasupra redactiei ZIUA. Eu as adauga si Piata Victoriei si alte cateva locatii “selecte”…
“Bomba” prezentata cu atata tam-tam zilele acestea in presa, privind Afacerea arhivei lui Gorbaciov e buna dar e rasuflata rau. Slabii cunoscatori ai istoriei recente o inghit pe nerasuflate si o toarna pe masa presei asemenea. In realitate, baietii HotNews nu fac decat sa reproduca fara jena ceea ce ZIUA (pe vremea cand ZIUA era ZIUA) a scris, hat, in urma cu niste ani, publicand inclusiv in facsimil astfel de documente, provenite de la prietenul nostru Vladimir Bukovski. Nu-i rau daca vin cu informatii suplimentare dar “bomba” era acum niste ani, cand Iliescu era presedinte si ne ameninta ca ne da in judecata pe capete, si pe jurnalisti si pe Bukovski personal.
Iata o parte dintre articolele scrise de noi, respectiv de mine si George Damian, inca din mai 2006. Pentru ce am publicat, Administratia Prezidentiala Rosie, prin vociuca si un comunicat oficial cu antet de Cotroceni semnat de Corina Cretu (pe care l-am pus in rama), ne-a amenintat voios ca ne da in judecata.
Iliescu KGB
Vladimir Bukovski are documente care dovedesc ca Revolutiile din Est au fost planuite la Moscova * “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului Politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei. Am gasit decizia BP al PCUS in acest sens”, a declarat celebrul disident rus * Pentru Romania, Gorbaciov l-a ales pe Iliescu * “Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. care l-a inlocuit pe Jivkov in 1989), a spus: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania” * “Gorbaciov a replicat: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!” * Planurile Kremlinului au fost puse in practica de KGB * Disidentul a avertizat, la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov, ca trebuie sa scapam de angrenajul securisto-comunist care ne secatuieste tara * “Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. (…) Romania are acum sansa de a rezolva aceste probleme”, a spus Bukovski * El a mai avertizat ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”, adica a “mafiei KGB” in special
Disidentul rus Vladimir Bukovski, prezent la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov ca invitat special al Asociatiilor Civic Media si “15 Noiembrie 1987”, a declarat, ieri, ca detine documente care atesta ca planurile revolutiilor din estul Europei au fost intocmite la Moscova. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar ca “Ion Iliescu este bun pentru Romania!”. “Intr-unul din documente, Gorbaciov li se adreseaza liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. Petar Mladenov care l-a inlocuit pe Todor Jivkov in 1989), spune: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania”. Gorbaciov spune: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!””. Revolutiile, perfectate la Moscova
Vladimir Bukovski a precizat ca documentele pe care le detine demonstreaza ca planurile revolutiilor din estul Europei de la sfarsitul anilor ’80 au fost intocmite la Moscova. “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei, am aceste documente. Intreaga idee a revolutiilor apartine planului sovietic. Am gasit decizia Biroului Politic al PCUS in acest sens”, a declarat Bukovski.
Scriitorul rus a mai apreciat ca Romania ar trebui sa faca ceea ce alte tari fost comuniste nu au reusit: Sa treaca la curatarea tarii de postcomunism. “Cred ca este un moment foarte important, exista un singur lucru pe care Romania poate sa-l faca acum, un lucru pe care altii nu l-au facut. Se poate trece la curatarea tarii de postcomunism. Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe tari au incercat, dar nici una nu a incheiat acest proces. Romania are acum sansa de a rezolva aceasta problema”, a subliniat Bukovski. Romanii sa-si recapete resursele de la mafia KGB O alta tema a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale Romaniei. Bukovski considera ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”. In opinia lui Bukovski “strainii” care au acaparat resursele energetice ale Romaniei sunt organizatii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul il vede pentru ca romanii sa-si recastige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denuntat contractele frauduloase facute in deserviciul statului roman. El a afirmat ca Lukoil-ul este o institutie care apartine KGB si ca exista multe alte domenii industriale in Romania in care urmasi ai KGB isi fac simtita prezenta. Angrenajul securisto-comunist secatuieste Romania Bukovski a sustinut ca, in opinia sa, poporul roman este unul dintre putinele popoare, alaturi de polonezi si israelieni, inzestrat cu putere interioara si dinamism si ca trebuie ca oamenii sa faca eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secatuieste tara. Bukovski a salutat intentia crearii la Brasov a unui Centru al Rezistentei Anticomuniste si si-a manifestat intentia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care isi asuma sarcina realizarii Procesului Comunismului. In finalul discursului sau, disidentul rus a precizat ca “se intoarce oricand cu interes in Romania pentru ca aceasta tara a ramas una dintre putinele interesante in contextul in care aici se intampla tot timpul ceva”. Internetul, piedica in calea refacerii URSS
“Daca Romania nu reuseste sa scoata comunistii din spatiul public pentru 5-6 ani o sa dispara ca natie. Comunistii oricum nu vor muri daca se retrag o perioada in afacerile private. Daca nu reusim sa impiedicam reorganizarea comunistilor intr-o Mafie in fostul bloc sovietic sansele de supravietuire sunt foarte mici”, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: “La ora actuala, in Rusia la conducere se afla esalonul al doilea al KGB care incearca sa refaca Uniunea Sovietica. Aceasta nu se poate intampla deoarece URSS a putut supravietui doar intr-un vid informational, iar in ziua de azi Internetul reprezinta cea mai importanta piedica pentru refacerea URSS”. Florin Postolache: Comunismul inca subzista Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov, Florin Postolache, a subliniat in discursul pe care l-a sustinut ieri: “Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic. Condamnarea comunismului a fost respinsa pana in prezent de reprezentantii statului”. Cea mai stricta forma de opresiune
“Comunismul, odata ajuns la o forma statala, este cea mai stricta forma de control si opresiune cunoscuta in Europa remarcandu-se printr-o lunga serie de deportari, crime, masacre, atentate la existenta si demnitatea umana. Cu toate acestea exista o istorie a rezistentei comuniste, a incercarilor repetate de redobandire a demnitatii indivizilor si popoarelor aflate in spatiul carceral al imperiului sovietic”, a aratat Florin Postolache in discursul sau. “In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959 Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de “, a mai aratat Postolache. Paul Goma, rezistenta morala Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov a subliniat ca “Rezistenta morala izolata poate totusi functiona, cum spunea unul dintre cei mai celebri disidenti anticomunisti polonezi, Bronislaw Geremek, . Acest fel de intransigenta morala este aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. In 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea Carta 77 din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu . Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara”. Miscarile anticomuniste muncitoresti
Florin Postolache a rememorat si miscarile de opozitie fata de comunism ale muncitorimii: “Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. Odata greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate. Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist”. Pagina realizata de George DAMIAN, Victor RONCEA
Chemati la Tribunal
Iliescu trebuie sa aiba curajul de a-si marturisi vina, sa aiba curajul de a spune poporului roman, barem acum, ca l-a mintit timp de 15 ani, a transmis Bukovski unui mic grup de jurnalisti si istorici care l-au intampinat la Bucuresti pe celebrul incomod al tuturor regimurilor totalitare derivate din cel sovietic. “Iliescu trebuie sa mai aiba si barbatie. Stiu ca v-a amenintat ca va da in judecata, ca da ziarul ZIUA in judecata pentru ca ati sintetizat spusele mele privind conspiratia decembrista. Sa aiba curajul sa ma dea pe mine in judecata! Il astept la Londra, unde Justitia nu este aservita clientelar noii nomenclaturi a fostului FSN. Sa aiba barbatia de a se lupta cu mine, nu sa trimita comunicate si sa ameninte jurnalistii liberi prin purtatoarea sa de cuvant”, ne-a spus Bukovski in timp ce – surprinzator! – insasi Corina Cretu, facand ochii foarte mari, trecea pe langa grupul de tineri adepti ai anti-comunistului. Prin aceasta trecere vaporoasa, institutia prezidentiala a ratat o noua sansa de a-si demonstra o posibila verticalitate, chiar intr-un moment inopinat. “Iliescu trebuie sa aiba curajul de a recunoaste ca a participat la o conspiratie prin care se intentiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul roman merita acest lucru: sa afle adevarul”, a continuat imperturbabil Vladimir Bukovski, privind de departe la Corina Cretu. “Tot asa cum esential pentru democratia romaneasca este inceperea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atat de asteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect si nu voi inceta sa o fac pana cand dreptatea nu va triumfa. Am strans tone de materiale, din arhivele KGB si ale PCUS. Doi Gb in format zip. Printre acesti bytes se afla si presedintele vostru cu conspiratiile sale. Sa ia aminte Iliescu: adevarul intotdeauna – dar intotdeauna – va iesi la lumina. Voi aveti misiunea asta si stiu ca o veti indeplini, in numele dreptatii, a milioanelor de victime ale comunisului. Il provoc pe Iliescu sa-mi raspunda!”, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski presedintelui Ion Iliescu. Victor RONCEA
Acuzele lui Bukovski pentru care Iliescu ne cheama la tribunal – “Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei”
Incercarea purtatorului de cuvant al Administratiei Prezidentiale de a arunca in ridicol afirmatiile extrem de grave ale lui Vladimir Bukovski, un simbol mondial incontestabil al luptei impotriva comunismului, descalifica insasi institutia pe care o reprezinta. Disidentul care s-a impotrivit uriasei masinarii de strivit oameni a sistemului sovietic nu a acredidat nicaieri in interviul sau ideea ca “”Solidaritatea”, sindicatul polonez al lui Lech Wallessa, “Masa Rotunda” de la Varsovia, Papa Ioan Paul al II-lea, Havel si Carta 77 din Cehoslovacia, toate au fost planificate si organizate (sic) de KGB, si, respectiv, cei numiti au fost agenti ai Moscovei!”. Nu. Vladimir Bukovski s-a referit doar la un sigur personaj astfel: Ion Iliescu. “Mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu”, spune Bukovski. “Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. (…) Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva”, mai completeaza reputatul sovietolog.
Pentru edificare, oferim din nou afirmatiile disidentului sistemului sovietic privindu-l pe Ion Iliescu, care si-a exprimat intentia sa ne dea in judecata. Afirmatiile dizidentului sovietic releva faptul ca Ion Iliescu a actionat ca agent al structurilor fostei URSS. (Victor RONCEA).
“Iliescu a fost informat cu aproape un an inainte despre posibilitatea schimbarii… si el sa devina omul Moscovei.”
“Stiti foarte bine jocurile pe care le-a facut Moscova in Basarabia si Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum stiu clar din documente ca au existat discutii intre Gorbaciov si Iliescu pe acest subiect, menite sa impiedice Moldova sa isi castige independenta, lucru care le-ar fi creat probleme amandurora. Deci au hotarat intre ei sa mentina statu-quo-ul Moldovei.”
“”Vandut” (Republica Moldova, n.red.) nu e cuvantul potrivit, (Ion Iliescu, n.red.) nu a fost platit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc intre doi comunisti, fosti colegi la Moscova. Nu, (Ion Iliescu, n.red.) nu a vandut-o. Pur si simplu a cedat-o ieftin, as putea spune ca a fost un cadou fratesc, asa cum o arata documentele.”
“Acum doar puneau pe hartie roadele acestei prietenii, in urma careia Iliescu i-a facut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, daca stai sa te gandesti cum functioneaza relatiile intre tovarasii comunisti. Desi, sa fim drepti, si celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – multi dintre liderii lor erau, ca si Iliescu, oameni adusi in fata de Gorbaciov, pe teritoriile lor stationau inca armate sovietice. Dar e si o deosebire majora, chiar daca Iliescu a facut ce faceau si altii in Europa de Est. Iliescu voia sa continue sa apartina Estului, nu dorea sa se indrepte spre Vest. Deci nu poti sa-l invinovatesti pentru tratat in sine, dar pe de alta parte e foarte interesanta problema in ceea ce priveste Moldova. De pilda, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul sau si nici cehii n-au facut asta. Doar Iliescu a fost mai “generos”.”
“Iliescu a hotarat cu Gorbaciov ca Moldova sa ramana in Blocul Sovietic, iar Romania nu va pretinde in veci vreun drept asupra acestui teritoriu.”
Iliescu “facea parte dintr-o noua generatie de tineri lideri pro-sovietici si a fost educat in acest spirit la Moscova. Banuiesc ca a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decat oricine altcineva dintre liderii comunisti din Romania si de aceea banuiesc ca in ’89, cand se planuiau revolutiile din Europa, l-au ales pe el pentru Romania. Trebuie sa existe un motiv pentru asta, nu se poate sa fie doar pentru ca e atat de cumsecade, cum pozeaza astazi.”
“Nu stiu foarte multe despre asta (despre stirea potrivit careia Iliescu ar fi colaborat cu KGB-ul, n.red.). Nu pot decat sa presupun. Adica, oricine a studiat la Moscova in anii ’50 a fost recrutat intr-un fel sau altul… nu neaparat de KGB, putea sa fie Departamentul International al CC al PCUS sau asa numitul Departament Est European al CC. Cu siguranta a avut relatii speciale cu Moscova – daca pe linie politica sau de politie secreta, nu stiu deocamdata. Dar nu conteaza, de fapt nici nu conteaza ce fel de relatii a avut, atat timp cat aceste relatii erau “speciale””.
“Da, cred ca asa stau lucrurile (ca Iliescu a avut relatii “speciale” cu Moscova, n.red.). Adica, toti cei care studiau acolo erau o tinta pentru recrutare, nu neaparat de catre KGB – putea fi o recrutare politica. Si a ramas prieten cu Moscova in toti anii carierei sale in aparatul comunist.”
“E drept ca mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu, dar odata cu accesele de megalomanie ale lui Ceausescu si de sfidare a Moscovei, acestia au fost izolati, marginalizati.”
“Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens sa intram in toate detaliile. Nu conteaza cine era si in ce pozitie in acel moment. Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregatise schimbarea regimului Ceausescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvarii Nationale, ajungand dupa decembrie liderul suprem al operatiunii.”
“E foarte important sa stii in cine poti avea incredere. Si se pare ca Gorbaciov avea toate motivele sa aiba incredere in Iliescu. Il cunoscuse cu 40 de ani in urma si stia ca fusese recrutat de Moscova, asa ca Iliescu a fost in mare masura alegerea lui Gorbaciov.”
“Am o serie de documente, de dovezi, (despre trecutul comunist al Romaniei, n.red.) acum am trecut la analizarea tuturor hartiilor pe care am reusit sa le scot din arhivele CC al PCUS in 1991 – 1992. O sa le fac publice cat de curand.” ZIUA
(alte facsimile si stenograme reproduse din arhivele Gorbaciov, disponibile in ziar)
“- De ce, batrane, de-atat vreme / Cu mana-ntinsa tu stai si-acum? – Cersesc la lume un dram de minte / Pentru-nteleptii de peste drum” Epigrama Statuii lui Ion Heliade Radulescu de la Universitate
În urma Operaţiunii de De-Mascare, iniţiată de ziarul „Curentul“ şi Civic Media, prin îndepărtarea măştilor groteşti de pe statuile de la Universitate, o serie de oameni de cultură, membri ai Academiei Romåne, istorici, s-au alăturat acestui demers, trimiţånd o scrisoare deschisă Preşedinţiei Romåniei, Guvernului, Prefecturii precum şi Primăriei Capitalei, în care cer elaborarea unei norme legislative care să interzică şi să pedepsească expres astfel de ofense şi „intervenţii“ din sfera mediocrităţii subculturale aduse unor monumente naţionale şi chiar să extindă aceste prevederi pentru toate monumentele istorice de orice fel, clădiri sau ansambluri statuare acoperite cu tot felul de cårpe cu pretenţie de reclame, în pofida bunului simţ. În acelaşi document, intelectualii solicită îndepărtarea oricăror urme „ale sacrilegiului care ne aduce aminte de procedurile Armatei Roşii a Uniunii Sovietice care trecea la des-figurarea metodică a monumentelor naţionale imediat după ocuparea oraşelor ţărilor invadate“, apreciind că „mai există romåni şi organizaţii care ştiu să apere onoarea naţională şi şi-au propus acelaşi lucru, indiferent de consecinţe, respingånd invazia prostului gust ignar şi degradarea memoriei naţionale“. Reamintim cititorilor noştri că demersul ziariştilor de a curăţa valoroasele monumente a declanşat riposte violente din partea celor de la „Academia Caţavencu“, cei care au lansat „campania ecologică“, cum le place să numească acest kitsch.
Redăm „Apelul la demnitate“ semnat de academicieni şi mari oameni de cultură din Romånia care susţin că „protejarea memoriei istorice este o prioritate naţională“
„Profanarea şi des-figurarea monumentelor istorice de la Universitate, statuile lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret şi Mihai Viteazul, piloni ai culturii şi şcolii romåneşti şi edificatori ai statului naţional, survenită chiar la împlinirea a 550 de ani de la atestarea documentară a oraşului Bucureşti, este o nouă detestabilă ofensă la adresa demnităţii naţionale a romånilor, după acţiunea similară petrecută anul trecut, ce a vizat statuia Eroilor Pompieri. Acoperirea figurilor iluştrilor noştri înaintaşi cu o aşa-zisă mască de gaze roz cu o excrescenţă trompiformă este pe de o parte un gest de prost gust – specific kitsch-ului de cea mai joasă factură – şi pe de altă parte reprezintă o des-figurare simbolică ce atinge limitele obscenităţii. Sacrilegiul s-a executat în absenţa oricărei minime morale sub pretextul unei îndoielnice campanii «ecologice» de o factură suburbană, cu încălcarea unor elementare reguli de protecţie a patrimoniului cultural. Aşa ceva nu s-ar putea vedea în nicio altă capitală a lumii civilizate, unde intervenţii de acest tip asupra unor monumente istorice cu valoare de simboluri naţionale sunt de neconceput. În cazul anterior – profanarea statuii Eroilor Pompieri – faţă de care am protestat cu toţii energic, ministrul Culturii de atunci a recunoscut că avizul «a constituit o eroare» şi a afirmat că «pentru evitarea unor situaţii similare, ce pot aduce atingere identităţii noastre naţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor are în vedere modificarea Legii nr. 422/2001 în sensul interzicerii amplasării tuturor reclamelor pe monumentele istorice din România». Ce s-a întâmplat cu această promisiune? Mai mult, tot atunci, prefectul Capitalei a cerut demontarea imediată a construcţiei care acoperea statuia, înainte «ca legea să intre în vigoare», afirmând răspicat că «acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată în Bucureşti». Nu putem înţelege cum, de data aceasta, chiar ministrul Culturii, care are între atribuţii protejarea monumentelor istorice, a aprobat o asemenea batjocură a memoriei celor mai de seamă simboluri ale educaţiei şi unirii naţionale, mai ales când aceste monumente sunt clasate de importanţă naţională şi universală, iar Legea Monumentelor prevede că «desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii». Cerem autorităţilor responsabile elaborarea unei norme legislative care să interzică şi să pedepsească expres astfel de ofense şi «intervenţii» din sfera mediocrităţii subculturale aduse unor monumente naţionale şi chiar să extindă aceste preve-deri pentru toate monumentele istorice de orice fel, clădiri sau ansambluri statuare acoperite cu tot felul de cârpe cu pretenţie de reclame, în pofida bunului simţ. Cerem imperios Primarului General al Capitalei, Domnul Sorin Oprescu, să dispună de urgenţă aplicarea legii şi îndepărtarea oricăror urme ale sacrilegiului care ne aduce aminte de procedurile Armatei Roşii a Uniunii Sovietice care trecea la des-figurarea metodică a monumentelor naţionale imediat după ocuparea oraşelor ţărilor invadate. Apreciem că mai există români şi organizaţii care ştiu să apere onoarea naţională şi şi-au propus acelaşi lucru, indiferent de consecinţe, respingånd invazia prostului gust ignar şi degradarea memoriei naţionale. Cerem Primului Ministru, Emil Boc, să sancţioneze de urgenţă astfel de initiaţive suburbane acţionånd în sensul respectării demnităţii romåneşti, după cum s-a pronunţat în repetate rånduri şi Preşedintele Traian Băsescu. Reprezentanţii Statului romån şi ai Guvernul Romåniei au datoria de onoare să contri-buie cu adevărat la redarea demnităţii naţionale romåne şi nu la subminarea oficială a acesteia“. Semneaza (si lista ramåne deschisa): Academician Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, Presedinte de onoare al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie Academician Alexandru Surdu, presedinte al Sectiei de Filosofie, Teologie, Psihologie si Pedagogie a Academiei Romåne Gabriel Tepelea, membru de Onoare al Academiei Romåne Academician Stefan Stefanescu Academician Razvan Theodorescu Academician Augustin Buzura Academician Constantin Balaceanu Stolnici Radu Campeanu, fost detinut politic Prof Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, fost detinut politic si vice-presedinte al Comisiei Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii Ing Constantin Ciuceanu, fost detinut politic, fost secretar general al Comisiei pentru Protectia Mediului – Bucuresti Preot Prof Dr Florin Serbanescu, Consilier Patriarhal, Sectorul Patrimoniu Cultural Col (r) Mircea Dogaru, istoric, presedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate Prof Univ Dr Ioan Scurtu Prof Univ Dr Ilie Badescu Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu Prof Univ Dr Mihail Diaconescu Prof Univ Dr Octavian Roske Prof Univ Dr Nae Georgescu, eminescolog Prof Constantin Barbu, filosof, eminescolog Prof Bobi Apavaloaiei, arheolog Dr Stela Cheptea, arheolog Prof Univ Petru Ursachi, filolog Magda Ursachi, scriitor Dr Corneliu Ciucanu, istoric Prof Vasile Diaconu, jurist
Surpriza: Victor Roncea publica in Ziua (de maine) un text:
“Cum ar putea Goma si Basescu sa schimbe fata Basarabiei Un prim scandal public de spionaj – o premiera post-decembrista “made in SRI-SIE” – este un subiect gras. De cele mai multe ori, insa, miza reala a unui astfel de eveniment ramane ascunsa. La fel stam si cu “problema Paul Goma” legata de cetatenia sa, furata de comunisti si pe care Guvernul nostru, pretins roman, nu vrea sa i-o dea nici astazi, la aproape 20 de ani de la caderea regimului totalitar. Va propun sa aflati astazi de ce Paul Goma nu-si va obtine, probabil niciodata, inapoi, propria sa cetatenie, romana, un drept natural pe care-l primesti de la Dumnezeu, la nastere. Cazul scriitorului Paul Goma, este edificator si mai actual ca niciodata, scria zilele trecute colegul meu de la Gardianul, Emil Neacsu. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare, a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul roman mi le-a furat in 1977-78.”, reda Gardianul din scrisoarea lui Paul Goma. “Prioritatea numarul 1 a Romaniei o va constitui recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati abuziv de acest drept natural de catre regimul sovietic bolsevic” – a fost un slogan la moda si la Bucuresti si la Chisinau, in perioada alegerilor. Acestea au trecut si romanii basarabeni si bucovineni au ramas la fel ca si inainte. Senatori si deputati, unii mai grasi ca altii, s-au indesat bine mersi in fotoliile de plus de la Parlament, pe spezele bietilor romani din jurul granitelor, multi asupriti salbatic si azi, cum sunt cei din Ucraina. Deconturile au inceput sa curga, afacerile la fel. Numai subiectul cetateniilor romane a disparut cu desavarsire. Ca de obicei, organele au hotarat: “acum nu e momentul”. Iar tutarii de serviciu s-au conformat cu un scurt “sa traiti!”. Daca mafiotilor de stat nu le e rusine, ce zice Presedintele Romaniei si ce explicatii vor da fripturistii care si-au obtinut locurile caldute din Senat si Camera Deputatilor pe lacrimile si suferinta de zeci de ani a romanilor abandonati in fosta URSS?! Este foarte clar: de la parlamentarii ajunsi prin “redistribuirea” sau “rearanjarea” a voturilor sa reprezinte drepturile romanilor din afara tarii – estimati la circa 10 milioane – nu ne putem astepta la nimic. Un atu este la Ministerul de Externe, momentan, reprezentat de Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, care ar trebui sa treaca la elaborarea unei strategii clare pentru congenerii nostri, din jurul granitelor, conform strategiei nationale de securitate a Romaniei, prin care acestia sa fie protejati si, totodata, sa fie eliminata din fasa orice tentativa de profit pe seama acestora. La Ambasada Romaniei de la Chisinau ca si la Ministerul de Justitie trebuie de urgenta sa se treaca la schimbari majore, prin care sa dispara spagarii din sistem, definitiv. Pentru ca pe listele de cetatenii se gasesc mai multi de Mustafa sau Chun-Hsin decat Lesco sau Popa, romani care stau si cinci si zece ani pe liste interminabile aruncate in saci aproape putreziti. Si, nu in ultimul rand – desi, este adevarat, “problema Goma” tine de Ministerul Justitiei – presedintele Romaniei, Traian Basescu, ar putea, printr-o manevra de-a sa clasica, sa-si impuna opinia si sa determine Justitia sa-i ofere scriitorului anticomunist cetatenia inapoi. Astfel s-ar declansa “precedentul Goma” si toti romanii deposedati abuziv de propria lor cetatenie vor putea beneficia automat de aceasta prin simpla dovada a nasterii din parinti romani. Sau nu. Victor RONCEA” Ce-l va fi manat pe Roncea la lupta? Cumva il roade constiinta din pricina comportamentul fata de mine din urma cu doi-trei ani? ïn termeni neaosi, mioritici: tacerea?; ne-raspunsul la texte de-ale mele, trimise, neraspunsuri la cererile mele de exercitare a dreptului de raspuns?
Joi 5 martie 2009
…Bine, trecem cu buretele, vorbim de textul de azi si zicem: -Daca este o incercare, din partea lui Roncea, de a masura nivelul marii din lighean – Dumnezeu cu el: a incercat sa-si aranjeze ploile folosindu-ma si pe mine ca berbece de spart zidul… nerecunoasterii lui ca gazetar de elita (si mai ales: fidel Basescului) : va ramane ce va ramane, pe mine nu ma priveste; -Daca insa, rescurmindu-se cenusa “cazului” meu, o suma de basarabeni si bucovineni vor primi cetatenia romana, atunci voi fi cu adevarat fericit, desi mare scofala nu facusem: pentru a multa oara, “stind-capra”, i-am ajutat pe consangeni sa sara hopul, gardul, santul acesta. Nu-mi facusem decat… meseria eu fiind de profesie “statator-capra”, iar in cazul acesta – deie domnul sa iasa asa cum vrea si Roncea – nu mai provoc doar obtinerea unui favor: un pasaport, ca in 1977, ci recapatarea unui drept de care ai mei, toate milioanele de oameni abandonati Rusului (si Ucrainenului, sa nu fie uitata victima devenita manadreapta a stapanului) fusesera furati, fie direct, fie prin parinti, bunici… Si-atunci… De ce-as fi trist?, vorba poetului…
Miercuri 3 iunie 2009
Sunt obligat sa citez din V. Roncea – promit ca va fi ultima oara, chiar de nu am alta sursa de informatii – citez numai pasajele citate de el, in Ziua: “«Eu sunt nationalista. Sunt foarte nationalista: imi iubesc tara!»”, a afirmat Elena Basescu fata in fata cu Ion Cristoiu, un critic cunoscut al tatalui sau, acum intr-o postura candida, aproape paterna” Ce cuplu fatal: Aia-Mica a lui Basescu – Ala-Micu, cel cu o rata sau oaie violata in mod bestial de un tovaras flacau din Gagesti. Ma opresc numai la citatele date de Roncea: «Dar, daca politicienii sunt ce sunt (porci, explicatia aflindu-se in pasajul precedent – P.G.), eurocandidatele sunt iepe. Cel putin asa ne spune despre Elena Basescu un fel de ziarist, Tapalaga, fost purtator de cuvant la Ministerul Justitiei si consilier special al Monicai Macovei: ca EBA este “o martoaga chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”. Bine-bine, ne intrebam, daca Elena Basescu, la cei 29 de ani ai sai, este o “martoaga cazuta”, cum e, ca intre colege de tarc european, fosta si viitoarea sa colega PDL, destul de trecuta, ca sa zic asa, Monica Macovei? Sau pe unde s-ar fi incadrat, la capitolul euro-patrupede, posibila sa inlocuitoare, membra in “Grupul celor Trei Gratii” civile, Macovei, Weber si Alina Tatiana Mungiu?» In sfarsit, am inteles… “paradoxul romanesc”, vorba lui Sorin Paradoxescu, nepotul monumentului lui Eliade: ïn aceasta Romanie, nu Becali, nu V.C. Tudor, nici chiar Evanghelie – cel Adriean – carevasazica “policitienii”, vorba lui Boc cel Mare – nu bat recordurile de trivialitate, incultura crasa, mahalagisme nesimpatice; in cazul fetei lui Basescu analfabetismul exprimat in repetate randuri paleste pe langa “prestatiile” unor (prea multi) jurnalisti. Este vorba, nu doar de “lipsuri” (de bun-simt, de educatie, de cultura) ci de “plusuri” – ca la Gaura Ungureanu (e-he, daca n-ar fi existat etalonul-aur Adrian Paunescu la specialitatea lingere-cur-prezidential, ai zice ca e primul), iar acum acest Tapalaga, cu numele sau predestinat a tapalagì niste podele inca neimbalegate de opincile consilierului special al procurorului Monica Macovei… Asadar, juna Basescu este: “martoaga, chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”. Sa-mi fie cu iertaciune: toate cele sase (doar atatea) cuvinte tapalagice sunt, nu ale unui manuitor de cuvinte, ci ale unui unui prostalau de tractorist imbetivat la chenzina si care, proaspat respins de o gagica (pai daca puteà a bere borhotita), i-o zice – pre limba lui: «’Ai sictir d-acilea – “martoaga, chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”, ca d-alde tine pot regula o suta…» Daca as avea rabdare, as putea masculiniza femininele folosite de Tapalaga, ca sa i le lipesc lui, pe tapalaga fruntii sale: “Martog, chior, surd, obosit, tamp si cazut”. Uf! M-am racorit. Of! Iata-ma aparator al lu‘ Nuti-a-Basescului! Am si motive: din cate am dedus (din Roncea), fata asta nu a raspuns tapalagismelor azvarlite in capul ei, galeata de zoi. Sa semnifice ca, asa cum este ea, nitel necitita (!), oarecum toanta, are vana de tribun? (trebuia sa corectez, introducind femininul: de…tribuna?)
In cursul acestei luni, in paginile “Romaniei libere” am numarat mai multe articole negative la adresa mea si a Asociatiei Civic Media. Intr-unul dintre acestea, distinsul dumneavoastra analist Tom Gallagher, poate cel mai competent si incisiv comentator strain al vietii politice dambovitene, face insa, in opinia mea, cateva greseli de interpretare a unor realitati triste din societatea civila si presa noastra. In editorialul sau “Jurnalism à la Jekyll & Hyde”, unde se simte un soi de revolta si regret totodata privind situatia actuala a media romanesti, domnul Gallagher il confunda insa pe Sorin Rosca Stanescu cu mine si linia editoriala a ziarului ZIUA cu actiunile Asociatiei Civic Media. Exista, totusi, o suma de diferente. Sorin Rosca Stanescu este directorul general al ziarului ZIUA, in timp ce eu sunt un jurnalist al ziarului ZIUA, care coordoneaza in acelasi timp si o asociatie de media, sustinatoare a conceptului de jurnalism civic. Cred ca asociatia pe care o reprezint deranjeaza multa lume, printre altele si deoarece are niste principii aparte fata de majoritatea agentiilor din Romania, care doar “monitorizeaza” media. Civic Media, de exemplu – si aici solicit sanctiunea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii -, nu accepta ziaristi care au activat in presa comunista. Totodata, dupa cum se stie, militeaza pentru deratizarea presei. In plus, Civic Media, in ciuda tacerii generale a unor lideri de opinie si organizatii altfel extrem de galagioase, este singura organizatie care a reclamat public mogulizarea si cartelizarea presei, considerand ca acest tip de concentrare a puterii media poate fi un pericol pentru democratia fragila a Romaniei. Domnul Gallagher nu a observat aceste “amanunte”. In schimb, ma uimeste cu o afirmatie de neinteles, spunand ca l-am transformat pe seful statului in “inamicul public nr. 1 al Romaniei”, in pofida faptului ca “Victor Roncea si George Damian salutau, in 2005, in paginile cartii AXA: Noua Romanie la Marea Neagra, liniile noii politici estice, de asigurare a securitatii Romaniei, promovate de Traian Basescu”. M-as fi asteptat insa ca un analist cu acribia domnului Gallagher sa caute si sa ofere, cel putin, un citat care sa ateste aceasta afirmatie. Ar fi avut surpriza sa nu-l gaseasca. Aceasta nu inseamna ca nu l-am criticat, pana acum, pe presedintele Romaniei, cand am considerat. Mi s-ar parea o anormalitate si o lipsa de profesionalism sa nu o fac, atunci cand este cazul. Insa conditia presei romanesti este mult mai grava de fapt fata de cum o vede domnul Gallagher de la Londra. Jurnalistul roman, pe langa autocenzura de rutina practicata sub presiunea in care lucreaza la “moguli”, se mai bucura si de punerea la zid a angajatilor mogulilor din “tabara intelectualilor”. M-as fi bucurat daca domnul Gallagher ar fi observat si cum “oameni ai presedintelui”, in calitatea lor dubla sau chiar tripla de agenti de opinie si de oficiali, se folosesc de autoritatea Administratiei Prezidentiale pentru a lansa atacuri tipice perioadei staliniste la adresa libertatii presei, cum nu s-ar accepta, mai mult ca sigur, pe malurile Tamisei. Ma refer aici, de exemplu, la presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, si director al periodicului “Idei in dialog” (patron Sorin Ovidiu Vantu), care a atacat virulent ziaristii de la ZIUA, anatemizati drept “obiectiv detestabili”. Motivul: ziaristii de la ZIUA au indraznit sa sparga Omerta in ce priveste mafia culturala din Romania. Subordonatul sau, Mircea Mihaiet, vicepresedintele aceluiasi institut, a mers mai departe si, in “Romania literara” (patron Dinu Patriciu), a gasit “solutia”: eliminarea ziaristilor incomozi de la ZIUA si din viata publica. Ceausescu, mic copil! Intelectualii in cauza sunt foarte bine ancorati in meandrele concretului: isi iau salariul de la Cotroceni si fac pe aparatorii lui Basescu (de fapt ai propriilor functii), trecand apoi cu sacosele pe la casieria… mogulilor, dusmanii de moarte ai presedintelui. O alta diferenta neobservata de domnul Gallagher in tot acest melanj este faptul ca directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, este vizat de cuplul presedintele Traian Basescu – ministrul Justitiei Monica Macovei. In schimb, eu sunt luat la ochi, chiar in ziarul dvs., de personaje opuse acestui cuplu. Este vorba de presedintele autointitulatei Societati Academice din Romania si prepusa a Grupului pentru Dialog Social, Alina Mungiu-Pippidi, si de cea care ravneste din umbra la scaunul ministrului Justitiei, sorosista Renate Weber (aici are dreptate Tom Gallagher). Pentru Civic Media, explicatia este simpla: operatiunea noastra, “Voci Curate”, a starnit agentii de influenta si spionaj ai unor servicii care isi simt acum periclitata activitatea din randurile presei si ale societatii civile. Pana acum, dupa cum se observa, majoritatea deconspiratilor si ex-nomenclaturistilor transformati peste noapte in vajnici anticomunisti sunt grupati in GDS, centrul ideologic postcomunism si postfesenism. Centrul logistic este asigurat de Renate Weber, sefa Retelei Open Soros. Doamna Weber se simte nedreptatita de domnul Gallagher, afirmand in dreptul la replica pe care i l-ati acordat ca Civic Media a taxat-o dur de nenumarate ori si ca “Victor Roncea a demonizat-o”. Corect. Aici ii dau dreptate doamnei Weber. Criticile Civic Media sunt insa intemeiate: Renate Weber si Reteaua condusa de dansa sustin, prin toate modalitatile, eliminarea simbolurilor religioase din scolile romanesti. Lasand la o parte aberatia in sine, de a te impotrivi in maniera totalitara vointei majoritatii Romaniei – o majoritate credincioasa, slava Domnului! -, practica domniei sale lasa de dorit. Mai precis, cererea antiicoane sustinuta de Renate Weber a fost inaintata si aprobata de CNCD (veritabil Minister al Gandirii orwelliene) din al carui mic comitet central face parte un anume Dezideriu Gergely. Nimeni altul decat un slujbas de-al doamnei Weber, pe care il regasim in Consiliul Director al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Oriunde, in lumea democratica, evident, acest fapt este un conflict de interese strident. Mai mult decat atat, se poate incadra la capitolul coruptie si trafic de influenta. Dar despre aceasta va trebui sa raspunda angajatul Soros la tribunal. In concluzie: avem nevoie de observatiile pertinente ale domnului Tom Gallagher. Cu conditia ca acestea sa fie complete. Altfel, vorbim de jumatati de adevaruri, adica de minciuni prin omisiune.
Сексуальная ошибка консула Выборы в Молдавии пройдут на фоне скандала с Румынией версия для печати Международные наблюдатели, в том числе от СНГ и ОБСЕ, приступили к наблюдению подготовки к внеочередным парламентским выборам, намеченным на 29 июля — последнюю среду этого месяца. В Кишиневе уже гремят скандалы, связанные с выборами. И снова страдают молдавско-румынские отношения. На сайте одной из румынских газет размещена десятиминутная видеосъемка сексуальных игр, которым предается консул Румынии в Молдавии 60-летний Ион Нуйкэ. Он женат, имеет детей. Но в этом ролике уже теперь бывший консул развлекается с молоденькой подчиненной-молдаванкой. Фильм начинается с изображения флага Румынии и под звуки ее гимна. Титры гласят: «Вот так нас хотят «иметь» румыны, как румынский консул в Кишиневе Ион Нуйкэ «поимел» сотрудницу консульства. Смотрите и объединяйтесь, если хотите (имеется в виду объединение с Румынией. — Ред.)». Еще до публикации этот дипломат предпенсионного возраста срочно вернулся в Бухарест и подал в отставку. Министр иностранных дел Кристиан Дьяконеску извинился перед обществом за инцидент, который, по его словам, «не характерен для нашего ведомства». Президент Траян Бэсеску в ответ на реплику “мужчины, бывает, ошибаются” ответил: «Да, но не так, чтобы тебя снимали на пленку!» В Бухаресте эксперты выдвинули версию: румынского консула начали шантажировать молдавские секретные службы, но он не поддался и предпочел ретироваться. «Метод не нов и встречается особенно в практике спецслужб на бывшем советском пространстве для сбора компромата на публичных деятелей», — пишет румынская газета «Зиуа». Румынский политолог Виктор Ронча в беседе с «Временем новостей» отметил, что в той информационной войне, которая ведется вокруг выборов в соседнем государстве, молдавская служба информации и безопасности «одержала новую победу». За два года из Кишинева были отозваны два консульских работника Румынии, которых молдавская сторона обвинила в торговле румынскими визами. Уже в этом году молдаване объявили персонами нон грата и выслали посла Филипа Теодореску и его заместителя. Обоих обвинили в причастности к организации беспорядков в Кишиневе 7 апреля. Они случились после объявления предварительных результатов состоявшихся 5 апреля парламентских выборов, на которых победили коммунисты во главе с президентом Владимиром Ворониным. Как заметил нашей газете Виктор Ронча, «скоро кто-то последний погасит свет в посольстве Румынии в Кишиневе, и, возможно, это будет та самая молдавская девушка из сексуального фильма». Бухарест обеспокоен тем, что в важный момент молдавских выборов из Кишинева некому будет адекватно информировать румынские власти о происходящем. В последние недели президент Воронин продолжал обвинять румынские власти в подрыве молдавской государственности, в частности в облегчении режима предоставления румынского гражданства молдаванам. После апрельских событий Кишинев вновь ввел обязательность виз для румын, чем вызвал возражения Евросоюза, в который входит Румыния. Румынские СМИ постоянно отмечают поддержку Москвы, которой пользуется «коммунистический режим Воронина». Напоминая, что Россия этим летом выделит Молдавии кредит в 500 млн долл., они констатируют, что эта самая бедная страна Европы дрейфует скорее в сторону России, чем Евросоюза. Вячеслав САМОШКИН, Бухарест
Rogozanu protesteaza gen Ajutor, putin viol la Patrasconiu! si se pliaza prin cateva limbi (date tot pe jumatate) – ca si Vintilescu – la adresa lui Nistorescu:
ei, prima zi de muncă… abia acu apuc sa spun si io citeva chestii:
– e o nedreptate ca pleaca asa, dupa un simplu anunt in sedinta, Cristi Patrasconiu – nu e normal ce s-a intimplat azi, am discutat-o cu noul director care a tinut sa-si asume responsabilitatea fara sa ofere explicatii. Sînt oameni pe care nu-i poţi înlătura aşa după o muncă de ani de zile. E mare pacat ca pleaca si Liviu Antonesei. O mare lecţie a acestor zile este fragilitatea incredibila a meseriei – jurnalistul corect a pierdut si bruma de incredere pe care o avea in sine. El este prins intre capricii manageriale şi ceilalţi jurnalişti vînduţi care acum chirăie de fericire de pe margine
– e mare pacat ca ziarul isi ia lovituri de la presa fara coloana, gen Mircea Badea & Roncea, dupa gesturi necugetate facute de Cornel Nistorescu. Tot incerc sa descopar omul care a facut atita bine la EVZ, care ne-a tinut spatele in multe situatii nasoale si care a facut posibila una dintre cele mai tari echipe jurnalistice din ultimii 20 de ani. E si motivul pentru care nu judec pina nu aud macar niste incercari de explicatii din partea d-sale, asta daca un jurnalist (fie el tembel sau fara putere) mai merita sa primeasca vreo explicatie atunci cind intreaba ceva…
– toată chestia cu scandalul Romosan a luat proportii aiuristice. Nistorescu a deschis azi ziarul cu fetele unor ziaristi care au lucrat la Coti şi care i-au criticat deciziile. ma rog, pina la urma le-a dat opiniile criticilor în ziar, e o chestie. Problema e că redacţia nu mai contează în ecuaţia asta. Sînt deciziile unui om şi atît.
– restul se discută în redacţie, după aia pe bloguri.
Singurul articol care analizeaza atent un destin de jurnalist si care chiar mi-a placut e acela al lui Dan Tapalaga. Măruţă a fost echilibrat şi, ca de obicei, interesat sincer de fostii colegi din ziar. restul, bîrfă şi isterie.
Nistorescu ar fi bun de redactor şef în Coreea de Nord. Ar fi o ocazie pentru el! Cornele, sper sa nu parafrazezi titlul ăsta, mîine, la tine în ziar!
Cornel NISTORESCU: O vorbă pentru doi ciumeţi
Nu poţi sări peste garagaţa făcută pe net de două personaje neîmplinite. Este vorba despre Mihnea Măruţă şi Cristian Grosu. Amândoi au lucrat la Cotidianul şi amândoi, fără să se poarte ca nişte ziarişti (adică să verifice), s-au băgat în zarva cu cenzura! Ba guralivul de Grosu mai zice că ar fi necesare comitete de sprijin pentru apărarea ziarelor abuzate psihic. Cine vorbeşte! Coane, vezi că ai condus acest ziar şi l-ai făcut praf! Şi tu, şi Mihnea Măruţă aveţi în cont eşecuri răsunătoare şi pe la alte instituţii. I-aţi vrăjit pe mulţi şi aţi lăsat găuri importante. Două dintre publicaţiile conduse de M. Măruţă s-au şi închis. Aşa că faceţi bine şi mergeţi la biserică şi rugaţi-vă pentru mine şi pentru reuşita acestei încercări. Nu de alta, dar s-ar putea ca Realitatea-Caţavencu să vă dea în judecată şi să vă ceară despăgubiri. Şi aveţi pe conştiinţă experimente jurnalistice cu care intraţi direct pe lista rateurilor costisitoare.
In rest, noul Cotidianul preia modelul mei de mai jos si face o Revista a e-isteriei ziaristilor cu fusta si femeilor cu barba din subpresa de pi shentru:
Înjurătura nu moare şi nici nu se predă Azi – 19:14 0 comentarii „Vai de banii patronilor!“ Azi – 19:35 0 comentariiComentariile „tehnice“ au înţesat blogurile şi site-urile care au scris despre schimbările de la Cotidianul. Apocalipsa după Romoşan Azi – 19:31 0 comentariiMihnea Măruţă, mihneamaruta.ro: Prima decizie importantă a lui Cornel Nistorescu în calitate de director editorial la Cotidianul a fost să scoată de pe site articolul intitulat „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu“, care fusese postat cu mai puţin de o oră înainte, ca material de deschidere, adică subiectul numărul 1 al zilei (de sâmbătă). „Cenzorul“ Nistorescu şi procurorii presei Azi – 20:13 0 comentariiCotidianul a inventariat reacţiile stârnite de instalarea noului director editorial, Cornel Nistorescu, precum şi de către decizia acestuia de a retrage de la deschiderea site-ului cotidianul.ro articolul referitor la relaţia lui Petru Romoşan cu Securitatea. Startul a fost dat de blogurile jurnaliştilor. Blogosfera, moare de grija Cotidianului Azi – 19:29 0 comentariiComentariile internauţilor la postările de pe blogurile jurnaliştilor care au relatat venirea lui Cornel Nistorescu la Cotidianul, precum şi retragerea articolului despre relaţia lui Petru Romoşan cu Securitatea.
Preotul militar Ion Roncea uimeste prin pasiunea pe care a facut-o pentru aviatie. La 43 de ani, cele mai arzatoare dorinte ale soldatului in sutana sint cele de a pilota un avion supersonic, de a sari cu parapanta si de a face un salt cu parasuta. Este hotarit sa-si duca la indeplinire aceste vise alaturi de colegii pe care ii pastoreste in cadrul Bazei 95 Aeriana Bacau, Erou Cpt.av. “Alexandru Serbanescu”.
Inginer si teolog
Inainte de a imbraca haine preotesti, Ion Roncea a absolvit Facultatea Tehnologia Constructiilor de Masini (TCM). Inca din vremea facultatii a facut o pasiune pentru aviatie, insa nu a fost primit la Academie din cauza unor probleme de vedere. Legatura care o avea cu divinitatea i-a indreptat pasii catre teologie. Asa se face ca in 1994 a devenit preot, iar din 2002 este preot militar. Chiar daca nu a reusit sa-si faca o cariera militara, activeaza in acest domeniu, pastorindu-i pe aviatori. “Legatura cu TCM ma ajuta sa inteleg toate mecanismele din aviatia militara. Tot ce am invatat despre aviatie am dobindit aici, la locul de munca. In 2003, am zburat prima data cu un elicopter, dupa ce ma initiasem pe simulator. La mansa am fost doar secund”, a declarat preotul militar al Bazei 95 Aeriana Bacau.
“Pilot de ocazie” pentru a-si intelege colegii
Ion Roncea s-a urcat prima data intr-un avion alaturi de cpt.cdor.rez. Petru Lazar, pilot de incercare in cadrul Aerostar Bacau. “Avionul era din gama celor foarte usoare. Am vrut sa vad ce simt cei pe care ii pastoresc. In momentul in care te desprinzi de pe pamint, treci intr-o alta dimensiune. Nu a lipsit, bineinteles, rugaciunea facuta in momentul decolarii. Personal, cred ca fiecare zbor este unic si impune riscuri”, a adaugat preotul militar. Asa cum era de asteptat, la primul zbor a avut rau de avion, din cauza zgomotului si a vibratiilor foarte mari. Insa, prin antrenament, aceste senzatii dispar in timp.
Prezent la misiuni internationale
Haina preoteasca este asimilata in armata cu functia de ofiter superior, respectiv, locotenent colonel. Statutul de preot militar i-a permis lui Ion Roncea sa participe la misiuni internationale alaturi de colegii sai militari. “In primul rind, este vorba despre obligativitatea asigurarii asistentei religioase, asa cum se asigura logistica sau asistenta medicala. In definitiv, pilotii sau simplii militari sint si ei oameni cu greutati, slabiciuni sau momente de cumpana. In astfel de cazuri trebuie sa le fii alaturi din punct de vedere spiritual si sa-i intelegi din prisma activitatii pe care o desfasoara”, a adaugat preotul bazei 95 Aeriene Bacau.
Sport extrem in sutana
Pasiunea pentru aviatie poate merge pina la extreme. Ion Roncea vrea cu orice pret sa zboare cu parapanta si sa faca un salt cu parasuta. Numai ca in aviatie, lucrurile nu sint atit de simple. Pentru fiecare “miscare” pe care o faci ai nevoie de aprobari. “Am facut raport la comandantul Bazei 95 Aeriana, comandorul Stefan Danila, solicitindu-i permisiunea de a zbura asistat de personal autorizat. Sint dispus chiar sa urmez cursuri de specializare pentru a fi alaturi de militari in cele mai periculoase situatii”, a spus Roncea. Unul dintre parapantistii cu experienta ai unitatii militare este cpt. Daniel Patriche. Recomandarea sa pentru preotul militar este aceea ca inainte de toate sa urmeze cursuri de specialitate iar antrenamentul sa fie unul asiduu, pentru ca este esential acolo sus sa fii in forma buna, chiar daca legatura cu Dumnezeu are “fir direct”.
Originalul Castel „Ţepeş” şi mausoleul în care se află rămăşiţele foştilor lideri comunişti sunt principalele obiective dezvăluite ieri – , în cadrul evenimentului „Porţi Deschise” -, bucureştenilor care au trecut prin Parcul Carol. Dacă mausoleul n-a fost accesibil pentru prea multă lume – a fost deschis doar parţial şi pentru câteva ceasuri -, în jurul castelului din apropiere – ale cărui porţi se deschid doar o dată pe an – au fost, toată ziua, peste 1.000 de oameni. Aceştia au vizitat expoziţia de fotografie organizată de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, ori au asistat la o Paradă a Uniformelor de Epocă, organizată de Asociaţia „Tradiţia Militară”.
„Vrem să fie un eveniment care să-i atragă în special pe copii, vrem ca ei să fie atraşi de cunoaşterea trecutului ţării”, a spus Ion Roncea, reprezentantul Oficiului, despre evenimentul de ieri.
Instrucţie militară după reguli din secolul XIX „La dreapta-mprejur!”, a strigat locotenentul, iar soldaţii din spate au executat scurt. „«La dreaptamprejur »?”, a întrebat mirat un bărbat în vârstă, cu experienţă într-ale milităriei. De fapt, „dreapta-mprejur” e o comandă găsită în regulamentele militare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar locotenentul a avut dreptate. Îl cheamă Mircea Stoica, este preşedintele Asociaţiei „Tradiţia Militară” şi a purtat ieri o uniformă de vânător pedestru. Poate „desface” în date şi termeni militari fiecare element care-i compune uniforma. „Vrem să nu se piardă ceea ce cunoaştem încă despre tradiţia militară pe teritoriul României. Am căutat în arhive regulamentele din epocă, legate de instrucţie şi de alte elemente. Uniformele pe care le purtăm noi au elemente din cele originale”, a precizat Mircea Stoica. Castelul „Ţepeş” a fost construit în 1906, ca turn de apă, în cadrul Expoziţiei internaţionale organizate în acel an. Clădirea reproduce Cetatea Poenari, construită, în secolul al XV-lea, la ordinul lui Vlad Ţepeş. A fost utilizată după 1990 drept corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, iar din 2004 a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Porţile Castelului au fost închise ieri după-amiază, în jurul orei 17.00.
October 2nd, 2009 
VR 
Contestatia jurnalistului ZIUA Victor Roncea
Posted in Uncategorized 
Tags: 
