ZIUA
2007
Pactul Ribbentrop-Molotov-Tismaneanu
Ce sens mai are acum condamnarea consecintelor Pactului Ribbentrop – Molotov, dupa modelul condamnarii comunismului, se intreaba, disperati, multi protagonisti ai societatii civile? Culmea, chiar din aceeasi tabara care a sustinut, in regim de propaganda in masa, “Raportul Tismaneanu”, prin care se falsifica grosolan istoria reala a Romaniei. Corul vanatorilor de gologani si-a dat arama pe fata.
De fapt, daca nu am fi trait sub o alta ocupatie a statului roman, Pactul Stalin-Hitler ar fi trebuit condamnat exact acum un an, in mult cantatul Raport. Practic, prima consecinta directa a acestui Pact asupra poporului roman a fost invadarea teritoriului romanesc de catre Armata Rosie, instauratoarea regimului de ocupatie bolsevic. Cu tot cu crimele in masa aferente – Katyn-urile romanesti din Basarabia si Transnistria – urmate de primele deportari in Gulagurile sovietice. Dar echipa Tismaneanu tocmai asta si-a propus: sa acopere responsabilitatea sefilor lui Molotov si sa ne scoata pe noi vinovati ca popor, dupa cum sintetiza Mihai Pelin. Chiar si Ticu Dumitrescu, fost membru al Comisiei Tismaneanu si apoi toti reprezentantii organizatiilor fostilor detinuti politici si luptatori anticomunisti, reclamau revoltati ca tovarasul lui Vladimir Tismaneanu si Marius Oprea, Dorin Dobrincu, a micsorat pe furis si din condei numarul victimelor comunismului in Romania, de la 2.000.000 la 350.000.
Dupa contestarea fostilor detinuti politici si Biserica Ortodoxa are un studiu stiintific care demoleaza minciunile si falsurile din Raportul Tismaneanu si permite tuturor credinciosilor ortodocsi si luptatori anticomunisti care se simt lezati sa actioneze in judecata autorii si editorii Raportului, respectiv troika Tismaneanu-Dobrincu-Vasile sau Patapievici-Manolescu-Liiceanu, spre alt exemplu. Desi eu vreau ca din 2008 sa nu mai scriu un rand pe aceasta tema, sunt convins ca Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica si tasmanianul moralist o sa-si ambreieze din nou impotriva noastra masinuta de propaganda in frunte cu Evenimentul Zilei, organ al unui trust occidental care explica zilnic ca romanii sunt cei mai mari infractori, nespalati, mitocani si betivi nenorociti din lume. Adica exact ce ne invata sa facem, tot zilnic, celalalt organ de indobitocire in masa al lui Ringier, Libertatea (ce sacrilegiu, Libertatea este primul ziar liber al Romaniei aparut in valtoarea evenimentelor din decembrie 1989!).
Un politruc din echipa Tismaneanu, cu stagii si pe la Moscova, Armand Gosu, redactor sef al revistei “22” a GDS ataca la baioneta condamnarea, in “Romania libera”, unde afirma ca este vorba de “o criza de inspiratie” a Presedintiei si a Romaniei “care a facut jocul Rusiei, poate fara sa vrea”. Apoi mai spune ceva ce numai el poate sa inteleaga: “Prioritatea numarul unu pentru politica externa este scoaterea serviciilor secrete care scurtcircuiteaza si paralizeaza relatia cu Republica Moldova”. Hmm. Sabina Fati, colaboratoare GDS, brusc specializata si ea pe Rusia si Moldova, ii tine isonul, impotriva condamnarii consecintelor Pactului. Este vorba, repet, de consecinte care-si pastreaza valabilitatea si astazi. Numai o curca beata ar putea confunda condamnarea consecintelor Pactului sau contestarea Tratatului din 1947 – semnat de Romania din postura de tara invinsa -, cu negarea frontierelor vestice ale tarii. Romania nu a existat inainte de Axa?, nu a existat inainte de ’47? Ne-au dat nazistii, sovieticii sau puterile aliate propriul nostru pamant? Sa nu uitam ca prima invadare a comunismului in Romania a fost urmata de cea de a doua, legiferata chiar prin concursul puterilor occidentale.
O data barem sa aiba si Romania propria pozitie, nationala. La multi ani, romani!
29 decembrie 2007
Experimentul KGB. Pana cand?
Revolutia nu a existat decat in imaginatia unora. Am fost in strada, ca niste prosti, figuranti in spectacolul de teatru-live cu morti reali. Unii au devenit martiri. Altii au trait si, cu exceptia victimelor directe si ale urmasilor eroilor, au devenit niste profitori ordinari. Pentru trei zile de buluceala, si-au tras terenuri, vile si privilegii. Sa le dea celor care merita: veteranii Armatei Romane, cu lupte de la Prut, Nistru si Stalingrad pana la Budapesta, Viena si Muntii Tatra, detinutilor politici cu zeci de ani de Canal si inchisoare, luptatorilor din munti ai rezistentei armate anticomuniste.
Fenomen unic in Europa ocupata. Multi dintre ei n-au azi nici bani de medicamente.Astazi este clar pentru orice cercetator onest al evenimentelor din decembrie 1989, ca in Romania am asistat si participat la ultima faza a Experimentului KGB de schimbare a Europei de Est intr-un an-gros bun de jefuit bucata cu bucata. Si normal, dupa o asemenea investitie internationala, cum a fost operatiunea de demolare a regimurilor comuniste, trebuia sa rezulte si un profit.
Perversitatea inteligentelor KGB a mers pana intr-acolo incat pana si basarabenilor li s-au oferit “fronturi populare” ale eliberarii, limba romana inapoi impreuna cu Eminescu si “Doina” sa, ca nicicand altcandva. Provocarea Iasi a fost urmata de diversiunea Timisoara, cu sprijinul serviciilor comuniste maghiare si sarbe, interesate in dezmembrarea tarii, si apoi de bomba Bucuresti, dupa revenirea cuplului Ceausescu din Iran. Ceausescu, chiar daca nu vroia sa accepte, stia deja ca-i sosise sfarsitul. Ca nu mai putea sa controleze Reteaua Moscovei. La ultima sa aparitie in cadrul Telejurnalului, pe 20 decembrie, la ora 20.00, Gogu Radulescu, unul dintre pilonii principali ai Retelei, statea chiar la stanga sa.
Punctul cel mai neclar al afacerii “revolutiei” ramane nivelul implicarii Securitatii romane in acest plan, de nestavilit, al eminentelor de la Rasarit. Cert este ca atat generalul Iulian Vlad cat si generalul Stefan Gusa au facut tot posibilul ca trupele Armatei Rosii, masate la granita imperiului, sa nu patrunda in tara. Era oricum, tot ce se mai putea face. Agentii Moscovei pusesera deja mana pe parghiile puterii: Armata si, ulterior, serviciile secrete.
ZIUA a devoalat ieri, cu lux de amanunte, o parte a complotului pregatit pe teritoriul Romaniei. Disidentii PCR de ieri, ca Ion Iliescu, Virgil Magureanu sau Andrei Plesu, erau antrenati sa devina cadrele conducatoare ale FSN-ului de maine. Si astazi ocupa locuri importante in lumina, umbra sau penumbra Puterii. Nici unul nu vrea sa recunoasca, insa, implicarea lor in conspiratia loviturii de stat. Liviu Ioan Stoiciu explica de ce: ar deveni automat responsabili de moartea celor peste 1100 de romani.
21 de acum 18 ani m-a gasit si pe mine pe strazile Bucurestiului, la Romana si, apoi la Universitate, impreuna cu toti prietenii mei. Nici unul nu a pretins beneficiile unei “diplome de profitor al revolutiei”, semnate, culmea!, de Ion Iliescu. Pana pe 13 iunie 1990, cand s-a incheiat brutal Fenomenul Piata Universitatii, cu totii am mai sperat ca vom putea detrona complotistii KGB. Nu am reusit nici dupa 18 ani. Adevarul nu va putea iesi la lumina cat timp acesti oameni si urmasii lor vor controla cele doua state romanesti, ceea ce, trebuie sa recunoastem, se intampla in mare masura. Dupa granita mentinuta intre romani, la Prut, basarabenii o duc azi mai rau chiar decat pe vremea “revolutiei”.
Asadar, cine chiar va dori sa afle adevarul, dupa noi, cand nici macar arhive nu vor mai exista, va trebui sa schimbe total sistemul, sa sparga conspiratia, sa distruga barierele. O Romanie Mare, cu oameni noi, va fi adevarata revolutie a acestei natiuni. Craciun fericit!
21 decembrie 2007
ICR: 10.000 de euro pentru un ungur, 4000 pentru un roman
Institutul Cultural Roman ne ofera un nou “Drept la replica”, de data aceasta la articolul fostului director al ICR-Paris, reputatul scriitor si publicist anticomunist Radu Portocala, publicat de noi sub titlul “Prieteniile paguboase ale conducerii ICR”.
Conducerea ICR crede deja ca trimiterea unor tidule in plic, prin care se eludeaza regulat raspunsul, pe puncte, la reclamatiile de presa si, apoi, stimularea unor sinecuristi ai ICR sa aduca jigniri grave ziarului ZIUA, poate deveni o practica.
In noul “Drept la replica”, la fel, se ignora total oferirea unei explicatii firesti. De exemplu, pentru premierea, din banii contribuabilului roman, a presedintelui unor televiziuni ungare cu o politica anti-romaneasca fatisa. Este vorba de presedintele DUNA TV, Cselényi Laszlo, care raspunde si de postul subsidiar denumit sugestiv AUTONOMIA TV, si caruia ICR i-a oferit pe 11 decembrie, la Palatul Duna din Budapesta, un premiu in bani de 6000 de euro. Tot atunci i-a fost oferit scriitorului maghiar Esterhazy Peter, cu volumul Humanitas “Un strop de pornografie maghiara”, premiul cel mare de 10.000 de euro. Iar jurnalistei romance care cu greu reuseste sa publice “Foaia romaneasca”, Eva Iova de la Gyula, i s-a oferit si ei un premiu, sa fie!, de 4000 de euro. Nu este foarte clar nici de ce la aceasta manifestare a trebuit sa se deplaseze, tot pe banii contribuabilului, si presedintele ICR, Patapievici, si vice-presedintele, Mircea Mihaiesi, si altii, in frunte cu Andrei Plesu.
In acelasi drept la replica, se afirma totusi ceva, legat de teza de doctorat a lui Andrei Plesu, sustinuta in 1977, “Pitoresc si melancolie”, pe care ICR s-a gandit sa o publice la Paris pentru 28.500 de euro. Si anume ca ICR “a primit gratuit, conform contractului de finantare, 200 de exemplare din tiraj”. Ce sa intelegem, ca cele 200 de exemplare sunt tot tirajul care a costat doar 28.500 de euro, si, acum, daca s-a epuizat – dupa cum a constatat Radu Portocala la fata locului, la Editura Somogy -trebuie sa ne asteptam la editia a doua?
Publicarea tezei lui Plesu ar fi fost desemnata de un “juriu independent”, mai afirma ICR. Intrebarea noastra este insa daca nu cumva publicarea acestei teze, din 1977, are totusi vreo legatura cu “prieteniile paguboase ale ICR”, cu faptul ca ziaristul de la “Dilema” Andrei Plesu este promovatorul fizicianului Horia Roman Patapievici sau poate cu faptul ca Plesu face parte din Consiliul de Conducere al ICR sau poate cu faptul ca sotia sa, Catrinel Plesu, este chiar directorul Centrului de Carte al ICR. Daca nici una dintre aceste posibilitati nu poate fi considerata – desi un anchetator OLAF ne-a invatat ca traficul de influenta si conflictul de interese stau la baza coruptiei institutionalizate – ne cerem scuze si propunem ICR sa publice si TOATE celelalte “lucrari” ale lui Andrei Plesu din vremea celor opt ani de cercetator la Institutul de Istoria Artei, aparute in revista institutului, “Studii si cercetari de istoria artei”, si anume: o treime de coloana plus alte opt pagini, in 1972, 15 pagini, in 1978 plus alte 2 pagini, in 1988, dupa ce se intorsese de la cele doua burse Humboldt derulate in Republica Federala Germania.
Asteptam, de asemenea, un “Drept la replica” care sa-l corecteze pe colaboratorul ICR, Ioan Buduca, care afirma: “Vorba lui Goethe: daca o carte se intalneste cu un cap si suna a gol, nu intotdeauna e de vina cartea”. Probabil ecoul sunetului scos a reverberat atat de tare incat conexiunile nu l-au mai gasit pe adevaratul autor, acesta fiind de fapt umoristul si omul de stiinta german Georg Christoph Lichtenberg.
17 decembrie 2007
“Afacerea” Moldova si kosovourile Romaniei
Provocarea serviciilor de informatii rusesti prin expulzarea celor doi diplomati romani presupusi agenti SIE este mai curand un nou avertisment la adresa Uniunii Europene privind kosovourile pe care le poate realiza fosta URSS in actuala UE. In primul rand, in Romania. Miza sta inca ascunsa in confruntarea majora dintre Rusia si SUA in aceasta zona, la granita dintre NATO si UE cu CSI.
Presedintele viitoarei Uniuni Bela-Ruse, Vladimir Putin, avertiza la summitul Uniunea Europeana-Rusia asupra pericolelor pe care le poate declansa “precedentul Kosovo” . Dupa cum atragea atentia si colegul nostru, Vladimir Alexe, primul val al separatismelor cu care suntem amenintati in urma confruntarii SUA-Rusia in Balcani si la Marea Neagra privesc iredentismul maghiar din Slovacia, Serbia si Romania, la care se mai adauga si anumite miscari revizioniste bulgare, care privesc Dobrogea. Transnistria, invocata si ea, nu ar trebui sa ne ingrijoreze: eliberarea de acest balast ar putea duce la o Romanie in granitele ei firesti, de la Nistru pan’ la Tisa. In ciuda agresiunii in crescendo a fortelor rusesti din Basarabia ciuntita impotriva a tot ce este romanesc, un recent sondaj din Republica Moldova certifica faptul ca majoritatea romanilor de peste Prut isi doreste sa fie in Uniunea Europeana. Adica mai aproape de Romania si nu de Rusia si CSI, unde se afla acum. Lor trebuie sa li se adreseze politica nationala romaneasca, daca ar exista una.
Putin, smecher, transmite si o oferta catre UE, NATO si SUA, in contra independentei Kosovo. Vocea influentului si inteligentului ziarist rus, Vitali Tretiakov, transmite: “Nu exista nici un dubiu ca albanezii kosovari vor proclama mai devreme sau mai tarziu (dar in timpul imediat urmator) independenta provinciei Kosovo. Un proces istoric nu poate fi oprit nici prin negocieri, nici prin amenintari sau norme internationale” scrie Tretiakov. “Este clar de ce americanii fac asta. Ei au nevoie de haos cat mai departe de teritoriul lor si de slabirea tuturor potentialelor sau realelor centre de putere de pe mapamond. Uniunea Europeana o face insa din prostie”. Imperialist prin gandire, Tretiakov considera ca “indiferent cum va evolua situatia, Rusia iese castigatoare. Kosovo se separa, Occidentul il recunoaste, iar Moscova are mainile dezlegate. Occidentul se razgandeste (ceea ce este putin probabil) – Moscova isi manifesta influenta”. “Iar spatiul de manevra al separatismului este fara de margini”, spune Tratiakov. “Dezmembrarea Belgiei, unificarea Kurdistanului, Azerbaidjanul iranian plus Azerbaidjanul postsovietic, Albania Mare, renasterea Imperiului Otoman ca mare putere europeana prin alipirea unor teritorii de la tari clasic europene. Dezmembrarea Ucrainei, prin autoproclamarea independentei vestului acestei tari si separarea de Kiev. Dezmembrarea Republicii Moldova si crearea Romaniei Mari”. Asta n-ar fi rau, cu o conditie: ca dupa refacerea Romaniei Mari sa nu urmeze dezmembrarea ei prin Moldova Mare dorita de Vladimir Voronin si prin frontierele interne etnice si religioase imaginate de strategi ca Samuel Huntington sau Zbigniew Brzezinski si, de ce nu?, George Soros.
“Rusia, daca va duce o politica desteapta in cadrul unei strategii bine gandite, isi va realipi teritoriile pierdute. Asta este istoria. Si ea se face sub ochii nostri”, isi incheie comentariul Vitali Tretiakov. Romania, daca este desteapta, va face acelasi lucru. Insa aici trebuie ca reala elita a Romaniei, cea traitor romaneste si nu cea inchipuita sau prefabricata, sa puna umerii la treaba si sa scape de cartite si vectori anti-romanesti, indiferent unde s-ar afla ei.
P.S: Sper ca noile “beep-uri” care se aud in telefonul meu mobil nu au legatura cu subiectul de mai sus.
15 decembrie 2007
Ideologul lui Voronin: “Starea de razboi dintre Valahia si Moldova”
Presedintele Traian Basescu declara inca din aceasta vara, dupa acuzarea de catre Chisinau a unui alt diplomat roman, Alexandru Rus, de trafic cu vize, ca aceea era “ultima provocare pe care o va mai tolera Romania”. Si totusi, acestea au curs lant. Iar un fost agent SIE “auto-deconspirat” la Chisinau il nominaliza pe Vasile Nanea ca securist in urma cu doar opt zile inainte de expulzarea sa. Serviciile speciale nu sunt straine de aceasta prapastie cascata la Prut cand politica UE, NATO si SUA – in care ar trebui sa fie implicata si Romania – este concentrata de fapt pe Nistru.
Regimul comunist condus de Vladimir Voronin a marsat in forta pe operatiuni specifice anti-romanesti dupa ce fostul general de Militie al RSSM a inregistrat nemultumirea Rusiei fata de instalarea bazelor SUA la Marea Neagra. Unul dintre ideologii lui Voronin, Vasile Stati, sustine sus si tare ca Romania si Republica Moldova se afla in stare de razboi: “De altfel, starea de razboi dintre Valahia si Moldova, declansata de valahi in 1429, ba chiar din 1400, se mentine. Valahii pana astazi n-au incheiat – niciodata! – nici o pace cu Moldova”. In toata aceasta ultima perioada, in care agresiunea s-a intensificat rapid, fara a fi contracarata, s-a actionat concertat, de la pedalarea continua pe tezele sovietice ale “limbii” si “natiunii moldovenesti” pana la tracasarea elevilor si studentilor care doreau sa studieze in Romania sau sa viziteze tara. Cei drept, acestia nu sunt doriti nici de anti-romanii infiltrati in sanul administratiei de la Bucuresti, anul acesta, de exemplu, fiind primul an de dupa 1989 cand Autoritatea Nationala pentru Tineret, condusa pana acum o saptamana de UDMR-istul Karoly Borbeli, nu a primit in taberele din tara nici un tanar roman din jurul granitelor. Cu toate ca Traian Basescu si-a inceput misiunea sa de “presedinte al tuturor romanilor” printr-o vizita-surpriza la Chisinau, iar prima sa incursiune oficiala de presedinte al unui stat UE a fost la romanii din jurul granitelor, intentiile sale au ramas doar la stadiul de enunt si proiect. Aparatul MAE, al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, ca si restul sistemului specializat, au virusat si boicotat regulat majoritatea initiativelor destinate romanilor din jurul Romaniei. Nivelul atins de stadiul relatiilor dintre Romania si Republica Moldova este rezultatul politicii dezastruoase, fara cap si strategie nationala pe termen mediu si lung, dusa de toti ocupantii fotoliului din Cabinetul 1 al Ministerului de Externe, si in special a ultimilor doi de dupa 2004, Mihai Razvan Ungureanu si Adrian Cioroianu, ambii proveniti din complexul ideologic al GDS-Soros-Colegiul Noua Europa, dupa cum observa azi analistii si acuza factori politici ai Opozitiei de la Chisinau si Bucuresti. Serviciile de informatii responsabile de spatiul rasaritean romanesc sunt insa in egala masura responsabile. Apartenenta celor doi diplomati expulzati la Serviciul de Informatii Externe transpare straveziu din declaratiile Ministerului de Externe de la Chisinau, si nu numai.
Increngaturile serviciilor speciale
Fostul agent SIE Mihai Contiu, jurnalist roman incartiruit in prezent peste Prut, la oficiosul guvernamental “Moldova Suverana”, are si el un rol in aceasta “Afacere” cu bataie lunga. Cu doar opt zile inainte de expulzarea celor doi diplomati, Contiu a primit ordin “sa sparga buboiul de la Ambasada Romaniei”, dupa cum enunta chiar el in august anul acesta in oficiosul pro-comunist. Iata ce afirma fostul jurnalist de la “Ora” liberala de la Bucuresti in “Moldova Suverana” de la Chisinau, pe 4 decembrie a.c., intr-un editorial impanat cu dezvaluiri si dezinformari intitulat “Amestecul liniei dure in politica moldoveneasca – Serviciul de Informatii Externe controleaza sau nu Ambasada Romaniei de la Chisinau?”: “Ambasada Romaniei de la Chisinau, in ciuda tuturor scandalurilor si suspiciunilor care planeaza asupra ei, continua sa fie condusa de aceiasi oameni, asta pentru ca, musamalizand totul, vezi Doamne, cancelariile occidentale nu trebuie sa vada ce probleme are diplomatia romaneasca, cel putin asa crede Romania oficiala informata de catre serviciile speciale care actioneaza aici. Explicatia este simpla, iar acest lucru ii priveste si pe Mihai Razvan Ungureanu si pe Adrian Cioroianu: Generalii SIE pot avea orcand un dosar al vreunui diplomat, iar acesta, de teama publicarii lui, devine usor o marioneta in mainile serviciilor secrete. Oare, ne intrebam, diplomati cum sunt ambasadorul Filip Teodorescu sau consilierul Vasile Nanea, caruia presa romana i-a dezvaluit trecutul in vechea Securitate, nu fac parte din echipa liniei dure de la Chisinau care are drept sarcina extremizarea pro-romanismului in Moldova?”. Ce a pazit SIE, nimeni nu stie. Probabil nici macar presedintele. Politicienii de la Bucuresti, indiferent de culoare politica, sunt suparati acum ca timp de trei ani am asistat doar la desfasurarea unui dezastru costisitor pe coordonatele romanesti din jurul granitelor. Sigur este, conform oricarui analist onest de la Bucuresti sau Chisinau, Washington sau Moscova, ca si acestia au contribuit din plin – prin neprofesionalism, lipsa de implicare sau deturnare intentionata – la consolidarea acestui dezastru.
Miorita si “poporul moldovenesc”
Deputatul comunist Victor Stepaniuc (foto) si-a sustinut, coincidenta sau nu, cu o zi inainte de ziua nationala a Romaniei, teza de “doctor in stiinte istorice” cu titlul “Evolutia statalitatii moldovenesti in epoca contemporana”, transmite Mediafax. La 4 decembrie, profesorul Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului din Romania, a facut contestatie, propunand Consiliului National pentru Acreditare si Atestare din Republica Moldova respingerea sustinerii publice a tezei de doctorat. Victor Stepaniuc este unul dintre cei mai agresivi si constanti promotori ai moldovenismului din statul vecin. El s-a remarcat, de pilda, prin initiativa privind aniversarea, in 2004, a implinirii a 645 de ani de la “crearea statului moldovenesc”. Stepaniuc afirma atunci ca exista nenumarate dovezi privind existenta acestui stat si a poporului moldovenesc, “incepand de la Balada Miorita” si pana la letopisetele cronicarilor. In martie 2007, deputatul moldovean a introdus chiar in Parlamentul de la Chisinau delegatia asa-zisei “Comunitati a Moldovenilor din Romania”, gest care a starnit reactii dure la Bucuresti, dupa sesizarile venite din partea organizatiilor civice preocupate de Basarabia si securitatea Romaniei. (D.E.)
15 decembrie 2007
Moldovan Republic wages diplomatic war
The tension between Romania and the Moldovan Republic headed by Communist President Vladimir Voronin is about to reach the climax three years after Traian Basescu was elected a President of Romania and he announced the Bucharest-London-Washington Axis.
Chishinau authorities announced yesterday the opening of diplomatic war straight by expelling 2 Romanian diplomats: Vasile Nanea, a cultural councilor for the diplomatic mission, and Laurentiu Pinte, a main secretary. The information has been provided by the ZIUA sources in Chishinau. Given the international practices in force, Romania may take similar measures, which Voronin’s Communist may wish.
According to the press release by the Foreign Ministry in Chishinau, Romania’s ambassador there Filip Teodorescu was summoned yesterday in order to be announced that two diplomatic collaborators of the Romanian diplomacy mission were declared to be persona non grata and they had to leave the Moldovan territory within 24 hours. The Foreign Ministry in Bucharest announced that “in order to protest against this surprising, unexpected attitude, the Romanian ambassador refused to submit to the verbal announcement”. The Moldovan foreign minister Andrei Stratan informed in his turn that the Moldovan ambassador to Bucharest, Lidia Gutu, was summoned to Chishinau for directions.
The President of Romania Traian Basescu commented yesterday that this was about challenges, adding that Romania would continue to support the Romanians in the Moldovan Republic. He argued: “These measures taken by the Chishinau government won’t make us restrict the access of the Romanians in the Moldovan Republic to Romania.” He added the Chishinau measures wouldn’t change Romania’s attitude to the Moldovan Republic at all. The President explained: “We address neither the President nor the government or the Moldovan Republic institutions. Our policy is to support the Romanians in the Moldovan Republic, all those who speak Romanian.” (…)
13 decembrie 2007
Republica Moldova ne declara razboi diplomatic
Pentru Ministerul de Externe de la Chisinau Laurentiu Pinte, secretar I, si Vasile Nanea, consilierul cultural sunt “persona non grata” * “Ne aflam in zona unor provocari”, a declarat Basescu
Stadiul relatiilor incordate dintre Romania si statul CSI Republica Moldova condus de comunistul Vladimir Voronin tind spre un punct maximal la exact trei ani de la alegerea presedintelui Traian Basescu si enuntarea Axei Bucuresti-Londra-Washington. Autoritatile de la Chisinau au anuntat ieri ca trec la razboi diplomatic direct prin expulzarea a doi diplomati romani. Cei doi reprezentanti ai Romaniei declarati “persona non grata” sunt Laurentiu Pinte, secretar I, si Vasile Nanea, consilierul cultural al misiunii diplomatice, conform surselor ZIUA de la Chisinau. Conform practicilor internationale in vigoare, Romania ar putea trece la masuri similare, ceea ce probabil si doresc comunistii lui Voronin.
Potrivit unui comunicat de presa al Ministerului de Externe de la Chisinau, ambasadorul Romaniei in Republica Moldova, Filip Teodorescu, a fost convocat ieri pentru a i se aduce la cunostinta faptul ca, ,,in conformitate cu prevederile Conventiei de la Viena privind relatiile diplomatice (1961), doi colaboratori diplomatici ai misiunii diplomatice romane au fost declarati persona non grata, acestia urmand sa paraseasca teritoriul Republicii Moldova in decurs de 24 de ore”. MAE de la Bucuresti precizeaza ca “in semn de protest fata de acest gest surprinzator si neasteptat, ambasadorul Romaniei a refuzat primirea Notei verbale”. In acelasi timp, ministrul de Externe Andrei Stratan a anuntat ca ambasadorul Republicii Moldova in Romania, Lidia Gutu, a primit instructiuni de a veni la Chisinau pentru consultari.
Presedintele Traian Basescu a declarat, ieri, referindu-se la decizia Chisinaului ca “ne aflam in zona unor provocari”, dar ca politica Romaniei este in continuare de sprijinire a romanilor din R. Moldova. “Sunt masuri ale Guvernului de la Chisinau, aceste masuri nu ne vor determina sa restrictionam accesul romanilor din Republica Moldova peste frontiera. Consider ca suntem in zona unor provocari. Dimpotriva, voi cere insistent Guvernului sa luam masuri, sa facilitam tot mai mult accesul romanilor la vize, la piata fortei de munca in Uniunea Europeana si la educatie in Romania si pe piata fortei de munca din Romania”, a spus Basescu, raspunzand unei intrebari la Cotroceni. El a adaugat ca masurile luate de Chisinau nu schimba cu nimic pozitia Romaniei fata de Republica Moldova. “Nu ne adresam nici presedintilor, nici guvernelor din Republica Moldova, nici institutiilor statului. Politica noastra este sa-i sprijinim pe romanii din Republica Moldova, pe toti cei care vorbesc limba romana”, a spus Basescu.
Provocari in lant
Ministerul de Externe de la Bucuresti “apreciaza acest act ca neprietenesc, total nejustificat si care vine in contradictie cu atitudinea constructiva si cooperanta pe care Romania a manifestat-o in permanenta la adresa Republicii Moldova”, se arata intr-un comunicat remis ieri presei.
Recent, Republica Moldova a mai acuzat un diplomat roman, seful serviciului consular, Alexandru Rus, afirmand ca acesta este implicat in traficul cu vize de la consulatul din Chisinau si solicitand retragerea acestuia. In 2002, pe fondul demonstratiilor anti-comuniste sustinute de elevi, studenti si membri ai Frontului Popular Crestin Democrat, Chisinaul l-a expulzat pe atasatul militar Ion Ungureanu. In ultimele saptamani, Vladimir Voronin a provocat brutal Romania, incercand sa obtina o reactie oficiala de la Bucuresti. La ultima sa iesire la Bruxelles, saptamana trecuta, el a acuzat Romania de “agresiune permanenta” la adresa Republicii Moldova, afirmand ca Bucurestiul nu ar fi recunoscut in mod corespunzator suveranitatea si “statalitatea” Republicii Moldova.
Razboiul diplomatic declansat de statul CSI survine intr-un moment regional tensionat, cand se asteapta declararea independentei provinciei Kosovo, presedintele rus Vladimir Putin amenintand Europa inclusiv cu recunoasterea Transnistriei si amintind posibilitatea unor miscari de autonomie similare in Romania.
Aversiunea contra limbii romane
In urma cu doua zile, Vladimir Voronin le-a cerut autoritatilor de la Balti sa inlocuiasca in programa scolara, incepand cu data de 1 septembrie 2008, disciplina limba romana cu cea de limba moldoveneasca, relateaza BBC Romania citat de Mediafax. Aflat recent la Balti cu ocazia unei conferinte a partidului sau in aceasta localitate, Voronin a declarat ca va asigura distribuirea de manuale corespunzatoare in scoli. Presa nu a avut acces la conferinta filialei din Balti a Partidului Comunistilor, in cadrul careia Voronin a formulat aceasta cerere. Un cotidian local apropiat PCRM a publicat insa afirmatiile lui Voronin. Potrivit publicatiei, primarul localitatii Balti, Vasili Panciuk, a fost mandatat sa asigure ca sintagma “limba moldoveneasca” este introdusa in scoli. Panciuk a calificat drept “fireasca” cererea sefului statului de a schimba o stare de lucruri ce dureaza de peste zece ani. “Nu este vorba de o indicatie, ci de respectarea Constitutiei, unde este scris ce limba avem. In plus, limba moldoveneasca a fost trecuta in registrul Consiliului Europei. Acest lucru ofera un temei de a ne numi limba cum consideram de cuviinta in Republica Moldova in general si la Balti in particular”, a explicat el. Directorul liceului Mihai Eminescu din Balti, Leonid Amoasii, se indoieste ca profesorii de limba romana vor accepta schimbarea propusa de presedinte. “Ar fi un pas inapoi si ar fi foarte greu de explicat tinerei generatii, copiilor, de ce s-a luat aceasta decizie si s-au schimbat obiectul, manualele etc”, a declarat el. “Cred ca aceasta indrazneala sau initiativa are mai mult un colorit politic si reprezinta o ambitie. Greu de inteles de unde pornesc si ce ar vrea sa se demonstreze”, a adaugat Amoasii. In prezent, la Balti, oras cu administratie comunista, functioneaza sase scoli cu predare in limba romana si noua in limba rusa.
13 decembrie 2007
Cantecul Mierlei
Paradoxal, lupta pentru Kosovo, nod geostrategic, teren plin de resurse si minerale rare dar si – cel mai important, din punctul de vedere al Serbiei – leagan al Ortodoxiei sarbe, dupa opt ani de incertitudine ONU-NATO, aduce acum Rusia inapoi in Balcani. In mare forta.
Tot paradoxal, Romania trebuie sa aleaga, pentru prima oara, pozitia taberei care nu este cu mare parte din NATO si cu SUA: pentru stabilitatea si viitorul regiunii, pentru integritatea Serbiei si respectarea dreptului international.
Respectatul istoric Dinu Giurescu observa indreptatit ca “partea curioasa” a acestei afaceri “este ca cei care vor sa acorde imediat independenta Kosovo sunt cei care nu sunt loviti in nici un fel de acest act politic. Ei nu au nici un fel de primejdie”. La opt ani de la bombardarea nemiloasa a unei capitale europene – pentru prima oara de la sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial – statutul incert obtinut de fortele NATO pe cadavrele sarbilor si albanezilor arunca din nou in aer Balcanii.
In timp ce brigazile teroriste ale UCK, ca si armatele Serbiei si ale NATO, au intrat in stare de alerta, Rusia isi arata din nou muschii. Implicit, cu aportul “comunitatii internationale”, deci a SUA. Stire: o escadra formata din 11 nave de razboi rusesti, intre care portavionul “Amiral Kuznetov” insotit de mai multe nave de lupta antisubmarin, se deplaseaza incepand de miercuri catre Marea Mediterana, transmit, sec, agentiile de presa. Navele ruse au sprijinul a 47 de avioane, intre care si bombardiere strategice, dupa cum a anuntat ministrul Apararii Anatoli Serdiukov, citat de Reuters. Mutarea unei impresionante forte ruse in Mediterana se produce cu doar cateva zile inainte de data de 10 decembrie – data limita pentru stabilirea unui statut al provinciei Kosovo. “Obiectivul acestor expeditii este sa asiguram o prezenta navala in regiuni de importanta strategica pe marile Globului”, a declarat Serdiukov presedintelui Putin, care le-a urat noroc marinarilor. Restul intalnirii Putin-Serdiukov s-a derulat cu usile inchise.
Concomitent, moratoriul Rusiei asupra Tratatului privind Fortele Conventionale in Europa (CFE) ar putea duce la o sporire masiva a prezentei militare ruse la granitele Occidentului. In urma semnarii CFE Rusia a transferat dincolo de Urali circa 60.000 de tancuri si de piese de artilerie grea, pe care le poate readuce in Europa de Est imediat.
Speriat, secretarul general ONU s-a trezit si el sa ceara Raportul ONU mai devreme cu trei zile in timp ce Albert Rohan, adjunctul trimisului special al ONU in Kosovo, Martti Ahtisaari, afirma ieri, “impartial”, pentru Die Presse: “Nimeni nu poate impiedica independenta Kosovo”. Influentul for neguvernamental de “reflectie”, Grupul International de Criza, creat (tot) de George Soros, afirma ca provincia separatista Kosovo isi va proclama independenta in mai 2008 daca SUA si principalele tari UE isi vor asuma in mod ferm responsabilitatea.
Cu cateva zile in urma, desi citat trunchiat, Alexander Simic, unul dintre consilierii premierului sarb Vojislav Kostunica, afirma, nu fara stirea sefului sau, ca “si razboiul este o masura legala pentru a apara interesele de stat, atunci cand altele nu functioneaza”.
Tragedia sarba trebuie sa fie o lectie pentru umanitate, o lectie nealterata de propaganda ieftina a presei, politicienilor si servilor de informatii cumparati la nivel international. Pe Campia Mierlei, romanii au fost alaturi de sarbi. In interesul national, Romania trebuie sa ramana, si azi, alaturi de Serbia.
7 decembrie 2007
Serbia nu exclude razboiul pentru Kosovo
In timp ce UE cere unitate pentru Kosovo, Pristina nu renunta la ideea de independenta, iar Bucurestii sustin Belgradul
Agim Ceku, fostul lider al gherilei teroriste UCK, in prezent premier in Kosovo, a sugerat ca proclamarea independentei provinciei este amanata pentru inceputul anului viitor. In acest timp, Comisia Europeana le-a cerut statelor UE unitate in acest sens, relateaza publicatia electronica EUObserver. “Si razboiul este o masura legala pentru a apara interesele de stat, atunci cand altele nu functioneaza”, a declarat ieri Alexander Simic, unul dintre consilierii premierului sarb Vojislav Kostunica.
Cu mai putin de o saptamana inainte de termenul-limita impus de ONU sarbilor si albanezilor pentru a gasi o solutie in privinta viitorului statut al provinciei Kosovo, Agim Ceku a precizat: “Nu suntem dispusi sa acceptam o continuare a discutiilor sau o amanare a proclamarii”, transmite Mediafax. El a adaugat ca aceasta masura este prevazuta la scurt timp dupa 10 decembrie, iar la Bruxelles este preconizata pentru ianuarie sau februarie. Potrivit diplomatilor, chiar oficialii Comisiei Europene le-au cerut neoficial statelor membre sa depuna toate eforturile diplomatice pentru a-i convinge pe albanezii din Kosovo sa amane proclamarea independentei cel putin dupa alegerile prezidentiale din Serbia, programate pentru 20 ianuarie si 3 februarie.
Potrivit unuia dintre scenarii, daca Pristina accepta un astfel de plan, va putea sa anunte independenta ca rezultat al “coordonarii” cu comunitatea internationala, in pofida lipsei unui acord formal al Consiliului de Securitate al ONU. Unitatea UE insa nu poate fi garantata. Spre exemplu, din motive ce tin de integritatea nationala, Spania si Romania sunt criticii cei mai vehementi ai proclamarii independentei fara acordul ONU, ca si, mai nou, Slovacia, unde exista de asemenea o minoritate cu pretentii de autonomie.
Dupa cum publica cotidianul Politika de la Belgrad, “acele tari care se vor pronunta pentru acordarea independentei provinciei sarbe Kosovo vor face o imensa si ireparabila greseala. O autonomie largita poate fi acceptata, dar este de nepermis schimbarea granitelor Serbiei independente si suverane”. Afirmatia, transmisa de Milan Petrovici, corespondentul Politika la Bucuresti, ii apartine istoricului Dinu Giurescu si a fost facuta in concluzia dezbaterii organizate de Editura ZIUA cu privire la “Geopolitica Marii Negre”, unde au participat istorici, politicieni, diplomati romani si straini, precum si analisti politici si militari.
Constantinescu isi recunoaste greseala din 1999
Mai multi vorbitori au acordat o atentie deosebita problemei provinciei Kosovo si Metohia, considerata drept una dintre cele mai acute si importante pentru Europa, urmata imediat de statutul Transnistriei, afirma Politika in articolul intitulat “Romani impotriva schimbarilor frontierelor Serbiei”.
La dezbaterea ZIUA a ajuns si fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, care, in primavara lui 1999, considera, impreuna cu consilierii sai, ca bombardarea Serbiei de catre NATO este “legitima si necesara”. In cuvantul sau, profesorul Constantinescu a incercat sa-si justifice pozitia de atunci afirmand ca, in perioada respectiva, Romania purta “convorbiri importante politice, economice si financiare” cu SUA si alte cateva state occidentale “foarte binevoitoare noua”. “A trebuit sa ne achitam cumva”, il citeaza Politika pe Constantinescu. Acum insa, Constantinescu sustine pozitia adoptata de presedintele Traian Basescu privind suvernitatea Serbiei si afirma “ca regreta ce s-a intamplat”, observand “ca totul s-a deformat in zona si ar fi nedrept si gresit ca provincia Kosovo sa se proclame independenta”. Aceasta declaratie publica de regret, facuta in premiera, a fost intampinata cu aprobator de participanti. Corespondentul veteran de presa Milan Petrovici mai publica si confesiunea facuta de Constantinescu in exclusivitate pentru Politika, in care fostul presedinte recunoaste ca majoritatea romanilor nu a fost de acord cu decizia sa din 1999 si, ceva mai tarziu, a constatat ca acela a fost momentul in care a inceput “sa piarda contactul cu electoratul roman”. De atunci, Constantinescu a pierdut aproape orice influenta asupra vietii politice din Romania desi incearca cu toate mijloacele sa revina pe scena publica, conchide articolul din influentul cotidian de la Belgrad. Tinand cont de interesul starnit de aceasta dezbatere, ZIUA va publica in curand transcrierea conferintei “Geopolitica Marii Negre – Axa Bucuresti-Londra-Washington si relatia cu Moscova”.
6 decembrie 2007
Marele Putin, intre Stalin si Dumnezeu
Cand a fost ales Vladimir Putin presedinte, in 2000, rusii – intelectuali, ziaristi – ii aveau pe perete, incadrand o icoana, pe Stalin si Petru cel Mare. Dupa opt ani de domnie, Putin si-a castigat un loc mult-asteptat in iconostasul Noii Rusii.
In iarna lui 2000 am ajuns la redactorul sef al Zavtrei, scriitorul filo-sovietic cu accente nationaliste Aleksandr Prohanov, pe urmele “firului rosu”. Prohanov, care declansase scandalul legaturii secrete directe dintre Kremlin si Cotrocenii lui Ion Iliescu, nu-si ascundea legaturile cu structurile de informatii speciale. In 2000, ne-a facut o analiza perfecta a viitorului Rusiei in urmatorii opt ani: de la relatia cu SUA, NATO si UE la Transnistria, Basarabia si Romania. Cu Stalin, Petru cel Mare si o icoana pravoslavnica deasupra capului reprezenta intruchiparea perfecta a spiritului Noii Rusii. Era enervant si simpatic in acelasi timp, cu remarcile sale extravagante la adresa Rusiei in raport cu lumea. Cred ca asta si-ar fi dorit si George Bush cand se referea la Romania ca la o punte spre Rusia. La cautarea unui liant, prin mijlocitori regionali, care sa intareasca “Alianta votca-cola”. Pentru ca tot el spunea despre Putin, cu ceva timp in urma: “uneori nu-mi place ce aud de la el, dar stiu ca imi spune intotdeauna adevarul”.
Ce mai spune astazi Bush – mai precis sistemul american – , cand sistemul Noii Rusii a adaugat la amestecul molotov de mai sus si componenta mandriei de a fi kaghebist?! Brigazile tineresti ale lui Putin – Nashii – il vad pe conducatorul rus ca pe un mantuitor al Rusiei, dupa cum declara frecvent la manifestarile lor idolatrice. Dupa opt ani de domnie, Putin e pus in rama in casele a doua treimi din populatia activa a Rusiei iar sistemul sau KGB, al Rusiei Unite, e prezent in Parlamentul de la Moscova cu 400 din cele 450 de locuri ale Dumei. Putin poate fi premier patru ani si apoi sa candideze pentru inca doua mandate la Presedintie sau Duma poate modifica rapid Constitutia pentru a-l reinstala, la cererea publicului, sub acoperisul Kremlinului, pe varful caruia troneaza inca steaua sovietica, norocoasa pentru Rusia.
Comunitatea internationala occidentala – SUA, NATO, UE, Consiliul Europei, OSCE – a reactionat gatuita de emotie, “cu ingrijorare”, contestand rezultatele alegerilor si reclamand incalcarile dreptului la exprimare din perioada campaniei. Putin le-a raspuns, ca intotdeauna, scurt, concis, exact, zeflemitor: “alegerile sunt legitime”; ele demonstreaza ca cetatenii rusi nu vor permite tarii lor sa se dezvolte intr-o “directie distructiva”, evidentiind “revolutiile portocalii” sponsorizate de George Soros in spatiul post-sovietic. Culmea, aici chiar Bush si Putin aveau de ce sa fie aliati, tinand cont de pozitia anti-neoconservatoare a lui Soros. Si asa ajungem si la Romania.
Importanta alegerilor din Rusia pentru Romania ar trebui sa trezeasca, dupa ani de adormire, capetele din structurile care se presupune ca lucreaza la viitorul tarii. Intre Stalin si Dumnezeu, Putin si sistemul sau vor guverna inca pe multi ani nu numai Rusia, ci intreaga Eurasie cu infiltrarile inerente pana in inima si chiar la varful Europei. Romania, dupa cum se vede si de la Moscova, si de la Bruxelles, si – sa nu ne amagim – si de la Washington, ramane doar o piatra de hotar al celor trei imperii mai mult sau mai putin consolidate sau cu pretentii de consolidare la Marea Neagra. Cu atat mai mult se impune o politica strategica nationala directionata catre Rusia Unita. Un punct de plecare ar fi – daca tot se vrea asa – o Europa Unita care sa cuprinda si Romania Unita cu Basarabia romaneasca. Transnistria? Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului!?
4 decembrie 2007
La multi ani, Romanie, oriunde te-ai afla!
Prigonirea agresiva a cetatenilor romani din Italia si tratarea romanilor in Europa drept “brate de munca”, fiinte umane de mana a doua sau chiar a treia, daca ne gandim si la basarabeni, va fi sarbatorita de acum cu sampanie si in plenul Parlamentului European, odata cu instalarea extremistilor neofascisti maghiari cu pasaport de Romania.
N-ar fi fost oare mai bine ca in locul celor trei agitatori anti-Romania sa vedem romani din Basarabia, daca tot vrem sa ne regasim in Europa Unita?
Presa din Romania a tratat intotdeauna reprezentantii minoritatii maghiare din Romania cu manusi. Chiar daca Verestoy Attila si-a completat activitatea parlamentara devenind cel mai bogat membru al Parlamentului, cu zeci de milioane de euro in cont, chiar daca romanii sunt tratati in Harghita si Covasna ca sarbii in Kosovo sau, si mai grav, in ciuda faptului ca majoritatea liderilor maghiari actioneaza constant impotriva intereselor Romaniei si Legii sale fundamentale, Constitutia tarii. Pana si reputatul analist Tom Gallagher avea sa recunoasca la inceputul acestui an ca s-a inselat, in toti cei 18 ani cat a proslavit UDMR, asupra caracterului democratic al formatiunii etnice, inregistrate ca ONG pentru a putea primi fonduri de la Budapesta sau de-aiurea. Deci, 18 ani de eroare si inducere in eroare. Fatala.
In lipsa unei reactii din partea institutiilor statului, extremismul a intrat, in urma alegerilor de duminica, direct in forul legislativ al Europei. Doi dintre proaspetii “euro-parlamentari” maghiari sunt, cu dovezi, informatori ai securitatii RSR si RPU: Laszlo Tokes a pierdut procesul cu ziarista Associated Press Alison Mutler, care ii prezenta colaborarea, iar Gyorgy Frunda nu a contestat niciodata in Justitie informatiile in acest sens. Apoi, in cor, sunt aparatori ai criminalului de razboi antisemit Albert Wass, documentat ca atare si de Muzeul Holocaustului. Frunda se mai lauda si cu apararea ucigasilor bestiali ai ofiterului Aurel Agache in 1989, la Targu Secuiesc, dar si a maghiarului care l-a lasat paralizat pe viata pe Mihaila Cofariu, in timpul evenimentelor de la Targu Mures, din 1990. Sogor Csaba poate fi amintit pentru modul in care a serbat Ziua Nationala a Romaniei anul trecut, in plenul Parlamentului, afirmand: “Unul dintre dezideratele comunitatii maghiare din ultimii 88 de ani, de la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, este autonomia teritoriala”.
Toti analistii au cazut de acord ca prezenta redusa a electoratului la alegerile pentru Parlamenul European atesta lehamitea romanilor – mai precis sila – pentru o clasa politica corupta si lipsita de bun simt fata de propria natiune. Ceea ce nu au vrut sa observe aceiasi analisti este ca modul in care arata azi clasa politica este si rezultatul muncii lor de zi cu zi, care se oglindeste perfect atat in Parlamentul de pe Dambovita cat si in cel de la Bruxelles. Girati de “presa de bon-ton” si “societatea civila”, Laszlo Tokes, Gyorgy Frunda si Sogor Csaba au ajuns in Parlamentul European si direct in grupul PPE sub sloganul de campanie “Sa dobandim pamantul pierdut!”. Ciudat insa, autoritatile tac, desi au, teoretic, in mana, Codul Penal, care zice asa: “Art. 166 (1). – Initierea, organizarea, savarsirea sau sprijinirea de actiuni care pot pune in pericol sub orice forma ordinea constitutionala, caracterul national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului roman se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi”.
La 89 de ani de la Marea Unire, provocatorii maghiari nu vor putea face rau Romaniei decat daca vor fi lasati. Tocmai de aceea, trebuie sa spunem cu incredere: La multi ani, Romanie!
30 noiembrie 2007
S-a desfiintat Colegiul Electoral Bisericesc
Conform hotararii Sfantului Sinod, laicii nu vor mai lua parte la alegerea episcopilor si a patriarhului * Sinoadele Transilvaniei si mirenii considera masura drept o fractura in sanul Bisericii
Episcopii nu vor mai fi alesi de Colegiul Electoral Bisericesc, ci de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), la propunerea sinodului mitropolitan, in consultare cu Adunarea Eparhiala a eparhiei vacante, potrivit noului Statut de organizare si functionare a BOR aprobat ieri. “Se rupe astfel o traditie de peste 100 de ani si ne aliniem Sinodului de la Moscova si Belgrad”, a declarat ieri scriitorul Dan Ciachir, specialist in teologie. Si alti teologi si membri ai organizatiilor ortodoxe ale laicatului au criticat decizia de ieri afirmand ca, prin acest act, se fractureaza trupul Bisericii, mirenii, de conducerea sa.
Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, preotul Constantin Stoica, a sustinut pentru Mediafax ca potrivit noului statut, episcopii vor fi alesi de Sfantul Sinod, noutatea constand in faptul ca propunerile pentru ocuparea acestei functii vor fi facute de sinodul mitropolitan, in consultare cu Adunarea Eparhiala a eparhiei vacante. Vechea forma a statutului prevedea ca episcopii sa fie propusi de Sinod si alesi de Colegiul Electoral Bisericesc. Au fost facute modificari si in privinta procedurii de alegere a Patriarhului. Astfel, patriarhul va fi ales de Sfantul Sinod din propunerile facute la consultarea acestei structuri cu Adunarea Nationala Bisericeasca si cu Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Bucurestilor. Practic, potrivit noului statut de functionare al BOR, dispare Colegiul Electoral Bisericesc ca for electiv. O noua modificare a statutului de organizare si functionare a BOR consta in faptul ca le este permis accesul in Adunarea Parohiala si femeilor, aceasta structura fiind rezervata pana in prezent exclusiv barbatilor. Dizolvarea Colegiului Electoral Bisericesc a fost criticata in sedinta Sfantului Sinod de catre Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu.
Abuz si tensiuni
Parintele Anania a aratat faptul ca modificarea reprezinta “un pas inapoi fata de traditia canonica”, prin simplul fapt ca din procedura alegerii clerului superior este eliminata participarea efectiva a preotilor si mirenilor. Procedura insertiei modificarilor a fost operata fara o consultare a Comisiei cu Sinoadele Transilvaniei, iar “ocultarea enumerarii celorlalte constituie un abuz care nu poate fi trecut cu vederea”, a atras atentia IPS Bartolomeu Sfantului Sinod si Patriarhului Daniel. Noua procedura pentru alegerea clerului superior fara participarea preotimii si a laicatului sufera mai multe importante vicii de fond, se arata in expunerea Mitropolitului, care considera, in primul rand, ca este anticanonica. Modalitatea de alegere a episcopilor a fost una din preocuparile constante ale Sfintilor Parinti si istoria evolutiei canonice in Biserica Universala atesta participarea mirenilor la alegerea episcopului, se afirma in discursul sau transmis agentiilor de presa.
Inca de la Sfantul Ciprian al Cartaginei exista o marturie asupra completarii scaunelor vacante: ŃCornelius a fost ales episcop prin voia lui Dumnezeu si a Hristosului Sau, prin marturia a aproape intregului cler, prin votul poporului care era de fata, impreuna cu preotii batrani si episcopii vecini”, arata studiul Inaltului.
In legatura cu implicarea laicatului, ca parte a Bisericii, cunoscutul preot profesor Liviu Stan afirma: “Participarea mirenilor la acest act este indispensabila, aceasta participare fiind consfintita si ridicata la putere de lege prin uzul atat de vechi raspandit in intreaga Biserica si observat pana in zilele noastre. Ea rezulta si din insasi conceptia corecta ortodoxa despre Biserica si despre forma ei de conducere. Colaborarea mirenilor este indispensabila in sensul ca o alegere facuta numai de catre episcopi este aproape tot atat de putin potrivita cu spiritul Bisericii crestine ca una facuta numai de laici”.
In noua situatie, daca Sfantul Sinod alege episcopul dintre candidatii proprii, eparhia va fi in situatia de a avea un episcop pe care nu si l-a dorit. Tensiunile sunt inevitabile, asa cum s-a intamplat de foarte multe ori in istoria Bisericii, avertizeaza Bartolomeu.
Capul s-a desprins de trup
In al doilea rand, noua procedura, propusa de Cancelaria Sfantului Sinod peste noapte, este antieclesiala. In articolul 1 din prezentul Statut exista urmatoarea definitie, prezinta studiul: “Biserica Ortodoxa Romana este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici, mireni si monahi…”. Cu alte cuvinte, clericii (adica episcopii, preotii si diaconii), pe de o parte, si mirenii, pe de alta, alcatuiesc un singur trup eclesial. Daca se considera ca tagma harica a clerului alcatuieste capul vazut al Bisericii, in timp ce tagma laicatului ii alcatuieste trupul, Cancelaria Sfantului Sinod nu propune altceva decat separarea celor doua parti alcatuitoare, in contradictie cu Sfantul Apostol Pavel, care le spune limpede crestinilor din Roma: …”noi, cei multi, un trup suntem in Hristos, si fiecare ne suntem madulare unii altora, avand insa daruri felurite, dupa harul ce ni s’a dat”. In al treilea rand, noua procedura, propusa de Cancelaria Sfantului Sinod, este si inoportuna. Parintele Anania argumenteaza: “Ea cade ca din senin, fara nici o motivatie, fara sa fi fost precedata sau provocata de indoieli, dezbateri sau proteste impotriva Colegiului Electoral Bisericesc ca institutie, structura sau functiune. Faptul ca in ultima vreme au aparut in presa o seama de observatii negative cu privire la calitatea unor mireni din Colegiul Electoral Bisericesc nu motiveaza eliminarea acestora. Aparitia unei gripe aviare nu duce la extirparea generala a galinaceelor. In cazul nostru, solutia putea fi gasita nu in prezenta mirenilor, ci in numarul si calitatea lor”.
O noua piatra de temelie pentru Catedrala Neamului
PF Daniel oficiaza, astazi, in jurul orei 10, slujba de punere a pietrei de temelie si a sfintirii locului destinat Catedralei Mantuirii Neamului. La eveniment sunt asteptati membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, personalitati ale vietii publice romanesti, preoti si credinciosi.
Sfintirea pietrei de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului a fost anuntata inca de saptamana trecuta de purtatorul de cuvant al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica. “Sfintirea va avea loc a doua zi dupa incheierea lucrarilor Sfantului Sinod, asa ca ne asteptam ca la acest eveniment sa participe toti ierarhii”, a declarat preotul Stoica, adaugand ca, imediat ce vremea va permite, vor incepe lucrarile de constructie a noului lacas de cult. “Am inteles ca domnul Videanu (primarul general al Capitalei – n.r.) a gasit o solutie de rezolvare a problemei cererilor de retrocedare pentru terenul pe care se va inalta Catedrala Mantuirii Neamului. Deocamdata nu stim care este aceasta solutie, dar ne bucuram ca ea s-a gasit. Pana la inceperea lucrarilor vom avea grija ca toate documentele necesare constructiei sa fie in regula”, a mai precizat Stoica. La inceputul lunii iunie directorul executiv al Directiei Integrare Europeana din cadrul Primariei Capitalei, Calin-Radu Ancuta, declara ca la Primaria Bucuresti erau depuse 48 de cereri de retrocedare a unei suprafete de peste 15% din cele 11 hectare ale terenului situat in spatele Palatului Parlamentului, pe care ar trebui sa se construiasca ansamblul Catedrala Mantuirii Neamului. “Exista un grup de lucru la nivelul Primariei Generale si a Guvernului Romaniei, care cauta o solutie pentru rezolvarea acestei probleme juridice, pentru a putea debloca procesul de construire a Catedralei Mantuirii Neamului. Ar exista doua posibilitati: fie sa fie despagubiti, fie sa li se dea teren la schimb (…) Suprafata respectiva este mica, vorbim de loturi mici, 100-200 de metri patrati, 10-15 % din terenul Catedralei. Nu putem sa le dam dreptul de proprietate in curtea Patriarhiei”, preciza la acea vreme Calin-Radu Ancuta. In tot acest timp, Patriarhia Romana astepta “deblocarea situatiei”, pentru a realiza documentatia in vederea obtinerii autorizatiei de constructie a ansamblului. Potrivit Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Catedrala Manturirii Neamului va fi construita pe amplasamentul din spatele Palatului Parlamentului, pe o portiune de teren din ce candva a fost Dealul Arsenalului. Terenul va gazdui atat locasul de cult, cat si asezamintele patriarhale, precum si un parc public. Conform PUZ-ului, Catedrala va avea o inaltime de 114 metri (fata de Parcul Izvor, considerat cota zero), 80 de metri latime in zona absidelor (bratele crucii), cu o cupola mai inalta decat Casa Poporului si constructii anexe la aceeasi inaltime cu sediul Ministerului Apararii Nationale, aflat in imediata apropiere, edificiul urmand a fi vizibil din orice punct al orasului. In faza de proiect, Catedrala Mantuirii Neamului a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe amplasamente, propunandu-se, la un moment dat, sa fie construita in Piata Unirii, pe axul Bulevardului Unirii, respectiv in zona Parcului Carol. (D.E.)
Alegerea Patriarhului, sub semnul intrebarii
“Straniu este si faptul ca desfiintarea Colegiului Electoral Bisericesc se propune la foarte scurta vreme dupa ce acesta a ales – dupa randuiala conscrata canonic – un nou Patriarh al Bisericii noastre. In consecinta, canonicitatea alegerii din 12 septembrie 2007 este pusa, iminent, sub semnul intrebarii”, a transmis Bartolomeu al Clujului Sfantului Sinod, dupa care a propus, in van, urmatoarele:
“1. Insertia parazitara a textului albastru din Proiectul de Statut – referitor la articolele 127-131 -, elaborata si propusa de Cancelaria Sfantului Sinod, sa se considere nula si neavenita.
2. Sa se mentina textul articolelor 127-131 asa cum a fost aprobat de Sfantul Sinod in sedinta din 4-5 noiembrie 2005, precum si textele corelate.
3. In functie de conditiile si cerintele actuale, in Statut pot surveni amendamente referitoare la proportia numerica dintre membrii clerici si mireni din Adunarea Eparhiala, Adunarea Nationala Bisericeasca si, implicit, din Colegiul Electoral Bisericesc”.
Solutia statea in purificarea Colegiului
Foarte important ar fi sa se reglementeze criteriile de integritate morala a membrilor mireni din Adunarile Eparhiale, care devin si membri ai Colegiului Electoral Bisericesc, de a caror calitate este – si trebuie sa fie – responsabil chiriarhul locului, sublinia IPS Bartolomeu (foto). “Pentru acuratetea acestor organisme legiuitoare, dar si pentru a pune Biserica la adapost de speculatiile mass-media, ar fi indicat ca, odata cu nominalizarea, fiecare candidat sa citeasca si sa semneze o Declaratie in sensul ca nu este membru al vreunui partid politic, ca nu a colaborat si nu colaboreaza, benevol sau remunerat, cu nici o structura de informatii secrete din tara sau din strainatate, ca nu apartine nici unei organizatii de care Biserica Ortodoxa Romana s-a delimitat oficial si ca nu poseda decat bunuri dobandite pe cale cinstita. Daca acestor imbunatatiri li s-ar adauga si mult asteptata transparenta a Bisericii fata de societatea pe care o slujeste, se va putea vorbi, intr’adevar, de innoirea pe care generatia noastra, a celor mai varstnici de aici, o visa indata dupa Decembrie 1989”, si-a incheiat expunerea Mitropolitul Clujului. Cu toate acestea, la vot, ca si in timpul alegerii Patriarhului, a lipsit vointa suprema.
29 noiembrie 2007
Mariana Nicolesco, ambasadoarea culturii romane
Diva a primit premiul Special Kultur Preis Europa * Distinctia a fost oferita anul trecut fostului presedinte al Germaniei, Johannes Rau
Chiar de ziua “divei divine” Mariana Nicolesco, la finele Concertului Master Class sustinut ieri la Sibiu, cu participarea laureatilor Concursului International de Canto Hariclea Darclée 2007, marea soprana romanca a primit din partea presedintelui Forumului Cultural European, Dieter Topp, Premiul Special Kultur Preis Europa “pentru implinirile sale si pentru rolul exceptional, incununat de succes, pe care-l asuma in relatia Romaniei cu Europa si a Europei cu Romania”. Am stat de vorba cu doamna Mariana Nicolesco, in exlusivitate pentru cititorii ZIUA.
“S-a intamplat de multe ori sa-mi sarbatoresc ziua de nastere pe scena. La Teatrul alla Scala din Milano, la Metropolitan Opera din New York, Lyric Opera din Chicago sau Teatrul Municipal din Rio de Janeiro. Ori la Bunka Kaikan din Tokio, unde am primit pur si simplu, in scena, o caruta incarcata de flori. Sau in Canada, la Edmonton, in Statul Alberta, unde traieste o veche comunitate romaneasca ce a construit la 1898 cea mai veche biserica ortodoxa din cele doua Americi. Un grup de romani din acea comunitate s-a prezentat cu o mare emotie si mi-a oferit un tort imens, pe care l-am impartit in scena cu toata distributia, orchestra si corul”, ne spune diva.
“De data aceasta, iata, ziua mea de nastere ma gaseste in inima Romaniei, alaturi de laureatii Concursului International de Canto Hariclea Darclée 2007, pentru a da Sibiului, fie si pentru o seara, statutul de Capitala Europeana a Artei Cantului”.
Cine au fost invitatii speciali ai sarbatorii de ieri ? “Concursul International de Canto Hariclea Darclée a reunit pana acum peste 1500 de concurenti din 45 de tari si din 5 continente. In aceast spirit de larga deschidere si de comuniune prin muzica am conceput si acest Concert – Master Class, invitandu-i pe mezzosoprana chineza Baoyi Bi, pe tenorul mexican Cesar Sanchez, pe baritonul basarabean Valeriu Caradja, pe sopranele Aurelia Florian, Georgeta Grigore, Daniela Pacurar, pe mezzosoprana Carmen Topciu, pe tenorii Liviu Iftene si Bogdan Mihai, pe contratenorul Florin Ouatu si pe basul Daniel Mateianu. Ei au fost acompaniati la pian de un muzician, dirijor si instrumentist de prim plan, maestrul Marco Balderi”.
Martorii unei adevarate metamorfoze pe care, ca interpreti, artistii lirici sunt chemati in permanenta s-o traiasca in serviciul marii arte, pe calea perfectiunii artistice, aprofundand sensul, semnificatia, valoarea fiecarei fraze muzicale, iubitorii de muzica din Sibiu, si apoi milioane de telespectatori din 37 de tari, prin transmisia pe canalul european de televiziune Mezzo, au asistat ieri la transpunerea unor pagini sublime de Vivaldi, Haendel, Mozart, Rossini, Donizetti, Bizet, De Falla, Mascagni, Verdi, Puccini.
Mariana Nicolesco este mentorul de o inegalabila generozitate al noilor generatii de artisti lirici din Romania si din alte tari. O iscodim pe aceasta tema: “Este adevarat ca nu toti artistii au darul de-a transmite altora comorile pe care le detin. Este si mai adevarat ca unii dintre ei nu vor s-o faca, promovand mediocritatea pentru a lasa impresia ca nimeni nu e si nu va mai fi ca ei. Uitati-va la figurantele lirice care apareau pe langa Pavarotti sau care apar azi pe langa un Carreras. Eu le stau alaturi adevaratelor voci, adevaratelor talente, adevaratelor vocatii”.
Si toate acestea, cu mijloace minime: “Un lucru e sigur: cu cele mai modeste mijloace imaginabile, pentru obtinerea carora eu trebuie sa ma bat pana in ultima clipa, noi am creat si cream evenimente fondatoare de cultura, dam o sansa fara egal tinerelor talente, dintre care multe, romani si straini, se impun pe scenele internationale. Scopul nostru este acela de a servi muzica, nu de a ne servi de muzica, iata de ce numerosi tineri vin spre noi cu mari sperante, iata de ce presa scrisa, ca si celelalte mijloace media, ne acorda o atentie deosebita”.
Despre Festivalul si Concursul Enescu n-am auzit asemenea lucruri, si totusi au un buget enorm. De ce, nu este prea clar. Diva si-ar dori poate un mai bun imbold material pentru noua generatie, dar nu vrea sa se transforme intr-o instanta publica: “Nimeni nu si-a propus si nimeni n-a intreprins ceea ce am dorit si realizat eu in raport cu tanara generatie, cu viitorul ei, singurul lucru care ma intereseaza. Nu-mi propun asadar sa judec pe nimeni, chiar daca am propria mea viziune despre ce ar trebui sa fie Festivalul si Concursul Enescu. Pot spune insa ca Festivalul Enescu are un buget colosal, asigurat din timp, un buget in acest an de 10 milioane de euro, cel mai mare buget de care dispune vreun festival muzical din Europa”.
Ieri seara, intr-o atmosfera magnifica, presedintele Forumului Cultural European din Berlin i-a remis o distinctie exceptionala, Medalia Europei, ca parte a Premiului Kultur Preis Europa, primit, printre altii, si de fostul Presedinte al Germaniei, Johannes Rau. Marea soprana se bucura de semnificatia motivatiei Forumului: “Din scrisoarea pe care am primit-o rezulta ca aceasta distinctie mi-e acordata in numele implinirilor mele artistice, al ideii de unitate europeana, pentru rolul meu ca mentor al tinerilor artisti si pentru acela de creatoare a importantului Concurs International de Canto Hariclea Darclée. Si, citez: <
>. Nimic nu ma putea bucura mai mult decat aceste ultime cuvinte”.
Ceea ce nu toti ziaristii stiu este faptul ca in timp ce alti “intelectuali” faceau turul lumii cu fonduri de la partid si Securitate, Mariana Nicolesco a fost persecutata politic fiind condamnata de un tribunal militar pentru ca nu a revenit in Romania dupa terminarea studiilor, la Roma. “I-am spus domnului Dieter Topp la mica ceremonie din ieri seara ceea ce romanii stiu, si anume ca timp de 21 de ani nu m-am putut reintoarce in tara natala, rupta de Europa-mama. Premiul si Medalia Europei incununeaza asadar un vis implinit, acela al unitatii Europei si al culturii europene si onoreaza o artista care, de la caderea Cortinei de Fier a facut, intr-adevar, tot ce i-a stat in putinta, asa cum spune in scrisoarea pe care mi-a trimis-o, pentru a aduce Romania in Europa si Europa in Romania.”
Mariana Nicolesco ramane o luptatoare pentru Romania si valorile ei reale. Ne marturiseste: “I-am spus, de asemenea, Presedintelui Forumului Cultural European cat de mult ma bucur ca a venit sa remita Medalia Europei unei artiste care a cunoscut de timpuriu tragedia Europei divizate, o artista care la terminarea studiilor la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, unde ajunsese prin concurs, castiga la Milano cea mai mare competitie de canto a timpului. O artista care in urma acelui succes cerea de la tara natala o prelungire de viza de trei luni, pentru a incepe cariera pe care o stim. Viza care-i era refuzata, ordonandu-i-se sa se intoarca in tara in 48 de ore. Cum nu am facut acest lucru, am fost condamnata in lipsa la cinci ani inchisoare. Acum, cand destinul nostru e contopit cu destinul Europei, vreau sa stim bine noi insine si sa stie toata lumea ca meritam pe deplin un loc de onoare in marea civilizatie de care apartinem. Acesta si e rostul Concertului – Master Class de la Sibiu”, conchide marea artista a Romaniei si a lumii.
29 noiembrie 2007
Cum au devenit romanii romi
Impunerea apelativului “romi” pentru tigani a creat o confuzie paguboasa pentru imaginea Romaniei
Asistam zilele acestea la o adevarata campanie de inoculare la nivel european a ideii ca tiganii sunt romani. Sau invers. Denumirea tiganilor drept romi/romani ajuta foarte mult.
Discutand cu un sociolog tigan, consilier al unui important lider al tiganilor din Romania si din lume, ni s-a explicat foarte clar ca multe dintre organizatiile militante in numele lor nu le slujesc interesele; dimpotriva. De exemplu, operatiunea de schimbare a numelui tiganilor in romi, realizata prin concursul Retelei Soros (Soros Open Network) creeaza neplaceri astazi si romanilor si tiganilor, atat in Romania, cat si, mai ales, in Europa. Un alt exemplu este legat de apropierea celei mai vocale si mai inzestrate asociatii – Romani Criss – cu grupuri de anarhisti si alte minoritati extremiste, producand noi daune imaginii si asa afectate a tiganilor din Romania. Nici asimilarea, un fel de integrare fortata – botezata mai nou “incluziune” – nu este pe placul tiganilor, care-si pastreaza identitatea si traditiile proprii de secole, indiferent pe unde i-a purtat viata lor nomada. Un principiu de baza al Europei, de altfel, subliniaza chiar prezervarea identitatii nationale a popoarelor europene. In acest context, asa-zisa integrare a romilor – cu miza unor lichiditati exprimate prin cifre cu multe zerouri in coada – pare mai mult un proces de dezintegrare si a tiganilor. Dar si a romanilor. Solutia este si la nivel european sI national. Tiganii, pike, sinti, zingaro, zigeuner, bohemiens, gitano, gypsy, raspanditi in toata Europa, au nevoie de un reprezentat la Bruxelles. Iar romanii au nevoie, la randul lor, sa li se apere la acelasi nivel traditiile, identitatea si imaginea, distincte de cele ale tiganilor. Si aceasta incepand cu numele.
Legiferarea unei confuzii nefaste
In actele oficiale ale Romaniei si, apoi, la nivel international, romanii au devenit romi cu aportul lui Petre Roman, de pe cand era ministru de Externe, in 2000. Roman a preluat aceasta sarcina de la predecesorul sau, Andrei Plesu, dupa cum ne informeaza surse din MAE, care ne-au si oferit urmatorul Memorandum:
Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei Nr. D2 / 1094 29.02.2000
Domnului Mugur Isarescu (acum coleg cu Dan Puric la IPID), Prim-ministru al Guvernului Romaniei
Memorandum
De la: Petre Roman, ministru de stat,
Ministrul Afacerilor Externe
Tema: Termenii folositi pentru denumirea etniei romilor tiganilor
In ultima perioada, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabila campanie declansata de unele asociatii de romi pentru reconsiderarea oficiala a pozitiei sale in privinta recomandarii pe care a facut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 catre primul-ministru, pentru utilizarea, in documentele oficiale, a termenului de “tigan”, in detrimentul celui de “rom”, care de-abia incepuse sa se impuna.
Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestata si de mediile internationale. Reprezentanti ai Consiliului Europei, ai Inaltului Comisar al OSCE pentru Minoritati Nationale, precum si ai organizatiilor neguvernamentale internationale militante pentru drepturile omului au facut referire, in discutiile lor cu autoritatile romane, la acest document. (…)
Avand in vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precadere, a termenului rrom in corespondenta MAE, in paralel cu formulele alternative mentionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) in corespondenta cu organizatiile internationale care le utilizeaza.
Aceasta propunere:
– raspunde presiunii exercitate de majoritatea asociatiilor romilor din Romania pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169 / 1995, contribuind la – stingerea – unui conflict artificial si, mai mult, la construirea unor relatii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezinta aceasta comunitate etnica;
– este rezultatul consultarilor dintre MAE si o serie de specialisti in domeniu, organizatii internationale (Consiliul Europei si OSCE), institutii nationale (Departamentul pentru Protectia Minoritatilor Nationale, Ministerul Educatiei Nationale, Avocatul Poporului) si asociatii ale rromilor”.
Semnat: Petre Roman Ministrul de Externe al Romaniei
Rom/rrom/romani
Agresiunea lexicala rom/roman – romanes/romaneste a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei, dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale “prelucratorilor” de limba si istorie. O prima disputa a fost legata inca de la inceput de cuvantul “romi”, romanii fiind ametiti apoi ca acesta va fi inlocuit cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anul 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”. Apoi, a fost modificata cu “romanes”.
Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca: rom/roma/roman cu limba romanes/romaneste, comunitatea Roma cu tara, evident, Romania. Vizualizati cuvintele si in varianta fara diacritice, dupa cum apare pe Internet sau in alte limbi. Cine ce sa mai inteleaga?!
Oficializarea in cadrul institutiilor de stat a denumirilor rom/rrom/romani s-a realizat cu titlu obligatoriu desi la nivel european avem doar simple recomandari in acest sens, venite din partea Consiliului Europei si nu a Uniunii Europene. In acelasi timp, confuzia rom-roman pe plan european a dus pana la situatii ridicole. Astfel, o delegatie oficiala a fost impiedicata sa intre intr-un stat UE, inainte de aderare, pentru ca pe pasaport prescurtarea tarii noastre era ROM. Aceasta situatie l-a determinat in 2002 pe secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor de la acea data, Ion Antonescu, sa solicite primului-ministru schimbarea prescurtarii, cel putin in pasapoartele noastre, ceea ce s-a si indeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenentei la spatiul francofon. Insa acest lucru nu se poate realiza in toate domeniile. De exemplu, chiar daca s-a reusit ca la Comitetul Olimpic sa se faca aceasta modificare, ROM-ROU, in baza de date mondiala pentru competitii sportive internationale sau in nomenclatorul diplomatiilor straine, prescurtarea este si azi aceeasi: ROM. Confuzia persista deranjant.
Pe Internet suntem deja tigani
Pe Internet, o simpla cautare pe motorul Google folosind cuvantul “Romani” produce urmatorul rezultat: Romani – Wikipedia, Romani in UK si, pe locul trei “Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii – Roma Center for Social Intervention and Studies”. In baza aceleiasi pagini de cautare, la primele trei imagini-exemple oferite de Google cu textul “Rezultate imagini pentru romani” avem: o imagine cu un grup de tigani din Marea Britanie in fata unei carute cu coviltir si o fetita roma, ambele de pe site-ul de la Universitatea din Texas a lui Ian Hancock, descris drept “the official ambassador to the United Nations and UNICEF for the world’s 15 million Romanies and the only Romani to have been appointed to the U.S. Holocaust Memorial Council” (ambasadorul oficial la ONU si UNICEF al celor 15 milioane de romi/romanies din lume si singurul rom/romani numit in cadrul Consiliului Memorialului Holocaustului); si o a treia imagine care prezinta trei domnisoare care predau “tribal bellydance in Oakland” (dans tribal din buric).
Cu alte cuvinte, romanii au ajuns deja, cel putin pe net, tigani. Iar, in urma avalansei mediatice anti-romanesti, in acceptul majoritatii italienilor romanii sunt deja tigani!
Programul de tiganizare a romanilor a fost conceput de Moscova
Portretizarea propagandistica a romanilor drept tigani nu este noua.
Este cunoscut de exemplu aportul ruso-maghiar pe acest front: Vladimir Jirinovski declara inca din deceniul trecut ca Romania este “un stat artificial locuit de tigani italieni”, iar ungurii ne fac “olahi” gasind originea tiganeasca a acestora. Pana si bulgarii au ajuns sa ne strige pe stadioane “tiganii”.
Tiganizarea Romaniei de catre Rusia are o istorie indelungata. Celebrul scriitor rus A. S. Puskin, trimisul special al Kremlinului la Chisinau, insarcinat printre altele si cu rusificarea romanilor, a scris la vremea respectiva un poem dedicat tiganilor din Basarabia, mediatizat de Rusia cu o putere uriasa in toata lumea. In “Tiganii”, Puskin vorbeste despre originea tiganilor pe aceste pamanturi, inca de acum 2000 de ani, cand, dupa cum se confeseaza “Mosneagul” satrei, un om al Romei a fost surghiunit aici, la Gurile Dunarii – Ovidiu. Concluzia: romanii sunt, de fapt, tigani.
Aceeasi concluzie trebuia sa induca, in anii 60′-70′, o campanie de propaganda “soft” realizata de URSS. Celebrul regizor Emil Loteanu, pe numele sau real Lotovici, originar din Soroca, scolit si la Bucuresti si la Moscova, a realizat o serie intreaga de filme (“Poienele rosii”, “Lautarii”, “O satra urca spre cer”, si altele) in care erau prezentati tigani mitizati care cantau superb in… romaneste. Toate filmele au fost difuzate si premiate international. Un amanunt interesant: mama lui Emil Loteanu era in acea perioada angajata a Ambasadei URSS la Bucuresti. Unul dintre protagonistii filmelor lui Loteanu era Serghei Lunchevici, un mare violonist din Basarabia, interpret de muzica populara… romaneasca. Lunchevici avea si formatia de dans “Fluieras”, infiintata imediat dupa 1944 si foarte promovata, cu care mergea in turnee prin URSS si intreaga lume. Miza se punea insa pe dansurile tiganesti, care erau de fapt dansuri traditionale romanesti. Cand a venit comunistul Vladimir Voronin la putere a preluat din zbor mesajul lui Jirinovski, repetand in toate aparitiile sale sintagma “romanii sunt tigani”.
Lucratura Budapestei
Multi unguri, la randul lor, au aceeasi parere despre romani, injurati si cu apelativul “budos olah”. Ian F. Hancock, cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept “rom cu descendenta britanica si maghiara”, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca, si probabil reuseste, sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii “Vlax Romani”, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”. Aici se practica o noua diversiune, prin incercuire si lovire pe la spate, ce are ca menire sporirea confuziei dintre tigani si romani, stiut fiind ca in Balcani termenul de “vlahi” desemneaza de fapt romanii. Tara de orgine a “Vlach Romani”-lor este, asadar, Romania.
Hancock nu se opreste aici: intr-un studiu intitulat “Lupta pentru controlul identitatii” si promovat de data aceasta pe site-ul Fundatiei Soros Ungaria (www.osi.hu), teoreticianul ideolog ne spune ca “Vlax (Vlach) sunt descendentii acelor populatii tinute in sclavie in statele Valahia si Moldova intre mijlocul secolului XIV si mijlocul secolului XIX”. Acum vine si bomboana de pe coliva romanilor: Descendentii “vlach”-ilor, tigani care au uitat sa vorbeasca Romani/Romanes pentru ca le era interzis de stapanii lor, sunt “baieshii”. Limba etnica a “baiesilor” din America este limba romana, spune Hancock. Iar, conform tiganilor autentici, baies e si presupusul criminal de la Roma, Romulus Mailat. Adica, ati inteles, Mailat este mai mult roman.
Ian F. Hancock, care este si presedinte al “International Romani Union” (in traducere, acordat, ar fi Uniunea Internationala a Romani-lor!) ne mai explica si ca “rrom, cu pluralul Rroma, este termenul adoptat oficial” de chiar Uniunea sa “pentru a se referi la oamenii de descendenta Romani/Roma”. Totusi, mai spune cercetatorul tigan britanic si maghiar – “acolo unde populatia Roma are un nume al ei diferit, politica este sa se foloseasca acel nume”. Conform propriului sau argument, daca alte popoare folosesc apelativul local, respectiv sinti, pike, zingaro, etc si noi ar trebui sa uzitam, nestigheriti, cuvantul “tigan”, si nu cum ni se impune astazi de catre echipa lui Soros.
Intr-un autentic stil orwelian, studiul contine, printre altele, si o solicitare apoteotica: “Pentru a schimba aceste lucruri, imaginea tiganilor/gypsy trebuie sa fie deconstruita si o alta mult mai corecta sa fie pusa in loc, in structurile birocratice ca si in manuale.”
MAE de la cap se-mpute
Propaganda de tip sovietic cu accente unguresti a fost continuata si de alti reprezentanti neloiali ai “Romaniei europene” din fruntea MAE. Fost membru in conducerea Fundatiei Soros si actual membru in “board”-ul Colegiului Noua Europa, Mihai Razvan Ungureanu, ca ministru de Externe, s-a ocupat si de “promovarea” tarii noastre in noua sa postura de proaspata membra a Uniunii Europeane. Astfel, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de – tineti-va bine – Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai – Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici – un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale – s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor, pentru a prezenta proiectul “Radacini”, care avea ca mesaj “sublinierea importantei exprimarii propriei identitati intr-o lume a diversitatii culturale”. Emotionant, dar ce legatura are asta cu Romania si cu promovarea imaginii ei in lume (acesta era scopul declarat al manifestarilor de la Bruxelles)? In ce masura sunt Elvis the Bear, Sile the Philosopher si Trandafir Tornado-Vijelie reprezentativi pentru Romania si cultura romana? Si de ce are Ministerul de Externe roman interesul sa intretina confuzia, atat de raspandita in Europa, intre romani si tigani (autointitulati “rromi”)? Intrebarile retorice erau puse MAE in 19 ianuarie de cativa jurnalisti din presa inca independenta, atunci. Raspunsurile ni le dam, singuri, astazi.
Deceniul Soros de Incluziune a Romilor
Problemele minoritatii tiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat dupa caderea comunismului. Extinderea Uniunii Europene a facut, normal, ca problemele tiganilor sa devina probleme comunitare.
Nu aceeasi este si parerea Magdei Matache, director la Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS), asociatie care a incasat, intre anii 1994-2007, 350.000 de euro si 730.000 de USD pentru proiectele desfasurate. Matache, citata de Evenimentul Zilei, sustine ca solutia “problemei rromilor” nu consta doar in acordarea unei asistari sociale, ci in integrarea lor in societate. Ea explica: “Incluziunea sociala a rromilor nu s-a facut in Romania. Problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei”.
Incluziunea, termen ce ar vrea sa insemne includerea, este insa, conform DEX, cu totul altceva, respectiv: “INCLUZIUNE, incluziuni, s.f. 1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. 2. Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni sau unor particule metalice izolate in masa ei”.
Cuvantul a devenit “la moda” dupa ce s-a lansat la Budapesta “Deceniul de Incluziune a Romilor”. Ideea acestui proiect de amploare pentru tigani a luat nastere in anul 2003, cu ocazia conferintei “Romii intr-o Europa care se extinde: Provocari pentru viitor”. O “initiativa regionala inspirata de George Soros”, dupa cum se prezinta pe site-ul Fundatiei Soros Romania. Decada a fost initiata in cursul conferintei de presedintele Open Society Institute – New York, George Soros si de presedintele de atunci al Bancii Mondiale, James Wolfensohn.
Nimeni nu i-a intrebat, insa, pe tigani daca vor sa fie “incluzionati”. Daca ar fi sa urmarim legislatia UE, tiganii trebuie sa se bucure de dreptul de a-si prezerva propria identitate. Daca aceasta este cea nomada si traiul liber, cum poate fi considerata “incluziunea” lor – practic o integrare fortata in masa – drept o optiune democratica, pentru care se cheltuiesc zeci de milioane de euro anual? Aceasta sugereaza ca, de fapt, acest program de anvergura urmareste nu atat integrarea romilor cat dezintegrarea romanilor.
In programul Soros au intrat la comanda Romania lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Republica Ceha, Slovacia, Macedonia si Serbia – care au adoptat prima declaratie comuna in care s-au angajat sa imbunatateasca conditiile de viata ale tiganilor.
Money, money, money
Este foarte greu de spus care sunt banii alocati pentru Decada, semnaleaza si portalul Divers.ro. Intr-un interviu acordat agentiei de presa Mediafax, George Soros declara ca organizatiile pe care le finanteaza vor cheltui, in total, pentru programele si initiativele Decadei, in jur de 70 de milioane de dolari. Sursa principala de finantare ar trebui sa fie, insa, bugetele nationale, opina Divers.ro. Una dintre putinele intiative de implementare a “Deceniului de incluziune” despre care se stie exact ce buget are este Fondul pentru Educatia Rromilor (Roma Education Fund). Creat in decembrie 2004, REF are la dispozitie circa 42 de milioane de dolari (bani obtinuti de la diversi donatori), din care 5-6 milioane vor fi transe anuale pentru finantarea programelor de imbunatatire a nivelului de educatie a rromilor, informeaza Asociatia de Investigatii Media in Balcani. Pentru anul 2007 Roma Education Fund a alocat 2.722.000 de euro pentru proiecte care sa sprijine educatia tiganilor din Romania.
Romania a aprobat in anul 2001 Hotararea de Guvern 430 privind Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, iar Mariea Ionescu, presedinta Autoritatii Nationale a Romilor (ANR), s-a plans permanent ca fondurile alocate de guvern pentru indeplinirea Planului general de masuri sunt aproape inexistente. “Alocarile bugetare romanesti au constituit numai contributii la programele PHARE ale Comisiei Europene”, declara Mariea Ionescu, pentru “Transitiononline”. Insa fondurile au fost substantiale: in 2001 Phare a furnizat 7.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.330.000; in 2002 Phare a furnizat 6.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.600.000; in 2003 Phare a furnizat 9.000.000 euro si Guvernul Romaniei 300.000; in 2004 Phare a furnizat 8.500.000 euro si Guvernul Romaniei 1.000.000.
Cum fura minoritarii maghiari pozitiile minoritarilor tigani
De-a lungul anilor s-a observat, insa, ca responsabilii de fonduri si acaparatori ai “marcii” minoritatilor, in loc sa fie cei mai defavorizati, adica tiganii, au fost ungurii. Pe langa faptul ca maghiarii au fost cei care au ocupat constant pozitiile de conducere ale Departamentului Guvernului pentru Relatii Interetnice si ale celor pentru minoritati din cadrul ministerelor si altor agentii guvernamentale, administrand si fondurile acordate, un alt caz este cel al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
CNCD a fost infiintat chiar in baza Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor, elaborata in 2001, in care se prevedea “includerea de reprezentanti ai romilor in aceasta structura”. Din componenta Colegiului Director fac parte urmatorii: Csaba Ferenc ASZTALOS, Corina Nicoleta COMSA, Dezideriu GERGELY, Istvan HALLER, Gheorghe IONITA, Dragos Tiberiu NITA, Anamaria PANFILE, Paula Roxana TRUINEA, Ana Monica VASILE, conform site-ului CNCD. Dupa cum se observa, din 9 membri, 3 sunt de etnie maghiara, deci 33%. Aceasta cu toate ca procentajul de unguri in Romania este de 6,6%, conform recensamantului din 2001 aflat pe site-ul MAE. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, in cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisa prezenta unui singur cetatean roman de etnie maghiara. In lipsa de reprezentant, Romani Criss l-a desemnat pe maghiarul Istvan Haller – care este si co-presedinte al Ligii Pro-Europa impreuna cu Smaranda Enache – , sa reprezinte si tiganii.
Discriminarea pozitiva se intoarce impotriva tiganilor
Tot in cadrul aceleiasi Strategii guvernamentale pentru romi s-a elaborat si baza pentru asa-numita “discriminare pozitiva”. Astfel, la Capitolul D. Sanatate, Punctul 8, se cere: “Cresterea numarului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studentii romi in invatamantul medical de stat”. Si, la Capitolul H. Educatie, se stipuleaza, printre prioritati: “7. Adoptarea de masuri legislative in sprijinul romilor, in scopul acordarii de facilitati in domeniul educatiei pentru romi si din perspectiva promovarii romilor in posturi ale administratiei scolare (directori de scoli si inspectori scolari). 8. Acordarea in continuare de facilitati si de locuri subventionate speciale pentru tinerii romi care doresc sa urmeze colegii universitare si facultati”. Si, la punctul 11: “Stimularea accesului la educatie prin asigurarea gratuit a unei mese pentru toti elevii din ciclul primar si secundar” – (Asta ca sa aflati cand si cum s-a hotarat de fapt “Cornul si laptele”).
Scolarizarea, educatia tiganilor este, evident, una dintre solutii pentru apropierea de valorile comune, mai ales prin cultura. Insa, in ceea ce priveste masura facilitatiilor acordate in invatamantul superior de stat, respectiv desemnarea unor locuri speciale pentru tigani, se observa ca aceasta provoaca de fapt serioase probleme in dezvoltarea naturala a tinerilor tigani si se intoarce chiar impotriva minoritatii favorizate. Astfel, s-a relevat ca, pe langa dezinteresul constatat pentru ocuparea acestor locuri rezervate, tinerii romi, lipsiti de spiritul competitiei, nu reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor creandu-se practic, din start, un handicap major care poate duce apoi la abandonarea studiilor.
Pe langa aceasta, masura este anti-democratica si discrimineaza majoritatea, prin blocarea accesului la educatie in mod echitabil a tuturor tinerilor, indiferent de sex, rasa sau altceva. Tocmai de aceea se impune, pe langa eliminarea discriminarii tiganilor prin impunerea unor norme anti-naturale – integrare fortata versus libertate prin nomadism si prezervarea identitatii – si ameliorarea discriminarii majoritatii printr-o politica strategica care sa lucreze in interesul ambelor popoare milenare.
Sa-i scoatem pe “tigani” din DEX? Nicidecum!
In concluzie, se cere declansarea unei campanii internationale culturale – fara impostori – de tipul celei concepute de Nicolae Iorga si guvernele interbelice pentru definirea si impunerea valorilor romanilor in spatiul Europei. Apoi, daca denumirea tiganilor in Europa este “zigeuner” in germana, “gypsy” in engleza, “gitan” in franceza, “gitano” in spaniola, “cigany” in maghiara, sau “zingaro” in italiana, de ce am impune noi schimbarea oficiala a cuvantului tigan, cand chiar majoritatea tiganilor se gratuleaza cu acest apelativ? Daca acesta pare sa aiba conotatii peiorative, este normal ca, in spiritul bunei conlocuiri, sa fie si majoritatea tarii inteleasa ca nu vrea ca “roman” sa capete nuante similare. Exista oricum un alt cuvant intrat in circuitul international prin intermediul limbii engleze: “gypsy”. De altfel, chiar si Apelul lansat zilele trecute Romei de catre organizatiile tiganilor din Romania este titrat in presa straina drept un “Appeal to Stop Anti-Gypsyism”, nu “anti-Roma”. Ar suna, de altfel, extrem de caraghios: “Un apel catre Roma de oprire a actiunilor anti-Roma”.
Cu toate nemultumirile de rigoare si protestele zgomotoase care vor fi generate, este imperios necesara revocarea obligativitatii folosirii inventiei rom/roma/romani in documentele oficiale ale Statului Roman, eliminarea ei acolo unde se mai poate si pastrarea cuvantului tigan (un parlamentar se gandise sa il scoata si din DEX!) sau a altui termen acceptabil atat pentru minoritatea in cauza cat si, evident, pentru majoritate. Pana la urma, denumirea de “tigan” nu capata nuante peiorative decat atunci cand cei care o poarta fac fapte reprobabile.
Suntem impreuna de cateva sute de ani, vom fi si mai departe. Important este ca romanii si tiganii sa se respecte reciproc fara a cadea in plasa dezintegratorilor identitatilor nationale, oricare ar fi ele.
24 noiembrie 2007
Imperiul tiganesc si chestiunea romaneasca
Romania este ultimul imperiu al Europei, spune micul slujbas de plumb al lui Vladimir Putin, seful statului mafiot de peste Prut, Vladimir Voronin, care, pe langa faptul ca ne face fascisti cand ii vine mai si declama ca “romanii sunt tigani”, diferiti de “neamul moldovenilor”. Romania este ultimul imperiu al Europei, spune micul slujbas de plumb al lui Vladimir Putin, seful statului mafiot de peste Prut, Vladimir Voronin, care, pe langa faptul ca ne face fascisti cand ii vine mai si declama ca “romanii sunt tigani”, diferiti de “neamul moldovenilor”.
Cam asta spunea si alt Vladimir, Jirinovski, in urma cu un deceniu: “Romania este un stat artificial locuit de tigani italieni”. Cartitele KGB, oriunde s-ar afla ele, doar au reincalzit zilele astea ciorba ruseasca, a tiganizarii Romaniei. Si ungurii, prin Fundatia Soros, si-au reimprospatat re-sursele aratand lumii, intr-o maniera pretins stiintifica, faptul ca “olahii/vlahii” sunt… tigani. In acelasi timp contribuie cu spor la raspandirea confuziei romi/romani prin intermediul lautarilor oengisti (detalii in ziarul de maine). Pana si fostii colegii de suferinta ante-UE de peste Dunare, ne-au strigat sa auda toata Europa: “Tiganii! Tiganii!”.
De cand a izbucnit scandalul tiganilor de romani ZIUA a incercat sa explice cititorilor sai mai mult decat ce si cum. Si anume: de ce. Pe langa analizele facute am constatat si faptul ca momentul ales nu este deloc intamplator. Statul roman este fragilizat de lipsa unei interconectari intre institutiile fundamentale de aparare a tarii, penetrate si predispuse la cedari in lant pentru interese meschine. Lipsa cronica de reactie la agresiuni externe a factorilor responsabili a fost speculata cu succes de potrivnicii Romaniei. Mizele sunt plasate pe planuri multiple care se interfereaza reciproc. Insa toate tin de rolul Romaniei in NATO si UE, atat la Bruxelles cat si la Gurile Dunarii si Marea Neagra.
O noua dovada s-a concretizat ieri: grupul rus Gazprom si compania italiana Eni au incheiat un acord privind constructia unui nou gazoduct, South Stream, care va trece pe sub Marea Neagra si va transporta gaze rusesti catre Europa, dupa cum transmit agentiile de presa. Acordul va fi semnat in cursul vizitei premierului italian Romano Prodi in Rusia, pentru convorbiri cu presedintele Vladimir Putin. Conducta va porni din Rusia, va trece pe sub Marea Neagra pana la litoralul Bulgariei, de unde un tronson va merge spre Austria si Slovenia, prin Ungaria, iar un altul catre sudul Italiei. Cum spuneam, neintamplator, trei-patru dintre vehiculatorii tiganizarii romanilor: Rusia, Bulgaria, Ungaria, Italia.
Rusii au aranjat deja ploile de gaz si pentru un traseu nordic – North Stream, fentand aliatele SUA, Polonia si Tarile Baltice si intarind clasica alianta dintre cele doua mari imperii economice, militare si politice, Rusia si Germania. Noul proiect rusesc dinamiteaza de-acum anticul proiect Nabucco, de care trebuiau sa se bucure aliatele SUA din zona aceasta, Turcia si Romania, si… Italia. Or, pe langa situatia unei concurente neloiale, justificate prin inteligenta aparatului rus, acum mai si stam sa privim, neputinciosi, la starea relatiilor italo-romane. A sosit probabil momentul sa spunem ciao, Nabucco!
Dupa ce ca suntem slabi mai suntem si tigani, iata bomboana de pe coliva “ultimului imperiu” din Europa. Tocmai de aceea ar trebui sa stam la sfat cu fratii tigani, cu care am cazut in aceeasi oala, fara motive cu adevarat intemeiate fata de masurile de retorsiune luate. Nimeni nu ne va putea convinge vreodata ca mafia cersetorilor si gainarilor tigani din Italia o bate in greutate pe cea a magrebienilor, albanezilor sau rusilor. Ce facem? Invadam total Europa, instaland cu adevarat imperiul tiganesc? Sau mai bine ne batem serios la Bruxelles pentru drepturile tiganilor si ne vedem serios de treaba la Marea Neagra si Gurile Dunarii, rezolvand chestiunea romaneasca a existentei statului national unitar roman: apararea civilizatiei si portilor Europei.
23 noiembrie 2007
ZIUA pune ocheanul pe razboiul ruso-american de la Marea Neagra
Editura ZIUA, consecventa in analizarea si prezentarea problemelor geostrategice regionale, organizeaza maine, 24 noiembrie, la ora 15.00, in cadrul Targului de Carte si Presa Gaudeamus din incinta ROMEXPO, standul 59, conferinta publica “Geopolitica Marii Negre”. Printre temele care vor fi abordate se numara: Bazele SUA la Marea Neagra; Noua politica energetica a Rusiei; Caucazul – zona de instabilitate, zona tampon sau teren al rivalitatilor Marilor Puteri; Cine a pierdut Turcia?; Ucraina, calul troian al Rusiei -in NATO si UE; Romania Mare in UE, fara Transnistria.La dezbaterea moderata de Victor Roncea, coordonatorul lucrarii “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra”, si-au anuntat participarea parlamentari din Comisiile pentru politica externa, diplomati si atasati militari ai statelor NATO/UE si Rusiei/CSI, reprezentanti ai tarilor din regiune, profesori universitari, jurnalisti.Tot sambata, la ora 11.00, la standul Editurii SEMNE se lanseaza in prezenta reprezentantilor fostilor detinuti politici si ai muncitorilor brasoveni anticomunisti, lucrarile “Eroi pentru Romania – Brasov 1987”, realizata de Florin Palas si Victor Roncea sub patronajul lui Vladimir Bukovski si “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”. La ora 13.00, Victor Roncea va prezenta si o alta carte a sa de publicistica la standul Editurii TESU: “Davai ceas, Davai Traian”. (D.E.)
Razboiul ruso-american de la Marea Neagra
Desi presedintele american, neoconservatorul George W. Bush, si-ar fi dorit ca Romania sa reprezinte o punte intre Occident si “Noua Rusie” anii au trecut rapid, presedintele rus Vladimir Putin a devenit si un as al politicii de forta, iar teritoriul tarii noastre s-a transformat mai curand intr-un teatru de razboi rece intre cele doua mari puteri mondiale SUA si Rusia. Petrolul si gazele, bazele SUA, Basarabia si Transnistria, istmul ponto-baltic, Marea Caspica si Caucazul, sunt doar cateva dintre subiectele fierbinti care se invart in jurul “lacului ruso-turc”, Marea Neagra. Editura ZIUA, consecventa in analizarea si prezentarea problemelor geostrategice regionale, organizeaza sambata, 24 noiembrie, la ora 15.00, in cadrul Targului de Carte si Presa Gaudeamus din incinta ROMEXPO, standul 59, conferinta publica “Geopolitica Marii Negre”. Printre temele care vor fi abordate se numara: Noua politica energetica a Rusiei; Caucazul – zona de instabilitate, zona tampon sau teren al rivalitatilor Marilor Puteri; Cine a pierdut Turcia?; Romania Mare in UE, fara Transnistria. La dezbaterea moderata de Victor Roncea, coordonatorul lucrarii “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra”, si-au anuntat participarea parlamentari din Comisiile pentru politica externa, diplomati si atasati militari ai statelor NATO/UE si Rusiei/CSI, reprezentanti ai tarilor din regiune, profesori universitari, jurnalisti.
Tot sambata, la ora 11.00, la standul Editurii SEMNE se lanseaza in prezenta reprezentantilor fostilor detinuti politici, lucrarile “Eroi pentru Romania – Brasov 1987”, realizata de Florin Palas si Victor Roncea sub patronajul lui Vladimir Bukovski si “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”. La ora 13.00, Victor Roncea va prezenta si o alta carte a sa de publicistica la standul Editurii TESU. (D.E.)
22 noiembrie 2007
The Stability Pact is taking new paths
Erhard Busek, a Special Co-ordinator of the Stability Pact for South Eastern Europe Erhard Busek interviewed for ZIUA exclusively
Rep.: What is the present status and what are the main achievements of the Stability Pact?
E.B.: The Stability Pact is transforming. After 8 years of work, the Stability Pact for South Eastern Europe is transferring its activities to a more regionally owned organisation, the Regional Co-operation Council (RCC). The RCC will be operational from the end of February 2008. Its Secretariat will be based in Sarajevo. It will be headed by a Secretary-General from the region, Hido Biscevic, currently the State Secretary of the Ministry of Foreign Affairs of Croatia. This transformation was decided by the countries of the region, Romania included, as a very active partner of the Stability Pact. I am very satisfied by the fact that regional ownership of the Stability pact is taking place in a perfectly organised way. This process reflects the genuine aspiration of the countries of the region without any imposing from the outside. Let me remind that in September 1999, when the Stability Pact was established as an initiative of the international community, following the Kosovo conflict, many of the countries of the region were not willing to sit at the same table. This was the period of the paternalistic approach of the West with respect to your region. Now there is no need for such paternalism. I know that you remember the launching of the Stability Pact in Sarajevo, in 1999. The city was in ruins. Now everywhere in the region, event though not everything is perfect, things are moving in the right direction. Your country and Bulgaria have become EU members, and I’m glad to say that both Sofia and Bucharest did not lose interest in regional co-operation since then, to the contrary.
Overall, I think the most important contribution of the Stability Pact is that it helped the countries understand that regional co-operation pays. This has been done with many efforts and step by step, resulting in some 25 different initiatives under the three Working tables of the Stability Pact – Democracy, Economy and Security. It is impossible to mention them all, but let me at least refer to CEFTA 2006, the regional free trade agreement, which was signed in Bucharest last year, or the Energy Community Treaty, which created the conditions for a regionally integrated energy market for electricity and natural gas and for its integration into the EU market. Helping the countries of the region for EU accession through regional co-operation – this is also a way to briefly resume the essence of the work of the Stability Pact. Let me also mention that most of our initiatives are already regionally owned and are based in the countries from the region, not in Brussels or Vienna. The SECI Transborder Crime Fighting Centre is based in Bucharest. Also, after 8 years of successful chairmanship of Austria of the Task Force Education and Youth, recently the lead was taken over by Romania.
Rep.: You mentioned regional ownership. Does it also mean that the countries of the region have to put their hands to their pockets? And from whom in fact is the Stability Pact receiving political guidance?
E.B.: The Stability Pact was funded by the European Commission, by individual Western countries, by international donors. The European Commission will continue to provide financial support to the RCC, just as a number of other donors. But a significant part of the funding now will come from the countries of the region themselves. Also the majority of staff in the RCC should come from the region. A recruitment process is underway and I am happy to say that several hundreds of applications have been received from the countries of the region, including Romania. It’s very positive that so many qualified people are willing to dedicate themselves to regional co-operation.
As far as the political guidance is concerned, there has been more and more guidance from the countries themselves, trough the South East European Co-operation Process (SEECP), who has become “the voice of the region”. The RCC will be even more closely integrated, trough its statute, with the SEECP.
Rep.: Considering the present situation of Kosovo, how can the Pact help for a better perspective in the region?
E.B.: The most immediate and high profile challenge is the status issue of Kosovo, which should be resolved swiftly and amicably. Managing the outcomes of whatever decisions are taken in the coming weeks and months peacefully and constructively will be a severe test for the nascent democracies in the region and for the EU. This is a test we cannot afford to fail. The Stability Pact has not been involved in discussions or negotiations about the final status of Kosovo. To a certain extent this position has allowed us to do our utmost to integrate Kosovo, represented by UNMIK, in regional co-operation from the very beginning. Many people in Kosovo and Serbia understand well the added value of this co-operation.
Rep.: Do you think that Romania and the Pact can make more for bringing closer Moldova to the European family?
E.B.: Romania and the Pact are already doing a lot for the European integration of Moldova, and certainly more can be done in the following period when the RCC will take over from the Stability Pact. Moldova joined the pact in 2001, because it felt attracted by the project and it understood that this participation will help its process of getting closer to the EU and also the affirmation of its sovereignty. This may look to a certain degree surprising, because the Stability Pact was designed for the Balkan region. But Moldova understands well the added value of regional co-operation for preparing the process of accession to the EU. Especially since this the only partner country of the Stability Pact, which does not have yet a clear accession perspective. While the countries of the Western Balkans are covered by the EU process of Stabilisation and Association, with a clear perspective for membership, Moldova is part of the European Neighbourhood Policy of the EU. It is understandable that Moldova wishes to upgrade its legal status with Brussels, but the country also needs to undergo deep reforms in order to meet the criteria for accession. The experience of your country, coupled with the cultural and linguistic proximity, can be very valuable in this respect. Moldova also needs to take full advantage of its membership of SEECP. In fact, next spring Moldova will take over the SEECP chairmanship in office from the current chairman Bulgaria. It’s a huge responsibility and a great chance for Moldova. The Stability Pact is helping at present Moldova to prepare this chairmanship in many ways, including by integrating in its secretariat two young civil servants from Moldova.
Rep.: Are challenges as the situation in Transdniestria and those similar around Black Sea in the focus of the Pact?
E.B.: The so-called frozen conflicts are a big challenge to the entire international community. Until fair and viable solutions are found, it will be impossible to imagine the successful development of these regions, because the foreign investors seek stability. The Stability Pact is not part of the diplomatic processes for resolving any of these conflicts. But when the conflicts eventually will be resolved, in certain cases it would perhaps be a good idea to use some of the experience of the Stability Pact, for border management, for the return of refugees, for democratisation, for identifying the projects able to attract assistance and investment, for improving the security situation and so on. All our experience, all our documentation are already available on-line.
Rep.: What are your plans in Romania?
E.B.: I am participating here today at the Conference on Energy in South Eastern Europe, organised by Forum Invest. The agenda is very broad – from delivering secure nuclear energy, to greater emphasis on renewable energy, or on attracting private sector investment. I think this is a very important conference in preparation of the Energy Ministerial meeting in Belgrade on 28 November. There are many challenges in this field and not only the region, but also Europe has to think a lot how to diversify the energy mix and the supply routes. It is not too late, but its high time to prepare the future.
21 noiembrie 2007
Europa sta cu ochii pe Kosovo, Moldova, Transnistria si pe energie
Astazi soseste in Romania coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Erhard Busek. In exclusivitate pentru ZIUA, acesta ne-a dezvaluit viitorul si noile directii ale Pactului, care se va transforma in Consiliul de Cooperare Regionala, cu sediul la Sarajevo.
Cum se prezinta, la acest moment, Pactul de Stabilitate si care ar fi principalele realizari ale acestuia?
Pactul de Stabilitate trece printr-un proces de transformare. Dupa opt ani de eforturi asidue, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est isi transfera activitatile unei organizatii cu un accent ceva mai regional, Consiliul de Cooperare Regionala (Regional Co-operation Council – RCC). RCC-ul va deveni operational la sfarsitul lunii februarie 2008. Secretariatul sau se va afla la Sarajevo. Va fi condus de un secretar-general desemnat din regiune, Hido Biscevic, in prezent secretar de stat al Ministerului Afacerilor Externe al Croatiei. Aceasta transformare va fi decisa de state din regiune, inclusiv de Romania, in calitate de partener deosebit de activ in cadrul Pactului de Stabilitate. Sunt deosebit de multumit de faptul ca preluarea Pactului de Stabilitate, la nivel regional, se produce intr-un mod deosebit de organizat. Acest proces reflecta dorinta autentica a statelor din regiune, fara a fi avut loc o interventie din afara. Trebuie sa va reamintesc faptul ca, in septembrie 1999, cand a fost lansat Pactul de Stabilitate, ca o initiativa a comunitatii internationale, in urma conflictului din Kosovo, multe state din zona nu erau dispuse sa se aseze la aceeasi masa. Aceasta perioada a fost caracterizata de o abordare paternalista din partea Occidentului in ceea ce priveste regiunea dumneavoastra. In prezent o astfel de abordare nu isi mai are rostul. Stiu ca va amintiti de lansarea Pactului de Stabilitate la Sarajevo, in 1999. Orasul era o ruina. Acum, in toate zonele din regiune, desi nu se desfasoara perfect, lucrurile se indreapta in directia cea buna. Tara dumneavoastra si Bulgaria au devenit state membre ale UE si ma bucur sa constat ca atat Sofia, cat si Bucurestii, nu si-au pierdut interesul fata de cooperarea regionala, manifestat la acel moment, ci, dimpotriva. In ansamblu, consider ca cea mai importanta contributie a Pactului de Stabilitate este faptul ca ajuta statele sa inteleaga cooperarea la nivel regional si faptul ca aceasta renteaza. Aceast lucru a fost realizat cu multe eforturi si pas cu pas, ajungandu-se la 25 de initiative diferite, inscrise in cele trei grupuri de lucru ale Pactului – Democratie, Economie si Securitate. Este imposibil sa le nominalizam pe toate, insa trebuie sa ma refer la acordul de comert liber la nivel regional CEFTA, semnat anul trecut, la Bucuresti, sau la Tratatul privind crearea Comunitatii Energiei, care a creat premisele pentru o piata a energiei electrice si gazelor naturale integrata la nivel regional, respectiv pentru integrarea ei in piata UE. Pregatirea statelor din regiune pentru UE prin intermediul cooperarii regionale – asa ar putea fi rezumata, in cateva cuvinte, esenta Pactului de Stabilitate. Trebuie sa amintesc si de faptul ca majoritatea initiativelor noastre au fost deja delegate, la nivel regional, si sunt coordonate de catre statele din regiune, nu de la Bruxelles sau de la Viena. Centrul Regional SECI pentru Combaterea Criminalitatii Transfrontaliere are sediul la Bucuresti. De asemenea, dupa opt ani de asigurare a presedintiei Task Force pentru Educatiei si Tineret de catre Austria, aceasta a fost preluata, recent, de catre Romania.
Ati mentionat preluarea Pactului de Stabilitate, la nivel regional. Aceasta nu se refera si la faptul ca acestea trebuie sa aiba si un aport financiar propriu? Cine traseaza directiile politice ale Pactului de Stabilitate?
Pactul de Stabilitate a fost finantat de Comisia Europeana, statele occidentale, la nivel individual, donatori internationali. Comisia Europeana va continua sa acorde sprijin financiar RCC, dupa cum si alti donatori o vor face. Insa, de acum inainte, o parte semnificativa a fondurilor va fi asigurata de catre statele din regiune. De asemenea, personalul RCC va trebui sa provinda din regiune. Procesul de recrutare se afla in plina desfasurare, la acest moment, si ma bucur sa va anunt ca mai multe sute de cereri au fost primite din statele din regiune, inclusiv din Romania. Constituie un lucru pozitiv faptul ca atat de multi oameni calificati sunt dispusi sa se dedice cooperarii regionale. In ceea ce priveste directiile politice, se poate observa ca acestea sunt trasate din ce in ce mai mult de statele din regiune, prin Procesul de Cooperare in Europa de Sud-Est (SEECP), care a devenit “vocea regiunii”. Avand in vedere statutul RCC, acesta se va integra si mai bine in RCC.Avand in vedere situatia din Kosovo, cum poate contribui Pactul la ameliorarea perspectivelor pentru regiune?Statutul provinciei Kosovo constituie o provocare acuta si extrem de importanta, care ar trebui rezolvata rapid si in mod amiabil. Actuala situatie creeaza incertitudine pentru Serbia si Kosovo. Gestionarea, in mod pasnic si constructiv, a rezultatelor ce vor decurge din deciziile care vor fi luate in urmatoarea perioada va constitui o incercare foarte grea pentru tinerele democratii din regiune si pentru UE. Aceasta incercare nu poate esua. Pactul de Stabilitate nu a fost implicat in discutiile sau negocierile pe marginea statutului Kosovo. Intr-o anumita masura, aceasta pozitie ne-a permis sa facem tot posibilul pentru integrarea, inca de la bun inceput, a Kosovo, prin UNMIK, in procesul de cooperare regionala. Multe persoane din Kosovo si Serbia inteleg prea bine plus-valoarea acestei cooperari.Considerati ca Romania si Pactul ar putea face mai mult pentru integrarea Republicii Moldova in familia europeana?Romania si Pactul deja fac multe pentru integrarea europeana a Moldovei, insa cu siguranta pot fi facute si mai multe, in perioada urmatorare, odata ce RCC-ul va prelua activitatile Pactului de Stabilitate. Moldova s-a alaturat Pactului in 2001, deoarece s-a simtit atrasa de proiect si a inteles ca aceasta participare va contribui la procesul de apropiere a sa de UE si, de asemenea, de afirmarea a suveranitatii sale. Insa Moldova intelege prea bine plus-valoarea cooperarii regionale in pregatirea procesului de aderare la UE. In special de vreme ce este unicul stat partener al Pactului de Stabilitate care inca nu are o perspectiva clara de aderare. In vreme ce tarile din Balcanii de Vest au fost deja incluse in procesul de Stabilizare si Asociere al UE, beneficiind deja de o promisiune in sensul obtinerii calitatii de state membre, Moldova ramane in continuare parte din Politica Europeana de Vecinatate. Este de inteles faptul ca Moldova doreste o schimbare de statut in relatia cu Bruxelles-ul, insa aceasta tara trebuie sa realizeze reforme in profunzime pentru a indeplini criteriile de aderare. Experienta tarii dumneavoastra, cuplata cu asemanarile de ordin cultural si lingvistic, s-ar putea dovedi extrem de valoroasa in aceasta privinta. Moldova trebuie sa profite, de asemenea, din plin de apartenenta sa la SEECP. De fapt, Moldova va prelua, in primavara, presedintia SEECP de la Bulgaria. Aceasta va constitui o responsabilitate enorma si o mare oportunitate pentru Moldova. Pactul de Stabilitate ajuta, in prezent, Moldova, sa se pregateasca, la mai multe niveluri, pentru preluarea acestei presedintii, inclusiv prin includerea, in secretariatul sau, a doi tineri functionari publici din Moldova.Provocari precum situatia din Transnistria sau cele similare, din regiunea Marii Negre, intra in raza de actiune a Pactului?Asa-numitele conflicte inghetate reprezinta o provocare majora pentru intreaga comunitate internationala. Pana la gasirea unor solutii echitabile si viabile, va fi imposibil de imaginat o evolutie de succes a acestor regiuni, de vreme ce investitorii straini cauta stabilitate. Pactul de Stabilitate nu face parte din initiativele diplomatice luate pentru rezolvarea acestor conflicte. Insa, atunci cand acest conflicte vor fi rezolvate, in anumite cazuri poate ca ar fi o idee buna ca o parte din experienta Pactului de Stabilitate sa fie folosita pentru procesul de reconciliere, pentru repatrierea refugiatilor, democratizare, pentru identificarea proiectelor capabile sa atraga asistenta si investitiile din afara, pentru imbunatatirea securitatii si asa mai departe. Experienta noastra, la fel ca si documentatia noastra, este deja disponibila pe Internet.Ce planuri aveti pentru Romania?Particip, astazi, la conferinta “Energia in Europa Centrala si de Est”, organizata de Forum Invest. Agenda manifestarii este deosebit de ampla, tratand subiecte precum livrarile de energie nucleara, in conditii de siguranta, un mai mare accent asupra resurselor regenerabile de energie sau atragerea investitiilor din sectorul privat. Cred ca este o conferinta deosebit de importanta, care vine in pregatirea reuniunii ministeriale, pe teme energetice, programata sa se desfasoare la Belgrad, pe 28 noiembrie. Exista numeroase provocari in acest domeniu si nu numai regiunea, ci intreaga Europa trebuie sa se gandeasca la diversificarea surselor de energie si a rutelor de transport. Nu este prea tarziu, insa a venit vremea sa ne pregatim pentru viitor.Varianta integrala a interviului in limba engleza este disponibila in sectiunea English.
Victor RONCEA
Basescu distinge eroii de profitori
Asociatia 15 Noiembrie de la Brasov a aniversat ieri 20 de ani de la “inceputul sfarsitului” – revolta muncitorilor brasoveni din 1987
Presedintele Traian Basescu, aflat ieri la Brasov la aniversarea a 20 de ani de la revolta muncitorilor impotriva comunismului din 1987, a tinut sa faca distinctia dintre eroi si profitori afirmand: “Statul roman isi va recapata credibilitatea si va putea sa devina un adevarat stat de drept numai cand isi va recunoaste greselile si isi va repara nedreptatile. Nu cred ca putem construi ceva trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai, intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti”.
Scuze pentru victimele represiunii
“Am fost invitat azi, aici (la Brasov, n.r.), probabil pentru ca sunt primul presedinte care a avut curajul sa condamne oficial comunismul si sa-l declare regim ilegal care a facut rau romanilor”, a spus Basescu. Presedintele Traian Basescu a declarat: “Trebuie sa va cer iertare victimelor represiunii revoltei de la Brasov din 1987, in numele statului roman, pentru faptul ca, in 17 ani de stat de drept, sistemul judiciar nu a facut justittie, iar societatea romaneasca nu a fost incurajata sa isi recunoasca greselile”.
Potrivit acestuia, toti cei care s-au revoltat la Brasov in 1987 si s-au simtit umiliti dupa 1989 sunt invingatorii morali ai Revolutiei. “La Brasov, in 1987, s-a dat o proba de curaj intregii Europe”, a mai spus Basescu, potrivit caruia revolta muncitorilor din acest oras se inscrie printre manifestarile anticomuniste de la Budapesta -1956, Praga -1968, Valea Jiului – 1977, Gdansk si toata miscarea Solidaritatea din Polonia din anii ’80. “Cei care sunt favorizati de actuala situatie doresc o banalizare a nedreptatii, vor sa ne faca sa credem ca nedreptatea este inevitabila, ca victimele vor ramane pentru totdeauna victime si ca puterea cetateanului simplu e aproape la fel de nesemnificativa ca inainte de 1989. Eu sunt convins ca acestia se insala exact asa cum se inselau si cei care, dupa noiembrie 1987, credeau ca totul a fost in zadar”, a spus Basescu. Muncitorii fabricii Steagul Rosu din Brasov s-au revoltat spontan, in noiembrie 1987, impotriva conducerii judetene a PCR si impotriva comunismului, invocand conditiile foarte proaste de trai si intarzierile in plata salariilor. Revolta a fost oprimata brutal de autoritatile comuniste, participantii la protest fiind arestati, torturati si deportati.
Eroi pentru Romania
Dupa incheierea manifestarilor de ieri, la Teatrul Dramatic din Brasov a avut loc un spectacol al actorului Dan Puric, care a fost precedat de lansarea volumului “Eroi pentru Romania – Brasov, 15 noiembrie 1987 – marturii, studii, documente” realizat in colaborare cu mai multe foruri jurnalistice, istorice si academice si sub egida Centrului Rezistentei Anticomuniste, condus de scriitorul Vladimir Bukovski. La manifestarile de la Brasov au participat si ultimii detinuti politici din Europa, Alexandru Lesco si Tudor Popa – detinuti ilegal timp de 15 ani de regimul separatist de la Tiraspol – care au anuntat infiintarea Fundatiei pentru Romania care va face parte din Centrul rezistentei Anticomuniste.
Printre cei prezenti la Brasov s-au numarat presedintele Fundatiei “Centrul Solidaritatea”, Bogdan Lis, cunoscutul istoric si cercetator de la Institutul Memoriei Nationale din Polonia, Jerzy Eisler, precum si ambasadorii Poloniei si Cehiei, Jacek Paliszewski si, respectiv, Petr Dokladal. La masa rotunda cu tema de dezbatere “Fenomenul rezistentei anticomuniste” si “Semnificatia zilei de 15 Noiembrie 1987 in constiinta opiniei publice romanesti si internationale” au participat luptatorii anticomunisti Gavrila Rusu, Teofil Mija, Nicolae Purcarea, Zoea Radulescu si numerosi detinuti politici.
16 noiembrie 2007
“Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!”
Declaratia lui Petre Preoteasa, prim-secretarul Comitetului Judetean PCR Brasov, in sedinta activului de partid din 15 Noiembrie 1987
Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Revolta s-a declansat la intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa in noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, si continuata a doua zi dimineata cu un mars pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman.
Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. A urmat interventia brutala a trupelor speciale de Securitate, arestarile, torturile etc. Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au intors in Brasov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti. Pana in prezent, 12 dintre cei 61 de muncitori deportati au incetat din viata. In data de 2 ianuarie 1990 a avut loc la Brasov constituirea Asociatiei “15 Noiembrie 1987” (…)
In 2002, la aniversarea a 15 ani de la evenimentele din 1987, S.C. ROMAN S.A., intreprinderea de Autocamioane din care a pornit revolta muncitorilor, a intrat in ultima faza de disponibilizari masive de personal. Este anul din care majoritatea membrilor Asociatiei 15 Noiembrie 1987 au devenit someri. Pe tot parcursul anului, criza sociala a membrilor asociatiei s-a adancit. Problemele legate de somaj, sanatate etc. s-au amplificat fara a se putea intrezari o solutionare a lor. La simpozionul international organizat de Asociatie in Aula Universitatii Transilvania din Brasov, cunoscutul luptator antisovietic Vladimir Bukovski a afirmat ca Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost semnalul care a anuntat prabusirea Cortinei de Fier si a Lagarului Comunist, Brasovul ocupand un loc important in istoria sfarsitului de secol XX. In luna mai a anului 2006, Asociatia 15 Noiembrie 1987 l-a avut din nou ca invitat pe Vladimir Bukovski, in cadrul unei conferinte legate de Rezistenta anticomunista. Acesta, imediat dupa 1989, a infiintat Centrul Varsovia ’90, institutie care avea drept obiectiv realizarea Procesului Comunismului pe modelul Nurnberg.
La initiativa si cu sprijinul moral al celebrului luptator anticomunist, presedinte al Memorialului Gulag, s-a infiintat la Brasov Centrul Rezistentei Anticomuniste, care are, printre altele, ca scop condamnarea comunismului ca doctrina criminala. Organizatiile fondatoare, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si Civic Media, impreuna cu Solidaritatea si ceilalti parteneri care s-au raliat ulterior actioneaza in continuare dupa aceleasi comandamente morale care au determinat revolta din 1987.
Rezolutia Rezistentei Romanesti Anticomuniste condamna comunismul
“Comunismul este o maladie – “ciuma rosie” – care a afectat mai bine de un secol continente intregi. Comunistii au ucis si torturat milioane de oameni, au distrus societati, culturi si economii lasand in urma modernizari esuate si contorsionate si populatii intregi mutilate spiritual, cultural si economic. Homo sovieticus – omul nou comunist, reprezinta incercarea de infrangere a fiintei si a intelesului dumnezeiesc din lume. Intrunirea Rezistentei Romanesti Anticomuniste din Brasov condamna orice forma de organizare politico-statala a comunismului si cheama societatea civila romaneasca, pe urma unei ideei enuntate atat de cunoscutul disident rus Vladimir Bukovsky, cat si de Paul Goma, la un efort de organizare institutionala a unui proces al comunismului pe modelul Nurnberg.
Comunismul si-a aratat fata sa sinistra in Romania incepand cu 28 iunie 1940, momentul ocuparii Basarabiei de catre fortele sovietice. Formele de rezistenta anticomunista – ce au mers pana la o coliziune frontala cu sistemul – au aparut ca rezultat al unei nemultumiri generale, al unei imense reactii de respingere la nivelul intregii societati.
In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959, Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de “bande teroriste” care luptau cu ocupantul sovietic. Grupurile de rezistenta armata operau in 19 zone geografice (in special in Bucovina, Muntii Apuseni, Arges, Vrancea, Muscel si Tulcea). Supravietuirea acestor grupuri depindea de largi retele de suport – hrana, informatii – asigurate de populatie, tarile occidentale si SUA neintervenind semnificativ in aprovizionarea si organizarea acestor grupari de rezistenta.
La sfarsitul anului 1959, 13.279 de oameni au fost condamnati la inchisoare, alti 463 au primit domiciliu fortat. Numarul celor omorati in munti sau in timpul interogatoriilor ramane si astazi necunoscut. Ultimul luptator anticomunist din munti, regretatul Ion Gavrila Ogoranu, a fost capturat abia in 1976. Lagarele de munca fortata, centrele de deportare, centrele de detentie creau adevarata infrastructura a puterii comuniste din Romania, instaurata in urma unui imens val de crime si represiune in anii ’50, care a lichidat elitele politice, culturale si economice ale Romaniei.
In anii de dupa anihilarea rezistentei armate (extrem de puternica in Romania si in Ucraina si izolata in restul tarilor din lagarul comunist etc.) devine clar ca statul se afla in totalitate in mainile oligarhiei bolsevice. Formele de “disidenta” sunt izolate, marginale, lipsite de speranta. Rezistenta si intransigenta morala sunt aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. in 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea “Carta 77” din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu “oameni reprimati de acelasi Rau”. Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara. Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. O data greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate.
Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist.
Din pacate, esenta istoriei comunismului in Romania, ca regim criminal ateist de ocupatie, importat din Uniunea Sovietica, nu a fost reflectata corect in Raportul Tismaneanu, motiv pentru care Asociatia 15 Noiembrie 1987 a inaintat urmatoarea cerere catre Presedintia Romaniei.
Catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania
In atentia domnului Vladimir Tismaneanu
Asociatia “15 Noiembrie 1987”, care reuneste muncitorii arestati, torturati, condamnati si deportati in urma revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 Noiembrie 1987, a primit cu bucurie initiativa Presedintelui Romaniei de condamnare oficiala a regimului comunist din Romania, considerat ilegitim si criminal.
Din pacate, insa, membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, for in care, din pacate, nu si-au aflat locul o serie de reprezentanti autentici ai rezistentei romanesti anticomuniste, au produs un Raport final in care, cel putin in ce ne priveste, adevarul istoric este prezentat trunchiat. Consultarea organizatiei noastre si a altor organizatii sau personalitati reprezentative ar fi eliminat multe din neajunsurile Raportului.
Cea mai grava omisiune este neprecizarea caracterului anticomunist al revoltei muncitoresti din 15 Noiembrie 1987. In intreg capitolul “Proteste muncitoresti in Romania comunista” nu exista cea mai mica referire la acest lucru. Se incearca acreditarea ideii ca avem de-a face doar cu o revolta anticeausista. Faptul este contrazis de miile de muncitori protestatari care au scandat, in mai multe randuri, “Jos comunismul!” si au inlaturat insemnele comuniste de pe fosta Judeteana de Partid Brasov.
O alta omisiune importanta este trecerea sub tacere a manifestarii de solidarizare cu muncitorii brasoveni a celor trei studenti brasoveni (Catalin Bia, Lucian Silaghi si Horia Serban) care, in 22 noiembrie 1987, au afisat, in fata cantinei studentesti din Complexul Memorandului, o pancarta pe care scria “Muncitorii arestati nu trebuie sa moara.”. in urma acestei actiuni, studentii au fost exmatriculati si deportati. In 15 decembrie 1987, un alt grup de studenti brasoveni, format din Mihai Torjo, Marian Brancoveanu si Marian Lupoi, cere eliberarea noastra, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov. La randul lor, sunt exmatriculati si arestati.
De asemenea, raportorii gresesc pana si in privinta numarului muncitorilor deportati (62, in loc de 61), nepomenind nimic despre cele 27 de persoane care au fost fortate sa-si schimbe locul de munca, despre cele peste 500 de persoane arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti sau despre suferintele indurate de sotiile si copiii muncitorilor deportati, care au trait, la randul lor, experienta domiciliului obligatoriu.
Pentru stiinta autorilor Raportului Tismaneanu este de semnalat ca manifestantii au inceput sa cante imnul “Desteapta-te, romane!” in dreptul Spitalului Judetean Brasov, si nu la iesirea pe poarta uzinei Steagul Rosu, cum mentioneaza gresit acestia.
Ne exprimam surprinderea ca, desi au avut acces la arhive, raportorii nu fac nici o referire la dosarele de Securitate ale membrilor nostri.
Tinand cont de toate acestea, Asociatia “15 Noiembrie 1987” solicita respectuos sa se dispuna efectuarea corectiilor cuvenite Raportului Tismaneanu, care, prin modul in care a fost redactat, a produs nemultumire in randul unor personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste. (Asociatia 15 Noiembrie 1987 Florin POSTOLACHI Presedinte)
Lectia muncitorilor brasoveni
Nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
In Romania, evenimentele sangeroase din 1989, precedate de o serie de alte manifestari de protest, au fost provocate, in mod evident, de natura regimului totalitarist importat din Uniunea Sovietica in urma cu 45 de ani. Comunismul a fost instaurat in Romania sub influenta deosebit de mare a serviciilor secrete sovietice venite inainte, cu si dupa trupele de ocupatie rusesti. Conservele si cartitele lor isi fac si astazi veacul in Romania mica eclipsand adevaratul for moral al Romaniei, fostii detinuti politici si luptatori anticomunisti. Strategii URSS au provocat o fractura adanca in trupul si fiinta natiunii, o rana care se resimte si astazi, in mentalitatile generatiilor chinuite, in familiile romanesti despartite de o granita nedreapta.
De-a lungul celor 45 de ani de comunism, torte vii au ars spre luminarea generatiilor viitoare: elita tarii, stinsa in inchisori, luptatorii anticomunisti din munti, studentii protestatari ai anului 1956, minerii lui 1977, urmati de putinii militanti care s-au solidarizat cu ei si cu cei din Europa de dincoace de Cortina de Fier. Romania a avut detinuti politici si martiri pana si in deceniul noua: sa ni-i amintim pe regretatul parinte Gheorghe Calciu, care a fost eliberat numai la presiunile Statelor Unite ale Americii si apoi expulzat din propria lui tara, si pe eroul Liviu Babes, care si-a dat foc pe partia de la Brasov, pentru a alerta Occidentul, intr-un protest suprem.
In 1987, muncitorii de la Brasov si-au adus contributia lor la daramarea comunismului in Romania. Incontestabil, revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni a reprezentant inceputul sfarsitului pentru regimul socialist din Romania. O lovitura care a fisurat pentru prima oara, grav, sistemul aproape infailibil reprezentat de Partidul Comunist si Securitate. Pe fondul caderii pieselor de domino care zgaltaiau, rand pe rand, harta Europei de Est, revolta de la Brasov a reaprins romanilor flacara sperantei. Atunci s-a cantat, liber, cu burtile, dar si cu piepturile goale: “Desteapta-te, Romane!”. Se poate!, si-au spus romanii intariti apoi si de vestea caderii Zidului Berlinului. Nimic nu i-a mai putut opri in 1989 si nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
La 60 de ani de la 1947, anul care a marcat instaurarea comunismului cu adevarata sa fata, de teroare bolsevic-ateista, la 30 de ani de la 1977 si 20 de ani de la 1987, comemorarea evenimentelor de la Brasov in 2007 nu ar trebui sa constituie numai un moment de reflectie pentru romani; ci si o ocazie pentru ca celelalte natiuni din regiune sa se informeze cu privire la procesul de restaurare a tarii si a adevaratelor sale valori si sa constientizeze situatia si exemplul Romaniei crestine, cu miile sale de jertfe, in Europa de Est si, de la 1 ianuarie anul acesta, in Europa reunita. Europa care nu va fi cu adevarat reintregita pana cand nu vor cadea toate ramasitele Zidului Berlinului.
Poporul roman are menirea sa fie liber. Aceasta este lectia pe care am invatat-o de la muncitorii brasoveni din 1987 si tinerii insurectiei anticomuniste din 1989. Nu o vom uita niciodata! (Victor RONCEA)
Marturii, dupa 20 de ani
Daniel ANGHEL: “Am ajuns devreme in intreprindere, in jurul orei 6:00. Cand am ajuns in fata Sectiei 440, am observat un grup de muncitori care erau adunati acolo si erau nemultumiti, spuneau ca trebuie facuta o greva ca sa fim si noi bagati in seama”.
Vasile ANGHEL: “Ceea ce ma durea cel mai tare era ca partidul ducea o politica anticrestina.”
Costica BAHNAREANU: “La Spitalul Judetean s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam atunci. Acolo s-a cantat “Desteapta-te, romane!”. L-am auzit pe Vasile Anghel cand a dat tonul acestui imn. S-a produs un moment de mare emotie. Din acel moment, am inceput sa scandam: “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!”.
Viorica BAHNAREANU: “Sotul meu s-a intors din ancheta albit, slab si speriat.”
Gheorghe BANCIU: “Mi-au pus catuse, iar unul a dat dispozitie sa fiu batut pentru ca sunt rau. M-au legat cu un belciug de perete, iar patru-cinci zdrahoni ma bateau ca pe hotii de cai. M-au batut cu pumnii, cu picioarele… dar cele mai dureroase au fost bataile la talpi”.
Silvia BANCIU: “Cateodata ma gandesc daca a meritat toata suferinta asta.”
Angela BARTI: “Cel mai mult m-a impresionat momentul in care s-a spus Tatal nostru!”
Aureliu BEJENARIU: “Raspunsul lui Ghelase a fost: <>. I-am spus ca stim si noi proverbe”.
Marius BOERIU: “Colegii mei din schimbul III erau nemultumiti de taierea salariilor. Au manifestat in fata intreprinderii. M-am alaturat si eu lor. La iesirea din intreprindere, Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte!, a luat steagurile tricolore si le-a impartit oamenilor”.
Gica BROASCA: “Ce am castigat noi trebuie dus mai departe!”
Aurel BUCEANU: “La IGM Bucuresti am fost in celula cu Sbarn, cu Bordei si cu Nastase, Dumnezeu sa-i ierte, ca toti au murit. Ziua n-aveam voie sa stam pe pat, noaptea ne chemau la ancheta”.
Sebastian CIORASTEANU: “La Judeteana de Partid se aruncau portocale, banane, salamuri pe geam. Pe la ora 12, cand s-au auzit sirenele masinilor de Militie, am inceput sa ne imprastiem”.
Reghina CRISTEA: “Ma felicit ca n-am cedat psihic. Cand a venit acasa fiul meu, parca era o stafie!”
Gheorghe CUTUMBEANU: “Copiii de scoala ni s-au alaturat, mergand in fata noastra. Atunci ne-am gandit ca nu o sa ne impuste, daca sunt copiii in fata”.
Ioan DAN: “In noaptea de 14 spre 15 Noiembrie le-am zis colegilor: Fratilor, nu mai lucram!”
Stana DOBRE: “Am prins o rafala de gaze lacrimogene cand au venit trupele USLA. Nu mai vedeam, eram nauca. Atunci m-am hotarat sa ma intorc la intreprindere. Sef de schimb era inginerul Calinovici, care m-a intrebat unde am fost. Nu i-am spus adevarul. <>, mi-a zis el. Si, intr-adevar, m-a turnat”.
Stefan DOCHIA: “Cum am intrat pe usa, Dochita mi-a dat un pumn si-mi zicea sa spun unde am fost in 15 noiembrie. Initial n-am recunoscut ca am fost in strada. Dupa pumni, palme si bastoane, am spus ca am fost la manifestare”.
Radu DUDUC: “In doua saptamani, cat am fost la IGM, am slabit 15 kg.”
Ancuta DUDUC: “Am fost anticomunisti de mici.”
Iosif FARCAS: “Singura autoritate prezenta a fost primarul Calancea, care ne-a amenintat si a fost lovit cu un steag. Cand au aparut trupele speciale de interventie am plecat”.
Suzana FARCAS: “L-au deportat la Filiasi. Nici macar nu ne-au lasat sa ne luam ramas bun. Pur si simplu ne-am despartit ca niste straini. Dupa ce a plecat el, ma chemau la Militie, dupa aceea la partid, la Schuster si la Cebuc, care imi cereau sa plec din Brasov”.
Delia FARCAS: “Fara actul de curaj de la Brasov, nu stiu daca ar fi existat momentul Timisoara!”
Gavrila FILICHI: “Desteapta-te, romane! a fost semnalul descatusarii oamenilor.”
Aurica GENETI: “Cel mai dureros pentru mine a fost ca nu puteam sa-mi vad mama si copilul!”
GERGELY Andras: “Am luat un spray de culoare rosie si am scris cu el pe ziduri: Jos dictatorul!”
GERGELY Elena: “In deportare cel mai mult ne-a lipsit familia.”
GYERKO Gheorghe: “In timpul anchetelor la Militia din Brasov am scapat si eu o lovitura de stanga unui anchetator. M-au legat de perete, cu mainile la spate, m-au batut cam o ora si ceva. Cand oboseau unii, veneau altii. A fost infiorator”.
Aurel HOSSZU: “La ancheta insistau sa declar ca a fost o miscare organizata, nu spontana.”
Danut IACOB: “Bunicul meu, care fusese detinut politic, mi-a spus ca nu am cum sa scap!”
Corina IACOB: “Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez”.
Ionel ILIE: “La Judeteana de Partid am mancat si eu o bucata de paine din cea destinata tovarasilor. Eu painica dulce ca aia nu mancasem vreodata!”
Mihai MACOVEI: “Pana la Spitalul Judetean, s-a strigat: <>, <>, <>. Acolo s-a cantat <>, ceea ce ne-a infiorat pe toti”.
Dumitru NASTASE: “Colegii de munca au strans bani pentru coroana, crezand ca am murit!”
Marius Tibi NECULAESCU: “La Judeteana de Partid am inteles ca trebuie distrus simbolul: sediul P.C.R.!”
Pavel NICUTARI: “Cat am fost arestat mi s-a pus sechestru pe apartament. M-am inteles cu sotia sa divortam, ca sa nu pierdem apartamentul, cu conditia sa ne luam iarasi dupa ce ma intorc. Si asa am facut, ne-am recasatorit dupa ’89”.
Gheorghe NITESCU: “Prin curajul nostru, am semanat samanta dreptatii in sufletele romanilor!”
Dan ORDACE: “Cadeam cu scaun cu tot cand imi dadeau cate o palma!”
Nicuta PARASCHIV: “La Barlad am fost deportat cu Vieru. M-am intalnit cu el cu o saptamana inainte sa moara. Ii cazusera toti dintii din gura si parul din cap”.
Ana PARASCHIV: “Fetita nu mai voia sa vada militieni. Erau cei care-i furasera tatal!”
Sofia POSTELNICU: “Un procuror, cu o figura de om al dracului, imi zicea pe un ton de mahala: “Ia asculta, fa, crezi ca ai venit tu din Moldova sa faci dreptate la Brasov?”. Ne faceau curve, panarame, parasute”.
Florin POSTOLACHI: “Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic”.
Marian RICU: “Puteam sa luam orice de acolo: banane, portocale, cascaval, malai. Dar oamenii nu voiau asta. Voiau sa le distruga, pentru ca erau simbolurile prosperitatii comunistilor”.
Ioan SERB: “Anchetatorul de la Bucuresti era de-o rautate ce nu s-a pomenit, extraordinara. Stia ca tatal meu a murit in razboi, pana si de asta ma injura”.
Mircea SEVACIUC: “Ma, fratilor, vreau sa stiu daca am sa mai vad lumina soarelui vreodata!”
Werner SOMMERAUER: “Ar trebui facuta o reparatie pentru cei care ne-am revoltat in 15 Noiembrie 1987. Ne-au distrus sanatatea. Eu pot sa pun mana pe foc, ca nu ma arde. Mi-au distrus toate nervurile”.
Gheorghe TOMA: “La IGM anchetele se faceau noaptea. Ma intrebau ce ne lipseste. Le-am spus ca ne lipseste libertatea”.
Eugen TUDOSE: “A doua zi deja aparusera securistii. Erau usor de recunoscut, erau imbracati in haine de piele negre, ca in <> 82. Cainii negri”.
Carmen TUDOSE: “A meritat toata suferinta asta, pentru ca altfel poate ramaneam tot cu comunismul!”
Angelica VIERU: “Ceea ce vazusem in oras nu am mai vazut niciodata: cordoane de armata si militie cu scuturi, cu masti de gaze si cu caini nu lasau oamenii sa se indrepte spre centrul orasului”.
Adela VITOS: “Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste”.
Stan VOINEA: “M-au deportat la Braila, unde m-au angajat ca strungar, nu ca maistru. M-au chemat primarul Brailei, Anton Lungu, si comandantul Securitatii, Reis, sa-mi dea locuinta. Am refuzat, zicand ca am casa la Brasov. <
>, mi-au zis”.
Gheorghe ZAHARIA: “Am inceput sa cantam “Destepta-te, romane!”. in momentul acela nu mai aveam frica. Nu mai stiu cine a avut initiativa cantarii actualului imn. Atunci era un cantec interzis, dar ii stiam versurile”.
Anisoara ZAHARIA: “Peste cateva zile se zvonea ca vor fi arestati si copiii. Le-am cerut copiilor sa nu mai iasa afara singuri; mi-era frica sa nu fie rapiti, sa nu dea vreo masina peste ei. Copilului cel mic i-am zis ca, daca-l intreaba ceva securistii, sa nu recunoasca nimic, chiar daca il bat, chiar daca-i dau ciocolata”.
Cristian ZAVELA: “Pe fluturasul meu de salariu scria 0,00 lei (…) La proces, majoritatea celor prezenti ne cerea condamnarea la moarte. Cei mai multi erau activisti P.C.R. si U.T.C.” (Au consemnat Crina si Florian PALAS)
Din dosarele Securitatii –
Lista celor 61 de persoane anchetate
si condamnate pentru participarea
la revolta anticomunista din
15 noiembrie 1987:
1. Geneti Aurica
2. Mutihac Florin
3. Stefanoiu Ioan
4. Gyerko Gheorghe
5. Broasca Dumitru
6. Sbarn Costica
7. Bordei Neculai
8. Zavela Cristian
9. Toma Lucian
10. Mocanu Ovidiu
11. Cojocea Nicusor
12. Gradinaru Ioan
13. Dascalu Petrica
14. Bruma Ion
15. Farcas Iosif
16. Muresan Vasile
17. Nicusari Pavel
18. Anghel Daniel
19. Anghel Vasile
20. State Constantin
21. Duduc Gheorghe
22. Sommerauer Werner
23. Duduc Radu
24. Gergely Andras
25. Ricu Marian
26. Cocan Constantin
27. Maniu Gavrila
28. Tulai Florin
29. Ilie Ionel
30. Neculaescu Marius-Tibi
31. Vulpe Pavel-Cornel
32. Nastase Dumitru
33. Paraschiv Nicuta
34. Hosszu Aurel
35. Macovei Mihai
36. Cosmos Iosif-Ion
37. Zaharia Gheorghe
38. Puscasu Enea
39. Oprisan Gheorghe
40. Sevaciuc Mircea
41. Voinea Stan
42. Gergely Arpad
43. Tudose Eugen
44. Buceanu Aurel
45. Creanga Petru
46. Apetroaiei Puiu
47. Huian Aurel
48. Pintea Ciprian
49. Bahnareanu Costica
50. Pricope Petru
51. Boeriu Petre-Marius
52. Banciu Gheorghe
53. Haldan Gheorghe
54. Robota Dumitru
55. Vieru Vasile
56. Vitos Ludovic
57. Bencze Denes
58. Micu Stefan
59. Filichi Gavrila
60. Nastase Ion
61. Iacob Danut
Lista muncitorilor
si elevilor care au fost anchetati pentru participarea
la revolta anticomunista din
15 noiembrie 1987, fara a fi condamnati la procesul din
3 decembrie 1987:
1. Barna Florin
2. Cristea Catalin
3. Feyer Attila
4. Ordace Dan Aurel
5. Zamfir Petru Daniel
6. Biro Iuliana
7. Bradu Constantin
8. Caruceru Floarea
9. Ciorasteanu Sebastian
10. Dumitru Viorel
11. Juganaru Cecilia
12. Postelnicu Sofia
13. Postolachi Florin
14. Dulgheriu Romeo Gheorghe
15. Gorovei Maria
16. Paunas Mihai
17. Tudoran Stan
Bukovski: Haideti sa terminam odata cu comunismul!
Haideti sa terminam odata cu comunismul! Sa ne purificam de acest pacat si atunci vom vedea cat de usoara si frumoasa va fi viata noastra. Nu va fi un rai, dar oricum, va fi mai bine. Tineretul sa vina in sprijinul nostru. Numai impreuna cu ei vom putea reusi. Problema care se pune pentru tarile din fosta Uniune Sovietica si cele aflate sub influenta Moscovei comuniste este ca au o mostenire dureroasa. Astazi, ii vedem pe fostii comunisti in alte structuri si, desigur, cu o infatisare diferita. Nici una dintre aceste tari nu va fi libera pana nu vom termina cu ei. Este nevoie de lustratie, suntem obligati sa-i scoatem din structurile puterii pe acesti oameni. Daca ei au putere, se vor organiza intr-o mafie si vor lupta impotriva noastra.
Romania este o tara favorizata, plina de energie si emotivitate. Aici, se intampla intotdeauna cate ceva. Foarte putine sunt tarile care mai au asemenea caracteristici. Probabil, Polonia, Italia si Israelul. Spre deosebire de tara in care traiesc, Anglia, care se afla intr-o coma profunda. Haideti sa facem in Romania ce nu s-a mai facut niciunde in lume! Haideti sa terminam cu comunismul! (Vladimir BUKOVSKI Presedintele de Onoare al Centrului Rezistentei Anticomuniste)
Parintele Calciu – Nou cuvant catre tineri
Cine ti L-a furat pe Dumnezeu?
Oare ce cuvant nou le mai poate spune cineva tinerilor mei prieteni? Au trecut de atunci ani indelungati. O noua generatie s-a ridicat, calita de o experienta unica si, poate, atinsa de un nou scepticism. Poate ca astazi, chiar mai mult decat atunci cand am rostit cele Sapte cuvinte… (1978), sufletul tinerilor – pe care ii consider prietenii mei, ca si atunci (caci tot in numele lui Iisus Hristos vorbesc) – este lovit de maladii psihice aduse din lumea larga de o propaganda perfida, deghizata adeseori sub masca democratiei si luand infatisarea crestinismului asa cum satana se imbraca in lumina de inger pentru a insela pe cat mai multi.
Atunci erai oprimat prin forta, ceea ce crea in tine o rezistenta naturala fata de un sistem de gandire materialist, cu aspect mistic. Nu credeai, tinere, in nimic din ce ti se spunea pe atunci, pentru ca, asa cum stii, sub forma adevarurilor relative, pe care stapanii vremii le proclamau ca adevaruri absolute, se ascundea o minciuna deopotriva totala si totalitara. Atunci glasul preotului ajungea la tine prin predica rostita cu pretul libertatii si chiar al vietii, iar adevarul lui Hristos iti consola sufletul ranit de violenta limbajului politic, de intreaga teroare a vremii. Atunci ti se vorbea de internationalismul comunist si de existenta exclusiv materiala, prin care se cauta uciderea iubirii universale a Mantuitorului. Atunci ti se spunea ca esti o simpla piesa, fara libertate, in mecanismul social si politic, ca numai integrarea in necesitate isi aduce libertatea. Hristos te chema insa la o libertate mai mare, de cu totul alt ordin, atunci cand spunea: “Sfinteste-i pe dansii intru adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul” (Ioan 17, 17) sau “Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi” (Ioan 8, 32).
Nu este asa, prietenul meu, ca atunci Adevarul crestin ti se parea limpede si usor de inteles? Oare acum, in plasa de minciuni care te cuprinde din toate partile, mai poti distinge la fel de lesne adevarul de ne-adevar? Sub navala “evanghelizarii” de tip protestant si neoprotestant, in care adevaruri partiale ale crestinismului iti sunt predicate pe fondul satanic al rock-ului si in forma teatralizarii de cartier, cu racnete si lacrimi false, cu minuni si vindecari care ploua peste capul tau buimacit, cum mai poti gasi pe Hristos cel adevarat in inima ta? Ieri, sub teroarea ateismului comunist, puteai sa-ti impodobesti sufletul cu trupul Domnului, uns cu miresme, asa cum il pusesera in mormant Iosif si Nicodim. Astazi, sedus de ritmul infernal al tobelor si de vuietul cu ritm salbatic al “propovaduirii” sectante, nu-L mai gasesti pe Dumnezeu si stai, ca Maria Magdalena, plangand in fata mormantului gol al sufletului tau.
Cine ti L-a furat pe Dumnezeu? Care gradinar L-a ascuns de tine, ca sa fii acum singur si sa plangi?
Intoarce-te la adevarul simplu al credintei si la textul invierii lui Hristos. Alearga ca Petru si Ioan spre mormantul Domnului, apleaca-te, intra, si vei vedea si vei crede, cunoscand Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti!
Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat! (Parintele Gheorghe Calciu Presedintele de Onoare al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 Fragment din “Nou cuvant catre tineri”, 1997)
Ambasadorul Poloniei, ES Jacek PALISZEWSKI
“Nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit”
La 20 de ani dupa actiunile intreprinse de muncitorii anticomunisti de la Brasov, in 1987, credeti ca mai conteaza in prezent ce s-a intamplat in acele zile?
Cu siguranta, da. Va marturisesc ca ma aflam, saptamana trecuta, intr-o librarie din Bucuresti, cu prilejul organizarii, de catre Institutul Polonez, a unei expozitii pe tema actiunilor organizate de catre Opozitia poloneza, incepand cu anul 1956, aparitia miscarii Solidaritatea (Solidarnosc) si ajungand pana la instaurarea legii martiale in Polonia, in 1981. Iar conservarea acestor evenimente, in memoria celor care le-au trait la acel moment, dar si pentru generatiile viitoare, are o importanta cruciala pentru identitatea, pentru constiinta nationala, pentru transformarea experientelor traite de-a lungul vremii intr-o mostenire nationala. O mostenire care sa ajute la rezolvarea problemelor cu care o natiune – si as indrazni sa spun chiar un individ – s-ar putea confrunta in prezent. La fel si in cazul exemplului romanesc oferit de militantii de la Brasov: este important ca cei care nu au avut ocazia sa afle, sa fie azi informati in legatura cu consecintele pe care le-au avut aceste evenimente asupra modului de a gandi al lumii si care, la urma urmei, au constituit una din cauzele care au dus la caderea Cortinei de Fier in Europa.
Inainte de 1989, despre Romania se spunea defaimator-mistificator ca “mamaliga nu explodeaza”. De fapt insa, dupa aceea, am aflat ca Romania a fost tara din blocul rasaritean care a avut cele mai multe victime, procentual, cei mai multi incarcerati – 10% din natiune – si care a avut partizani anticomunisti in munti si detinutI politici, ca parintele Calciu, pana in anii ’80. Au existat romani care s-au revoltat, in 1956, au existat elemente ale rezistentei pana in anii ’60, apoi a fost revolta minerilor din 1977, urmata, in 1987, de cea a muncitorilor de la Brasov si, in fine, sangeroasa “revolutie” din 1989. Toate acestea ne-au fost ascunse, insa. La Bucuresti nu s-a aflat, de exemplu, despre evenimentele de la Brasov decat din gura in gura, din ceea ce se soptea pe ici, pe colo, de la martorii celor petrecute acolo. De aceea consider ca toate aceste evenimente ar trebui incluse, astazi, in manualele de istorie pentru ca sa aiba insemnatate si asupra generatiilor viitoare.
Da, cu siguranta. Si eu sunt surprins ca aceste informatii despre rezistenta anticomunista, aceste amintiri vii, cu caracter public, sunt cunoscute atat de putin in Romania. Inclusiv despre Brasov. Polonia a reprezentat un spatiu aparte in Europa, in care disciplinarea populatiei a fost ceva mai relaxata – cu siguranta mult mai relaxata, in comparatie cu Romania. Evenimentele care s-au petrecut in tara noastra, istoria noastra, implicarea noastra publica si sociala in activitati directionate impotriva regimului au fost, totusi, deformate. De exemplu, sa luam evenimentele din 1956: initiatorii lor au fost adusi in atentia opiniei publice si prezentati, in relatarile din presa comunista, drept criminali, greva muncitorilor fiind pusa pe seama unei bande criminale, ceea ce a reprezentat o farsa, desigur, iar majoritatea populatiei a stiut aceasta, insa asa au fost prezentati in presa. In cazul Romaniei, am inteles ca a fost o tacere absoluta si sunt, desigur, de acord ca evenimentele petrecute in tara dumneavoastra sa devina un exemplu pentru tinerii romani, care se afla, in prezent, in Europa, pe alte state de pe Continent, si care ajuta, in momentul de fata, la realizarea imaginii Romaniei si la trasarea viitorului tarii in deceniile care vor urma. Dupa cum spuneam, sunt surprins ca, pana acum, nu s-a intamplat nimic in acest sens si ca Raportul Comisiei prezidentiale pentru studierea crimelor comunismului, chiar daca a dezvaluit unele aspecte, nu a facut-o suficient, integral. Stiu ca evenimentele produse la Brasov in urma cu douazeci de ani nu sunt suficient detaliate acolo si asta a nemultumit multa lume dar poate ca revolta anticomunista o sa aiba parte de o prezentare mai pe larg intr-un alt document.
Revolta muncitorilor a fost esentiala pentru finalul din ’89
Insa s-a auzit despre aceste evenimente la acea vreme, in Polonia? Polonia era mai deschisa, ceva mai libera, datorita Papei Ioan Paul al II-lea.
Nu, nu am auzit nimic despre aceste evenimente atunci. Despre 1977, da. Poate ca Europa Libera a relatat si despre 1987, insa mi-as fi amintit, cu siguranta. Sigur, nu imi amintesc sa fi fost vreo relatare in presa scrisa.
Ei, bine, pentru noi, evenimentele din 1987 sunt echivalentul celor intamplate in Polonia, la Gdansk, ce e drept la o scara mai mica, si au demonstrat ca muncitorii se pot revolta impotriva sistemului poate cu o mai mare usurinta decat restul categoriilor sociale, care ne-am fi asteptat sa reactioneze – de exemplu, intelectualii sau disidentii din cadrul Partidului. Pentru ca a existat si o miscare de disidenta, sustinuta de Uniunea Sovietica si KGB.
Consider ca participarea muncitorilor la evenimentele din Romania si Polonia a fost esentiala pentru succesul obtinut in 1989, intr-un final, prin acele schimbari in trepte; este vorba de ’56, de minerii din ’77, de anii ’80, pentru noi, de ’87, pentru Romania. Aceasta si deoarece, in ideologia marxist-leninista, proletariatul constituia insusi fundamentul ordinii sociale propuse, asadar exemplele de furie si protest oferite de acesta au avut un caracter mobilizator deosebit. Desigur, presa a deformat toate acestea – si spunand asta, ma refer din nou la Poznan. Initial, protestele au avut in vedere conditiile economice deosebit de aspre – “dati-ne paine”, “lasati-ne sa traim cu demnitate” – adica la adresa lipsurilor de pe piata, insa, in scurt timp, s-a ajuns la ideea ca aceste conditii deosebit de precare erau provocate de faptul ca, in absenta unei democratii infloritoare, nu exista o economie infloritoare. Acest rationament, deosebit de adevarat, incepuse sa isi faca loc in mintea oamenilor si, intr-un final, a facut ca muncitorii sa se revolte impotriva clasei politice.
Lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide
In Romania au existat anumite manifestari de disidenta si as aminti, intre acestea, asa-numita “Scrisoare a celor sase”, a fostilor nomenklaturisti de Partid, promovata de “Europa Libera” si despre care am aflat, ulterior, ca a fost de inspiratie sovietica. Acesti oameni fusesera influentati, la acea vreme, de Uniunea Sovietica. Iar acum, dupa 17 ani, am aflat ca unii dintre asa-numitii disidenti au fost, de fapt, colaboratori ai Securitatii, si chiar si in Polonia exista o anumita controversa in acest sens, fiind pomenite nume precum Geremek, Michnik si chiar Walesa. Cum apreciati toate aceste vesti care vin din trecutul rece?
Nu as spune ca exista controverse majore legate de cele trei nume pe care le-ati mentionat. Exista, intr-adevar, anumite opinii emise de unele persoane care pun la indoiala morala unora din liderii Opozitiei noastre. Altminteri, sunt doar opinii, nu exista nimic care sa stea in picioare si chiar astazi citeam in ziar ca presedintele Walesa a castigat in instanta inca un proces, ce ii fusese intentat de un alt lider al Solidaritatii, care l-a acuzat de legaturi cu Politia secreta si a primit inca o data un verdict favorabil in instanta, prin care i se solicita reclamantului sa isi ceara scuze. Insa ceea ce imi spuneti ca se intampla in Romania este foarte asemanator, intr-adevar. Problema se poate pune in doua feluri: nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit cand vine vorba de persoanele care au trait in perioada comunista, indiferent de legaturile pe care le-au avut cu sistemul totalitarist. Asadar, lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide si cred ca ultima versiune a legii lustratiei din Polonia a batut in aceasta directie, deoarece au existat, la un moment dat, puncte de vedere potrivit carora intreaga arhiva a Institutului Memoriei Nationale ar fi trebuit publicata pe Internet pentru a face publice acele informatii cu orice pret. In fine, au existat probleme de ordin tehnic, create de afisarea a milioane de pagini. Un al doilea aspect, intalnit in cazul unor state din Europa Centrala si de Est care au facut parte din blocul comunist, ar fi faptul ca a aparut ideea ca cei care au comis crime in perioada regimului anterior, care au fost implicati in acte de represiune, sa fie eliminati din viata publica si, odata facuta aceasta, sa se produca o iertare a celorlalti si sa li se permita sa realizeze turnura pe care a luat-o viata lor in actuala societate. Desigur, consider ca, indiferent de varianta aleasa, aceasta trebuie supusa alegerii democratice pentru ca situatiile difera intre state. Pe de alta parte, se poate spune ca acesta este un fel de adevar universal, care ar trebui sa se aplice indiferent de situatie. Insa nu sunt filosof, iar argumente pot fi identificate in cazul ambelor tabere care sprijina o abordare sau pe cealalta. Stiti cum se intampla aceasta in Romania si, fara a comenta evolutiile concrete, cred ca lustratia ar trebui sa devina un factor in disputa politica.
Serviciile regimului comunist au falsificat multe dosare
Aici voiam sa ajung, la cat de necesara este lustratia…
In Polonia, la inceputul anilor ’90, am trecut prin experienta de a trage linie, de a lasa trecutul in urma si de a pedepsi crimele regimului trecut si a permite, intr-un fel, edificarea noii societati. Eu cred ca lustratia este importanta – aceasta este parerea mea personala pentru ca, atunci cand vine vorba de astfel de lucruri, Ministerul de Externe nu te poate instrui, iti poti exprima doar parerea personala. Cred deci ca lustratia este importanta. Cred ca ar trebui facuta in mod corect, odata pentru totdeauna, fara a i se schimba principiile, sa nu fie facuta partial sau ceva mai in profunzime, pentru ca trebuie ajuns, fara echivoc, la un consens asupra formei pe care trebuie sa o imbrace, astfel incat sa fie eliminate acele elemente politice -care, din cate am inteles, nu au fost eliminate in cazul tarii dumneavoastra, in vreme ce in tara mea nu mai sunt chiar atat de prezente. Insa trebuie avut in vedere si un anumit grad de contaminare, deoarece au existat destule cazuri de persoane lustrate, care s-au adresat justitiei si s-a descoperit ca o parte din dovezile aduse in sprijinul acuzatiilor de colaborare emise la adresa lor au fost falsificate, la modul evident, de catre serviciile regimului anterior si s-ar fi putut ajunge la verdicte nedrepte. Dupa ani de umblare in dosare, de duplicare a lor, adevarul poate fi uneori extraordinar de greu de gasit. In orice caz, ar trebui sa ne grabim pentru ca pregatim generatia secolului XXI, iar pentru copiii nostri aceasta problema aproape ca nu exista. Asadar, cred ca este important sa se ajunga la un consens national, la o alegere democratica, iar lustratia sa se produca pe cat posibil in viitorul apropiat, pentru ca nu poti programa lustratia pentru urmatorii 10 ani, ea trebuie facuta rapid, cu eficienta, ca sa se incheie procesul.
Brasovul ar putea sa ridice intr-un muzeu al comunismului
Centrul Rezistentei Anticomuniste din Romania
Asadar, nu ar trebui sa uitam ca oamenii fostului regim inca mai activeaza in functii de conducere, insa, in acelasi timp, nu ar trebui sa uitam lectia din 1987 si a oamenilor acestora, care nici in momentul de fata nu beneficiaza de ceea ce ar trebui – o pensie, o distinctie de recunoastere. Pentru ca au luptat intr-un moment in care regimul era la apogeul puterii sale, in care nu dadea semne clare ca ar fi putut fi rasturnat… Acest lucru este valabil de altfel pentru toti fostii detinutI politici, pentru veterani de pe ambele fronturi, pentru luptatori anticomunisti care si-au pierdut zeci de ani de viata in munti, torturati in temnita sau deportari si nu beneficiaza de drepturile unui revolutionar de cateva zile, din ’89 sau, ce sa mai spunem, ale unui parlamentar de-un mandat. Acesti oameni trebuiau sa constituie adevaratul for moral al Romaniei scuturate de comunism si nu disidenti de mucava, care n-au primit nici o palma de la Securitate, dimpotriva.
Sunt surprins neplacut de aceasta nerecunoastere a drepturilor unor luptatori anticomunisti. In ce priveste Asociatia 15 Noiembrie, cunosc exact aceasta situatie, pentru ca am fost la Brasov de mai multe ori. Insa am fost foarte surprins inca de acum doi ani, cand am fost pentru prima data la Brasov, pentru a accepta calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei, in numele presedintelui Lech Walesa si al Solidaritatii, sa aflu ca ambiguitatea continua sa persite in cazul acelor evenimente. Sper ca aceasta comemorare a evenimentelor de la Brasov de anul acesta, dupa 20 de ani, sa fie folosita pentru a aduce acele evenimente istorice nu numai in atentia poporului roman, cat si in atentia popoarelor din alte state, ca acest gol al istoriei va fi umplut cumva si ca se va ajunge la o identificare a contributiei acelor evenimente la transformarea politica a Romaniei. Presedintele Poloniei pregateste un mesaj pentru participantii la manifestarea aceasta comemorativa, ceea ce indica o apreciere, o recunoastere a importantei avute de aceasta revolta a muncitorilor pentru intreaga opozitie manifestata pe Continent la adresa regimului comunist.
Spuneati ca a existat o legatura intre miscari, ca a existat o tendinta de a-i reuni pe reprezentantii acestora, din Polonia si Romania. In acest context, nu credeti ca ar fi binevenit un muzeu al comunismului, care sa fie gestionat chiar de acesti oameni, care au invins comunismul?
Am auzit de ideea asta, e un proiect bun. Grija pentru comemorarea acestor evenimente este din ce in ce mai evidenta, de altfel. De exemplu, multe muzee au gazduit expozitii dedicate adevaratelor realitati ale socialismului. Am vazut si la Bucuresti expozitia organizata de dvs, de Civic Media si Asociatia 15 Noiembrie la Muzeul National de Istorie, si unde am participat si noi, cu marturiile din Polonia. Stiu ca Solidaritatea pregateste un Centru International al Solidaritatii, care isi propune sa organizeze o multime de evenimente comemorative inclusiv impreuna cu Asociatia 15 Noiembrie, cu care a stabilit un protocol. In cazul in care cei de la Brasov doresc sa marcheze evenimentele produse acolo in urma cu douazeci de ani si sa isi foloseasca experienta pentru educarea tinerei generatii nu numai din Romania, cred Brasov fi o locatie buna pentru aceasta, pentru Centrul Rezistentei Anticomuniste. E un simbol al adevarului istoric, care ar permite eroilor momentului aflati inca in viata sa se implice in proiect si sa isi asume un rol educational si informativ pe viitor. (Victor RONCEA)
“Jertfa acestor luptatori cu arma in mana… a muncitorilor din Brasov, a unor intelectuali curajosi, toate acestea au adunat atata demnitate, incat sa se poata spune ca fata Romaniei a fost spalata de atatea lasitati si tradari, pentru ca romanii sa poata pasi cu fruntea sus pe pamantul pe care calca” – Ion Gavrila Ogoranu
Eroii Basarabiei alaturi de eroii de la Brasov
“Suntem mandri sa fim alaturi de eroii de la Brasov si ii asiguram ca vom fi mereu impreuna. Fundatia pentru Romania, pe care
am decis sa o infiintam, va fi parte integranta a Centrului Rezistentei Anticomuniste” – Alexandru Lesco si Tudor Popa
Pistolul, inlocuit cu pixul
“Acest efort, adica sa iesi cu pistolul, poate fi inlocuit. Poti sa lupti cu pixul, de exemplu. Sa tinem minte ca mass-media libera este un fundament al democratiei adevarate si cu siguranta este un prim inamic al totalitarismului” – Bogdan LIS, fondator Solidaritatea
Scapati de structurile Kominternului
“Trebuie sa alegem oameni care sa fie in stare sa se ocupe de aceste socoteli cu comunismul, sa puteti scapa de aceste structuri, ale Kominternului si ale fostului KGB” – Lech Walesa, fondator Solidaritatea
15 noiembrie 2007
20 de ani de la Revolta anticomunista de la Brasov
“Inceputul sfarsitului” sistemului comunist in Romania, asa este considerata de catre istorici revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987. La 20 de ani de la evenimentele din Brasov, “Asociatia 15 noiembrie 1987” organizeaza o manifestare de anvergura internationala, la care vor fi prezenti si partenerii anticomunistilor brasoveni de la Sindicatul “Solidaritatea” din Polonia. Ziarul ZIUA va onora evenimentul maine printr-un supliment special, dedicat luptei eroilor de la Brasov.
Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 noiembrie 1987 a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au intors in Brasov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti. Pana in prezent, 12 dintre cei 61 de muncitori deportati au incetat din viata. Nici unul dintre membrii “Asociatiei 15 Noiembrie 1987” nu a primit vreo recunoastere oficiala din partea statului roman, privilegii sau vreun Ordin National, cu care se impopotoneaza in schimb nenumarati falsi disidenti selectati de structurile KGB din randurile intelectualitatii “progresiste” pentru a-l inlocui pe Ceausescu cu Ion Iliescu.
Eveniment de amploare
Si presedintele Traian Basescu este asteptat, maine, la Brasov, la Conferinta Internationala “15 Noiembrie”, dupa cum a declarat Mediafax presedintele Asociatiei, Florin Postolachi. La evenimente a fost invitat si premierul Calin Popescu Tariceanu precum si alte oficialitati. Presedintele Basescu a confirmat participarea la evenimentele din 15 noiembrie la ceremonia de depunere a coroanelor la Monumentul Cruce inchinat eroilor, precum si la Conferinta Internationala “15 Noiembrie”, care va avea loc in Aula Universitatii “Transilvania” Brasov. Printre cei care vor fi prezenti la Brasov se numara presedintele Fundatiei “Centrul Solidaritatea”, Bogdan Lis, cunoscutul istoric si cercetator de la Institutul Memoriei Nationale din Polonia, Jerzy Eisler, precum si ambasadorii Poloniei si Cehiei, Jacek Paliszewski si, respectiv, Petr Dokladal. Invitati speciali sunt fostii detinuti politic anticomunisti si luptatori din rezistenta armata anticomunista impreuna cu oaspeti din Basarabia, precum Alexandru Lesco si Tudor Popa, eliberatI din Transnistria dupa 12 si respectiv 15 ani de detentie ilegala. Vor fi prezenti luptatorii anticomunisti Raul Volcinschi, Gavrila Rusu, Teofil Mija, Nicolae Purcarea, Zoea Radulescu, Gheorghe Jijie si numerosi detinuti politic. Pe lista invitatilor se afla si artistii Mariana Nicolesco si Dan Puric, transmite Mediafax.
In cadrul menifestarilor, va fi lansat volumul “Eroi pentru Romania – Brasov, 15 noiembrie 1987 – marturii, studii, documente” realizat in colaborare cu mai multe foruri jurnalistice, istorice si academice, sub egida Centrului Rezistentei Anticomuniste, condus de scriitorul Vladimir Bukovski. Astazi este organizata o masa rotunda, avand ca teme de dezbatere “Fenomenul rezistentei anticomuniste” si “Semnificatia zilei de 15 Noiembrie 1987 in constiinta opiniei publice romanesti si internationale” urmand sa fie vernisata expozitia “15 Noiembrie” (la Casa Muresenilor), realizata in colaborare cu Institutul Cultural Polonez, Asociatia Civic Media si CNSAS.
Dupa 1987, soarta lui Ceausescu a fost pecetluita
“Inceputul sfarsitului” este analizat si de scriitorul anticomunist Radu Portocala in prima lucrare de dupa 1989 care analiza caderea comunismului sI inlocuirea lui cu unul “cu fata umana. In “Autopsia unei lovituri de stat”, Radu Portocala observa cum evenimentele de la Brasov au stimulat caderea lui Ceausescu atat prin constientizarea in sanul populatiei a ideii ca “se poate” protesta, cat si prin activarea imediata a cadrelor “disidente” pregatite de KGB sa preia puterea.
“Rascoala de la Brasov a fost urmata de o intalnire a activitatii opozitiei, reprezentata fie de indivizi izolati, fie de organizatii sindicale libere, aflate in stare embrionara. Ea este slaba, dezorganizata, dar are o audienta oarecare si, din nou, scapa de sub orice control. Aceasta miscare trebuia deci dublata de o structura paralela, pastrata sub stricta supraveghere, si usor de manipulat. Asadar sunt create toate piesele unei disidente provenind din sferele inalte ale partidului comunist si care are ca sarcina principala aceea de a deveni credibila si populara. O disidenta astfel organizata incat sa dea cetatenilor impresia de pluralism, de alegere intre mai multe variante. Cei care compun aceasta disidenta artificiala incep sa publice, in strainatate, texte critice la adresa lui Ceausescu. Trebuia discreditat omul, pentru ca sistemul sa iasa cat mai curat cu putinta. Suntem in anul 1987, iar soarta lui Ceausescu pare deja pecetluita”, scrie Radu Portocala.
“Jos Ceausescu!”, pentru prima oara
Revolta s-a declansat la intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa in noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, si continuata a doua zi dimineata cu un mars pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman. Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Muncitorii au scandat pentru prima oara in Romania, “Jos Ceausescu”, intonand ceea ce avea sa devina imnul insurectiei din decembrie 1989 si, ulterior, al tarii: “Desteapta-te, romane!”. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. “Cutremurele nu au fost nimic pe langa ceea ce s-a intamplat!”, avea sa exclame prim-secretarul Comitetului Judetean PCR Brasov, Petre Preoteasa, in sedinta activului de partid din 15 noiembrie 1987. A urmat interventia brutala a trupelor speciale de securitate, arestarile, torturile etc.
14 noiembrie 2007
Delirul antiromanesc are o rezolvare atat de simpla: inteligenta
La aproape doua saptamani de la emiterea Decretului discriminatoriu al Romei la adresa cetatenilor romani, institutiile statului stau ca viteii la Poarta noua, a Uniunii Europene, mute in fata Italiei si surde in fata Romaniei, care cere, prin presa independenta, sa-i fie aparate drepturile europene.
Guvernul, “prin institutiile abilitate”, “lucreaza” inca la un “posibil raspuns” care sa fie transmis Comisiei Europene, ne-au transmis “organele guvernamentale”, care ne-au mai informat ca s-a constituit o “celula de criza” formata din Ministerul de Externe, cel de Interne si cel de Justitie, care “analizeaza” din greu Decretul. Cu toate acestea, nici unul dintre aceste ministere nu a fost in stare sa ne dea un punct de vedere pe marginea actului italian si nici macar documentul in sine, pentru a-l putea dezbate public, prin presa, in folosul cetatenilor Romaniei.
Ceea ce Guvernul ascunde de frica responsabilitatii sub pres, de peste 10 zile, se afla insa publicat in Monitorul Oficial al Italiei inca de pe 2 noiembrie. ZIUA publica astazi extrase care dovedesc ceea ce nu este in stare ditai Guvernul Romaniei: ca actul italian este discriminatoriu la adresa cetatenilor romani si, mai ales, ca acesta se bazeaza pe o manipulare ordinara de presa si o inflamare artificiala a unei situatii nedovedite. Nici o autoritate publica, in special MAE, nu a reactionat oficial pana acum. Mucles, vorba fratilor romales.
Cazul italo-tiganesc este edificator pentru modul in care Ministerul de Externe a stiut sa reactioneze oricand Romania a fost atacata si terfelita, fie ca vorbim de situatia romanilor calcati in picioare de Chisinau si Kiev sau a tiganilor cu pasaport romanesc expulzati de Paris si, acum, de Roma. Fie ca il aveam pe Austor-Ungureanu sau, astazi, pe Repetentul Cioroianu, MAE era ultima institutie de la care te puteai si te poti astepta sa primesti un raspuns sau sa afli ca apara romanii. Practic, sa constati ca ministrul isi face datoria. Colegul meu, George Damian, explica ieri in editorialul sau cat de simpla ar fi solutia pentru recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati de acest drept natural de catre URSS si de care resort ar tine rezolvarea: bunul simt. Eu as mai adauga dorinta de a servi interesul national. La fel si in cazul de azi, atat de prosteste gestionat de MAE (care, apropo, a desemnat un ambasador la Roma, care nu vorbeste italiana!). La raport, lipsa de bun simt si abnegatia fata de propria tara.
Iata insa ca ce nu reusesc sa ingaime MAE si intreg Guvernul roman de doua saptamani o fac niste baieti la fel de inteligenti ca noi, prin intermediul prestigiosului saptamanal “The Economist”. Publicatia britanica a consacrat un intreg articol de fond “isteriei legate de imigrantii romani” in care se demonstreaza, pe puncte, facatura si dublul standard euro-rroman. Argumentele “The Economist” par a fi o reproducere condensata a celor prezentate de ZIUA. Reputata revista britanica da de pamant cu Guvernul italian, demonstrand falsitatea argumentarii discriminatorii la adresa cetatenilor romani. Prezenta in preambulul Decretului. Infractiunile comise de romani sunt cele mai multe doar pentru ca este vorba de cea mai mare minoritate etnica din Italia, dar proportia romanilor arestati de politie in 2006 este mai mica decat in cazul altor grupuri etnice, arata The Economist. Adica ceea ce trebuia sa faca MAE. O chestiune de bun simt (exclus in cooperativa antiromaneasca), si, as mai adauga eu, de inteligenta. Ceea ce, si ea, lipseste cu desavarsire in cabinetul de la etajul doi din Aleea Alexandru.
Noi am mai dat jos un ministru de Externe, demonstrand ca este incompetent. Cred ca, in cazul de fata, rezolvarea este si mai simpla: un mic test de inteligenta ar fi arhisuficient.
10 noiembrie 2007
Severin: Romania is neither Siberia nor the EU ghetto
Rep.: How did the Parliament of Europe get to tackle the Italian decree of the expulsion of immigrants?
A.S.: This week there has been such talk in the Socialist group to see what attitude and measures need to be taken to stop the violence and racist attitude lately in Italy. It is very worrying, since the politicians from all regions have chosen an approach meeting neither European standards or rules, in my opinion. I would say even more: such approaches aren’t even in keeping with the Italian Constitution. But we wanted the debate not to take place in an atmosphere dominated by a confrontation with Italy. Italy is Romania’s strategic partner and I hope the collaboration and solidarity terms will continue as such.
Together with the head of the Italian delegation in the Socialist group in the Parliament of Europe we reached a common declaration, showing mainly that any discrimination against European citizens on ethnic or national criteria is unacceptable and any idea of collective guilt must fade away. The principle of people’s free circulation in the EU must be respected. Security measures must be taken, but they must meet EU norms and standards, laws and human rights. One last idea is that the Roma issue is a European problem, but not only a Romanian one. Therefore it needs to be handled with EU means instead of getting transferred to one single member state to handle. (…)
Rep.: What is your opinion on the Romanian government’s lack of official view on it?
A.S.: I want to hope there is a view, but not released yet. It seems to me that there prevails a harmful ambiguity because of failing to reach a very clear consensus with the Italian partners. But I am telling you again that I am not pleading for aggressive attitude.
We must safeguard our relations with Italy and disallow this problem to undermine Romanian-Italian relations. Still I think there is need of more professionalism and morality in the search for a solution to a problem that is sure to need a conclusion in keeping with EU standards.
One thing must be clear: Romania can’t turn into a Siberia of the EU where undesirable citizens are deported. It must neither become a ghetto for the Roma community. On the contrary, it must be an equal partner to find solutions to legitimate security problems together with the other partners.
Rep.: Do you think the Parliament in Rome will take into account the view of the Parliament of Europe?
A.S.: I am convinced that some politicians who have played with fire (because of the domestic political disputes rather than the Italian’s precarious security) and who have tried to promote xenophobe solutions to settle real difficulties are now coming to senses. (…)
10 noiembrie 2007
Repetentul Cioroianu
Parlamentul European dezbate luni decretul italian de expluzare a romanilor * Ministerul de Externe nu a fost in stare, nici pana acum, sa formuleze vreo pozitie oficiala
La o saptamana si mai bine de la adoptarea, in regim de urgenta, de catre Guvernul de la Roma, a unui decret-lege vizand expulzarea cetatenilor comunitari care comit infractiuni in Peninsula, textul urmeaza sa ajunga, luni, in atentia Parlamentului European fara ca oficialii romani sa fi luat vreo atitudine notabila intre timp. In afara de un du-te-vino pe ruta Bucuresti-Roma si o scrisoare adresata vicepresedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini, ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, s-a facut remarcat prin declaratii fasciste, autosuficienta si lipsa de initiativa. Seful diplomatiei romane continua sa astepte raspunsul Executivului comunitar prin intermediul comisarului pentru Justitie, Franco Frattini, marginindu-se sa asiste la dezbaterile de luni prin Reprezentanta Romaniei la UE si contand pe inspiratia de moment a europarlamentarilor romani. (A.M.L.)
Guvernul inca analizeaza
Premierul Calin Popescu Tariceanu a declarat joi seara, intr-o emisiune la Antena 3, ca “este posibil” ca Guvernul sa sesizeze Comisia Europeana in cazul Decretului-lege aprobat de Executivul italian, in functie de recomandarile ministerelor implicate care analizeaza situatia din punct de vedere juridic. Afirmatia a fost reluata de premier in cursul zilei de ieri si ea reprezinta, conform Departamentului purtatorului de cuvant, pozitia oficiala a Guvernului in acest moment. “Exista specialisti, juristi care spun <>. In momentul de fata, Ministerul de Externe, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei lucreaza la noi impreuna, este un colectiv care analizeaza din punct de vedere juridic aceasta directiva si, pe baza recomandarilor lor, este posibil. Spun este posibil, nu am decis inca, pentru ca nu au prezentat inca rezultatul, sa facem o scrisoare catre Comisia Europeana”, a declarat joi Tariceanu. Aflat ieri in vizita la “Indagra” si chestionat pe tema decretului-lege, premierul a oferit acelasi raspuns: “Mai multe detalii nu am sa va dau decat sa repet ceea ce am spus aseara: specialistii pe legislatie comunitara de la Ministerul de Externe, Ministerul de Interne, si Ministerul Justitiei analizeaza decretul Guvernului italian din perspectiva directivei europene 38/2004 si daca vom constata ca exista temeiul juridic necesar sigur ca atunci vom sesiza Comisia Europeana”. Intrebat daca va exista o pozitie oficiala a Guvernului in momentul in care Parlamentul European va dezbate in plen controversatul decret-lege, Departamentul purtatorului de cuvant al Executivului ne-a precizat ca “pozitia oficiala a fost exprimata astazi (ieri – n. red.) la Indagra”. (Ovidiu BANCHES)
Centrul Wiesenthal cere demisia lui Cioroianu
Centrul Simon Wiesenthal i-a cerut, ieri, lui Calin Popescu Tariceanu sa-l demita pe ministrul de Externe Adrian Cioroianu, pe care il acuza ca ar fi promovat ideea “deportarii romilor”. Centrul ii cere premierului “sa condamne public declaratiile lui Cioroianu, sa il demita din Guvern si sa isi ceara scuze fata de comunitatea roma din Europa”. “Tacerea dumneavoastra ar echivala cu o sprijinire a rasismului si cu sprijinirea incalcarii de catre Romania a angajamentelor pe care si le-a asumat in calitate de stat membru al UE, Consiliului Europei si Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa”, se spune in comunicat. In opinia Centrului Wiesenthal, Cioroianu “reaminteste planurile nazistilor pentru deportarea evreilor pe insula Madagascar, care urma sa devina un imens lagar de concentrare”. (D.E.)
Mailat vrea intr-o inchisoare din Romania
Nicolae Romulus Mailat, aflat in detentie la Penitenciarul Regina Coeli, unde este anchetat pentru crima si furt, i-a spus consulului roman la Roma ca nu a fost agresat, ca doreste sa-si execute pedeapsa in Romania, el recunoscand doar furtul posetei victimei, in care se aflau 13 euro.
Seful sectiei consulare din cadrul Ambasadei Romaniei la Roma s-a intalnit, joi, la Penitenciarul Regina Coeli, cu Mailat care, potrivit unui comunicat al MAE, “s-a prezentat intr-o buna forma fizica, linistit si lucid”. La solicitarea consulului, el a informat asupra faptului ca nici la arestare si nici ulterior nu a fost agresat in nici un fel, a semnat numai fisele fotodactiloscopice inainte de a fi asistat direct de avocat si a fost prezent la declaratiile date de femeia din Romania, martora a acuzarii. Mailat a declarat ca are pasaport care in prezent se afla in posesia conducerii penitenciarului si ca se afla in celula de izolare pentru primele treizeci de zile de arest, in conformitate cu regulamentul penitenciarului. “Cetateanul roman a confirmat reprezentantului Ambasadei informatiile furnizate de avocat privitoare la faptul ca isi recunoaste vinovatia numai pentru furtul posetei in care se aflau 13 euro”, arata MAE.
Singura cerere a lui Romulus Mailat catre autoritatile romane a fost aceea de a-l ajuta sa fie transferat la un penitenciar din Romania pentru a-si executa pedeapsa. “Motivatia sa pentru aceasta cerere este constituita din teama pe care o simte fata de contactul cu detinutii italieni in urma celor intamplate si dorinta de a fi mai aproape de familie”, precizeaza MAE. In timpul discutiilor, Mailat a declarat ca nu s-a adresat Sectiei consulare pentru emiterea unui titlu de calatorie. “Avand in vedere prevederile acordului bilateral in materie de transfer de detinuti, reprezentantul ambasadei l-a asigurat pe cetateanul roman de sprijinul autoritatii diplomatice in acest demers, urmand sa-i transmita in scris informatii in acest sens atat cetateanului roman cat si avocatului acestuia. De asemenea, Mailat Romulus Nicolae a declarat ca a beneficiat de asistenta avocatului in dimineata zilei urmatoare celei in care a fost retinut. A mai informat ca retinerea s-a efectuat seara si ca este tratat bine de personalul penitenciarului”, se arata in comunicatul MAE, citat de Mediafax. In urma discutiilor s-a stabilit ca Mailat sa informeze sectia consulara imediat ce vor interveni schimbari in situatia sa sau daca va avea nevoie de sprijinul acesteia.
Al doilea interogatoriu
Inainte de a avea intalnirea cu consulul, Mailat a fost supus celui de-al doilea interogatoriu de catre magistratul insarcinat cu acest caz. La interogatoriu a participat si avocatul acestuia, Piero Picinini, cu care reprezentantul Ambasadei a avut o intrevedere inainte de inceperea interogatoriului. Avocatul a informat asupra demersurilor sale efectuate in apararea lui Romulus Mailat, “mentionand initiativa acestuia de a fi desemnat un medic legist expert al apararii care a participat la prelevarea probelor biologice de la cadavrul victimei pentru analizele genetice”, iar rezultatul acestor analize ale probelor de laborator obtinute este disponibil in termen de 60 de zile de la momentul prelevarii. “Avocatul a mai mentionat faptul ca inculpatul sustine ca a savarsit numai infractiunea de talharie (a smuls poseta de pe bratul victimei), dar ca nu a violat victima si nu i-a aplicat nici o lovitura. Alte aspecte ale apararii nu au fost dezvaluite, avocatul invocand obligatia sa de a pastra confidentialitatea relatiei cu clientul sau”, relateaza MAE. Consulului nu i s-a permis sa participe la interogatoriu, cetateanul roman fiind asistat de avocat si doi translatori, unul din partea acuzarii si unul din partea apararii. (Bogdan GALCA)
Basescu a vazut romani cu acordeoane la Oslo
Presedintele Traian Basescu a declarat, joi seara, la intoarcerea din Norvegia, ca l-a atentionat pe ambasadorul Romaniei la Oslo in legatura cu faptul ca a vazut in oras cativa romani cu acordeoane. “De la acordeoane, evolutiile pot fi neplacute pentru noi si pentru norvegieni”, a declarat Traian Basescu.
Seful statului a precizat ca nu vrea ca afirmatiile sale sa fie interpretate. Basescu s-a aflat, miercuri si joi, pentru doua zile, la Oslo, capitala Norvegiei, intr-o vizita oficiala si a locuit intr-un hotel aflat in zona centrala a orasului, in apropiere de cladirea Parlamentului. Joi dimineata, in fata hotelului, un tigan roman batran din Buzau, canta la acordeon. El a fost remarcat de jurnalistii romani, care l-au intrebat ce fel de muzica le place norvegienilor. “D-ale noastre”, a raspuns el. Rugat de presa sa cante ceva la acordeon pentru a putea fi filmat, a refuzat si a plecat din zona. Tot in Oslo, in parcul din jurul Palatului Regal, obisnuieste sa cante la acordeon, pentru cativa banuti, o romanca si ea fiind remarcata miercuri dupa-amiaza de presa. Spre deosebire de acordeonistul batran, aceasta a acceptat sa fie filmata cantand. Presa a mai remarcat inca doi astfel de acordeonisti romani la Oslo. (Mediafax)
“Romania nu poate sa devina Siberia UE sau ghetoul romilor”
Cum a ajuns situatia legata de decretul italian privind expulzarile, in plenul Parlamentului European?
In saptamana care tocmai se incheie, am initiat discutii in cadrul grupul socialist al Parlamentului pentru a vedea ce atitudine trebuie adoptata si ce masuri trebuie luate spre a stopa violentele si derapajele rasiste care s-au produs in ultimele zile in Italia. Aceasta situatie este cu atat mai grava cu cat oameni politici din toate zonele au subscris unei abordari, care, dupa parerea mea, este neconforma atat standardelor, cat si reglementarilor europene. As spune, mai mult decat atat, ca acestea abordari sunt neconforme chiar si Constitutiei italiene. Am dorit insa ca aceasta dezbatere sa nu aiba loc intr-o atmosfera de confruntare cu Italia – care este un partener strategic al Romaniei si cu care Romania si romanii au si urmeaza sa mentina, sper, relatii stranse, de conlucrare si de solidaritate. De aceea am initiat in primul rand, inainte de a discuta problema in cadrul grupului, o discutie cu seful delegatiei italiene in cadrul grupului socialistilor europeni la Parlamentul European. Impreuna cu acesta am convenit un punct de vedere comun, o declaratie comuna, care in esenta arata ca orice discriminare a cetatenilor europeni pe criterii etnice sau nationale este inadmisibila, ca orice idee de culpa colectiva trebuie stinsa, ca principiul liberei circulatii a persoanelor in UE trebuie riguros respectat, ca masurile de securitate trebuie luate, dar ele trebuie sa fie conforme normelor si standardelor europene si aplicate in respectul legii si al drepturilor omului. In fine, o ultima idee era aceea ca problema romilor este o problema europeana, iar nu o problema romaneasca si, din acest motiv, ea trebuie tratata cu mijloace si la nivel european, iar nu transferata uneia dintre tarile membre ale UE in exclusivitate.
Am inteles ca va fi prezent si comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini.
Aceasta declaratie a fost insusita de catre grupul socialist, care, in plus, la initiativa noastra, a solicitat si o declaratie din partea comisarului Franco Frattini, caruia i-am adresat intrebari legate de legislatia recent adoptata in Italia in privinta imigrantilor – sau, mai bine spus, a rezidentilor – romani. In acelasi timp, am solicitat organizarea unei dezbateri in plenul Parlamentului European, care sa se incheie cu o rezolutie exprimand punctul nostru de vedere, care trebuie sa fie unul aliniat la declaratie sau care sa reflecte ideile din declaratia pe care am descris-o anterior.
Cum comentati faptul ca nici pana acum Guvernul roman nu a emis o pozitie oficiala?
Vreau sa sper ca exista vreo pozitie, care nu a fost data publicitatii, pentru ca, din ceea ce stim, din declaratiile publice, mi se pare ca, pe de-o parte, ramanem intr-o ambiguitate care este contraproductiva si, in acelasi timp, nu am reusit sa ajungem la nici o intelegere foarte concreta cu partenerii italieni. Repet, nu pledez pentru o atitudine belicoasa, nu pledez pentru o atitudine agresiva. Trebuie sa salvgardam relatiile noastre cu Italia, trebuie sa intelegem ca derapajul acesta nu trebuie sa submineze relatiile romano-italiene, dar in acelasi timp cred ca ar trebui mai mult profesionalism si mai mult caracter in cautarea unei solutii la o problema in care, fara indoiala, trebuie sa ajungem la o concluzie conforma standardelor europene. Trebuie sa ne fie clar: Romania nu poate sa devina Siberia Uniunii Europene, in care sunt deportati cetatenii europeni indezirabili, nu poate sa fie nici un ghetou pentru comunitatea roma. Trebuie sa fie, dimpotriva, un partener egal cu ceilalti, care impreuna cu ceilalti gaseste solutii la problemele de securitate care sunt absolut legitime si care trebuie, fara indoiala, sa fie luate in consideratie.
Credeti, totusi, ca Parlamentul de la Roma va tine cont de pozitia Legislativului european?
Eu sunt convins ca deja unii oameni politici, care s-au jucat cu focul si care din cauza unor lupte politice interne, mai degraba, decat din cauza precaritatii starii de securitate a italienilor, au incercat sa promoveze niste solutii xenofobe pentru rezolvarea unor probleme altminteri reale, incep sa se trezeasca.
Cand credeti ca va fi gata rezolutia propriu-zisa?
Dezbaterea in Parlamentul European va avea loc luni seara, iar in ziua imediat urmatoare va trebui sa negociem proiectul de rezolutie. Noi deja lucram la ea, am transmis ideile principale si banuiesc ca luni seara vom intra in negocierea ei concreta si cel tarziu miercuri va fi supusa adoptarii de catre Parlament. (A consemnat Victor RONCEA)
The sinister left (sinistra – it)
Romania has just joined the EU and agreed to house some US bases, but it is already being attacked with all the new media weapons. The bombing against Romania leads to huge manipulation. Le Monde daily puts it briefly: “Romanian” has become synonymous to “Roma” in the Italian press.
The operation was well directed and from the very beginning they have relied on the emotional involvement of the Italians, anyway vexed by the nomads portrayed as Romanians. I am remind you about the first pieces of “information” about the crime at stake, deliberately and diabolically augmented in order to have the impact pursed: “An Italian parliamentarian’s wife was raped and beastly murdered by a Romanian in Rome”. Television released the breaking news to enrage Italy, which happened at once. In vain does EU citizen Romulus Mailat enjoy the presumption of innocence, for in the unconscious of the masses he is a Romanian rapist and murderer, like all the Romanians who steal in Italy. If we take a rapid look at it, we can notice the following: the victim was not a parliamentarian’s wife, Romulus Mailat is not Romanian, but gypsy, he is neither a rapist and he hasn’t bee proved a murderer yet. As for those who steal in Italy, if we take their crimes as a whole, the losses are within the percentage obtained by a cheating high level contract.
A sensible look at it shows us Romania is in the middle of an information war that has just reached a new pretext for attack, given the alleged murder committed by gypsy Romulus Mailat. There are such attacks against Romania and Romanians in the recent past, starting with the “December events”(…) Some examples would be the swans the Romanians were reported to have eaten in Vienna (false information coming from the Austro-Hungarian press), the Hadareni case with Romanians portrayed as “gypsy eaters” and the families of the killers shown as the only victims. And history is repeating these days in Italy. But the story involves both Romanians and gypsies. As for the passivity of the institutions supposed to protect the country, it actually shows a lot of things.
Who is there behind this manipulation that separates Romania from Italy, its natural ally in the EU and the NATO? In today’s edition of our daily you can find a possible answer. If one does research on Italy’s post-fascist history, one is shocked with the degree of the KGB involvement in Italian politics. The Italian Communists who used to get payment straight from the USSR are still in power at the core of Western Europe. Walter Veltroni, the mayor of Rome, half Italian and half Slavic, was affiliated to the Italian Communist Youth Union and he headed L’Unita, a communist newspaper, for years. The President of Italy, Giorgio Napoletano, has been a Communist since 1945, after getting some training from the Fascists. In 1956 he was inciting the Soviet troops to invade Eastern Europe, the reason why he was denied access to the US. While on his deathbed, Alexander Litvinenko, the FSB and MI 6 officer poisoned claimed that PM Romano Prodi was a KGB officer the Russian secret services had fetched to the highest EU level. Therefore paid politicians and anti-American “peacemaking movements” militarily organized by the Liubianka guys and the terrorist Red Brigades and the rising wave against Romania – Moscow’s involvement in Rome has always been present.
Just like it has been in Romania. Let us also remind that the campaign portraying Romanians as gypsies is also of Russian essence. There is also the campaign by Emil Loteanu, the son of a female employee in the USSR Embassy in Bucharest. His well-known films about the gypsies that have traveled the world would idyllically show the gypsies in Moldavia singing beautifully in… Romanian. Even the Moscow gypsies’ theatre had been called “The Romen Theater”. After 1990, the campaign aimed at making words like “Roma”, “Rome” and “Romans” ambiguous and synonyms with “Romanian” got new dimensions on the Budapest-Moscow axis and back. Now there is also Rome, the capital city of Italy. What a pity! The question ZIUA asked a few days ago is still here: is there any domestic or foreign intelligence service in Romania any more?
9 noiembrie 2007
Sinistra stanga
Bombardamentul anti-Romania duce la o manipulare uriasa. Le Monde sintetizeaza: in presa italiana cuvantul “roman” a devenit sinonim cu “rom”.
Romania de-abia a reusit sa intre in UE si sa accepte cateva baze SUA pe teritoriul ei, ca i se si da la oase cu toate paturile de arme existente in panoplia noii media. Bombardamentul anti-Romania duce la o manipulare uriasa. Le Monde sintetizeaza: in presa italiana cuvantul “roman” a devenit sinonim cu “rom”.
Operatiunea a fost bine regizata, mizandu-se de la bun inceput pe implicarea emotionala a italienilor supusi oricum tracasarilor nomazilor portretizati drept romani. Va reamintesc primele “informatii” despre actul reprobabil, voit si diabolic umflate pentru a provoca un impact corespunzator: “sotia unui parlamentar italian a fost violata si ucisa bestial de un roman la Roma”. Prin televiziune, informatia este furnizata fierbinte pentru inflamarea Italiei, care, evident, se revolta automat. Degeaba se mai bucura cetateanul Uniunii Europene Romulus Mailat de prezumtia de nevinovatie, el a ramas in subconstientul maselor drept un roman violator si criminal, ca toti romanii care jefuiesc Italia. Daca le luam pe rand, rapid, observam: victima nu era sotia unui parlamentar, Mailat nu este roman, ci tigan, nici violator, dupa cum s-a dovedit, criminal, nu se stie si, in ce priveste hotiile gainarilor, cred ca, adunate pe un an, se pot incadra cu usurinta in spaga obtinuta dintr-un contract oneros la nivel inalt.
Analizand la rece, constatam sec ca Romania se afla in plin razboi informational care si-a gasit un nou pretext de atac pe fondul presupusei crime comise de tiganul Romulus Mailat. Romanii si Romania au mai primit astfel de lovituri violente in istoria recenta, incepand cu “evenimentele din decembrie”: de la zecile de mii de victime inexistente de la Timisoara la prezentarea maltratarii oribile a lui Mihaila Cofariu, la Targu Mures, in 1990, drept un act barbar al romanilor impotriva minoritatii maghiare, de la lebedele mancate de romani/romi la Viena (afirmatie nedovedita, virata prin presa austro-ungara) la cazul Hadareni, unde romanii au fost portretizati drept satrapi si “mancatori de tigani pe paine”, iar familiile ucigasilor drept singurele victime. Iata ca Italia are astazi “Hadereni”-ul ei. Insa in aceasta sunt antrenati, in mod egal, si romanii, si tiganii. Iar lipsa de implicare a institutiilor insarcinate cu apararea tarii spune multe.
Cine sta in spatele manipularii care ne fractureaza de aliatul natural al Romaniei in UE si NATO, Italia? Ziarul ZIUA ofera astazi un posibil raspuns. Studiind istoria Italiei post-fasciste nu poti sa nu ramai socat de nivelul implicarii KGB in politica italiana. Comunistii italieni care beneficiau in trecut de stipendii direct din URSS sunt prezenti si azi la guvernare, alcatuind o adevarata coloana a V-a in inima Europei Occidentale. Primarul Romei, Walter Veltroni, jumatate italian jumatate slav, a facut parte din Uniunea Tineretului Comunist Italian si a condus ani de zile ziarul comunist l’Unita. Presedintele Italiei, Giorgio Napoletano, este comunist din ’45, dupa un mic stagiu la fascisti. In ’56 incita pentru invadarea Europei de Est de catre trupele sovietice, motiv pentru care i-a fost si refuzata intrarea in Statele Unite ale Americii. Fostul ofiter FSB si MI 6 otravit cu poloniu, Alexandr Litvinenko, l-a acuzat pe premierul Romano Prodi, pana pe patul sau de moarte, ca este agent al KGB. De la Brigazile Rosii teroriste la cohortele de presari anti-Romania, mana Moscovei s-a simtit intotdeauna asupra Romei.
La fel cum s-a simtit asupra Romaniei. Sa mai amintim ca si proiectul de tiganizare a romanilor, practic de portretizare a romanilor drept tigani, este tot de esenta ruseasca si sa trimitem la campania fiului unui angajate a Ambasadei URSS la Bucuresti, Emil Loteanu. Celebrele lui filme despre tigani, care au facut inconjurul lumii, prezentau idilic satrele din Moldova care cantau mirific in… romaneste. Chiar si teatrul tiganilor din Moscova primise numele de “Teatrul Romen”. Dupa 1990, campania de confuzare a lumii prin sintagma rom/roma/romani, devenita sinonima cu roman/romani/Romania, a capatat noi coordonate, pe axa Budapesta-Moscova si retur. Acum se adauga si Roma, capitala Italiei. Pacat. Intrebarea pusa de ZIUA zilele trecute ramane: mai exista vreun serviciu de informatii interne, sau externe, roman?
9 noiembrie 2007
Romania lovita din Romania
M-as fi asteptat ca, la Palatul Cotroceni, la despartirea de presedintele de la Kiev sa rasune imnul “patriei” Republicii Sovietice Socialiste Ucraineana, URSS.
Cel putin modul in care Viktor Andriiovici Iuscenko a indraznit sa trateze Romania, o tara membra NATO si UE, chiar la ea acasa, este demn de predecesorii sai directi, Kucima si Stalin. Explicatiile venite ulterior de la Cotroceni nu pot fi satisfacatoare si dovedesc inca o data lipsa unui aparat profesionist de reactie, documentare sau prevenire a atacurilor externe si interne la adresa suveranitatii statului national unitar roman.
In fata natiunii, cu presedintele Traian Basescu la stanga sa, colegul de CSI al lui Vladimir Putin a lovit Romania fara sa clipeasca. Primo, in ce priveste problema Bastroe. Fraza cheie: “Trebuie sa pornim de la faptul ca acesta este teritoriu national suveran”. Or, exact acelasi lucru il spunea si Leonid Danilovici Kucima, cand a inaugurat canalul Bastroe, in 2004. De atunci, doar in urma presiunilor presei si ale unor organizatii civile preocupate de apararea demnitatii nationale, statul roman a fost obligat sa sensibilizeze guvernele si organismele internationale, care au si reactionat. Astfel, conform acestora, problematica desfasurarii “unor activitati economice” si a unor “alte tipuri de activitati” pe canalul Bastroe al Deltei Dunarii nu este si nu poate porni de la “faptul ca acesta este un teritoriu national suveran”.
Departamentul de Stat al SUA ii transmitea lui Kucima, in 2004, ca zona Bastroe este parte a Biosferei Naturale Delta Dunarii ocrotita atat de ONU, prin UNESCO, cat si de alte acorduri internationale, printre care Conventia Ramsar pentru protejarea spatiilor umede ale planetei, pe care Ucraina este obligata sa le respecte. Guvernul SUA cerea Ucrainei sa-si indeplineasca obligatiile internationale si sa aleaga o alta ruta pentru “activitati economice”, care sa nu puna in pericol ecosistemul Deltei.
Deci, de la aceste premise trebuia pornit: de la faptul ca Delta Dunarii – care a intrat in posesia ucrainenilor de doar 16 ani, dar este teritoriu romanesc de vreo doua mii de ani – este o zona aflata in primul rand sub protectie internationala. Si nu invers. Si ne-am fi bucurat daca presedintele ar fi stiut acest lucru si l-ar fi si explicat acolo: in fata natiunii romane, a ucrainenilor si a presedintelui lor cu doua fete – slavo-americana.
Afrontul a fost mai mare de fapt. Pentru ca, in fraza a doua, Iuscenko explica faptul ca, desi discutiile au lunecat pe Bastroe cel mai mult timp, “aceasta este pozitia pe care am adus-o astazi la cunostinta partii romane”: suveranitatea Ucrainei. Dar chiar daca Ucraina reuseste sa pacaleasca NATO si, mai ales, SUA, care spera, in van, ca ar mai rupe o bucata din imperiul rus, Romania ar fi trebuit sa stie sa explice pana acum forurilor nord-atlantice ca prin iesirea directa a Ucrainei, stat al CSI, deci aliat militar cu Rusia, la Marea Neagra, se evita tocmai controlul firesc al comunitatii europene. La granita ei.
Apoi, daca Ucraina stie sa-si apere suveranitatea nationala, de ce Romania trebuie sa fie mereu cea care ia suturi in fund, in numele viitorului “Noii Aliante Nord Atlantice”? In 1997, la fel, dusa cu presul intrarii in NATO, Romania a contrasemnat prin Constantinescu si Kucima acordul dintre Hitler si Stalin pentru instrainarea natiunii si teritoriilor romanesti de la Rasarit, inclusiv a acelei bucatele de pamant care ne-a dus, azi, la Haga: Insula Serpilor. Acaparata de URSS printr-un proces verbal, in 1948, ea nu a fost cedata, practic, niciodata de statul roman, asa comunist cum era, pana la Tratatul cu Ucraina din 1997. De ce, in numele adevarului si dreptului istoric si al suveranitatii romanesti, Romania nu denunta Tratatul ticalos cu Ucraina? Eu, unul, ca roman, nu il recunosc si nu il voi recunoaste niciodata. Este un inscris al unui presedinte care nu a stapanit puterea, deci nu a existat, conform propriilor lui declaratii.
Si ceea ce doare cel mai tare, de fapt, este soarta comunitatii romanesti din Basarabia de sud, Bucovina de nord si Tintul Herta, traumatizata mai rau ca pe vremea URSS. Romani care, ca sa intre in tara lor mama, au nevoie de mai multe acte, bani si dovezi decat daca ar merge in SUA. N-am auzit nici o declaratie oficiala care sa condamne sau barem reflecte gravele incalcari ale drepturilor omului si minoritatilor din fosta RSSU. Romani uitati de Romania. Romania lovita din Romania. Ce mai urmeaza?
3 noiembrie 2007
Romania offended from Romania
I would have expected to hear the hymn of the USSR, the ‘host’ of the Socialist Soviet Republic of Ukraine, played in Cotroceni Palace when the President in Kiev said goodbye to the Romanian President. Viktor Andriiovici Yushchenko’s daring approach to Romania, while in Romania, reminds about his predecessors like Kucima and Stalin. The explanations that followed from Cotroceni Palance presently are unsatisfying and they once again prove that there are no professionals for replying, documenting or preventing foreign and domestic attacks against the national Romanian state’s sovereignty.
While President Traian Basescu was there on his left, Vladimir Putin’s colleague in the Independent State Community assailed Romania without a blink. The Bastroe canal was the first point. The key sentence? “We must start from the fact that this is sovereign national territory”. Leonid Danilovici Kucima was saying the same, when they opened the Bastroe canal in 2004. After this there followed pressure from the press and some civil organizations dealing with the protection of national dignity so that Romania would make foreign governments and institutions aware. And they responded that the debate on “some economic activities” and “some other kind of activities” on the Bastroe canal of the Danube Delta could not start from “the fact that this is sovereign national territory”.
In 2004 the US State Department informed Kucima that the Bastroe area was part of the Danube Delta Biosphere protected by both the UN and the UNESCO, as well as by international agreements. One of the latter is the Ramsar Convention on the protection of the world’s humid areas, which Ukraine must obey. The US government was asking Ukraine to meet its international commitments and choose a different route for “economic activities” and not jeopardize the Danube Delta ecosystem.
Here is the premise they should have started from: the Danube Delta is first of all a region under international protection. It has belonged to Ukraine for 16 years now, but it has been a Romanian territory for about 2,000 years. Things are not the other way around. We would have been glad, had the President known it and explained it there in front of the Romanian nation, of Ukrainians and their two-faced (one Slavic and one American) President.
But the offense was actually greater. In his second complex sentence Yushchenko explained that, although the talk about Bastroe had taken the longest time, this was the view he informed the Romanian side about that day: Ukraine’s sovereignty. But even if Ukraine manages to fool NATO and the especially the US, as the latter hopes to grab one more bite of the Russian empire, Romania should have managed to explain to North-Atlantic structures that Ukraine’s mouth to the Black Sea was a means to avoid the very normal control by the European community at its border.
Since Ukraine knows how to protect its national sovereignty, how comes Romania gets kicked all the time on behalf of the “new North-Atlantic Alliance”? In 1997, Romania was fooled with the NATO membership and, with the hands of Constantinescu and Kucima, it signed the agreement between Hitler and Stalin to let go of Romania’s Eastern side and nation, including that piece of land which the Hague Court is now analyzing: Insula Serpilor (Snakes Island). The USSR grabbed it by a written statement in 1948, although the Romanian state, even if Communist, had never actually let go of it till the Treaty with Ukraine in 1997. Why doesn’t Romania denounce the villainous Treaty with Ukraine, on behalf of the historical truth and right and on behalf of Romanian sovereignty? As a Romanian, I would never acknowledge that treaty. It is a document by a president who didn’t master power, therefore one who didn’t exist, as he himself said.
But what is most painful is the fate of the Romanian community in southern Basarabia, northern Bucovina and the Hertza County, traumatized worse than when the USSR existed. In order to enter their native country, the Romanians there need more documents, money and proves than they need to travel to the US. I have heard no official statement to criticize or just to reflect the severe breaks of the human rights belonging to the minorities in the ex USSR. They are Romanians Romania has forgotten about. Therefore Romania is offended from Romania. What is next?
3 noiembrie 2007
Fronturile provocarilor anti-Romania
Provocarile la adresa Romaniei vin pe banda rulanta dinspre Est, ca si dinspre Vest. Iar telefoanele sunt sau par gripate, si pe firul rosu, si pe firul albastru.
Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca – actuala regiune transnistreana – a fost infiintata de Stalin in 1924 ca un atentat direct la Romania Mare. Agentul NKVD insarcinat cu fondarea republicii era un etnic rus, Grigorii Ivanovici Borisov, expulzat din Basarabia romana pentru agitatie bolsevica. Pe 8 octombrie, la Harcov, in Ucraina sovietica, Borisov incheia proclamatia cu un “Traiasca Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietice”. Dupa douazeci de ani, visul lui Stalin s-a implinit.
Astazi, nici nu s-a incruntat bine Vladimir Putin la Europa ca Borisovul de la Chisinau, Vladimir Voronin, se ratoieste din nou la Romania, cu aceleasi texte de RASSM: “Noi n-avem scopuri sa intoarcem Moldova lui Stefan cel Mare inapoi – macar ca ar fi un act istoric foarte just – dar noi avem scopul sa ne integram in Europa unita, mare…”, spune Voronin imaginandu-si in mod clar Uniunea Europeana drept o noua URSS. Pentru ca Voronin nu vrea sa renunte nici la “brandul” comunismului, nici la pretentiile ideologiei sovietice de deznationalizare prin inventarea unei “limbi moldovenesti” si a unui “popor moldav”.
Amenintarea nu este noua. Ea a mai fost formulata la inceputul anului, dupa infiintarea in Romania a unei asa-zise “comunitati moldovenesti”, primite cu aplauze in Parlamentul de la Chisinau. “Noi o sa raspundem adecvat la toate incercarile de a diminua pozitia Moldovei in lume, de a diminua rolul Moldovei, de a diminua Moldova ca tara independenta si suverana”, mai spune Voronin si ca raspuns la o declaratie a presedintelui Traian Basescu legata de Basarabia, in care afirma ca Romania nu va mai tolera nici o provocare a regimului de la Chisinau. Si totusi, acestea curg in continuare. Nu in ultimul rand, pentru ca nu exista aparatul care sa le dea replica. Diplomatia romaneasca – si aici includ si structurile insarcinate cu apararea tarii – se rezuma la cretinism sau tradare in ce priveste apararea drepturilor romanilor din jurul granitelor actuale, daca ar fi sa amintim numai ultimul dezastru legat de “limba moldoveneasca” in UE. Act observat, raportat, sanctionat si corijat – cel putin pe site-ul Comisiei Europene – tot de catre si numai datorita presei.
Spre deosebire de Romania, Rusia si-a cunoscut intotdeauna interesele de la granita fireasca a Europei: de la Puskin, Brejnev sau Cernenko la Primakov, Zubakov sau Kozak, toti oamenii ai Kremlinului din serviciile rusesti de ieri si azi au avut ca misiune Basarabia. Ungaria – “cel mai bun partener strategic al Moldovei”, apud Voronin – se impune ca la ea acasa in provincia romaneasca. Generalul Ferenc Banfi asigura din partea Uniunii Europene controlul granitei dintre Transnistria si Ucraina, prin care trec ca-n branza toti “interzistii” UE, in drum spre Odesa sau Moscova, cu tot cu limuzinele lor pline de armament. Tot Ungaria da vize de Bruxelles la Chisinau, iar reprezentantul UE pentru Transnistria, dupa Jacobovitz de Szeget, este Kalman Mizsei, un marunt functionaras cu stagiu la Moscova, iesit de sub pulpana lui George Soros, care-si mai si permite sa dea lectii Romaniei privind cetatenia romaneasca furata de sovietici basarabenilor.
Putin ne ameninta cu fragmentarea, amintind intr-un discurs “european” despre posibile revendicari si autonomii ale bulgarilor din Dobrogea si maghiarilor din Tinutul Secuiesc. In Parlamentul Romaniei, un canacheu al PD blocheaza recunoasterea drept romani a “moldovenilor”, “vlahilor” si aromanilor pentru afacerile sale dubioase cu “minoritatea aromana” din Romania. La Satu Mare, vine Viktor Orban si la spune simpatizantilor securistului RPU si RSR Laszlo Tokes ca acum e momentul sa lupte pentru autonomie si sa schimbe “frontierele nedrepte” ale istoriei.
29 octombrie 2007
Raportul Tismaneanu pus la zid de un analist CIA
Richard Hall, specialist in istoria recenta a Romaniei, considera ca abordarea Revolutiei din 1989 in Raportul Tismaneanu este o incropeala plina de amatorism: “Romanii meritau ceva mai bun”
Credibilitatea controversatului raport Tismaneanu primeste o noua lovitura. De data aceasta de peste Ocean. Richard Andrew Hall, analist CIA si expert in probleme romanesti, este revoltat de superficialitatea cu care raportul prezidential a tratat evenimentele din decembrie 1989. Bizar i se pare si modul in care presedintele Comisiei, Vladimir Tismaneanu, eschiveaza criticile pertinente aduse acestei lucrari, incercand sa pozeze in victima unor atacuri personale.
Rich Hall a studiat la Universitatea din Virginia si si-a luat doctoratul la Universitatea din Indiana. Este angajat al Agentiei Centrale de Informatii (CIA) a SUA din septembrie 2000. Inainte de a se alatura CIA a cercetat in amanuntime evenimentele care au dus la caderea regimului Ceausescu in decembrie 1989 si, recent, a scris un studiu intitulat sugestiv: “Orwellian… chiar orwellian – Campania procurorului Voinea de purificare a revolutiei din decembrie 1989”.
Din octombrie 2000 pana in aprilie 2001, Rich Hall a lucrat la CIA ca analist politic pentru Romania. Din octombrie 2001, Hall este analist pe problematici de intelligence. Publicam alaturat cea mai mare parte a analizei sale critice fata de Raportul Comisiei Prezidentiale si fata de aportul personal al presedintelui acesteia, Vladimir Tismaneanu. Intertitlurile apartin redactiei. (Victor RONCEA)
Eschivele lui Tismaneanu in fata criticilor
Pana acum am evitat discutiile despre “Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste din Romania”. Insa maniera in care Vladimir Tismaneanu, seful Comisiei Prezidentiale si autorul Raportului – a carui mana si al carui spirit se fac simtite in intregul document -, continua sa refuze, cu aroganta, sa raspunda si sa acorde atentie criticilor academice aduse lucrarii, ma face sa intervin. Desigur, Tismaneanu nu are nici o problema in a se referi – si, de fapt, se pare ca ii face placere sa faca aceasta – la criticii raportului sau, facand aluzie la reputatiile lor indoielnice, la criticii care fac trimitere la radacinile lui evreiesti, la rolul tatalui sau la inceputul regimului comunist, la presupusele sale afiliatii “neo-comuniste” datorate flirtului sau cu revizionismul marxist si lucrarilor elaborate in Romania pana la varsta de 30 de ani, precum si la statutul sau de persoana plecata in exil in Occident, in perioada cea mai neagra a erei Ceausescu, cea din anii ’80. Astfel, vocifereaza la adresa lui Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Victor Roncea si Dan Ciachir, si se refera la “Triada Paunescu-Vadim-Iliescu”. Cu alte cuvinte: ataca la zid, cautand sa mearga pe cele mai slabe si mai tendentioase argumente.
Astfel ca aceasta strategie a lui Vladimir Tismaneanu de a raspunde prompt si aplicat calomniilor mizerabile, din care si citeaza abundent, dar de a ignora criticile rezonabile (nu am vazut nicaieri vreun astfel de raspuns) poate deveni, voluntar sau nu, o modalitate de impunere necritica a Raportului si a intregului demers care il insoteste, inhiband posibilele dezbateri asupra lui prin crearea senzatiei ca orice critici nu pot fi decat reprobabile. (Ciprian Siulea, “Tentatia unui nou absolutism moral: Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?” Observator Cultural, nr. 379, 5-11 iulie 2007). Dar cand vine vorba despre intrebari academice si critica directa la adresa Raportului, Tismaneanu nu are nici un cuvant de spus. Pur si simplu nu vrea sa se implice. In schimb, recurge la o intreaga suita de eschive relativ evidente.
Tactica omisiunii
Pentru inceput, face aluzii la adresa criticilor respective – raspunzand, de obicei, la o intrebare sau abordand un aspect referitor la acestea, care nu fusese adus in prim-plan pana atunci, ca si cum ar raspunde unui interlocutor imaginar – insa nu mentioneaza numele autorului sau al preopinentului care le-a emis. Sunt multe motive pentru care nu mentioneaza autorul unui critici anume si pot sa afirm ca nu cunosc pe nimeni din lumea academica sau jurnalistica nu ar face aceasta in mod deliberat sau involuntar, daca i se ofera ocazia. Unele recurgeri la aceasta practica sunt mai de inteles decat altele – de exemplu, cand cineva nu doreste sa discrediteze sau sa faca rau unui prieten sau coleg pe care il stimeaza, sau in special pe cineva care tocmai a intrat in disputa (dupa principiul “nu-ti lovi adversarii atunci cand sunt la pamant”). Poate fi, de asemenea, o metoda de maximizare a umorului, a spiritualitatii, ce aduce cu sine un aer de mister, provocand cititorul sa isi mentina atentia treaza. Teama de conflicte si chiar cea de acuzatiile de calomnie poate, de asemenea, sa joace un rol. In fine, ma intreb daca nu cumva acest aspect este mai evident in cazul acelora care au trait sub totalitarism – unde “a scrie in jurul subiectului”, auto-conservarea si mentinerea strategica si implicita a unor cercuri de suporteri constituiau o necesitate, in special in lumea ezoterica a intelectualilor…
In cazul lui Tismaneanu, refuzul sau de a-si numi criticii cred ca e provocat de altceva. Aceasta este o tactica veche, pe care multi o folosesc: intr-adevar, trebuie sa fie ceva, deoarece tot timpul politicienii evita sa-si mentioneze oponentii si competitorii. De ce? Pentru ca acest lucru este considerat drept publicitate gratuita pentru oponenti si competitori. Mai mult, aceasta pare sa plaseze oponentul sau competitorul pe picior de egalitate, sa ii ofere acestuia un soi legitimitate, prin simpla invocare, nu prin oferirea unor raspunsuri. A nu mentiona numele unui oponent, competitor sau critic, este, in cele din urma o chestiune de PUTERE si CONTROL, si o tentativa de desconsiderare a persoanei respective. Asta duce la o scadere a nivelului politicii si la o deteriorare a eticii profesionale. Cred, de asemenea, ca mai exista un nume pentru asa ceva: lasitate intelectuala.
Demonizarea criticilor
Cum poate scapa Tismaneanu de asta si cum poate evita sa raspunda la criticile si intrebarile rezonabile si intemeiate? Ei bine, vom lua alt exemplu – cel al modului in care el i-a raspuns lui Siulea – cu mentiunea ca, desigur, de vreme ce nu se refera la Siulea folosindu-i numele, dar ii invoca punctul de vedere, va putea nega oricand faptul ca aluzia sa constituie un raspuns adresat lui.
Reamintesc ca subtitlul articolului lui Siulea era “Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?”. Asadar, la o luna dupa aparitia articolului lui Siulea, in editorialul sau intitulat “Din nou despre refuzul de a uita,” (Evenimentul Zilei, 15 august 2007), Tismaneanu declara: “Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente.”
Cu alte cuvinte, Tismaneanu asteapta sa stabileasca regulile de baza pentru polemici. Care sunt regulile de baza? “Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente.” Asa ca Tismaneanu urmeaza sa fie arbitrul a ceea ce este o polemica acceptabila.
Michael Shafir critica folosirea termenului de “genocid” in Raport, dar si estimarea incredibil de vaga a numarului victimelor regimului, aproximata intre 500.000 si doua milioane (estimare pe care cineva care nu are acces la arhive ar putea sa o ia drept buna), etc. Oare nu sunt indoielile lui Michael Shafir motivate de o cautare a adevarului, de un devotament fata de adevar? Daca este asa, domnule Tismaneanu, de ce nu sunteti in stare sa-i raspundeti argumentat? In mod similar, ce puteti spune despre argumentele rezonabile aduse de Ciprian Siulea? De, asemenea, este important de subliniat ca utilizarea de catre Tismaneanu a termenilor “vanitate, vendete si resentimente” este incredibil de subiectiva.
Cand Tom Gallagher a criticat cartea de interviuri a lui Tismaneanu cu Ion Iliescu, “Marele soc”, Tismaneanu l-a acuzat de “un acces de resentimente”; trei ani mai tarziu Tismaneanu a admis, indirect, ca Gallagher avea dreptate si ca el a facut o greseala. Cu alte cuvinte, acesta este modul de operare a lui Tismaneanu pentru a raspunde la critici.
Intr-adevar, aceasta a devenit problema de baza a modului in care Tismaneanu si-a aparat Raportul si propria munca, scrierile, declaratiile si contributiile, in general. Obiectivele raportului sunt atat de nobile, criticile sunt ilegitime, iar orice erori trebuie iertate. Si criticii raportului sunt, in mod automat, etichetati drept “critici ai liberalismului”, “critici ai societatii deschise”. Criticii sunt rauvoitori si demonizati prin definitie. Desigur, de unde ne aminim aceasta logica – obiectivele sunt nobile, scopul scuza mijloacele? Nu regimul comunist este sub analiza?
Zelotul ideologic: de la marxism revizionist la “anti-comunism”
Cei care s-au concentrat asupra scrierilor lui Tismaneanu din Romania comunista si, implauzibil, il acuza astazi de “neo-comunism” (scrierile sale din ultimele doua decenii arata ca acest lucru este ridicol) pierd din vedere un lucru. (In mod ironic, dar cat se poate de real, in august, la doua saptamani dupa ce a vociferat la adresa celor care i-au dezgropat articolele scrise in anii ’70 si la inceputul anilor ’80 in Romania, a adoptat o schimbare de atitudine si a citat pe larg declaratiile lui Ion Iliescu de la sfarsitul anilor ’60, insotindu-le cu comentarii prea putin elogioase!). Legatura intre tanarul Tismaneanu si adultul de astazi – altul decat cel despre care se vorbea in raportul Securitatii din 1983, cand Tismaneanu, pe atunci in varsta de 32 de ani, era descris ca avand o slabiciune auto-distructiva pentru lingusire, fiind “sensibil la laudele care i se aduc de catre persoane din anturajul sau, ceea ce il face in multe ocazii sa se ralieze la actiuni nechibzuite care ii sunt sugerate de persoane ce-i speculeaza tendinta spre infatuare…” (Dan Tapalaga, “Turnat de prieteni, demonizat de Securitate,” Cotidianul, 24 iulie 2006) – o reprezinta zelotismul ideologic: atunci era revizionismul marxist, astazi e “liberalismul civic anti-comunist” sau “anti-comunsimul ca obligatie morala”, asa dupa cum il numeste el. El este un fel de convertit, gasind credinta mantuitoare a liberalismului cruciat, iar dusmanii acestui liberalism, conform lui Tismaneanu, se afla pretutindeni.
Autoportret cu Iliescu pe umar
“Iliescu a fost si ramane un inamic al adevarului istoric. Structura sa mentala este imuna la evidente faptice. El gandeste in termeni bolsevici, conform preceptului leninist: <>. Lumea este divizata pentru el in aliati si adversari, nefiind loc pentru nici un fel de pozitii intermediare.” (Evenimentul Zilei, 29 august 2007, “Asa grait-a Ion Iliescu atunci si acum”) – Tismaneanu despre Ion Iliescu… intocmind totodata si un portret ingrozitor de apropiat de realitate despre sine…
Vi se va ierta daca, in momentul citirii sectiunii privind Revolutia din decembrie 1989 din “Raportul Tismaneanu” (pg. 618 – 625), veti avea o ciudata senzatie de deja-vu, pe care o veti simti in repetate randuri. De ce? Pentru ca, pe langa alte expuneri ale “Crezului Tismaneanu” – in care raportul abunda – acesta este doar o reeditare, indulcita, a scrierilor de inceput ale lui Tismaneanu, in acest caz referitor la Revolutie. (Unicul lucru bun pe care il pot spune despre asta este ca el include o nota de subsol referitoare la munca lui Marius Mioc – un cercetator din Timisoara care, probabil, nu s-a bucurat de recunoasterea suficienta pe care ar fi meritat-o pentru munca sa despre decembrie 1989. Intr-adevar, gradul acestui exercitiu de reinzestrare intelectuala se regaseste si la nivelul notelor de subsol – multe dintre care sunt aproape cuvant cu cuvant din opera lui Tismaneanu din anii de debut.
Incropeala cu texte vechi
Prima data mi-am dat seama de certitudinea unui deja-vu cand am citit urmatoarea fraza, la pagina 622: “Povestea fugii cuplului Ceausescu si capturarea sa ulterioara, procesul secret si executia din ziua de Craciun necesita insa clarificari suplimentare.”
Cititorii sunt trimisi, in nota de subsol (nr.15), la lucrarea elaborata impreuna cu Matei Calinescu si intitulata “Probleme ale comunismului” (aprilie 1991 – lucrare care a fost scrisa la sfarsitul lui 1990!) (Am discutat si in alte ocazii inexactitatile acelui articol, care pretindea ca procesul “a durat noua ore”, afirmatie care nu se baza pe nici o sursa si pe care nu am putut sa o gasesc in 17 ani de cercetari din surse engleze, franceze, ungare si romane). Si m-am intrebat: unde am mai citit exact fraza aceasta? Ei bine, am aflat care era sursa, de altfel deosebit de solicitata in cazul sectiunii dedicate Revolutiei din “Raportul Tismaneanu”: un articol scris in 1997 de Tismaneanu si intitulat “Exceptionalismul romanesc?”, din volumul editat de Dawisha si Parrott pe tema Europei de Sud-Est. Aici, la pagina 417 se poate citi “The story of Ceausescu’s flight and his subsequent capture, secret trial, and execution on Christmas day remains to be clarified”. Cu alte cuvinte, o traducere cuvant cu cuvant a citatului de mai sus. Iar daca cineva citeste paginile 414-417, va descoperi multe din cele ce apar in “Raportul Tismaneanu” despre Revolutie.
De ce reprezinta asta o problema? Pe de-o parte, “Raportul Tismaneanu” nu face nici o referire la faptul ca, cea mai mare parte a acestei sectiuni, chiar cuvant cu cuvant, provine din scrierile anterioare ale lui Tismaneanu, publicate de catre Cambridge University Press. In plus, cat de mult vi se pare ca s-a straduit Tismaneanu sa ramana la curent cu orice lucru legat de Revolutie, daca, un deceniu mai tarziu, el a putut afirma cu indrazneala ca aceste chestiuni “urmeaza sa fie clarificate”. Mai rau este insa ca aceasta afirmatie a sa nici macar nu e adevarata. Interviurile cu personalul de la Targoviste, din decembrie 1990 din Flacara, interviuri ale lui Petre Mihai Bacanu, din decembrie 1993, in Romania Libera si, in special interviurile lui Viorel Domenico si colectia de reviste si alte documente ale celor implicati in elaborarea lucrarii “Ceausescu la Targoviste” (1999) au clarificat in mare masura aceste aspecte.
Note perimate si eronate
Si daca asta nu este suficient, aceste evenimente au fost discutate pe larg in volumul excelent al lui Peter Siani-Davies, publicat in 2005. Poate ca Vladimir a auzit de el. La urma urmei, el insusi si-a adus contributia, scriind o nota explicativa pe coperta pentru a face reclama cartii, insa titlul nu este de gasit in notele din cadrul capitolului dedicat Revolutiei din decembrie 1989 in “Raportul Tismaneanu”.
In loc de asta, suntem directionati catre propriul articol al lui Tismaneanu – ce surpriza! – cand, de fapt, Siani-Davies este infinit superior din punct de vedere al detaliilor si preciziei.
Sa o spunem cat se poate de clar: ca intr-un document de importanta unui “Raport prezidential”, se aplica doar combinatia dintre vanitate si apatie a lui Tismaneanu cand vine vorba de detalii si literatura altora pe care el o poate publica – si vorbeste despre problema hagiografiei pe care ceilalti din comisie o pot lasa sa treaca, asa cum a si trecut. Slabiciunea culturii politice si intelectuale a Romaniei pentru cultul personalitatii si relatiile clientelare este evidenta in aceasta parte a “Raportului Tismaneanu”… si nu stiu de ce suspectez ca nu numai aici.
Raportul Tismaneanu sau pescuitul in lighean
Asa cum am spus de la bun inceput, combaterea Raportului Tismaneanu in privinta evenimentelor din decembrie 1989 (p.618-625) este oarecum plictisitoare, intrucat ii lipseste provocarea intelectuala: este ca si cum ai pescui intr-un lighean, pentru ca Tismaneanu a facut foarte putine cercetari asupra evenimentelor, a citit extrem de putin literatura si este extrem de vag si de imprecis in raportul sau. Sa vedem un exemplu: discutia lui Tismaneanu asupra rolului Televiziunii Romane (TVR) in timpul evenimentelor.
Multe din cele scrise de Tismaneanu sunt abrupte, in mod nejustificat insinuante, insa, acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem ca nu este singurul motiv pentru care probabil va trece necontestat in unele cercuri – presupunand ca va fi contenstat vreun moment. Spre exemplu, el nu spune atat de explicit dar este clar ca lasa de inteles ca povestea “teroristilor” Securitatii, loiali lui Ceausescu, a fost o “diversiune”, un fals perpetuat de catre cei care au pus mana pe putere la priveghiul lui Ceausescu – un lucru care reiese de altfel in mod evident din faptul ca a atribuit Ceausestilor numai 162 din cele 1104 de decese petrecute in acele zile (p. 623).
Fata Morgana Terorista
Aceasta este opinia majoritatii. Intorcandu-ne in timp, in noiembrie 1999, un sondaj publicat de ZIUA arata ca 9 din 10 romani erau de acord cu ceea ce Tismaneanu sugereaza in raport: ei respingeau “minciuna teroristilor Securitatii loiali lui Ceausescu”. M-as aventura sa ghicesc ca atunci cand vine vorba de rolul TVR in timpul evenimentelor din decembrie, daca se va cere, un numar egal de romani (90%) ar fi de acord cu opinia ca acele informatii care se difuzau la televiziune in acele zile incercau, in mod cinic, intentionat si premeditat, sa dezinformeze publicul. De aceea, urmatoarea propozitie din Raportul Tismaneanu (p.623) este cel mai probabil primita cu plictiseala, o afirmatie a unui fapt irefutabil:
“Prin televiziune s-au facut majoritatea diversiunilor, cea mai eficienta fiind reprezentata de <
> omniprezent intruchipat de <> “.
“Prin intermediul televiziunii, au fost realizate majoritatea diversiunilor, cele mai eficiente fiind reprezentate de omniprezentul <
> incarnat de teroristii fideli dictatorului Ceausescu”.
Nu am nici un dubiu ca multi, poate cei mai multi romani, isi amintesc lucrurile astfel – ca televiziunea a panicat, uniform, populatia.
DAR TRANSCRIERILE A CEEA CE S-A SPUS LA TELEVIZIUNE SPUN O ALTA POVESTE si aici dosarele istorice arata prapastia care se naste din memoria diluata, politizata si selectiva.
Speculatii in loc de informatii
Sa luam un exemplu, la care care Tismaneanu nu se refera in mod explicit mai sus, dar la care se gandeste, in mod evident – citatul deseori invocat din discursul sustinut de Ion Iliescu la TVR in data de 23 decembrie 1989, potrivit caruia teroristii “trag din toate pozitiile”. Oamenii se refera in mod frecvent la aceasta declaratie pentru a sugera ca, in mod intentionat, Iliescu, a incercat sa creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe strazi si ca a dorit sa zugraveasca un tablou cat mai sumbru.
Transcrierile arata ca aceasta parere si aceste aduceri aminte sunt pur si simplu gresite. In acelasi discurs, Iliescu afirma in mod categoric: “Trebuie sa va spun ca nu avem de-a face cu un numar mare de elemente teroriste, dar ei sunt antrenati special si echipati pentru acest gen de actiuni” (FBIS-EEU-89-246, 23 December 1989, p. 61, “Ion Iliescu anunta capturarea lui Ceausescu”, Bucharest Domestic Service, 1616 GMT)
Cand generalul de Armata Tudor vorbeste, se refera “doar la unele unitati speciale… cateva, din punct de vedere numeric, dar extrem de deceptionate” (vezi p.518 din “Scopurile absurditatii”, consemnata mai jos). Provoc pe oricine sa imi explice de ce ai face astfel de afirmatii sententioase, incercand sa limiteze imaginea unei amenintari, daca tinta este sa creezi “o diversiune” pentru a stimula artificial amenintarea.
Este important de notat: Tismaneanu nu are nici o scuza pentru ca nu stie acest lucru. Asta apare si in articolul meu din Eastern European Politics & Society din 1999 “Scopurile Absurditatii” la pag. 516-517. Tismaneanu a fost editorul EEPS la acea vreme si a pretins in fata mea ca l-a citit, dar continuu sa am dubii puternice despre faptul ca ar fi facut acest lucru. De altfel, el a glosat, cu aroganta, pe marginea lui si, aparent, s-a straduit destul de putin sa inteleaga articolul, ceea ce este, trebuie sa spunem, pe masura caracterului sau.
In 1989, panica a guvernat ratiunea
Legata de alegatiile despre alimentarea intentionata a amenintarilor “teroriste” este si certitudinea cu care multi romani si romanisti afirma ca personalul televiziunii (in special Teodor Brates) a raspandit in mod deliberat zvonuri despre apa, cum ca ar fi fost otravita, sau cum ca Armata ar fi ramas fara munitie la Sibiu etc. – zvonuri care s-au dovedit nefondate. Iata ceva din ce ar putea sa-si aminteasca: “Un moment, va rog… de la Sibiu s-a comunicat ca armata nu mai are munitii si ca trupele Securitatii continua sa atace unitatile militare… Vrem sa va informam ca la Sibiu, unitatile militare au nevoie urgenta de ajutor… In mod constant primim informatii…. desigur, nu avem posibilitatea de a verifica autenticitatea lor… dar va cerem sa fiti atenti. Se spune ca elemente inamice, securisti, au otravit apa la Sibiu, la Timisoara… apa trebuie sa fie fiarta inainte de a fi consumata (transcriere din “Revolutia romana in direct”, din 22 decembrie 1989 (Bucuresti 1990), pp. 47, 48, 51, citat p.324, Richard Andrew Hall, 1997, Ph.D. Dissertation, “Rescrierea revolutiei: Relatiile regimului autoritar de stat si triumful revizionismului Securitatii in Romania post Ceausescu”).
Ceea ce ei nu isi amintesc este ca Brates s-a intors mai tarziu pentru a informa audienta: a) cand luptele au incetat la Sibiu, b) cand proviziile de apa imbuteliata se aflau in drum spre Sibiu si c) cand autoritatile competente au verificat ca apa din Bucuresti era buna de baut (“Revolutia Romana in Direct,” pp. 71, 72, 75, p. 327, “Rescrierea Revolutiei”). Asta se afla aici… in transcrierea a ceea ce s-a spus la Televiziune… nu este o chestiune de “puncte de vedere diferite”, asa cum adeptii lui Tismaneanu sau altii in opozitie ar fi vrut ca noi sa credem. Este o zicala veche din baseball-ul american, cand faimosul manager Casey Stengel obisnuia sa spuna “Puteti sa verificati!” Inca o data: daca scopul tau este “diversiunea”, panica si manipularea intentionata, este oare posibil sa revii asupra subiectului si sa spui lucruri menite sa calmeze spiritele? Cu siguranta nu.
Acesta este, bineinteles, doar varful aisbergului cu privire la Raportul Tismaneanu si mare parte din parerea unanima din interiorul si din exteriorul Romaniei despre Revolutia din decembrie 1989. Pentru un document oficial, considerat important, asa cum este Raportul Tismaneanu, imi pare rau, dar abordarea Revolutiei se ridica la gradul de amatorism.
Romanii meritau ceva mai bun.
Richard HALL
27 octombrie 2007
Putin Magnificul si mica Romanie
Daca n-ar fi rus nu mi-ar fi atat de greu sa admit faptul ca Vladimir Putin pare sa fie cel mai mare om de stat al Europei de azi. Sau ar trebui sa spun al Euroasiei?
Temuto-adulat in Rusia, periato-respectat in Europa, spionul judocan cu mers leganat de cowboy a devenit in numai opt ani sex-iconul si idolul tinerilor rusi: piloteaza super-avionul de lupta, calareste submarinul, vaneaza la bustul gol in Tuva si Antartica (daca e cazul), face rafting pe toata lungimea Irkutului (488 km), scufundari pana la fundul Baikalului, danseaza la foc de tabara cu para-“Nasii” lui, da video-lectii de autoaparare pentru pusti, dupa modelul Jane Fonda si, mai mult decat orice, are privirea aia impenetrabila, de gheata fara vodca.
In opt ani, se spune, a reusit sa redea Rusiei imaginea si puterea fostei URSS, ridicand-o din tarana unde se inmuiasera “picioarele de lut ale colosului” pana in Univers, la statia orbitala internationala pentru care Rusia asigura naveta, in regim de taxi, Pamant – Spatiu. Apoi, din cand in cand, daca se enerveaza, mai auzi ca vreun ministru al Apararii, se “scapa” pe la vreo conferinta ca Rusia tocmai a finalizat cel mai mare avion al lumii, cea mai rapida racheta militara planetaro-spatiala, cel mai invizibil portavion nuclear, cea mai nefasto-nevazuta arma meteo-bio-energetica. In aceasta perioada, structurile de inteligenta ale Rusiei, din care provine si Putin, au capitalizat toate marile resurse ruso-planetare, transformand Gazprom in cea mai puternica companie de control a guvernelor lumii. De negociat pentru energie, daca e nevoie, in UE – care pentru multi rusi este un fel de URSS mai breaz – se face la fel ca pe vremuri, fara intermediari: direct pe urmele lui Molotov si Ribbentrop. Ce mai sunt NATO si Uniunea Europeana, daca intra in buzunarul de la vesta al aliantei dintre CSI si Organizatia Cooperarii de la Shanghai, cu o intindere in toate punctele cardinale si populatie cat jumatate de glob? Cu doua-trei cuvinte (“Rusia nu e Irak”) vedem cum pana si SUA au inceput sa dea inapoi de la ideea amplasarii faimosului scut anti-racheta in proximitatea imperiului de la Rasarit.
Planurile Rusiei nu sunt globale, sunt galactice. Canal Marea Caspica – Marea Neagra, insule artificiale, baze permanente pe luna. Iar politica internationala, spionajul, strategia si apararea, aproape geniale. In acest context, ce sa ne mai miram ca excrescentele structurilor de forta ale Moscovei din Basarabia romana – sovietizata si moldovenizata fortat pentru importanta ei strategica -, ne joaca pe degete, aici, la frontiera dintre NATO si CSI dar si din chiar interiorul Guvernului Uniunii Europene?!
Diferenta dintre Rusia si Romania nu sta in monstruozitatea geo-politico-militaro-economica a organismului rus fata de trupul sfartecat al Romaniei. Economic, oricum ne-am pierdut independenta. Militar, suntem intr-o alianta. Geo-politic, aici e problema. Rusia, chiar daca a parut slabita o oarecare perioada, a ramas, este si va fi puternica pentru ca urmeaza un plan. Ca e de la Petru cel Mare, de la Stalin sau de la Putin, este un plan strategic; de asigurare pe termen lung a spatiului vital pentru statul si natiunea rusa.
In lipsa unui proiect national, conturat deasupra si dincolo de o clasa politica tradatoare de cele mai multe ori, un plan care sa nu fie realizat la plesneala de intelectualo-speculantii momentului, Romania va ramane etern ceea ce este astazi: Romania mica.
O Romanie mare are nevoie de oameni de stat mari, care sa fie capabili sa stranga mana presedintelui Putin si in 2012 – cand va candida din nou – si in 2016 – cand va fi reales – fara teama de a-i fi aplicat un do-jime.
In 2025, Rusia si-a propus sa trimita din nou un om pe Luna pentru a trasa aria viitoarei baze selenare. Ar putea fi Putin. Sa ne gandim, insa, ca multi romani au cumparat deja teren pe Luna pentru ca nu mai au cum pe pamantul lor, stramosesc. Deci, la planuri, cei de-un sange si de-o lege!
26 octombrie 2007
Colegiul Medicilor: Operatia a reusit, Patriarhul a murit
Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure au fost spalati de colegii de breasla * De vina a fost PF Teoctist pentru ca era prea batran
Comisia de jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania si-a aparat ieri colegii care l-au operat pe Patriarhul Teoctist pana la spalarea lor totala, sfidand evidente si folosindu-se de minciuni demontate deja de anchetele presei independente. Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure – de la Spitalul Fundeni din Bucuresti – nu ar fi vinovati de decesul Patriarhului, a sustinut Comisia. Concluzia comisiei conduse de Gheorghe Borcean – un chirurg de la Caransebes – a fost cea banuita atat de ziaristii de investigatii care au cercetat circumstantele mortii suspecte a Patriarhului cat si de medicii onesti: operatia a fost perfecta, de vina este mortul.
“Concluzia Comisiei este inca o pata pe imaginea breslei noastre, atat pentru noi cat si pentru pacienti, si dovedeste ca sistemul relationar al lui Sinescu, conturat inca de dinainte de 1989, domina in Comisia in cauza. Speram ca rezultatul final al Comisiei de disciplina, va contine macar o umbra de decenta”, ne-a declarat un reputat medic specialist roman, insa numai sub conditia anonimatului, demonstrand starea de teroare care domneste in breasla medicala.
Presedintele Comisiei, Gheorghe Borcean, s-a lansat in afirmatii cu caracter indoielnic asupra veridicitatii lor, pentru care va trebui sa dea explicatii. Iata una, emisa la BBC: “Este vorba de un pacient, cu asta incepem, nonagenar, care avea o suferinta cardiaca. Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca secretul diagnosticului este secretul sau si dupa moarte. Avea o suferinta cardiaca compensata pana la un anumit moment, dar care putea oricand sa se decompenseze, cu atat mai mult in cadrul interventiei chirurgicale”. Cu alte cuvinte, Borcean incearca sa induca ideea ca moartea a fost cauzata exclusiv de catre starea sa cardiaca, de o inima afectata. Or, acest fapt este contrazis de toate analizele efectuate de Patriarh, inclusiv de cea realizata cu o zi inainte de operatie, in care se afirma: “Cord in limitele varstei”. O alta, intrata in posesia ZIUA, facuta cu cateva saptamani inainte de operatie, titreaza: “Cord in limite normale”. Borcean merge mai departe si il invinuieste pe medicul personal al Patriarhului timp de 21 de ani, prof. dr. Nicolae Ursea, ca a indraznit sa-si exprime durerea, uimirea si revolta prin intermediul presei. Ziaristii prezenti ieri la conferinta de presa a Comisiei Colegiului Medicilor nu au observat insa ca aceasta si-a emis “concluzia” fara audierea acestui martor extrem de important. Nici orarul eronat al operatiei nu a fost contrazis: desi se sustine ca Patriarhul a murit la ora 17.00, daca adunam intervalele orare ale interventiilor, conform explicatiilor lui Borcean, rezulta cu totul altceva. Filmul operatiei, care confirma in totalitate dezvaluirile ZIUA, reprezinta o noua dovada a minciunilor lui Sinescu, care a ascuns pana ieri atat cea de-a doua interventie, deschisa, cat si faptul ca pacientul de 92 de ani a fost anesteziat general de doua ori in decurs de cateva ore. Patriarhul a fost taiat ulterior primei operatii, fiind cusut sumar si lasat asa, conform martorilor oculari consultati de ZIUA. Desi aceasta atingere a trupului Patriarhului contravine exact cutumelor invocate pentru a nu se perfecta autopsia medicala. Pozitia Patriarhiei in acest caz va fi analizata in curand.
Proceduri perfecte, deznodamant trist
Cinismul lui Borcean merge mai departe: “Toate procedurile au fost executate corect, iar patriarhul a beneficiat de cele mai bune ingrijiri in clinica Fundeni. Nicaieri nu ar fi putut fi tratat mai bine. Din nefericire, deznodamantul a fost trist. Dar acest deznodamant a fost asumat de patriarh atunci cand a cerut sa fie operat si a stiut riscurile acestei interventii. Chiar si medicii au avut curajul sa asume o interventie al carei deznodamant putea fi, asa cum s-a intamplat, fatal.” Cu alte cuvinte, medicii si-au asumat curajul operatiei, chiar daca stiau ca Patriarhul ar putea sa moara. Dar, daca avem de-a face cu o interventie banala, de prostata, care nu era, deci, o urgenta, si nici nu poate fi, conform standardelor medicale internationale, de ce s-a asumat riscul efectuarii unei operatii cu risc de deces? Si in ce masura avem vreo dovada ca Patriarhul stia riscurile la care este supus, cand nu avem nici un document scris si semnat de Patriarh, iarasi conform legislatiei medicale internationale. Iar declaratiile martorilor contrazic complet aceasta afirmatie: Patriarhul a crezut ca este vorba de o mica anestezie, “asa, ca la dentist”. De asemenea, pe langa declaratiile medicilor, care niciodata nu o sa se auto-invinovateasca, unde este dovada ca aceasta operatie a fost realizata corect: pelicula filmata, care lipseste, singura proba care putea atesta complet nevinovatia – sau dimpotriva – a medicilor. Daca operatia a fost perfecta, de ce Patriarhul a sangerat PRIN URETRA?
Borcean a reluat minciuna lui Asasinescu
Insa cea mai ordinara minciuna colportata de Gheorghe Borcean este cea privind presupusa recomandare a chirurgului Ioanel Sinescu chiar de catre clinica specializata din Regensburg, unde Patriarhul dorea initial sa se opereze. ZIUA se afla in posesia dovezii ca aceasta recomandare nu a existat niciodata. Inalt Prea Sfintitul Serafim al Germaniei, care a fost consultat de Patriarh privind interventia la aceasta clinica ne-a relevat adevarul: nu a existat nici o recomandare a lui Sinescu din partea clinicii. Daca este “nevinovat” atunci de ce se foloseste de minciuni chirurgul Asasinescu, dupa cum este poreclit pe coridoarele Spitalului Fundeni. Comisia Speciala de Disciplina din CMR. Decizia Comisiei Superioare de Disciplina poate fi contestata in instanta. Speram ca aceasta va da dovada de mai multa decenta, pentru a nu se ajunge la o contestatie oficiala si la interventia unui grup de experti internationali care sa desfiinteze concluzii bazate posibil pe influenta factorilor locali. Oricum, mai ramane atat ancheta Ministerului Sanatatii cat si cea a Parchetului. Vom reveni. (V.R.)
19 octombrie 2007
First conclusion on Patriarch’s death due today
The College of Doctors in Romania is due to announce today a first conclusion on the surgery that caused the Romanian Patriarch to die. Gheorghe Borcean, a head of the jurisdiction committee in the above-mentioned college, said it yesterday. He explained: “We can now talk to the surgery and anesthesia commissions, since we have got all the points of view on the surgery, expressed by some experts in urology and other experts we have asked for opinion. We have experts’ statements and the testimonies from the Police. After the jurisdiction committee hears them, we are going to express a conclusion.”
He added: “In the first stage we collected opinions from some Romanian experts in urology and intensive therapy. Other investigative bodies talked to the respective teams in the meantime. The hearing by the College follows next.” After the College of Doctors in Romania completes the analysis, the conclusion is to reach the Superior Commission for Discipline, due to proceed to a different analysis.
Today ZIUA can offer the institutions investigating on the case one piece of information on the probity of the surgery who performed the surgery on the Patriarch, dr. Ioanel Sinescu. He has many a time claimed that a clinic in Regensburg, where the now deceased Patriarch wanted to have his surgery done, recommended the Patriarch should ask him to do the surgery. After analyzing the Patriarch’s medical record, the respective clinic is told to have informed the Patriarch that doctor Sinescu was most fit to perform such a surgery. His Holiness Serafim, a Bishop for Germany, Central and Northern Europe, who had got advise from the Patriarch before the surgery, denied the rumor categorically: “No clinic in Regensburg recommended Sinescu. Some individual did it.” (…)
18 octombrie 2007
Ancheta “Teoctist”: Prima judecata
Colegiul Medicilor din Romania va formula azi o concluzie in cazul interventiei chirurgicale executate de doctorul Ioanel Sinescu in urma careia Patriarhul Teoctist a decedat
Astazi, la pranz, Colegiul Medicilor din Romania va anunta o prima concluzie in cazul interventiei chirurgicale care a dus la moartea Patriarhului Teoctist, dupa audierile membrilor comisiilor chirgicale si anestezice, a declarat, ieri, Gheorghe Borcean, presedintele Comisiei de jurisdictie a CMR, citat de Mediafax. “Acum putem audia comisiile chirugicale si anestezice, intrucat am primit toate punctele de vedere privind interventia, exprimate de catre expertii urologi si in Anestezie-Terapie Intensiva carora le-am cerut acest lucru. Avem deci punctele de vedere ale expertilor in cele doua specialitati si declaratiile date la Politie, iar dupa audierea lor de catre Comisia de jurisdictie a CMR vom putea formula un rezultat in acest caz”, a precizat Borcean.
“Intr-o prima etapa, au fost adunate punctele de vedere ale unor experti in urologie si in terapie intensiva din tara. Intre timp, respectivele echipe au fost audiate si de catre alte organe de ancheta, la care au fost trimise dosarele. Dupa aceea, urmeaza audierea lor de catre CMR”, a mai spus presedintele comisiei, citat de Mediafax. Dupa ce Comisia de jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania va finaliza propria ancheta, punctul acesteia de vedere va fi transmis Comisiei Superioare de Disciplina care va avea propria analiza. ZIUA este in masura sa ofere astazi Comisiilor si organelor de ancheta inca o informatie exclusiva legata de probitatea chirurgului care a executat operatia Patriarhul, dr Ioanel Sinescu. In repetate randuri acesta a afirmat ca a fost recomandat Patriarhului de catre o clinica din Regensburg, unde PF Teoctist dorea de fapt sa se opereze. Dupa ce a analizat dosarul medical al Patriarhului, clinica i-ar fi transmis Intaistatatorului ca cel mai potrivit sa faca aceasta operatie este doctorul Sinescu de la Fundeni. Inalt Prea Sfintitul Serafim, Mitropolit pentru Germania, Europa Centrala si de Nord, care a fost consultat de Patriarh inainte de operatie, a dezmintit categoric acest zvon: “Nici o clinica din Regensburg nu l-a recomandat pe Sinescu. O persoana particulara a facut acest lucru”.
Investigatii taraganate
Dupa moartea subita a Patriarhului Teoctist, pe 30 iulie anul acesta, in urma unei operatii banale de prostata, Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti a fost sesizata de Fundatia Sarmisegetuza din Cluj in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate in cazul acestuia, de catre doctorul Ioanel Sinescu. Ulterior, Consiliul Colegiului Medicilor Bucuresti a hotarat sa trimita dosarul spre analiza Colegiului Medicilor din Romania cu mentiunea ca nu a identificat nicio eroare medicala in interventia chirurgicala la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Dr Ioanel Sinescu este membru in conducerea Colegiului Medicilor Bucuresti iar presedintele acestui for, dr. Sorin Oprescu, s-a antepronuntat in favoarea acestuia chiar inainte de a vedea macar dosarul. Dupa sesizarile din presa, si ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Ministrul a anuntat ca se va pronunta dupa ce Colegiul sI Parchetul isi vor prezenta concluziile. Parchetul a declansat propria ancheta, la o saptamana dupa moartea Patriarhului, la sesizarea Asociatiei Civic Media. Dupa cum ZIUA a prezentat, procurorii Parchetului Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti au dispus saptamana trecuta o expertiza medico-legala in dosarul in care sunt investigate imprejurarile care au condus la moartea Patriarhului Teoctist. Aceasta urmeaza sa fie efectuata de Institutul de Medicina Legala “Mina Minovici iar termenul pentru finalizarea acestei expertize a fost fixat pentru o luna.
Patriarhia s-a spalat pe maini
Dosarul mortii Patriarhului Teoctist s-a complicat si completat numai ca urmare a dezvaluirilor din presa independenta. Initial, Patriarhia nu a parut prea dornica sa afle adevarul despre cauzele reale ale mortii Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane, preferand sa se concentreze asupra persoanei succesorului sau.
Patriarhiei i-a venit greu sa recunoasca faptul ca Prea Fericitul Parinte Teoctist a fost aproape abandonat in spital, fara nici un preot la cap, inainte, in timpul si dupa operatie. Primul ierarh care a aparut la Spital a fost vicarul Vincentiu Ploiesteanul, insa abia dupa 16.30, cu mult, mult prea tarziu. Investigatiile intreprinse de ZIUA au permis aflarea orei reale a mortii Patriarhului, undeva in jurul orelor 13.00 si nu la 17.00, dupa cum a sustinut echipa medicilor chirurg Ioanel Sinescu – anestezist Dan Tulbure. Ulterior acestor dezvaluiri, BOR a trebuit sa se pronunte, afirmand insa ca se bizuie pe ancheta Colegiului Medicilor Bucuresti si fara sa solicite un alt tip de cercetari. Insa, dupa cum am aratat, medicul Ioanel Sinescu face parte din conducerea acestui Colegiu iar sistemul sau relationar foarte bine intretinut, inclusiv apartenenta la o aripa a masoneriei, par sa fi contribuit la promovarea sa de-a lungul anilor pana in actuala pozitie de sef de clinica la Fundeni. Anchetele de presa au relevat o serie de minciuni venite din zone echipei care a executat operatia, aceasta obligand societatea civila preocupata de soarta Bisericii sa sesizeze Parchetul General in vederea unei anchete profesioniste, care se deruleaza in prezent.
Greseli in lant
Informatiile obtinute de ZIUA contrazic practic explicatia oficiala a mortii – atac de cord – sugerand ca au existat complicatii grave ulterioare operatiei – executata neprofesionist – si ca acest atac a fost indus cel mai probabil in urma unei hemoragii abundente.
De altfel, cosul de la Reanimare, unde se afla trupul Patriarhului, era plin de tampoane imbibate cu sange. Soferul personal al Patriarhului, Costel Calapod, ne-a declarat ca, dupa 10:30, s-a starnit o agitatie mare, cadrele medicale alergand pentru a aduce un aspirator de sange si apartul de reanimare de la doua etaje mai jos. Nici testele de coagulare si agregare trombocitara ale sangelui nu fusesera efectuate, conform investigatiei realizate de ziarul Gardianul. De altfel, dr Nicolae Ursea, intr-o declaratie explicativa oferita ZIUA afirma ca Parintelui Teoctist nu i se suprimase cu 72 de ore inainte de operatie administrarea unuia dintre cele mai puternice medicamente anticoagulate, Plavix, aflat pe lista sa pentru o mai buna circulatie a sangelui. In aceste momente, de dupa operatie, par sa fi survenit contraziceri puternice intre chirurgul Sinescu si anestezistul Tulbure, soldate cu despartirea profesionala temporara a celor doi. Medicul Tulbure – care a fost silit sa efectueze o anestezie generala pacientului de 92 de ani – a fost auzit injurandu-l pe Sinescu, inainte de a parasi Spitalul pentru a pleca direct intr-un concediu prelungit. La ora respectiva nici macar directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa, nu fusese incunostiintat asupra internarii Patriarhului si a complicatiilor survenite in urma operatiei.
Bomba profesorului Ursea
Situatia a explodat dupa ce medicul personal al Patriarhului, reputatul prof dr Niculae Ursea, intervievat de ZIUA, a afirmat ca operatia nu era necesara, ca el nu a fost consultat si, mai mult, ca medicul Sinescu l-a mintit privind executia interventiei la o ora de pranz cand, poate, Patriarhul era deja mort.
Nimic nu justifica graba cu care s-a actionat, afirma Ursea. Intr-adevar, ZIUA a obtinut recent si rezultatul examenului radiologic realizat Patriarhului in seara internarii. Fara a urma sfatul colegului radiolog, Sinescu l-a bagat direct la operatie pe Patriarh, in fatidica dimineata de 30 iulie. Dezvaluirile publicate de ZIUA si confirmate de martori oculari au demonstrat, apoi, de exemplu, ca, pe langa operatia realizata prin “rezectie endoscopica”, “cu laser”, dupa cum sustine chirurgul Ioanel Sinescu, a existat si o interventie deschisa, prin taiere. Informatiile privind o taietura abdominala de circa 10-15 cm si o alta, imediat sub coaste, de circa 2-3 cm – ascunse de dr Sinescu – au starnit rumoare atat in lumea medicala cat si la Patriarhie. Informatia a fost aflata de ZIUA chiar de la Fundeni, dar, initial, Patriarhia a crezut ca autorii dezvaluirii sunt calugarii care au pregatit trupul Patriarhului dupa moartea sa, unele cadre din conducere incercand sa reduca vocea prea-cuviosilor la tacere. Insa dupa aceasta, chiar PS Varsanufie, vicar patriarhal, a confirmat pentru ZIUA informatia, ulterior, dupa ce aceasta a fost contesta de aparatul de manipulare favorabil medicului Sinescu, chiar Patriarhia intervenind printr-un comunicat care certifica oficial descoperirea ZIUA.
O moarte inspaimantatoare
Sursele spitalicesti au afirmat ca moartea Patriarhului a fost inspaimantatoare: la o ora dupa incheierea primei operatii, Patriarhul a inceput sa sangereze prin uretra iar apoi si pe gura, inecandu-se cu sange. Medicii au intervenit insa tarziu, l-au dus din nou in sala de operatii, l-au taiat, pentru a gasi sursa sangerarii, insa era prea tarziu. Inima, care fusese calificata in analiza de cord “in limitele varstei” a inceput sa cedeze. Aparatele de electrosoc utilizate in exces nu au mai putut resuscita inima Patriarhului. Injectia cu adrenalina nu a mai fost administrata. Era prea tarziu. La orele 13-14.00 deja se incerca musamalizarea mortii prin manipularea mass-media si a Biroului de Presa al Patriarhiei care a fost informat, de la Spital, in jurul orelor 16.00-16.30, ca operatia Patriarhului a reusit si acesta este bine. Iar la putin timp, la ora 17.00, era anuntata moartea.
In cazul herniei presedintelui Traian Basescu, s-a intrunit o comisie formata din 11 profesori universitari, care au discutat cu acesta timp de doua ore si jumatate, expunandu-i riscurile si variantele. In cazul Patriarhului, care nici macar nu si-a dat acordul pentru anestezie totala, totul s-a facut pe ascuns si pe fuga. Pentru cine si de ce se grabeau medicii, sunt intrebari obligatorii la care cei doi vor trebui sa raspunda daca nu astazi, in fata Colegiului Medicilor, sigur in fata procurorilor.
Contra legii
Potrivit legislatiei in vigoare, moartea Patriarhului Teoctist este (r)suspectaŘ, explica ziarul Gardianul. Acest lucru este prevazut clar intr-un Ordin comun al Ministerului Justitiei si cel al Sanatatii. Ordinul, care poarta numarul 1134/C/ 25.05.2000, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 459/2000, reprezinta o norma obligatorie comuna a celor doua ministere, arata Gardianul. Potrivit legii, imediat dupa decesul Patriarhului, conducerea Spitalului Fundeni trebuia sa sesizeze Parchetul. Mai mult, eliberarea certificatului medical de constatare a mortii nu putea fi facuta decat dupa efectuarea autopsiei medico-legale. Conducerea Spitalului Fundeni si echipa care l-a operat pe Patriarh nu a respectat niciuna dintre aceste prevederi, in prezent Parchetul si Politia efectuand cercetari si pentru lamurirea acestor aspecte.
Astfel, la Sectiunea 5 a acestui Ordin, privind ,Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavre”, Art. 34, al (2) se prevede: ,Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre medicul legist, fiind obligatorie in urmatoarele cazuri: (…) daca cauza mortii este suspecta. Un deces este considerat “moarte suspecta” in urmatoarele situatii: (i) daca decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala”.
Trei ani de inchisoare
Sorin Paveliu, membru al Comisiei de Sanatate din Camera Deputatilor, a declarat ca s-a incalcat legea privind manipularea cadavrelor, fapta ce poate fi sanctionata cu trei ani de inchisoare. Doctorul Sorin Paveliu, membru al comisiei de sanatate din Camera Deputatilor, a sustinut intr-un interviu acordat BBC, ca in cazul decesului Patriarhului Teoctist au existat o serie intreaga de disfunctionalitati. Medicul Paveliu este de parere ca Parchetul ar trebui sa se autosesizeze intrucat a fost incalcata legea privind manipularea cadavrelor, autopsia in cazul PF Teoctist fiind, in opinia sa, obligatorie. Incalcarea acestei legi atrage dupa sine o sanctiune penala de la 1 la 3 ani.
DOSAR: Care este adevarul privind moartea Patriarhului?
https://civicmedia.ro/acm/index.php?optionacom_content&taskaview&ida437&Itemida62
Patriarhul Teoctist – Viata, lucrarea si moartea sa
https://www.teoctist.info/
18 octombrie 2007
Pöttering, pentru salvarea Catedralei Sf. Iosif
Presedintele P.E., Hans Gert Pöttering, aflat in vizita oficiala in Romania, s-a deplasat ieri la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti pentru a constata la fata locului pericolul la care este expus monumentul istoric bucurestean.
Nici nu a iesit bine din masina si presedintele PE si-a si aratat uimirea fata de nivelul la care se ridica cladirea-mamut construita la nici 10 metri de edificiul catolic. Pöttering a fost intampinat de IPS Ioan Robu, de parintele Francisc Dobos (foto) si de reprezentanti ai societatii civice preocupati de salvarea Catedralei Sf. Iosif. Reprezentantul legislativului european si-a exprimat ingrijorarea fata de situatia actuala, amintind Declaratia pentru Catedrala semnata de 424 de europarlamentari si adoptata saptamana trecuta de Parlamentului European.
16 octombrie 2007
PF Teoctist avea un nodul la plamani
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 au dispus efectuarea unei expertize medico-legale menite sa elucideze imprejurarile in care s-a produs decesul regretatului Patriarh Teoctist. Expertiza dispusa de anchetatori va fi facuta de Institutul de Medicina Legala Mina Minovici pe baza actelor medicale intocmite in perioada in care Prea Fericitul Parinte s-a aflat internat la Spitalul Fundeni, unde acesta a murit subit dupa ce a suferit o interventie chirurgicala “banala” executata de echipa chirurgului Ioanel Sinescu, informeaza “Gardianul”. ZIUA va prezinta, in premiera, rezultatul radiografiei efectuata in seara dinaintea mortii.
ZIUA a reusit sa probeze ca operatia de prostata a fost urmata de o alta interventie, deschisa, prin taiere. Operatia ascunsa de medici (ca si ora reala a mortii) a urmat dupa sangerarea interna masiva a Patriarhului, fapt ce a dus ulterior la moartea sa. Colegiul Medicilor din Romania a anuntat ca, incepand cu aceasta saptamana, ii va audia pe principalii protagonisti ai acestei morti suspecte: chirurgul Ioanel Sinescu si medicul anestezist, prof. Dan Tulbure. Pentru a veni atat in ajutorul Parchetului cat si al Colegiului, ZIUA este in masura sa prezinte, in exclusivitate, rezultatul radiografiei cord-pulmon a Parintelui Teoctist, efectuata in seara internarii sale, duminica, 29 iulie. Din aceasta rezulta ca Patriarhul trebuia investigat ulterior, fiind suspectat pentru o posibila tumora pulmonara. Cordul, in schimb, era in limite normale ale varstei.
Iata rezultatul obtinut de ZIUA, in transcrierea sa integrala: “Opacitate nodulara de cca. 3 cm. localizata in lobul mediu (drept), cu contururi usor neregulate, imprecis delimitate, intensitate medie si structura omogena. Adiacent leziunii descrise se pune in evidenta o opacitate in banda in conexiune cu structurile pleurale. Opacitati nodulare cu dimensiuni de cca. 0,4 mm. In lobul superior drept, respectiv 0,6 mm. In lobul superior stang, cu contururi nete si regulate, intensitate medie si structura omogena. Pahipleurita apico-latero-toracica bilaterala. Accentuarea importanta a desenului interstitial, cu aspect reticulo-micronodular si in benzi. Hil drept cu arie de proiectie crescuta, cu aspect adenopatic. Calcificari de buton aortic. Cord in limitele varstei. Aspectul radiologic este sugestiv pentru o formatiune tumorala pulmonara. Investigatii imagistice suplimentare (CT) ar putea fi utile pentru evaluarea leziunilor parenchimatoase pulmonare descrise”. Conform medicilor specialisti consultati de ZIUA, pentru a se identifica natura beninga sau maligna a nodulului, investigatiile suplimentare cu un Computer Tomograf (CT) erau absolut necesare. In curand vom publica o noua exclusivitate, legata de fantomatica recomandare a medicului Sinescu de catre o clinica specializata din Regensburg, ca si despre incercarea de deturnare a Asociatiei Urologilor din Romania.
16 octombrie 2007
Sarea iodata favorizeaza cancerul
Iodarea este un atentat la sanatatea romanilor. Dupa 4 ani de functionare a nefastei H.G. 568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387, declara profesorul Chirila
Prof. dr. Pavel Chirila atrage atentia opiniei publice si factorilor responsabili ai statului asupra unui pericol care vizeaza, pe cai nestiute si aproape nevazute, imensa majoritate a romanilor, in urma unor Hotarari de Guvern aberante, legate de obligativitatea iodarii sarii. Profesorul Chirila ne demonstreaza ca iodarea universala a sarii este un real atentat la sanatatea publica a romanilor. Guvernul iodeaza obligatoriu 20 de milioane de oameni, insa nevoie de iod au cel mult 8543 persoane. In urma acestei norme totalitare si discriminatorii neintalnite nicaieri in lume si nici chiar in timpul regimului comunist s-a ajuns ca procentul de imbolnaviri de cancer tiroidian sa se dubleze, in ultimii ani. Operatia recenta a presedintelui Traian Basescu poate avea si aceasta cauza, afirma alte surse medicale. Semnalul de alarma pe care il tragem azi trebuie luat serios in seama de parlamentarii Romaniei din Comisiile de Sanatate, de Ministerul Sanatatii, de medicii speciaIistii si, nu in ultimul rand, de institutiile insarcinate cu apararea cetatenilor tarii si chiar si de catre organele de cercetare penala.
De unde vine aceasta aberatie, de care, cred, putin, cetateni sunt realmente constienti: obligativitatea de a consuma sare iodata, chiar impotriva sanatatii lor?
Guvernul anterior a emis Hotararea 568/2002 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 407 din 12.06.2002. Mai exact, titlul ei precizeaza continutul: “privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara”.
In ce temei poate obliga statul un cetatean sa consume numai un anume produs, fara sa ofere posibilitatea alegerii, in cunostinta de cauza?
Hotararea este data “in temeiul prevederilor art.107 din Constitutia Romaniei”. Cel putin asa se specifica in text. Capitolul II, articolul 3 suna astfel, totalitar: “In Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sarea iodata”. Art.4 (2) precizeaza si cantitatea de iod: 20A/-5 mg iod/kg sare, respectiv 34A/-8,5 mg iodat de potasiu/kg sare). Priviti, articolul 10 reglementeaza toate interdictiile posibile: “Pe teritoriul Romaniei sunt interzise: importul in vederea comercializarii de sare neiodata pentru utilizarea in alimentatia omului, hrana animalelor si industria alimentara”. Si cum un necaz nu vine niciodata singur indiferent ce guvern este la conducere, in 2006 apare Hotararea 1904, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.1038 din 28.12.2006 care obliga la cresterea concentratiei de iod, pana la 30 mg iod/kg sare (admis chiar pana la 40 mg iod/kg sare). In plus, aceasta Hotarare de Guvern lasa optionala folosirea sarii iodate in hrana animalelor si industria alimentara (sperand ca indulceste saratura acolo unde consumatorul nu poate decide), dar devine mai categorica si restrictiva cand e vorba de alimentatia privata, publica si colectiva, precum si in panificatie (unde fiecare om ar fi putut decide pentru el insusi).
Explicati-ne va rog de ce sunt aceste Hotarari de Guvern un atentat la sanatatea publica a romanilor?
In primul rand pentru ca nu este normal (nici drept, nici corect) ca Guvernul Romaniei sa ii oblige prin lege pe cetateni sa manance ce vrea Guvernul. Nicaieri in lume nu mai exista o asemenea lege. Este o incalcare a dreptului la autonomia persoanei, o incalcare a drepturilor omului, o declarare a priori a poporului roman ca fiind bolnav, in intregime. Apoi, majoritatea autorilor sunt de acord ca astazi aportul de iod a crescut la 0,5 mg/zi prin folosirea (in afara de alimentatia naturala) a iodului in prepararea unor medicamente si vitamine, ca agent antiseptic si ca substanta de contrast in diferite investigatii. Cei care vor sa se documenteze asupra necesarului fiziologic de iod in organismul uman pot consulta, printre altele, urmatoarele: Harrison, Principiile Medicinei Interne, aparuta la Teora, in 1999, (pag. 2134-2136), I. Haulica, Fiziologie umana, Editura Medicala, Bucuresti, 1996, A.C. Guzton, Fiziologie umana si mecanismele bolilor, Editura Medicala sau J. Ed.V.Gomer, Totul despre tiroida, Editura Polinard, Bucuresti 1999 (pag. 20)
Cati romani au stricta nevoie de acest iod din sare si pentru ce?
Datele statistice oficiale ale Ministerului Sanatatii arata ca la momentul emiterii Hotararii de Guvern care obliga la iodarea universala existau in Romania 8543 de cazuri de hipotiroidie declarate de medicii de familie, iar media pe ultimii 10 ani, facuta intr-un studiu pe 1992-2001, arata 4117 cazuri.
Ce semnificatii au aceste cifre?
Cel putin doua semnificatii: pentru ceilalti 20 milioane de romani iodarea universala devine un supradozaj periculos, caci in mod logic restul romanilor sunt eutiroidieni, adica au o functie tiroidiana normala, sunt hipertiroidieni, au hormoni tiroidieni in exces, sau sunt bolnavi cu cancer tiroidian. Afirmatia ca Hotararea de Guvern cu pricina este o masura benefica care exprima marea grija a Guvernului pentru sanatatea poporului nu este decat o demagogie jalnica, caci nu este normal sa iodezi obligatoriu 20 de milioane de oameni pentru ca ar avea nevoie de iod cel mult 8543 persoane.
Concret, ce ni se poate intampla noua, celorlalti 20 de milioane de romani, in urma folosirii banale a sarii, dar iodate?
Cateva date esentiale de fiziopatologia tiroidei arata ce se intampla daca administrezi iod in exces: iodul administrat in doze mari blocheaza reactiile de organificare si cuplare. Acest efect poarta numele de Wolf-Chaikoff. Apoi, administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie (mixedem produs de iod). Si tiroida fetala este foarte sensibila; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Unii agenti, altfel slab gusogeni – cum sunt sulfonamidele si antipirina – sunt mai puternici cand sunt administrati impreuna cu iodul. Mai mult, atat in gusa endemica netoxica, cat si in cea sporadica, administrarea iodului poate determina dezvoltarea tireotoxicozei (iodbasedow), o complicatie asociata cu autonomia functionala din aceasta afectiune. Un studiu francez facut pe 36.308 subiecti nu a constatat o corelatie intre frecventa gusei si iodul urinar, ceea ce sustine interventia si a altor factori gusogeni in afara carentei de iod. Toate acestea sunt explicate si de Harrison, in Principiile Medicinii Interne, lucrarea pe care am pomenit-o inainte, care mai spune: “de cele mai multe ori cauza gusei simple (netoxice) este necunoscuta”. In unele cazuri cauzele hipotiroidiei sunt cunoscute: deficit de iod; ingestia unor agenti gusogeni; defect in biosinteza hormonala. Dar astazi este tot mai mult demonstrat rolul agravant al alimentatiei deficitare in proteine ca factor etiopatogenic al hipotiroidiei.
Si atunci de ce suntem iodati cu forta?
Guvernantii sustin ca ne iodeaza pentru ca ne vor binele si ca sa previna hipotiroidia la romani, prin deficit de iod. Datele stiintifice insa, sustin contrariul dovedind ca cei care au ticluit hotararea, ori nu sunt bine informati ori mint “stiintific si politic”. Tot pentru probitatea stiintifica consultati Tratatul de Medicina Interna al lui Harrison si veti afla ca: cea mai frecventa cauza a hipotiroidiei tireoprive este ablatia chirurgicala sau cu iod radioactiv a glandei tiroide, cea mai frecventa cauza a hipotiroidiei primare este cea autoimuna (raspunzatoare de 90% din cazurile de hipotiroidie), iar din cele 18 cauze ale hipotiroidiei numai una singura se refera la deficitul de iod.
Si care sunt consecintele?
Sunt atat de numeroase si nefaste, incat trebuie sa vi le scriu, ca sa le redati stiintific. Iata, cateva dintre consecintele iodarii universale a sarii: hipertiroidii induse la eutiroidieni; cresterea ratei cancerelor tiroidiene (Drug Saf 2000 (2);89-95). Intr-un studiu din Tasmania rata a crescut de trei ori la persoanele peste 49 de ani (J. Clinica. Endocrinologie. Metabolism, 1973, 37 (6): 901-909; cresterea volumului glandei tiroide, de la 4,8 ml la 8,6 ml, intr-un studiu publicat de European Journal 2000 Ana de Premawardhana LD si colab. (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; iodul urinar a crescut, dupa acelasi studiu de la 105 la 152 microg/l, (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; Tg Ab creste, dupa aceiasi autori de la 14,3% (la 11 ani) la 69,7% (la 16 ani) (pa0,03), (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; afectarea vederii prin toxicitate directa asupra retinei (pigmentul epitelial retinian) demonstrat de Singalavanija A. si colaboratorii folosindu-se de electronoretinografie, potentiale vizuale evocate (VEP) si angiografia fundului de ochi cu fluoresceina (FA), (Retina 200;20(4);378-83; cresterea constanta a Basedow-ului autoimun (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; hipotiroidie indusa prin iod (Annales d’Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469; tiroidita Hashimoto (Annales d’Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469; cresterea incidentei cancerelor tiroidiene papilare (Annales d’Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469;
Cum s-a ajuns aici?
Guvernantii au calcat pe urmele unor experinte nefaste fara sa consulte literatura de specialitate. Cu putina bunavointa sau interes fata de sanatatea natiunii puteau fi cercetate studiile lui D.A. Kontras de la Departament of Clinical Therapeutics, Universitatea din Atena, care arata in “Retina 2000” faptul ca cercetatorii care au iodat 12 orase in Anglia, comunitati din Spania si Zair au trebuie sa intrerupa cercetarea pentru ca a crescut alarmant numarul de hipotiroidii si gusa multinodulara. Un alt caz: dupa o iodare profilactica in Salta (Argentina) a crescut numarul cancerelor tiroidiene papilare. Acelasi autor a iodat locuitorii unui sat din Grecia: inainte de administrarea iodului nici unul nu avea autoanticorpi tiroidieni; dupa cateva luni 50% din subiecti aveau autoanticorpi antitireoglobulina sau antimicrosomali. In Germania de Est, unde s-a facut la un moment dat iodarea populatiei, s-au gasit procente mult mai mari de antoanticorpi decat in Germania de Vest. Iodarea apei la astronautii eutiroidieni (cu functie tiroidiana normala) a indus o scadere a functiei tiroidiene, dupa cum publica Aviation Space & Environmental Medicine in numarul 71.
Suntem in pericol?
Iodarea universala a sarii este un atentat la sanatatea publica a romanilor, deoarece analiza recenta a datelor statistice, dupa 4 ani de functionare a nefastei Hotarari de Guvern, arata urmatorul dezastru: numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, de la 235 la 431 de cazuri in 2006! Si numarul hipertiroidiilor s-a dublat: de la 3127 cazuri in 2001 la 6387 cazuri in 2006. Iar numarul hipotiroidiilor, pe care au sperat guvernantii sa-l amelioreze, a ramas neschimbat!
Daca extindem analiza statistica pe media a 10 ani inainte de iodare si media pe 3 ani dupa iodare atunci observam ca tendinta evolutiva este inca mult mai grava: cancerul s-a dublat, hipertiroidia a crescut de 5,4 ori, hipotiroidia a crescut de 2,3 ori.
Ce este de facut?
Presedintele, el insusi operat pe tiroida, ar putea sa intervina macar pentru cei cinci milioane de romani care l-au ales si care sunt “iodati universal” si expusi riscurilor fara sa aiba nici o vina. Institutia numita Avocatul Poporului sa se sesizeze. Iar Comisia de bioetica a Ministerului Sanatatii si Comisiile Medicale ale Parlamentului sa analizeze macar datele statistice.
Stiti care este situatia in restul Uniunii Europene?
Sa invatam de la Europa macar ce este bun, caci acolo nimeni nu si-a permis sa iodeze universal o tara intreaga. Incercarile din trecut au fost facute cel mult pe, “o scoala”, “un sat”, “un oras” si efectele catastrofale – au avut decenta si constiinta sa le recunoasca. In multe tari (care au probleme reale cu deficitul de iod) exista pe raft sare normala si sare iodata si fiecare persoana cumpara de care are nevoie. Desigur, in acest caz profitul firmelor care comercializeaza iodul ar fi mult mai mic, dar merita.
Deciziile acestea aberante dateaza deja din 2002 si 2006. Daca nici acum nu se va schimba nimic, ce credeti ca se va intampla?
Pai, daca un membru al Guvernului a facut sau face una din bolile tiroidei enumerate mai sus, sa inteleaga ca este victima propriei Hotarari de Guvern.
Dar daca ei folosesc sare de Bruxelles?
Atunci sa incercam barem sa prevenim populatia…
Prof. dr. Pavel Chirila este medic primar boli interne, preda bioetica si are si supraspecializare in fitoterapie si homeopatie. A fost medic la Policlinica “Gh. Marinescu” din Bucuresti, la Clinica Medicala a Spitalului de Urgenta din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Institutul de Medicina Interna “N. Gh. Lupu” al Academiei de Stiinte Medicale din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Centrul de Medicina Sociala “Christiana” Bucuresti. Este medic naturist, un practician al medicinei crestine si autor al mai multor lucrari de specialitate. In cartea “Spitalul crestin”, la care este coautor, dr. Pavel Chirila contureaza imaginea unei institutii care are in centru, ca o inima, biserica. Pe langa Centrul Medical Naturalia a reusit sa ridice, cu sprijinul Comisiei Europene si al unor fundatii caritabile, singurul asezamant de tratare a bolnavilor de cancer si leucemie in faza terminala, Centrul de Ingrijiri Paliative “Sfanta Irina” (foto de la inaugurare)
(n.r. – sarea grunjoasa nu contine iod, la fel si cea care se vinde la magazinele tip Plafar)
Interviu realizat de Carmen POPESCU si Victor RONCEA
16 octombrie 2007
Do you speak Transdniester, dear Mr. Orban?
Maybe a lot of Romanians have found the Moldovan Republic’s latest aggression against Romanian aberrant. But it is a piece of cake, as compared to what the ‘Moldovans’ did to us in Brussels.
I think it has been the first time when several Romanian officials have protested against the Chishinau authorities’ guts to stop several Romanian delegations at the artificial border of the small republic invented by Stalin and the USSR strategists. What many have not noticed is that it a border between the CIS, the NATO and the EU and that the Russian soldiers don’t search the enemy’s territory from the Dniester River only, but also from the other side of the Prut River too. Vladimir Voronin, Moscow’s general, has just returned from the “CIS peoples’ congress’ in Dusambe. Among others, during the congress they “consolidated” the collective security treaty of the CIS and the protocol of collaboration, including military collaboration, with the Cooperation Organization in Shanghai, a world colossus scolding the EU, due to which China has got a new border with the US, a Black Sea border.
The opposition is as hot as possible in Bucharest, for the electoral campaign is going on. But is anyone taking responsibility for the present stage of the relations between the two Romanian states?
Any observer in the region is aware that Chishinau’s aggressiveness has been growing: deadlock of broadcasting from the Romanian Public Television and mock of Romania’s history because of the scandal on visas for Moldovans and double citizenship. And therefore nothing is new. The Romanian Ministry of Foreign Affairs is pretending to know nothing. Minister Cioroianu, speaking like a parrot, just as ex minister Ungureanu used to do, allows Hungary and Bulgaria to be perfect representatives of the Hungarian-Slavic interests in the space close to the EU, the Romanian East. The flower bridge over the Prut River turned into a bridge of ice, although the Siberian winder hasn’t come yet. Although few admit it, the issue at stake is actually Transdniestria, Russia’s garrison at 200 kilometers away from an important US base at the Black Sea, on Romanian territory. Were it correctly approached, this challenge could cause the artificial Moldovan state to dismember. Unfortunately, the Romanian administration is unable to settle it. As compared to how much Romania is harmed because of this administration, it is nothing.
The Moldovan Republic’s opposition to Romania has been here for some months now. All those entitled to protect Romania know it, which is almost unbelievable, and all the enemies of the “Latinity island” are now rejoicing. It is unbelievable that the EU acknowledged the ‘Moldovan language’ and made it official. And Romania is now supposed to put up with it. The outcome of the Moscow and Chishinau intelligent operation should fall like guillotine on the necks of Romanians officials such as Lazar Comanescu, an ambassador to Chishinau, also known as ‘4,500 Euro’, foreign minister Adrian Cioroianu and the staff in the Foreign Intelligence Department, supposed to serve Romania. The news reached us last week, but it has passed unnoticed by the Romanian press. In October 10, the EU Justice Commissioner Franco Frattini and Andrei Stratan signed the Agreement between the European Union and the Moldovan Republic on the readmission of people on illegal residence. The document is elaborated in the EU official languages, with the ‘Moldovan language’ among them out of the blue. And Romania is proud of producing a product for ‘multiligualism’, a true EU Commissioner: Leonard Orban. The document also stipulates that the nationality of Moldovan citizens will be recognized and proved also by the results of an official text in the language he speaks.
In what terms are a nation and a national state defined? Once the territory has become a part of a whole, it is mainly the language and the region that are left. The Orthodox faith is assailed from all sides, from within as well. And now we have stealthily lost some of our language, without any defense, although the officials have known about the document since September, and without any official response, although it happened some days ago. There is one solution: to propose that the Transdniester language should become official too…
15 octombrie 2007
Gavarisi transnistreana, Orbane?
Multor romani li s-a parut, poate, aberanta ultima actiune agresiva a Republicii Moldova indreptata impotriva Romaniei. Aceasta este, insa, un mizilic pe langa ce ne-au facut “moldovenii” la Bruxelles.
Pentru prima oara parca, multimi de oficiali romani au protestat in cor la tupeul autoritatilor de la Chisinau de a bloca mai multe delegatii romanesti la granita artificiala a micii republici inventate de Stalin si strategii URSS. Ce nu au observat multi este ca avem, inca, de-a face cu granita dintre CSI cu NATO si UE si ca soldatul rus scruteaza teritoriul inamic nu numai de la Nistru, ci si de pe Prut. Iar Vladimir Voronin, generalul de plumb al Moscovei, tocmai s-a intors de la “congresul popoarelor” CSI desfasurat la Dusanbe. Aici s-a “intarit”, printre altele, Tratatul colectiv de Securitate al CSI si protocolul de colaborare, inclusiv militara, cu Organizatia Cooperarii de la Shanghai, un colos mondial care bate la fund UE si prin care China are o noua granita cu SUA, pe Marea Neagra. Revolta este maxima la Bucuresti. Suntem doar in campanie. Dar isi asuma oare cineva responsabilitatea pentru stadiul in care au ajuns, din nou, relatiile dintre cele doua state romanesti?
Graficul agresivitatii in crescendo a Chisinaului este la indemana oricarui observator al zonei: de la blocarea transmisiilor TVR si batjocorirea istoriei Romaniei la scandalul vizelor si al dublei cetatenii. Nimic nou pe frontul de est. Doar MAE face pe mortu-n papusoi. Iar Cioroianu permite papagaliceste – de la Ungureanu mostenire -, ca Ungaria si Bulgaria sa reprezinte perfect, sub acoperire europeana, interesele ungro-slave in spatiul vecinatatii apropiate a UE, Rasaritul Romanesc. Podul de gheata s-a reinstalat peste Prut, inainte chiar de venirea iernii siberiene. Miza, desi putini vor sa recunoasca, este, de fapt, Transnistria, garnizoana Rusiei aflata la putin peste 200 de kilometri de o baza militara importanta a SUA la Marea Neagra, pe teritoriu romanesc. O provocare care, daca ar fi corect abordata, ar putea duce la dezintegrarea statului artificial moldovenesc. Din pacate, administratia romaneasca este incapabila sa o rezolve singura. Si asta nu-i nimic, pe langa ce incaseaza Romania cu mana ei.
Pentru ca bomboana moldoveneasca pe coliva Romaniei a fost pusa deja de cateva luni bune, aproape de necrezut, cu stiinta tuturor factorilor abilitati sa apere statul roman si spre bucuria tuturor dusmanilor insulei de latinitate. Incredibil: UE a recunoscut si oficializat “limba moldoveneasca”! Pe care Romania este obligata acum sa o inghita, pe nemestecate. Rezultatul operatiunii inteligentelor de la Moscova si Chisinau ar trebui sa cada ca o ghilotina peste capetele responsabililor romani: de la ambasadorul nostru la UE, Lazar Comanescu – “4500 euro”, la ministrul de Externe Adrian Cioroianu si aparatul din SIE care se presupune ca serveste Romania. Stirea ne-a picat in brate saptamana trecuta, strecurandu-se pe neobservate prin spatiul publicistic romanesc. Pe 10 octombrie, Comisarul european al Justitiei, Franco Frattini, a semnat cu ministrul de Externe Andrei Stratan Acordul intre Comunitatea Europeana si Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate in situatia de sedere ilegala. Documentul a fost incheiat in limbile oficiale ale UE, printre care apare, scoasa din joben, “limba moldoveneasca”. In contextul in care Romania este mandra sa fi produs pentru “multilingvism” un Comisar UE neaos: Leonard Orban. Actul mai prevede ca nationalitatea cetatenilor moldoveni va fi recunoscuta si dovedita inclusiv prin rezultatele unui test oficial in limba vorbita de acesta.
Prin ce se definesc o natiune si un stat national? O data ce teritoriul a devenit deja parte integranta dintr-un alt intreg, mai raman limba si religia, in principal. Ortodoxia este atacata din toate directiile, inclusiv din interior. Acum ne-am pierdut pe sest si o parte din limba. Fara nici o aparare – desi documentul era cunoscut de “organe” din septembrie; fara nici o reactie oficiala – desi au trecut deja zile bune. O solutie exista: sa propunem si oficializarea limbii transnistrene…
15 octombrie 2007
Spania vede puterea cuvantului in Romania
Astazi este Ziua Spaniei. ES Juan Pablo Garcia-Berdoy (foto), ambasadorul spaniol la Bucuresti, s-a gandit sa sarbatoreasca aceasta zi deosebita intr-un mod inedit: redand bucurestenilor frumusetea mai putin cunoscuta a Romaniei. Astfel, ceremonia de azi se va desfasura printr-un spectacol special la Palatul Bragadiru. Ambasadorul, un diplomat fin specializat in afaceri europene, ne-a acordat un interviu de substanta privind viitorul nostru comun in Uniunea Europeana.
Excelenta, cum ati receptat Romania de cand sunteti ambasadorul Regatului Spaniei?
Eu am venit aici de mai multe ori inainte pentru ca eram director pentru Afaceri europene in MAE si am fost insarcinat cu negocierile cu noile state membre. Pot sa spun ca am constatat o evolutie foarte puternica a societatii romanesti, cu elemente din ce in ce mai europene in cadrul administratiei publice si economiei. In ceea ce ma priveste, m-am simtit intotdeauna acasa aici in Romania. Am prieteni romani care sunt foarte apropiati si sunt foarte bucuros si foarte onorat de a fi aici.
Inca de dinaintea intrarii Romaniei in Uniunea Europeana se spunea ca Spania ar putea sa ne ajute cel mai mult cu expertiza sa de integrare europeana. Cum ne ajuta astazi Spania cand am facut deja primii pasi?
Este adevarat, am facut deja inainte de aderare lucruri bune, in perioada Presedintiei spaniole a Uniunii Europene. Cred ca a fost cea mai fructuosa perioada pentru Romania in sensul ca s-au aprobat mai multe capitole din negocieri. Dupa intrare am avut o colaborare foarte buna din punct de vedere tehnic in ceea ce priveste absorbtia fondurilor structurale. Experienta noastra ne-a ajutat: Spania a fost tara care a primit mai multi bani decat altii din fondurile europene si am profitat foarte mult pentru dezvoltarea economiei spaniole.
Care este astazi stadiul relatiilor diplomatice si nu numai?
Ce pot sa spun, cand avem 600.000-700.000 de romani in Spania?! Eu am o vorba: cred ca romanii au ales cu piciorul care sunt tarile lor preferate din Europa; au ales Spania, au ales Italia, iar noi suntem foarte multumiti pentru aceasta alegere. Nu avem probleme in Spania; imensa majoritate a romanilor care sunt in Spania sunt foarte muncitori si foarte bine primiti. In acest sens relatiile trebuie sa fie foarte puternice pentru ca avem o administratie publica, avem o responsabilitate, avem o relatie politica foarte buna si acum avem ceva care nu exista inainte: avem o relatie economica foate importanta. Investitorii spanioli sunt din ce in ce mai prezenti aici, exista peste 2500 de societati cu capital spaniol. Un alt lucru foarte concret si important: in curand se va deschide prima banca spaniola in Romania, care are si o Fundatie preocupata foarte mult de cultura.
Stiu ca sunteti un admirator al culturii. Cum ati receptat valorile romanesti si cum v-ati acomodat? Este o cultura similara, dar totusi diferita. Ce ati gasit special aici?
Cultura Romaniei este foarte sofisticata. Am descoperit scriitori romani extraordinari si am fost impresionat de nivelul intelectual al romanilor pe care i-am cunoscut. Romania are o mare putere: a cuvantului. Cred ca aveti o mare putere a verbului; capacitatea romanilor de a vorbi si de a scrie bine este minunata si bineinteles un aspect foarte important tine de nivelul muzical roman, nu vorbesc neaparat despre Festivalul Enescu, dar vorbesc despre viata muzicala normala din Romania. Cred ca aveti multe talente si personalitati; Mariana Nicolescu, de exemplu, este de o valoare mondiala exceptionala. Apoi, sculptura si pictura. Nu putem vorbi despre Romania fara sa vorbim de Brancusi, parintele artei moderne.
Romania este o exportatoare de forta de munca, in special in Spania, drept urmare s-a creat o nevoie pe piata interna. Presedintele Basescu a propus recent sa se faciliteze recunoasterea cetateniei romane pentru romanii din Republica Moldova, tocmai pentru a suplini si aceasta lipsa de forta de munca. Cum apreciati aceast aspect? Credeti ca Uniunea Europeana ar putea cumva percepe in mod negativ faptul ca intra in sanul Uniunii Europene o populatie compacta, intr-un numar mare de cetateni, e vorba de peste un milion de cereri…
Ce pot sa spun? Este vorba de o dezvoltare economica fireasca. Si cetatenii din Moldova pot sa vina in Spania. Dar si Romania va atrage din ce in ce mai mult. In al doilea rand, cred ca aveti dreptul de a va stabili propriile legi. Este o responsabilitate nationala si Uniunea nu are de ce sa intervina. Cu totii avem deja propriile reglementari diferite. Marea Britanie si Spania au de exemplu o relatie foarte puternica cu fostele colonii, iar cetatenii din aceste state sunt tratati preferential. De exemplu, pentru cei care solicita cetatenie spaniola si provin din Argentina sau din Mexico, le este mult mai usor sa o obtina. Avem de asemenea legea dublei cetatenii. Sunt principii pe care voi le stabiliti.
Credeti ca Republica Moldova ar putea sa se incadreze in pachetul de aderare impreuna cu Balcanii de Vest, in vederea unei integrari mai rapide in Uniune, dupa cum militeaza diplomatia noastra?
Aici cred ca trebuie sa fim prudenti. Bineinteles ca Moldova are un destin european, trebuie sa revina in familia noastra europeana. Dar cred ca evolutia trebuie sa fie mai clara din partea Moldovei, in sensul ca este pe drumul cel bun, a facut lucruri pozitive, dar asteptam mai mult. Eu sunt un diplomat de afaceri europene si in discutii europene ce este cel mai important este sa se respecte regulile. Nu conteaza daca este sau nu in grupul Balcanilor, ci ca Moldova sa faca tot ce trebuie pentru a se pune in situatia de a fi cu adevarat in acest grup. Evolutia istorica din ultima vreme din aceasta zona a fost, in mod general, una pozitiva. Cred ca Romania are un avantaj enorm, timpul este in favoarea sa si se afla intr-un loc potrivit. Poate folosi cu rabdare pozitia pe care o are, pentru un viitor mai bun al intregii regiuni. Sunteti membru cu drepturi depline in cel mai dezvoltat club din lume. Aveti un viitor bun cu vecinii, si cu prietenii si cu neprietenii, sunteti intr-o pozitie foarte buna, dar toate trebuie sa aiba un ritm.
As vrea sa mentionez totusi o problema pe care o avem impreuna. Se spune ca acordarea independentei Kosovo va duce la un precedent si in ceea ce priveste Transnistria dar poate si Tara Bascilor, in ceea ce va priveste, in sensul ca va antrena extremismul celor care sustin diferite forme de autonomie.
Cred ca este putin exagerat. Noi avem o tara care este singura tara din Europa care arata la fel de 500 de ani. Eu nu sunt foarte ingrijorat de acest lucru. In ceea ce priveste Kosovo, Kosovo este o problema mare. Stiu care este pozitia Romaniei si noi respectam mult ce se spune despre Kosovo in Romania pentru ca sunteti experti, sunteti vecini, sunteti cei care cunosc zona mai bine, si respectam acest lucru mult. Diplomatia spaniola, care conduce acum OSCE, diplomatii de la Bruxelles, aud si asculta foarte bine ce spun specialistii din Romania. Cred ca este o situatie foarte complicata si toata lumea stie despre ce vorbim. Nu cred sau nu sunt in mod personal de acord ca precedent este cel mai potrivit cuvant pentru a descrie o situatie ca cea din Kosovo. Sigur, cunosc amenintarile de reciprocitate in ce priveste Transnistria. Dar Uniunea Europeana cred ca a luat in serios problema Kosovo si speram in dialogul cu toate partile implicate, impreuna cu prietenii nostri americani si rusi. Uniunea Europeana este un proiect din care nu trebuie sa lipseasca armonia.
12 octombrie 2007
Christians save Jewish cemetery
The locality of Oravita in Transylvania used to house a once prosperous Jewish community. Now it is only the tombstones in the Jewish cemetery that remind of these extinct people. Time, vandalism and theft worked and the cemetery is in ruin. Ionel Craciuneanu is a Christian Romanian who decided that the Jewish cemetery needed repairs. But he asked for no funds from authorities, from the rich Jews abroad who inhabited Oravita once or from their successors. He relied only on the people close to the “Christian Union Foundation” in Oravita. Right after the money collecting, the rebuilding of funerary monuments and tombstones started.
Enjoying assistance from the above-mentioned foundation, two scholars in the locality, teacher Ionel Bota and doctor Ioan Cretu, are now writing a history of the Jews in Oravita. Actually, each is writing his own version. As for the tombstones, more and more get placed vertically due to the heartily Christians in Oravita. Does such a single initiative settle the difficult situation of the few hundred Jewish cemeteries in Romania? Not at all.It is paradoxical that in October 9, the very Day of the Holocaust, the Parliament’s juridical committee was to debate on new legislation meant to protect and maintain Jewish cemeteries. The legislation the Jewish-American group is pursuing is due to Dr. David Kahan, a president of the Romanian-Origin American Jews Association. But Dr. Aurel Vainer, a president of the Jewish Community Federation in Romania, dislikes it. They were to debate on the new draft in October 9. But since it was the Holocaust Day, deputy Lucian Bolcas, a vice president of the Chamber of Deputies, proposed it should be postponed for two weeks.US senators take actionOut of their concern about the state of Jewish cemeteries in Romania, three US senators demanded Romanian President Traian Basescu to see to the protection of the sites, thus supporting the heartily David Kahan. The latter, a man pleading for the Parliament to tackle this law draft and settle explicit norms on the preservation of Mosaic funerary sites, has also got support from significant politicians and Romanian civil society representatives. Several civic associations in Romania are now ready to launch a campaign such as “Save Jewish Cemeteries in Romania”, likely to effect abroad.The US senators Norm Coleman, Tom Coburn and James Inhofe, adepts of the initiative, addressed the head of state on the respect for the sacredness of cemeteries, after David Kahan unveiled that several cemeteries had turned into something else. The three senators argue that the members of the Romanian Jews Diaspora in the US and from all over the world are worried about it, as they feel deep respect for their religious tradition and they will continue to protect and preserve Jewish cemeteries. The authors also plead that this should be considered together with the proposal to establish a joint committee to see to it.David Kahan wrote three criminal complaints on some situations of the kind in Bucharest, Beclean and Ramnicu Sarat. The conflicts may be settled once the MPs pass the law on the protection of Jewish cemeteries.
Tesu SOLOMOVICI, Victor RONCEA
11 octombrie 2007
Detonatorul Kosovo in “Tinutul secuiesc”
Un dispozitiv explozibil cu reactie in lant este amorsat la cateva sute de kilometri de Romania. Declaratia recenta a lui George Bush ca Statele Unite ar putea sa recunoasca unilateral independenta Kosovo tocmai i-a reaprins fitilul.
Nu este singura super-putere care emite astfel de semnale: insulara Mare Britanie si Germania teutonica par sa imbratiseze, in secret, aceeasi tactica, impotriva oricaror angajamente asumate in cadrul ONU: recunoasterea independentei provinciei sarbe Kosovo si Metohia in favoarea fostei minoritati albaneze a ceea ce era odata Iugoslavia. Care este, insa, viitoarea strategie, ascunsa in mod evident de ochii opiniei publice europene?
In absenta unei strategii de politica externa si securitate a Europei, bomba Kosovo ar putea umple de rani nu numai Serbia (sa nu uitam Voivodina), ci si Bosnia si Hertegovina, Slovacia si, bineinteles, Romania, prin doua fronturi, unul intern si altul extern: Transnistria si asa-zisul “Tinut Secuiesc”. Nu este de mirare ca propaganda si provocarile agresive ale ungurilor extremisti cresc in amploare in ultima perioada. Ungaria, dupa cum am demonstrat adeseori, face arc peste Carpati nu odata pentru a-si indeplini obiectivele strategice – aceleasi, “milenare” – in coniventa cu Rusia. Daca se va comite aceasta greseala anti-europeana maximala – recunoasterea independentei Kosovo – despre Rasaritul Romanesc si conflictele mentinute deocamdata inghetate de catre Moscova, vom auzi numai de rau. In minutul doi, Federatia Rusa va recunoaste, impreuna cu satelitii sai, aceste entitati artificiale. Negura Cutiei Pandorei se va raspandi peste Caucaz si Marea Neagra pana la Adriatica, unde Bosnia musulmana – tara unde, cu sprijinul sauditilor, se inalta cea mai inalta moschee a Europei – abia asteapta semnalul. De aici, mai departe, in Mediterana, unde Tara Bascilor si chiar si Corsica fierb de ani buni. Secesionistii Ligii Nordului Italiei, cu Lombardia libera, apoi Alsacia, Lorena etc. vor da navala sa fractureze din interior noua Europa, lipsita de orice proiect strategic de anvergura. Daca asta se doreste, disolutia si distrugerea treptate si totale a Europei Natiunilor, atunci da, se poate spune ca exista o strategie!
Razboiul din Iugoslavia a dus la distrugerea unei federatii care putea concura lejer multe democratii ale actualei Uniuni Europene extinse. Primii au sarit croatii, sub influenta si sprijinul direct al statului german. Anatemizarea internationala a sarbilor – fostii turisti simpatici ai blocului socialist – a fost dusa pe cai murdare ramase putin cunoscute si astazi. De abia dupa ce Croatia a devenit ceea ce este acum s-a aflat ca pentru portretizarea sarbilor drept satrapii Europei s-a recurs inclusiv la firme specializate de relatii publice cu anvergura mondiala. Celebra imagine a prizonierilor de razboi care stau piele si os in fata unui gard ca la Auschwitz a fost o facatura. Acelasi lucru si in Kosovo. Purificarea etnica a albanezilor de catre sarbi – invocata de “Occidentul civilizat” s-a transformat – cu aportul NATO – intr-un proces invers. Sarbii au fost eliminati cu sutele de mii de pe pamantul lor stramosesc, ucisi, decapitati, arsi odata cu cele mai frumoase bijuterii ale Ortodoxiei seculare a Serbiei, biserici si manastiri aflate, degeaba, in patrimoniul UNESCO. Cred ca este clar ca, de data asta, Serbia nu va mai face nici o concesie “lumii civilizate” care a permis cu opt ani in urma sa fie bombardata o capitala europeana cu tot cu civilii ei.
Romania are toate motivele sa se impotriveasca acestui plan de distrugere a stabilitatii Balcanilor si a zonei largite a Marii Negre, plan care, treptat, se va intinde ca o lepra peste intreaga Europa. Rusii au stiut sa-si externalizeze problemele cu militantii musulmani – potential activ de insurgenta – odata cu destramarea URSS. Americanii duc razboaie “preventive” si invoca “Axe ale raului”. De ce trebuie Europa sa-i bage pe usa din dos?
25 septembrie 2007
Ziua Patriarhului
Urmasul Preafericitului Teoctist va fi cunoscut astazi, la orele serii, in urma unor alegeri considerate chiar mai importante decat cele privind presedintele Romaniei
In primul rand, candidatii sunt desemnati de Sfantul Sinod sub insuflarea Sfantului Duh. In al doilea rand, Biserica Ortodoxa Romana este institutia care se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor, in proportie de 87% ortodocsi. In al treilea rand, spre deosebire de presedinte, Patriarhul este ales pe viata, pentru a pastori neamul pe drumul sau spre mantuire. De aceea, multi credinciosi si-au anuntat deja pentru astazi prezenta la Patriarhie, intr-o stare de veghe si rugaciune, in asteptarea unui rezultat pe masura Ortodoxiei romanesti. In ciuda presiunilor exercitate, ziarul ZIUA ramane consecvent obiectivitatii si prezinta astazi, impartial si pozitiv, favoritii pentru scaunul patriarhal, mitropolitii Teofan al Olteniei, Bartolomeu al Ardealului si Daniel al Moldovei. (ZIUA)
Mitropolitul Olteniei, favoritul lui Teoctist
IPS Teofan este cel despre care se spune ca fostul Patriarh si l-ar fi dorit succesor Tanarul mitropolit al Olteniei era unul dintre favoritii Prea Fericitului Parinte Teoctist. ZIUA a publicat in exclusivitate, din surse bisericesti apropiate regretatului Adormit intru Domnul, ca, inainte de a muri, Patriarhul Teoctist pregatea o schimbare spectaculoasa in organizarea Bisericii: impartirea atributiilor sale, in favoarea PS Teofan, considerat drept alesul Patriarhului pentru a-i succeda in scaun. Astfel, Prea Fericitul dorea sa pastreze din toate prerogativele sale pe cele de Patriarh si Arhiepiscop al Bucurestilor si sa renunte la conducerea Mitropoliei Munteniei si Dobrogei – conferite automat Patriarhului – pentru preferatul sau, Teofan.
Planul secret al Patriarhului prevedea ca alegerea lui Teofan sa se faca doar in Sfantul Sinod, ca si numirea Vicarilor Patriarhali, evitandu-se astfel ingerinta Adunarii Nationale Bisericesti, plina de mireni apropiati unor structuri oculte, cum ar fi Masoneria. Numirea lui Teofan la Bucuresti drept Mitropolit al Munteniei si Dobrogei l-ar fi transformat pe acesta in prim favorit pentru preluarea pozitiei de Patriarh al Romaniei si l-ar fi inlaturat automat pe Daniel, Mitropolit al Moldovei. Planul Patriarhului Teoctist mai prevedea ca, ulterior, dupa cum ne confirma mai multe surse, Prea Fericitul sa se retraga la Manastirea Cernica, langa Sfantul Calinic, dar nu inainte de a-l vedea Patriarh pe Teofan. Alegerile de azi ne vor arata daca vointa Patriarhului va invinge peste timp, in masura in care Teofan isi va anunta candidatura.
Mitropolit si om de cultura
IPS Teofan Savu este din anul 2000 arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. S-a nascut pe 19 octombrie 1959 in comuna Corbi din judetul Arges cu numele de mirean Dumitru Savu. Dintre cei sase frati ai sai, alti trei au intrat in monahism. A studiat primele opt clase la scoala generala din comuna natala, urmand intre 1974-1979 Seminarul Teologic din Craiova, absolvind in anul 1984 Institutul Teologic Universitar din Bucuresti cu teza de licenta “Voturile monahale in lumina desavarsirii crestine”. Intre 1986 – 1990 a studiat la Institutul Teologic “Saint Serge” din Paris unde a obtinut titlul de Doctor in Teologie cu lucrarea “La divino-humanitÇ; du Christ et la deification de l’homme dans l’oeuvre du Saint Maximele Confesseur”, obtinand calificativul summa cum laude.
A fost tuns in calugarie la Schitul Crasna, Prahova, in anul 1984, primind numele de Teofan, ierodiacon si ieromonah incepand din anul 1985. A fost duhovnic la Manastirea “Acoperamantul Maicii Domnului” din Bussy en Othe, Franta (1987-1990) si secretar al Cabinetului Patriarhal (1990-1991). Incepand din anul 1991 pana in anul 2000 a fost episcop-vicar Patriarhal avand urmatoarele sarcini: responsabil cu relatiile externe bisericesti, coordonand legaturile Patriarhiei Romane cu alte Biserici si organisme ecumenice internationale; responsabil de legatura Patriarhiei Romane cu comunitatile romanesti din jurul granitelor si din diaspora; secretar al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (din 1994); responsabil cu probleme de invatamant teologic universitar si preuniversitar, de predare a religiei in scoala si cu schimbul de burse al Patriarhiei Romane cu strainatatea. Incepand cu anul 2000, Teofan Savu ocupa demnitatea de Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei.
PF Teoctist despre IPS Teofan
“Astazi, cand toti cei prezenti admiram aceasta preafrumoasa manastire, nu putem sa nu rememoram vrednicia Mitropolitului Firmilian al Olteniei, inaintasul Nostru si al inalt Prea Sfintitului Teofan, care a inteles ca nimeni altul valoarea de tezaur a acestei manastiri, centru de spiritualitate si cultura ortodoxa, ctitorita de Sfantul Nicodim de la Tismana. (…)”
“Cand i-am urmat Mitropolitului Firmilian al Olteniei in jiltul mitropolitan, adesea am admirat lucrarea sa de aici, amintindu-mi cuvintele sale pline de intelepciune, adresate Maicii Starete si celorlalte maici. Glasul domol care, uneori, voia sa arate si o mustrare pe care noi, ceilalti, o rastalmaceam in felurite chipuri, dovedea faptul ca vorbea din suflet, ca traia sfintenia acestui loc si adevaratul duh de viata monahala statornicit aici de Cuviosul Nicodim, un mare sfant care ne-a facut cunoscuti pe noi, romanii, pana la marginile pamantului, cu sfintenia vietii sale, cu daruirea sa fata de Dumnezeu si cu statornicia sa in dreapta credinta….
Iata, iubitii mei, astazi beneficiem de roadele lucrarii acestor mari sfinti ai nostri, cum este si cel pe care il sarbatorim in acest an si, in mod special, in aceste zile, Sfantul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana. Numai rugaciunile lui l-au luminat pe inalt Prea Sfintitul Mitropolit Firmilian, mare iubitor de cultura si arta, sa inceapa acea lucrare de ampla restaurare, ramasa marturie peste veacuri, cu marele pictor George Rusu, nepotul Patriarhului Miron Cristea.
“Il felicit din toata inima pe inalt Prea Sfintitul Mitropolit si Arhiepiscop Teofan pentru initiativa aceasta de a face din ziua de trecere la cele vesnice a Sfantului Cuvios Nicodim, iata, o intalnire atat de frumoasa si a ne urca cu totii in zarile albastre ale Sfantului si Dumnezeiescului Duh.
Va multumim, inalt Prea Sfintia Voastra, si felicitam manastirea, colaboratorii inalt Prea Sfintiei Voastre, parintii protopopi care ne-au insotit astazi la Sfantul Potir. Este forta cea mai mare, iubitii mei, sa nu ne lipsim de Trupul si Sangele Domnului, de Sfanta impartasanie. Este marturia iertarii pacatelor si a mostenirii vietii celei vesnice, care este mai presus de cugetul nostru. De aceea este bine ca sa avem pilda Sfantului Nicodim si a altor mari parinti din aceasta manastire, care si-au dat sufletul pentru credinta, asa cum este si neuitatul staret al manastirii, parintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit in inchisorile comuniste aparand credinta si dand marturie de anii grei, de cele cinci decenii pe care le-am strabatut pentru a ne salva credinta, in frunte cu Patriarhul Justinian. Si, iata, marturii, cum gasim si din domeniul acesta, calugarii si preotii peste tot au fost aparatorii credintei, aparatori neinfricati si chiar daca au alunecat unii din ei, dar ei au facut-o pentru a sluji manastirea, pentru a sluji Biserica, pentru a-si face datoria. Nu se poate compara cu nici o alta serie de semeni ai nostri care si-ar face din dosarele fostei Securitati glorii din trecut sau din prezent. Si preotimea a fost la datoria ei, a fost la inchisoare, a trecut de la moarte la viata cea vesnica, asemenea acestui chip, cunoscut in vremea aceea, ca al parintelui Gherasim si multi altii din istoria noastra.”
(23 septembrie 2006)
“Totul este legat de Inviere”
Iubiti fii si fiice intru Hristos,
Invierea lui Hristos este adevarul cel mai de pret al crestinilor. Fiind tezaurul cel mai de valoare al Bisericii, Invierea este si realitatea cea mai contestata de catre dusmanii acesteia. Invatatura crestina cuprinde foarte multe elemente esentiale. Niciunul insa n-a fost intampinat cu mai multa ostilitate de uratorii de adevar precum Invierea lui Hristos. Spre acest Adevar – Hristos cel mort si inviat – s-au indreptat, de-a lungul veacurilor, cele mai dusmanoase atitudini si calomnii.
Toata aceasta avalansa de minciuna a inceput in chiar noaptea Invierii si n-a incetat pana astazi. Pentru a intelege mai bine, pe de o parte, faptul Invierii si, pe de alta parte, amploarea minciunii indreptata impotriva ei, redam, in cele ce urmeaza, un text din Evanghelia scrisa de Sfantul Apostol Matei. Acest text se citeste in noaptea de Pasti in toate bisericile ortodoxe din intreaga lume:
Astazi, in vreme de libertate, atacurile la adresa Invierii n-au incetat. Dimpotriva, ele s-au intensificat, imbracand haine din ce in ce mai sofisticate si subtile pentru a insela pe cat mai multi. Peisajul romanesc de dupa 1989 n-a fost nici el lipsit de atitudini mincinoase si calomnioase la adresa adevarurilor de credinta ale Bisericii. Romanii se arata insa, in majoritatea lor, atasati invataturii si vietii Bisericii. Prezenta atator persoane la slujba de Pasti, din aceasta noapte, arata faptul ca adevarul invierii face parte, in mod constient sau nu, din viata romanilor. Acest fapt ne bucura si ne obliga, in acelasi timp, la o lucrare mai intensa pentru constientizarea de catre cat mai multi a impreuna patimirii si invierii noastre cu Hristos. Ne-am rastignit impreuna cu Hristos ca sa si inviem impreuna cu El, zice sfantul apostol Pavel.
De-a lungul a aproape doua milenii de viata crestina, adevarul Invierii a fost si este considerat bunul cel mai de pret al celor ce cred in Hristos si in Biserica Lui. Apostolii mai intai si apoi martirii, vietuitorii sfintelor manastiri si crestinii din mijlocul lumii au marturisit si aparat invatatura despre inviere cu toata fiinta lor, uneori chiar cu pretul vietii lor. Pentru sfantul apostol Pavel credinta si propovaduirea crestina se identificau cu Invierea insasi. “Daca Hristos n-a inviat, scria el corintenilor, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra”. De ce, oare, crestinii acorda o asemenea atentie adevarului despre Inviere? Raspunsul este cat se poate de simplu. Fara Inviere nu exista Hristos, nu exista Biserica, nu exista vesnicie.
Invierea constituie fundamentul a tot ceea ce este adevar, lumina si sens in existenta umana si in cea a universului. Totul este legat de Inviere. Pentru ca daca Hristos a inviat, fiind inceput (al Invierii) celor adormiti , atunci vom invia si noi. Iar daca vom invia, viata noastra are un sens. Tragedia mortii si bezna mormantului nu-si mai pun definitiv pecetea asupra existentei umane. Relatiile dintre oameni, iubirea mai ales, dar si suferinta, pot fi traite intr-o alta lumina prin prisma Invierii.
Iata pentru ce noi crestinii consideram Invierea ca inima si suflet ale credintei noastre. Datoria noastra, in acest context, este aceea de a fi martori, aparatori si marturisitori ai invierii lui Hristos, ai propriei noastre invieri si ai innoirii, prin inviere, a tot ceea ce exista.
(Pastorala lui IPS Teofan despre Inviere)
Mitropolitul Ardealului: “Am fost si am ramas de dreapta”
IPS Bartolomeu Anania a decis sa candideze azi “daca Sfantul Sinod i-o va cere”
IPS Mitropolitul Bartolomeu Anania, ca fost detinut politic si aparator al dreptei credinte, a fost solicitat intr-un apel de urgenta, de catre 112 intelectuali, multi luptatori anticomunisti, sa candideze pentru demnitatea de Patriarh. “Leul Ardealului”, cum este supranumit Inaltul Anania, a decis sa candideze “daca Sfantul Sinod i-o va cere” chiar astazi. IPS a acordat un interviu agentiei Rompres in martie 2006 in care a oferit opiniei publice mai multe detalii privind viata si opiniile sale.
Despre noua Mitropolie din Ardeal
In legatura cu infiintarea unei noii Mitropolii din Ardeal, IPS Bartolomeu a declarat in 2006: “Inca din toamna trecuta am declarat ca reactiile unor sibieni sunt firesti si scuzabile. Ele s-au produs pe fondul unui sentiment de frustrare, care nu a lipsit nici in 1947, cand a fost creata Mitropolia Banatului prin trecerea a doua judete transilvane in componenta acesteia. Din pacate, reactia sibienilor a fost exploatata de oameni si forte care nu au nimic in comun nici cu credinta, nici cu mitropoliile si nici cu decenta elementara. De aici, dezmatul mediatic al celor ce cred ca presa e doar libera, nu si responsabila. Toate insa au trecut si e timpul sa ne vedem de treaba”.
IPS Bartolomeu a explicat si pozitia sa in ceea ce priveste recuperarea mostenirii Gojdu: “M-am implicat, in calitate de fondator al Fundatiei Gojdu, reactivata prin sentinta judecatoreasca in 1996. Acordul romano-ungar pentru infiintarea unei Fundatii Publice Gojdu a fost semnat la 20 octombrie 2005, adica la vremea cand mitropolitul Antonie (presedintele statutar al Fundatiei originale) decedase, iar succesorul sau inca nu fusese ales. Acest acord este expresia unui abuz, deoarece nu poti negocia sau angaja un bun care nu-ti apartine. Cred ca s-a contat si pe obisnuita lipsa de reactie a Bisericii. Tocmai aceasta ne-a facut pe noi, ierarhii din Ardeal si Banat, cei ce alcatuim reprezentanta Fundatiei private Gojdu, sa intervenim cu promptitudine si fermitate, solicitand stoparea demersurilor din Parlament si asumandu-ne rolul care ne revine de drept, acela de a intra in posesia mostenirii Gojdu si de a o folosi in spiritul si litera Testamentului. Stim ca nu va fi usor sa parcurgem toate etapele si sa invingem toate obstacolele, dar suntem hotarati sa mergem pana la capat”.
De la “Manunchiul de fratiori” in inchisoare
IPS Bartolomeu a explicat pentru Rompres trecutul sau astfel: “Treaba asta cu <>, ca fiind de maxima gravitate, a fost lansata de cineva care face gazetarie lautareasca, adica dupa ureche. Cand am citit-o, m-a bufnit rasul. E ca si cum astazi l-ai acuza de comunism si de crimele acestuia pe cineva care nu apucase sa fie decat pionier sau utecist… La vremea ei, miscarea legionara isi pregatea viitorii membri intelectuali prin racolarea unor elevi de liceu (dintre cei mai buni la carte si purtare) in organizatiile numite <>. Cei micuti, din clasele I-IV, alcatuiau <>, cei de prin clasele V-VI erau promovati in <>, iar cei din clasele VII-VIII puteau deveni <>. Zic <
>, fiindca destui ramaneau pe drum, fie de buna voie, fie ca nu mai erau acceptati. Un <> nu putea deveni legionar decat la majorat (pe atunci, la 21 de ani), deci dupa absolvirea scolii secundare. In ce ma priveste, am facut parte din a doua si a treia treapta de pregatire, dar nu am apucat sa devin legionar din doua motive, unul formal si altul de fond: in ianuarie 1941, la vremea cand eu inca nu eram major, Fratia de Cruce din Seminarul Central a fost desfiintata. In al doilea rand, in timpul scurtei guvernari legionare, dar si dupa aceea, mi-a fost dat sa vad si reversul medaliei, adica fata nestiuta a Garzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Marturisesc insa ca in Fratia de Cruce din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.
“In vara lui 1941 am avut prima arestare, in contextul inmormantarii unui legionar notoriu pe atunci, dar fara ca eu sa fi fost participant efectiv la eveniment. Dupa trei saptamani am fost eliberat, dar in cazierul meu a ramas fisa cu calificativul <>, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viata intreaga. Nu am facut parte niciodata dintr-un partid politic, dar am fost si am ramas de dreapta”.
Sanctionarea imoralitatii politice din Parlament
Mitropolitul Bartolomeu al Clujului a adresat la inceputul lunii mai 2007 un Apel catre Curtea Constitutionala prin care indeamna aceasta institutie la asumarea “competentei supreme de a identifica parghiile constitutionale care sa faca posibila solutionarea morala a actualei crize politice”.
Apelul, semnat de alti sapte inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe, condamna in termeni duri hotararea Parlamentului prin care s-ar putea invalida referendumul si s-ar putea prelungi suspendarea presedintelui. “Parlamentul a adoptat o lege prin care isi confera dreptul de a decide a-posteriori, adica dupa ce poporul se va pronunta prin referendum, care va fi soarta presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea principiilor democratice ale statului de drept si revenirea la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci de imoralitate politica”, se arata in apelul amintit. Apelul a fost semnat de Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradiei si Justininan al Maramuresului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu si Iustin.
In apararea Mostenirii Gojdu
IPS Bartolomeu a fost una dintre cele mai vehemente voci in ceea ce priveste scandalul declansat de acordul romano-ungar prin care era cedata mostenirea Gojdu de la Budapesta.
In aprilie 2006, Mitropolitul Clujului a facut un apel pentru respingerea, in Senat, a Ordonantei de urgenta privind infiintarea Fundatiei Publice Ungaro-Romana Gojdu, informa Mediafax. Inaltul ierarh ortodox a aratat, intr-o declaratie de presa data publicitatii cu ocazia sarbatorilor pascale, ca respingerea ordonantei in Senat “nu inseamna un vot impotriva Guvernului roman, si nici impotriva celui ungar, ci un vot in favoarea tinerilor merituosi, prezenti si viitori, carora le este destinata comoara marelui lor binefacator”. Prea Sfintitul a amintit senatorilor ca Dumnezeu vede din ceruri actele autoritatilor. “In numele meu si al colegilor ierarhi din Reprezentanta Fundatiei Gojdu fac un calduros apel catre parlamentarii nostri sa-si exercite mandatul cu care au fost investiti de poporul roman, acela de a apara si promova interesele romanesti, cu mentiunea expresa ca, desi instrumentata politic, mostenirea Gojdu nu este o problema politica, ci una eminamente culturala. Daca un senator roman ar avea vreo ezitare, il invit sa cugete la sufletul unui urmas al sau care, bucurandu-se de o bursa Gojdu, va afla ca tatal, bunicul sau strabunicul sau i-a stat impotriva. In prima si ultima instanta, votul senatorului roman este un proces de constiinta familiala”, sustinea IPS Bartolomeu.
Televiziunea ca tehnica diabolica
Mitropolitul Bartolomeu Anania a acuzat televiziunea ca este o tehnica diabolica, unul dintre principalii agenti ai poluarii spirituale.
In predica rostita la manastirea Nicula, Bartolomeu Anania a sustinut ca televiziunea in sine nu este rea, dar este folosita in sprijinul raului. “Devenim un popor de salbatici, devenim un popor de nesimtiti. Asta datorita lucrurilor care se intampla in jurul nostru”, a spus iPS Bartolomeu Anania in timpul predicii.
IPS Bartolomeu Anania nu s-a declarat impotriva modernizarii, dar acest proces trebuie desfasurat cu precautie: “Unul dintre agentii cei mai puternici ai poluarii spirituale este televiziunea. Sa nu credeti ca am ceva impotriva televiziunii, aceasta inventie moderna. Am si eu televizor, telefon acasa, calculator. Nu sunt impotriva modernitatii sau a modernizarii”. “Televiziunea nu este rea, dar este folosita rau, in aceasta democratie in care libertatea este prost inteleasa. Nu este liber cel care poate sa spuna tot ce vrea, este liber cel care spune ceea ce trebuie si ce este cuviincios”, a incheiat IPS Bartolomeu Anania.
Pentru “Tatal nostru” la Radio
La mijlocul lunii august, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu, i-a criticat pe membrii Asociatiei “Solidaritatea pentru libertatea de constiinta” care au solicitat incetarea difuzarii rugaciunii “Tatal nostru” la postul public de radio.
In predica rostita la Manastirea Nicula, IPS Bartolomeu a declarat ca simte “o bucurie nespusa” cand aude “Tatal nostru” la radio, pentru ca “are impresia vaga, dar din ce in ce mai limpede, ca poate maine n-o va mai auzi”.
Anania a facut o comparatie intre ceea ce se solicita acum si perioada comunista, cand aceasta rugaciune a fost interzisa la radio de autoritatile vremii. “Au venit comunistii in deplina putere si au interzis rugaciunea Tatal nostru de la postul de radio. Acuma vine cineva care protesteaza ca rugaciunea se mai spune inca la postul de radio national. Il deranjam. Sa fie vechea voce a comunismului?”, s-a intrebat mitropolitul Clujului. Asociatia Solidaritatea pentru libertatea de constiinta a cerut la inceputul lunii august conducerii Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) sa nu mai difuzeze rugaciunea “Tatal nostru” la inceputul si finalul programelor intrucat acest lucru ar fi impotriva neutralitatii confesionale promovate de Constitutie.
Conducerea Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) anunta ca nu a primit nici o scrisoare oficiala prin care sa i se ceara oprirea de la difuzare a rugaciunii “Tatal nostru” pe posturile publice de radio, a declarat pentru Mediafax Maria Toghina, presedinte-director general al SRR.
In lupta cu anti-crestinii
In mesajul de Craciun din anul 2006, Mitropolitul Bartolomeu Anania a acuzat incercarile de a inlatura simbolurile religioase din scoli.
IPS Bartolomeu a calificat aceste incercari drept “atentate morale la adresa copiilor si tinerilor nostri”, “ca si cum saracia endemica, degringolada politica, infractionalitatea camuflata, coruptia sub acoperire si exhibarea libertinajului nu ar fi fost de ajuns”. IPS Bartolomeu a explicat ca este vorba de o campanie a unei minoritati agresive, dusa cu scopul de a elimina religia din invatamantul public, tocmai intr-o vreme cand scolile noastre sunt asaltate de “tabagism, alcoolism, droguri, sexualitate, golanie argotica si dezmat comportamental”.
Mitropolitul Clujului a subliniat ideea ca religia este prevazuta ca materie de Legea invatamantului, fara ca prin aceasta sa i se rapeasca elevului libertatea de a o refuza, iar in Comunitatea Europeana doar in doua state – Franta si Olanda – religia nu este inclusa in sistemul educational. “Mai nou, se agita o seama de proteste impotriva prezentei icoanelor in scoli, fara ca vreun elev sau parinte sa se fi plans. Protestele liber-cugetatorilor nostri sunt, de fapt, o incriminare in numele dezincriminarii, asa cum comunismul experimenta dezumanizarea sub lozinca umanismului” – a mai spus Bartolomeu Anania in mesajul sau de sarbatori.
“Sa fie Patriarh roman si ortodox!”
In cadrul Proiectului Mari Duhovnici Realitatea TV l-a intervievat pe Parintele Ioan de la manastirea Sihastria Raraului, judetul Suceava
Noi, cei care suntem mai de jos, mai mici, dorim ca sa se faca totul dupa lege. Legea este mana lui Dumnezeu. Sfantul apostol Pavel spune asa: “un singur Dumnezeu, o singura credinta si un singur botez”. Noi suntem ortodocsi in credinta cea dreapta si dorim ca Patriarhul care va voi Dumnezeu sa il aleaga si sa ni-l puna ca stapan peste Biserica noastra sa fie un ortodox. Noi stim ca Biserica Ortodoxa este singura biserica adevarata si sfintii parinti spun ca omul, ca sa poata munci, trebuie sa aiba intai si intai dreapta credinta si fabricile bune ale credintei, iar astea nu se pot implini decat numai cu harul lui Dumnezeu. Deci atunci cand esti chemat ca sa dai un asentiment, sau un aport sau o parere responsabila in fata lui Dumnezeu si fata de o tara intreaga si fata de intreaga ortodoxie, trebuie sa faci dupa voia lui Dumnezeu. Cel ce lucreaza impotriva lui Dumnezeu va fi aspru pedepsit, asa cum zic Sfintii Parinti. Cel care se roaga cu ereticii, de exemplu, cade sub anatema. Deci noi suntem ortodocsi, ne rugam crestineste, in stil ortodox si pastram Biserica noastra Ortodoxa. Rugam pe cei care vor vota sa voteze cu buna-stiinta si cu gandul la Dumnezeu, care vede si stie totul si va judeca ca atare. Dumnezeu este deasupra tuturor politicienilor si deasupra tuturor oamenilor. Alegerile se fac de catre Biserica, nu de politicieni. Biserica nu face politica, Biserica face credinta. Atat. Si Biserica este sustinerea tarii si a mantuirii neamului omenesc si romanesc. Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa faca lumina peste tot. Patriarhul Teoctist – Dumnezeu sa il ierte – a fost un patriarh foarte bun si iubit de toata lumea, de tot poporul, de intreg monahismul romanesc si de toata crestinatatea. Sa nadajduim de la Dumnezeu ca cel ce va veni va fi la fel, poate chiar mai deosebit. Depinde de alegere.
Noul Patriarh trebuie sa intareasca ortodoxia si sa o pastreze asa cum a fost lasata de Sfintii Parinti. Si sa ramana ortodox. Nu ne intereseaza ce face Papa de la Roma sau ce fac indienii sau japonezii sau chinezii sau africanii. Un Patriarh ortodox roman pentru tara noastra romaneasca si pentru Ortodoxia intreaga. Fereasca Dumnezeu de un Patriarh neortodox! Nu ar trebui sa fie asa ceva, dar fereasca Dumnezeu sa nu fie surprize neplacute. Dumnezeu sa il aleaga cum stie El, dupa cum dorim, dupa cum si meritam.
Colegiul Electoral sa nu sustina interese politice
Parintele Teofil de la manastirea Brancoveanu, din Sambata de Sus, judetul Brasov, intervievat de Realitatea TV: Ar fi foarte bine ca cel care va fi ales sa fie cum a fost cel care a trecut la cele vesnice, Patriarhul Teoctist. Si atunci m-am gandit, asa, ca daca noul Patriarh va fi ca cel care a trecut la cele vesnice, ar fi foarte bine. Un om cald la suflet, un om deschis, un om apropiat de oameni, un om care a cunoscut si viata manastireasca, un om care a fost iubit de cei din jurul lui, dar m-as bucura ca cel care va fi dupa Patriarhul Teoctist sa aiba mai multa autoritate. Colegiul National Bisericesc, cei care voteaza, sa fie atenti la faptul ca aleg un om care, poate 20-30 de ani, sa conduca Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane, sa aiba in vedere raportarea lui Dumnezeu, cerintele vietii de acum, sa aiba in vedere faptul ca aleg un om de care depind multe in Biserica Ortodoxa Romana si sa nu caute sa sprijine vreun interes al oamenilor politici sau, stiu eu, al oamenilor care au o simpatie pentru unul sau pentru altul, ci sa se gandeasca intai la Dumnezeu si apoi la oameni, la oamenii lui Dumnezeu si la oameni, in general. Sa fie deschis spre Dumnezeu si sa primeasca de la Dumnezeu mesajul pe care stim ca il da Dumnezeu – Iisus Hristos a spus ca Dumnezeu a iubit lumea, iubeste lumea – sa faca cunoscuta iubirea lui Dumnezeu fata de oameni, in rosturile pe care le are, pentru ca un Patriarh, chiar daca multe depinde de el, el totusi e un om singur, e un om care poate sa dirijeze, care poate sa dea ton in anumite chestiuni, insa nu e singurul de care depinde totul.
Parintele Proclu: “Sa puna un Patriarh care nu vinde Ortodoxia”
Realitatea TV l-a prezentat ieri in cadrul Proiectului Mari Duhovnici pe Parintele isihastru Proclu, din localitatea Mitocu Balan, judetul Neamt:
Preasfintitii cei sporiti, duhovnicii care sunt sporiti, care-s luminati de Duhul Sfant, trebuie sa aleaga. Eu sunt necajit de alte duhuri, iar daca s-aduna duhovnicii, preasfintitii, episcopii care-s mai sporiti, sa faca rugaciune, ca Duhul Sfant sa se descopere. Dar, pana la urma, nu prea vad bine niste lucruri la crestini de noi. Ii multa dusmanie si de asta Duhul Sfant s-ar putea sa ne lase.
Trebuie sa voteze adevarul, nu minciuna. Ca sa va spun asa, am primit un raspuns – nu stiu de unde – care a spus asa: toti crestinii trebuie sa se roage la Dumnezeu – “Doamne, da-le minte sa puna un Patriarh care nu vinde Ortodoxia la catolici”. Si daca va vinde, pedeapsa lui Dumnezeu o sa ii ajunga! Treaba lor… Eu nu spun sa-l pui pe cela sau pe cela… Nu. Eu atata, stau binisor si ma rog: “Doamne, fie voia Ta, faca-se voia Ta cu noi”. Va spun asa: daca ei vor cauta sa nu robeasca Biserica Ortodoxa, bunul Dumnezeu va tine toata faptura, toate natiile, toate credintele lor sucite. Dar cand a sa ii puie pacatul sa asculte vrajmasul ce indeamna sa robeasca Biserica Ortodoxa, ii gata. Cum sa spun, pe cat ma doare pe mine, pe atat il doare si pe el. Ne doare pe toti odata. Stii cum? Pamantul aista e ca cum ar fi o tabla si suntem toti pe tabla aceea. Cand ne-o curentat, toti tipam, de la mic pan la mare. Dar atata va spun: trebuie sa ne pazim de luptatorii contra lui Dumnezeu!
12 septembrie 2007
Portretul viitorului Patriarh
ZIUA prezinta cele 12 cerinte pe care ar trebui sa le indeplineasca Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe in conceptia marilor duhovnici ai Romaniei
Viitorul Patriarh al Romaniei va fi ales maine, cu incepere de la ora 10. Membrii Sfantului Sinod si ai Colegiului Electoral Bisericesc vor purcede pe durata intregii zile, pana la orele serii, la alegerea noului Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane. Din zona CNSAS aflam ca agitatori anti-ortodocsi din Consiliu planuiesc sa ofere “pe surse” date compromitatoare, dar doar despre unii dintre candidati. Lupta surda din spatele scrutinului se anunta extrem de acuta, in contextul in care duhovnici ai Romaniei sunt gata sa conteste rezultatul votului daca acesta nu va fi insuflat de Sfantul Duh. Eventuale turbulente interne nu sunt excluse, afirma surse din interiorul Bisericii profunde.
Zi de veghe
O comunitate a crestin-ortodocsilor practicanti a anuntat ca va intra in veghe in ziua de miercuri si cheama toti crestinii cu sufletul curat sa vina sa se roage la Patriarhie si in bisericile si manastirile Romaniei. “Pentru slujirea, vrednicia si raspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre Mitropolitii, Arhiepiscopii si Episcopii eparhioti in functiune, cetateni romani, care s-au impus in constiinta Bisericii si a societatii prin viata curata, cultura teologica, demnitate eclesiala, zel misionar si simt gospodaresc”, ne transmite Patriarhia Romana printr-un comunicat, schitand sumar portretul viitorului Patriarh. Un proiect jurnalistic de exceptie – “Mari Duhovnici” realizat de Realitatea TV -, ne-a permis sa dezvoltam acest subiect. Opt dintre marii duhovnici ai Romaniei au raspuns intrebarilor reporterilor televiziunii Realitatea TV legate de profilul moral si spiritual cat si de provocarile si responsabilitatile viitorului Patriarh. In acelasi timp, o suma de intelectuali crestini au fost chestionati asupra acelorasi aspecte.
Din aceasta lucrare jurnalistica s-au desprins 12 puncte sintetizate pe care vi le prezentam pentru a creiona portretul obiectiv al Patriarhului de care avem nevoie.
1. Sa fie convins ca Ortodoxia, etern actuala, detine integral adevarul de credinta si toate parghiile necesare mantuirii; sa nu distruga caracterul specific al Ortodoxiei prin compromisuri dogmatice.
2. Sa fie pilda vie, darza si marturisitoare a dreptei credinte, asa cum au lasat-o Sfintii Apostoli in fata paganilor, dorindu-si sincer ca si acestia sa descopere in Hristos pe Dumnezeul cel Viu si pe adevaratul Mesia.
3. Sa intruchipeze plenar monahismul, sa-i iubeasca si sa-i pretuiasca dupa cuviinta pe monahii nevoitori, rugatori si veghetori ai temeiurilor si randuielilor traditionale.
4. Sa aiba duhovnic pe masura si sa asculte de el cu smerenia cuvenita.
5. Sa tina la primatul celor duhovnicesti, dar sa aiba si un larg orizont cultural, fiind capabil sa raspunda ferm si adecvat tuturor provocarilor lumii de azi.
6. Sa aiba priceperea sa se inconjoare de sfetnici buni, integri in credinta si in fapte, si sa se fereasca de oportunisti si de lingusitori sau chiar de infractori in sutana.
7. Sa manifeste deschidere parinteasca spre eforturile constructive ale laicatului ortodox, sa mobilizeze cu intelepciune energiile intelectualitatii crestine si sa aiba o grija aparte fata de potentialitatile creatoare si slujitoare ale tinerei generatii.
8. Sa fie bland si drept, ca un parinte adevarat si ca un pastor de noroade, asemenea lui Moise, despre care s-a scris ca a fost cel mai bland dintre pamanteni, dar a reusit datorita darzeniei lui si spiritului de dreptate (dreptatea lui Dumnezeu, nu dreptatea oamenilor!) sa-si conduca poporul prin pustie, spre tara Fagaduintei.
9. Blandetea lui sa se prefaca in asprime numai atunci cand Hristos este batjocorit (fie prin legi anticrestine, precum cele privitoare la homosexualitate sau avorturi, fie prin discursuri profanatoare, precum cel din piesa “Evanghelistii” a Alinei Mungiu-Pippidi).
10. Sa nu se foloseasca in nici un fel de puterea lumeasca pentru a ajunge Patriarh si sa nu accepte nici o forma de ideologizare a religiei, dand Cezarului cele ale Cezarului numai in masura in care si Cezarul da lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
11. Sa nu fie santajabil nici prin trecutul sau, nici prin legaturi prezente cu organizatii oculte parabisericesti si ostile crestinismului ortodox sau idealurilor nationale impletite cu credinta.
12. Sa aiba caracterul si taria ca, in cazul in care varsta sau slabiciunile trupesti l-ar face neputincios, sa se retraga de bunavoie la o manastire, unde, ingrijit cu dragoste si respect, sa-si astepte in pacea rugaciunii stramutarea la cele vesnice, dupa cum avea de gand si Prea Fericitul Adormit intru Domnul, Parintele Patriarh Teoctist, care va urmari din ceruri alegerea succesorului sau de drept.
Oamenii Mitropolitului Moldovei vor controla votul
Fostul informator al Securitatii Nicolae Corneanu al Banatului (foto) prezideaza sedinta de alegere a noului Patriarh. Secretarul Sfantului Sinod este Vicentiu Ploiesteanu iar mai micul Paisie Lugojanul asigura secretariatul sedintei.
Alegerea Patriarhului este stipulata in articolele 129 si 130 din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, dupa cum ne transmite Biroul de Presa al BOR. Sedinta extraordinara a Sfantului Sinod pentru desemnarea candidatilor la scaunul Patriarhal va incepe joi, la ora 10.00 si se va derula pana la orele serii. In deschiderea sedintei extraordinare, Loctiitorul de Patriarh – IPS Daniel Ciobotea – il invita pe secretarul Sfantului Sinod sa faca apelul nominal. Secretarul Sfantului Sinod este Vicarul Vicentiu Ploiesteanul, considerat pe aceeasi linie parabisericeasca cu Daniel Ciobotea si, totodata, cel care l-a convins pe PF Patriarh Teoctist sa se opereze de prostata in regim de urgenta la dr Ioanel Sinescu, interventie care i-a cauzat moartea. PS Vicentiu face cunoscut faptul ca desemnarea candidatilor se face prin vot secret. In aceasta situatie, Sfantul Sinod este legal constituit cu prezenta a doua treimi din membrii sai si hotaraste cu votul majoritatii, adica jumatate plus unu din membrii prezenti, informeaza Patriarhia. In continuare, Loctiitorul de Patriarh anunta numele ierarhului celui mai vechi in hirotonie care va prelua conducerea sedintei, invitandu-l sa o prezideze. Acesta este IPS Nicolae Corneanu al Banatului, ierarhul care l-a creat pe Daniel Ciobotea, cel mai avid informator al Securitatii din cadrul Bisericii; a lasat in urma zeci de volume de turnatorii de-a lungul zecilor de ani de informator. Recent, dupa ce masonul Sorin Frunzaverde a afirmat ca IPS Daniel al Moldovei este viitorul Patraiarh, si Nicolae Corneanu s-a antepronuntat, declarand fatis ca il sustine pe fostul sau invatacel. Secretar de sedinta este Episcopul-vicar sau Arhiereul-vicar cu cea mai noua hirotonie. Acesta este Paisie Lugojanul, tot din ograda lui Nicolae al Banatului. Impreuna cu doi asistenti alesi de presedinte – deci de Corneanu – cei patru alcatuiesc Biroul. Aceasta situatie a fost sesizata de unii membri ai Sfantului Sinod si ai Colegiului Electoral Bisericesc drept neconcorda cu cerintele necesare.
Devine primul candidat desemnat pentru alegerea in slujirea de Patriarh cel care a obtinut majoritatea, adica jumatate plus unu din numarul voturilor valabil exprimate. Pentru al doilea candidat se organizeaza, in aceeasi sedinta, fara pauza, un nou scrutin, la care participa primii trei candidati in ordinea numarului de voturi obtinute la votarea precedenta. Devine al doilea candidat cel care a obtinut majoritatea. In caz de paritate, decid sortii. Pentru al treilea candidat se organizeaza, in aceeasi sedinta, fara pauza, un nou scrutin, la care participa primii trei candidati in ordinea numarului de voturi obtinut la votarea precedenta. Presedintele anunta rezultatul votarii, dupa care ii preda presedintia Loctiitorului de Patriarh. Dupa desemnarea celor trei candidati, incepand cu ora 17.00, are loc sedinta Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh. Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane devine candidatul care a obtinut majoritatea, adica jumatate plus unu din numarul voturilor exprimate. Actele alegerii se inainteaza Sfantului Sinod in vederea examinarii canonice si a validarii alegerii. Detalii asupra procedurii exacte in ziarul nostru de maine.
Parastasul lui Teoctist sabotat de Vicentiu
Vineri, 7 septembrie, s-au implinit 40 de zile de la moartea subita a PF Patriarh Teoctist, petrecuta in conditii ramase inca neelucidate. Familia Patriarhului s-a infatisat la Patriarhie pentru a se savarsi parastasul cuvenit pentru Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, conform credintei ortodoxe. La Catedrala Patriarhala insa, nu se afla nici un ierarh care sa tina slujba, vicarul Vicentiu fiind ocupat cu inventarierea bunurilor din cabinetul patriarhal. Intr-un tarziu a fost lasat sa vina PS Varsanufie, care a sustinut slujba impreuna cu foarte putinii apropiati ai Parintelui Teoctist. Astazi, in schimb, dupa ora 12.00 va avea loc un alt parastas, “oficial”, desi nu este la termen, sustinut de IPS Daniel al Moldovei si la care sunt invitate toate televiziunile din Romania, cu o zi inainte de alegerile pentru noul Patriarh.
Prelatii lui Streza impotriva duhovnicilor Romaniei
In timp ce presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso milita de la tribuna Marii Adunari Ecumenice de la Sibiu pentru libertatea religioasa a noii Europe, in piata din fata Catedralei Metropolitane politisti in civil incalcau libertatea de expresie cu bocancii. Vineri seara, o tanara de 20 de ani a fost agresata de “organele” legii in plina strada pentru ca oferea CD-uri cu mari duhovnici ai Romaniei. Printre acestia, parintii Cleopa, Ionichie Balan, Arsenie Papacioc, Gheorghe Calciu, Arsenie Boca, exprimandu-se despre ecumenism. Invataturile marilor duhovnici ai Romaniei nu au fost insa pe placul subalternilor Mitropolitului Laurentiu Streza, doi preoti ai Catedralei asmutind cinci haidamaci pe tanara credincioasa. Motivatia vocalizata a fost ca IPS Daniel si PS Streza sunt ecumenisti si nu suporta alte manifestari. Calvarul tinerei a durat mai multe ore, pana la 21.30, cand a fost eliberata, numai dupa ce colegii ei au alertat presa si acestia au inceput sa se intereseze despre incident.
Amprentata la politie
Este de subliniat ca cei cinci politisti in civil nu s-au legitimat nici o clipa in fata tinerei agresate, pe care au perchezitionat-o si interogat-o pret de o ora si jumatate in spatele Catedralei dupa care, pretextand ca trebuie sa-i verifice identitatea, desi nu comisese nici o ilegalitate, au transporta-o cu forta la Inspectoratul Judetean de Politie din strada Revolutiei, unde se afla comandamentul pentru Adunarea Ecumenica. Interogatoriul a continuat aici, politista Lenuta Neagu solicitandu-i tinerei sa dea o declaratie amanuntita despre tot ce a facut in Sibiu in ziua respectiva si ce “legaturi” mai are. A urmat amprentarea si fotografierea sa fata-profil. Reporterii ZIUA au solicitat amanunte reprezentantilor Inspectoratului Judetean de Politie inca de vineri seara. Intr-o prima instanta, atat sub Comisarul Lucian Muntean cat si purtatorul de cuvant, sub Inspector Luciana Baltes, au declarat senini ca “pe raza de actiune a municipiului” nu s-a inregistrat nici un incident de acest gen. Ieri insa, cei doi au recunoscut ca de fapt ar fi fost retinuta o persoana dar pentru… cercetari privind identitatea sa. Reprezentantii Politiei Sibiu citati mai sus au negat ca tanara ar fi fost fotografiata si amprentata, uitand si sa mentioneze ca a fost initial retinuta la Catedrala in urma denunturilor calomnioase ale unor preoti certati cu duhovnicia. Cert este insa ca tanara a iesit la 21.30 din Inspectorat inca murdara de cerneala pe maini. Avocatii consultati de ZIUA considera ca politisti se fac vinovati de abuz in serviciu, intimidare si incalcarea libertatii de expresie.
Lupta de maine pentru Patriarhie se va da intre Mitropolitul Ardealului si cel al Moldovei
Cei doi candidati
Imediat dupa moartea PF Patriarh Teoctist s-au distins in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane doua figuri puternice antagonice, capabile sa candideze la inalta demnitate. IPS Daniel Ciobotea a fost ales loctiitor al Patriarhului, intentionand sa pastreze acest post si in urma alegerilor care vor avea loc maine. Mitropolitul Daniel Ciobotea manifesta o aplecare catre ecumenism probabil datorita indelungatilor ani petrecuti peste hotare inainte de 1989. IPS Bartolomeu Anania, fost detinut politic intre 1958-1964, a declarat initial ca nu doreste sa candideze la demnitatea de Patriarh al BOR. Insa in urma unui apel semnat de 112 de intelectuali dintre care multi fosti detinuti politici, Bartolomeu Anania a declarat ca daca i se va cere sa fie Patriarh va accepta.
Daniel Ciobotea
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si actual loctiitor al Patriarhului Romaniei, pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, s-a nascut pe 22 iulie 1951 in satul Dobresti, comuna Bara, judetul Timis.
Este licentiat in teologie la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974). In perioada anilor 1974-1976 frecventeaza cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, isi continua studiile in strainatate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestanta a Universitatii de stiinte Umane din Strasbourg (Franta) si doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolica (Germania).
La 15 iunie 1979 isi sustine teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestanta din Strasbourg, intitulata: “Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Din anul 1980 a activat ca lector la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia (in perioada 1986-1988 fiind si director adjunct), fiind si profesor asociat la Geneva si Fribourg (Elvetia), participand la numeroase intruniri cu caracter ecumenist peste hotare. La 6 august 1987 intra in viata monahala la Manastirea Sihastria cu numele Daniel.
In perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic. In paralel, detine functia de conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar din Bucuresti. In ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost presedintele Grupului de Reflectie pentru innoirea Biserici.
La 1 martie 1990, este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, in rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit intru arhiereu in Catedrala din Timisoara la 4 martie 1990.
La 1 iulie 1990 este inscaunat ca arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
Bartolomeu Anania
Mitropolitul Ardealului de Nord si Crisanei, pe numele de mirean Valeriu Anania, s-a nascut la 18 martie 1921 in comuna Glavile, judetul Valcea. In perioada in care a fost la Facultatea de Medicina din Cluj a condus greva studenteasca motiv pentru care autoritatile comuniste l-au exmatriculat. Si-a continuat studiile la “Facultatea de Teologie” din Bucuresti si la “Academia Andreiana” din Sibiu, obtinand licenta in 1948. La 2 februarie 1942 s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti, dandu-i-se numele de Bartolomeu.
In anul 1958 a fost din nou arestat, pentru activitate legionara inainte de 23 august 1944. A fost condamnat de catre Tribunalul Militar Ploiesti la 20 de ani de munca silnica pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Si-a ispasit pedeapsa in inchisoarea de la Aiud la sectia “politici”, fiind eliberat in 1964 in urma decretului de amnistie generala. BOR l-a trimis in 1966 in SUA unde a indeplinit mai multe functii in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane de aici. Reintors in tara, este director al Institutului Biblic si de Misiune al BOR, intre anii 1976-1982. In 1982 se va retrage la Manastirea Varatec, pentru a se dedica scrisului. In primavara anului 1990, Prea Cuviosul Arhimandrit Bartolomeu Anania a facut parte din Grupul de Reflectie pentru innoirea Bisericii. La 21 ianuarie 1993 a fost ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. Pe 2 martie 2006, Sfantul Sinod l-a ridicat la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Intre 1982 si 1993 Bartolomeu Anania a realizat diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi la Manastire Varatec, Bilbie care a fost tiparita in anul 2001.
A debutat in publicistica in anul in anul 1936 la revista “Vremea”, din acest an desfasurand o bogata activitate literar culturala, materializata in mii de articole si zeci de volume de poezie, teatru, eseistica.
Lui Bartolomeu Anania i s-a solicitat de catre 112 intelectuali, dintre care multi fosti detinuti politici sa candideze la demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
SA nu tacem in fata raului
“Toti tac in fata lui Antihrist. Si de ce tacem toti? Oare aceasta sa fie libertatea pe care o visam, pe care ne-o promite Dumnezeu si pentru care au murit tinerii neamului nostru? Nu! Niciodata!” – Ioanichie BAlan
Sa ne pazim de anti-crestini
E multa dusmanie si de asta Duhul Sfant s-ar putea sa ne lase. Dar atata va spun: trebuie sa ne pazim de luptatori contra lui Dumnezeu! – Parintele isihastru Proclu
11 septembrie 2007
Buba nu este nici la Moscova, nici la Chisinau
Administratia infestata de la Bucuresti a facut jocul Moscovei pentru lung timp, iar cea de azi, pe langa incapacitatea proprie, se confrunta si cu zecile de cartite aflate in pozitii-cheie.
Ca artizani ai politicii imperiale rusesti, strategii Moscovei sunt geniali. Planurile lor se aplica pe suta de ani, aproape la minut. Situatia actuala a Rasaritului Romanesc fracturat de tara este elocventa. In 1924, pe vremea Romaniei naturale, este creata Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, la est de Nistru, cu scopul de a acapara in viitor Basarabia. “Autonomia” se intinde apoi pana la Prut cu forta tancurilor Armatei Rosii si a intelegerii secrete dintre Rusia si Germania. Dupa 1944, diabolicele minti de la Moscova impart teritoriul rapit in trei bucati, dintre care doua – Basarabia de sud si nordul Bucovinei – sunt oferite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, pentru ca Romaniei mici sa-i fie de doua ori mai greu sa se reintregeasca. Apoi, dupa ocuparea Tinutului Herta, in 1948, Moscova fura si Insula Serpilor, punct strategic in Marea Neagra si la Gurile Dunarii. Dupa 80 de ani, creatia artificiala sovietica de la Nistru continua sa dea de furca Europei dodoloate si – de cand americanii au granita cu rusii pe Marea Neagra -, si Statelor Unite.
Astazi, executantii de la Kiev sau Chisinau ai politicii Moscovei isi fac treaba cu aceeasi constiinciozitate. Desi nu sunt prea luminati la cap, reusesc sa angreneze, pe teren, rotitele imensei masinarii de razboi – economic, politic, diplomatic, informational, armat – a Rusiei. Problema nu sunt ei. Ci Bucurestiul. Slabiciunile Romaniei permit pigmeilor din Ucraina si asa-zisa Moldova sa atace la baioneta, de cele mai multe ori sub centura sau pe la spate.
De 17 ani de zile, nici un oficial roman nu s-a gandit sa ceara mintilor stralucite ale acestei tari sa creeze o strategie pe termen lung pentru repararea nedreptatilor istoriei Rasaritului Romanesc. Fie ca vorbim de Basarabia, de Bucovina, de Tinutul Herta sau de Insula Serpilor. Administratia infestata de la Bucuresti a facut jocul Moscovei pentru lung timp, iar cea de azi, pe langa incapacitatea proprie, se confrunta si cu zecile de cartite aflate in pozitii-cheie.
Am intrebat recent un fost inalt responsabil cu securitatea Romaniei cum se explica faptul ca, in aceasta perioada de 17 ani, serviciile romanesti, aflate pe frontul rasaritean al NATO cu spatiul CSI, nu au reusit sa depisteze decat trei presupusi spioni: un turc amarat, un bulgar cioflingar si un ungur parvenit, ramasi oricum nedovediti. Raspunsul a fost frapant: pentru ca agentii dusmani sunt la varf: in politica, administratie, servicii de informatii, societatea civila. Cum sa se auto-deconspire? Eu nu pot sa stiu acest lucru, dar, ca ziarist, nu pot nici sa nu constat ca, in 17 ani, nu am intalnit macar un singur oficial care sa-si dedice intreaga sa fiinta si avere unei cauze nationale. Cum ar fi dreptatea istorica pentru romanii nenorociti de URSS. Dimpotriva.
De exemplu, la atacul continuu si profesionist al Moscovei, via Kiev-Chisinau, Bucurestiul raspunde ca un fatalau cu un avorton de lege a cetateniei si o schelalaiala pentru Insula Serpilor, teritoriu romanesc furat pe sub mana si care, dupa dezintegrarea URSS, trebuia solicitat automat la Haga. Sau infipt direct steagul Romaniei in varful stancii.
Daca vrem ca Bucurestiul sa devina un partener de dialog egal si al Moscovei, si al Bruxelles-ului, cel putin la nivelul inteligentei strategice, maine, Legea cetateniei ar trebui sa contina un singur articol: 1. Este pe deplin recunoscuta cetatenia romana in fata oricarei Instante Judecatoresti din Romania, prin acte doveditoare, a tuturor acelor persoane care la data de 28 iunie 1940 aveau cetatenia romana, precum si a acelora nascute din parinti care la data respectiva aveau domiciliul pe teritoriul Regatului Romaniei, ori erau oficianti ai serviciilor publice sau erau inrolate in Armata Regala a Romaniei si au cazut prizoniere in captivitatea inamicului.
Punct.
8 septembrie 2007
The problem is neither in Moscow nor in Chisinau
As makers of the Russian imperialist policy, Moscow’s strategists are geniuses. Their plans are on 100 years and they are put to work at once. The present state of the Romanian East, now separated from the country, is illustrative of it. In 1924, when Romania still had its natural territory, on the east side of the Dnister River they established the Autonomous Socialist Soviet Moldovan Republic in order to grab Basarabia in the future. “Autonomy” was presently stretched to reach the Prut River, with help from the Red Army cannons and from the secret agreement between Russia and Germany. After 1944, the malefic Moscow minds divided the confiscated territory in three pieces and offered two of them, southern Basarabia and northern Bucovina, to the Socialist Soviet Republic of Ukraine, so that it would be two times more difficult for smaller Romania to become a whole again. Later on, in 1948, after the Hertza County had been occupied, Insula Serpilor (Snakes Island), a strategic point in the Black Sea and at the Danube mouth, was grabbed. 80 years after its making, the Soviet artificial invention at the Dniester River is still a pain in Europe’s neck. There is also the fact that there is an US-Russian border on the Black Sea, which makes this be a pain in the US neck too.
The Kiev and Chishinau servants of the Moscow policy are now as diligent as before. Although not really broad-minded, they manage to put together the wheels of Russia’s huge war machine, which is economic, political, diplomatic, informational and military. But these servants are not the problem. Bucharest is the problem. Romania’s weaknesses allow the pigmies in Ukraine and the so-called Moldovan Republic to attack, most of the times under the belt or from behind.
In 17 years no Romanian official has thought about asking this country’s brilliant minds to elaborate a long-term strategy to settle the injustice suffered in the history of the Romanian East, in relation to Basarabia, Bucovina, the Hertza County or Insula Serpilor. The diseased Bucharest Administration played by Moscow’s rules for quite a time. Apart from being unskilled, the present Administration is faced with the lots of moles holding key positions.
I have recently asked an ex high official dealing with Romania’s security how come that, in these 17 years, the Romanian services on the Eastern side of the NATO and the ISC managed to detect just 3 alleged spies: one poor Turk, one Bulgarian amateur and an upstarted Hungarian, anyway not proved. The answer struck me: because the enemy agents are on top levels in politics, administration and intelligence services. How can they possibly unveil themselves? I can’t know this. But, as journalist, I can but mention that in 17 years I haven’t met one single official to dedicate his whole being and fortune to a national cause such as historical justice for the Romanians crippled by the USSR. On the contrary.
Bucharest has responded to the ceaseless and professional attack of Chishinau and Kiev by a flawed citizenship law and some mumbling on Insula Serpilor, a Romanian territory illegally grabbed. After the dismemberment of the USSR, authorities should have addressed Hague to get it back or they should have jabbed the Romanian flag on the top of the rock.
If we want Bucharest to became an equal partner of dialogue, of Moscow and Brussels, at least in terms of cleverness, the citizenship law should consist in one single article to mention the following: Any Romanian court is to guarantee full recognition of the Romanian citizenship of all the persons who had such citizenship in June 28, 1940, and also of those citizens with parents who at that time were inhabitants of the Romanian Kingdom’s territory, or people working for the public services or enrolled in Romania’s Royal Army and they fell prey to the enemy. Period.
8 septembrie 2007
Spionii Moscovei post-sovietice
Chiar in perioada de maxim declin a influentei Moscovei, spionajul rusesc a continuat sa fie un jucator redutabil pe frontul nevazut
Dezmembrat, rebotezat si – teoretic – desfiintat, KGB-ul nu a disparut nici o clipa de pe scena spionajului international. Nimic nu s-a pierdut in sirul de transformari si reforme din ultimii 16 ani. Generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche documenteaza aceste transformari in lucrarea lor, “Serviciile secrete ale Rusiei” – preluata integral in volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut recent la Editura “Semne” si coordonat de Victor Roncea. (Miruna MUNTEANU)
SVR – Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse
Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse (“Slujba Vnejnieznii Razvedki” – SVR) a fost prima componenta dezmembrata din KGB. La conducerea noului serviciu a fost numit, la sugestia lui Vadim Bakatin, academicianul Evgheni Primakov, director al Institutului de Orientalistica de pe langa Academia de Stiinte (o institutie care, in mod obiectiv, nu putea sa fi fost in afara sistemului spionajului extern al fostei URSS). In legatura cu aceasta, dr. Mark Galeoti in studiul sau asupra mostenitorilor KGB-ului aparut in Jane’s Intelligence Rewiew (“Special Report” nr. 19 din iulie 1998), noteaza urmatoarele: “Primakov este academician sovietic, specialist in problemele Orientului Mijlociu (…) fiind timp indelungat agent al PGU sub numele de cod <>”.
Efectivele puse sub comanda lui Primakov au fost, initial, de cca. 10.000 de ofiteri. S-a sustinut ca ele ar fi fost reduse cu o treime fata de cele ale spionajului KGB.In acelasi timp, seful grupului de consilieri ai SVR, generalul Vladimir Kiripicenco tinea sa asigure ca: “…nu am desfiintat structura si acolo unde ne aflam lucram ca inainte, ba chiar mai bine ca inainte, lucru care este posibil pentru ca SVR nu se ocupa de activitati cu caracter subversiv, ci doar de culegerea de informatii fara vreun amestec activ in treburile altor state”.La 27 aprilie 1994, Boris Eltin s-a intalnit la sediul SVR-ului de la Iasenovox, cu lucratorii aparatului de spionaj. Potrivit relatarilor Agentiei ITAR-TASS, Eltin s-a folosit de prilejul consfatuirii pentru a polemiza cu America afirmand ca “astazi este deosebit de important sa se faca diferenta intre parteneriat si incercarile de dominare, impunandu-ni-se hotararile altcuiva, care de mai multe ori contravin intereselor Rusiei. Toate acestea vor fi considerate de acum inainte ca inacceptabile”.In acelasi spirit, cateva luni mai tarziu, fostul sef al spionajului sovietic, generalul-locotenent in rezerva Leonid Scerbasin, parafrazand, avea sa declare: “Cu cat este mai slab statul, cu atat este mai necesar serviciul de informatii. Din pacate, astazi Rusia este un stat slab. Si, ca niciodata, ea are nevoie de un serviciu de informatii puternic, pentru a recunoaste din timp amenintarile la adresa intereselor ei nationale, care nu sunt putine…”In timp ce Boris Eltin polemiza cu America, SVR-ul tocmai finaliza recrutarea lui Harold James Nicholson, fost sef al rezidentei CIA din Romania intre anii 1990-1992.Intre 1994 si 1996, Nicholson a furnizat informatii in schimbul sumei de 300.000 de dolari, ceea ce evidentiaza ca rusii l-au platit aproape in aceleasi conditii ca pe Aldrich Ames (cca. 150.000 de dolari pe an, ceva mai mult decat dublul salariului primit de la CIA)Nicholson a fost chemat la patru intalniri, de fiecare data intr-o alta tara (India, Indonezia, Singapore si Elvetia). La 16 noiembrie 1996, el a fost arestat pe Aeroportul Dulles din Washington, in momentul in care trebuia sa se deplaseze la o intalnire in Elvetia. Asupra sa au fost gasite 10 filme si o discheta ce continea informatii strict secrete.In luna iunie 1997, Nicholson a fost condamnat de Tribunalul federal din orasul Alexandria la 23 de ani si sapte luni de inchisoare, avandu-se in vedere buna cooperare cu judecatorii. Altfel, el risca o condamnare pe viata.SVR si integrarea in Comunitatea Statelor IndependenteSVR-ul si Evgheni Primakov s-au lansat intr-o vehementa luare de pozitie impotriva fortelor care s-au opus reintegrarii fostelor republici in cadrul aceleiasi comunitati. Inainte chiar de a avea loc reuniunea sefilor de state din viitoarea CSI, programata initial pe 6 apoi pe 21 octombrie 1994, SVR -ul a facut public un document intitulat: “Rusia-CSI”, care isi propunea sa corecteze imaginea gresita pe care Occidentul si-o facuse in legatura cu intentiile Moscovei.
Evgheni Primakov a surprins prin interventia sa in numele serviciului de spionaj, in dezbaterile asupra CSI. El a afirmat ca perceptia negativa in strainatate a integrarii este de-a dreptul periculoasa, deoarece izolationistii, sustinuti de unele puteri straine, vor conduce la o instabilitate grava in zonele de turbulenta ale fostei URSS. Dimpotriva, reintegrarea si operatiunile de mentinere a pacii sunt solutiile dorite, Moscova afirmand, in mai multe randuri, ca frontierele CSI sunt cele ale Rusiei.Seful SVR-ului, Primakov, s-a pronuntat, de asemenea, pentru infiintarea unei zone economice unitare si de aparare a fortei Uniunii Sovietice.In legatura cu rolul noului serviciu de spionaj in politica externa a Rusiei, Primakov a subliniat faptul ca “Occidentul nu trebuie sa se orienteze spre o lume cu un singur pol, in care Rusia sa aiba rolul unei tari cu interese strict limitate”.Un studiu publicat de analistii SVR-ului in 1996 pleda pentru o refacere a fostei URSS, sub controlul Rusiei, pana in anul 2005.SVR-ul – obiective si preocupariOperatiunile speciale de informatii in CSI sunt strict controlate de GRU si SVR si subordonate unui astfel de interes strategic.SVR-ul a tinut sa dea asigurari ca si-a redus considerabil operatiunile externe, prioritatile sale devenind mult mai pragmatice, in sensul ca a renuntat la unele zone operationale continentale. Pentru sustinerea unei astfel de orientari s-a facut apel si la “tradatorul” Oleg Kalughin.
Oleg Kalughin, fost sef al Directiei de contrainformatii din KGB, a avut mai multe initiative personale de a face publice lucruri delicate din activitatea organizatiei, ajungand in situatia de a fi considerat de unii veterani ai KGB-ului drept un tradator. Din acest motiv, in 1990 Gorbaciov i-a retras gradul de general, pensia si cele 22 de decoratii, considerand ca actiunile sale lovesc in interesele Rusiei. Kalughin a devenit relativ repede un prosper om de afaceri, cu numeroase relatii in SUA. In 1992 el avea sa declare, intr-un interviu acordat postului CNN, ca in SUA nu se mai gasesc agenti ai spionajului sovietic, ei retragandu-se, unii din cauza varstei, iar altii “s-au raspandit care incotro”. Totodata, cea mai mare parte a agentilor sovietici, daca nu toti – afirma Kalughin – au fost demascati de agentii CIA, plasati in serviciile secrete sovietice.Adevarul spuselor lui Kalughin poate fi doar acela ca agentii in cauza nu mai apartineau formal de KGB, ci de Serviciul de Informatii Externe al Rusiei (SVR).Ca lucrurile stau asa o dovedeste interventia oficiala a Republicii Federale Germania, facuta la cateva luni dupa declaratia lui Kalughin, prin care Bernd Schimdbauer, coordonatorul serviciilor secrete germane din partea Cancelariei Federale, a reprosat Moscovei continuarea actiunilor de spionaj. Schmidbauer a avut, la Moscova, discutii cu Boris Eltin si Victor Baranikov, ministrul insarcinat cu problemele de securitate, rusii solicitand ca, in locul rezidentelor de spionaj, sa fie create rezidente oficiale, care sa primeasca informatii de la oficialitatile germane. Partea germana a acceptat propunerea, cu conditia ca “agentii deja stabiliti” sa fie in continuare “supravegheati”.
Cazul Oleg Krigonov
Pe acelasi fond, al asigurarilor linistitoare date de la Moscova, DST-ul anihileaza in Franta, in a doua jumatate a lunii octombrie 1992, o importanta retea de spionaj. Firele care au condus la aceasta afacere au venit dinspre MI-6, caruia colonelul rus Victor Otcenko, din rezidenta rusa de la Paris, si-a oferit serviciile. Otcenco s-a stabilit la Londra in vara anului 1992, dar colaborarea sa cu englezii dura de mai multi ani, perioada in care DST-ul a documentat activitatea intregii retele de spionaj. Reteaua spionajului rus a cuprins peste 20 de specialisti din domeniile stiintifice si ale apararii, fiind condusa de Oleg Krigonov, cadru superior de informatii, aflat la Paris sub acoperire diplomatica.Krigonov a fost ajutat de alti patru “diplomati”. Recrutarea agentilor s-a efectuat pe timpul studiilor universitare, iar colaborarea efectiva a inceput odata cu accesul celor in cauza la pozitii care le-au permis detinerea informatiilor ce priveau intreg sistemul de aparare al Frantei. Actiunea spionajului rus a fost extrem de rapida. Reteaua creata a devenit operationala in decurs de numai trei ani.Printre francezii arestati in iulie 1992 pentru spionaj si tradare in favoarea Rusiei s-au numarat Francisc Temperville, fizician atomist la Centrul de Energie Nucleara, un inginer de la Directia Generala a Armamentului, un specialist in radar de la Societatea Thompson, ingineri specialisti in telecomunicatiile prin satelit s.a.Reteaua belgianaAparitia noului serviciu rus de informatii externe a fost salutata de CIA prin sprijinul acordat contraspionajului belgian pentru arestarea mai multor militari si a unui ziarist flamand, constituiti intr-o retea a spionajului rus care a actionat in sectoarele sensibile de aparare ale Belgiei, ale NATO, precum si in zona flamanda.Perchezitiile efectuate au scos la iveala coduri secrete, aparate de emisie-receptie, fotografii si documente cuprinzand informatii care urmau a fi transmise la Moscova, ascunzatori si alte probe indubitabile.Contraspionajul belgian a actionat in baza unor informatii pe care americanii le-au primit de la un important “defector” rus, Vladimir Komopoliev, cadru superior al KGB-ului, aflat la Bruxelles sub acoperirea de prim secretar al Ambasadei Ruse si care s-a adresat CIA, pentru a obtine azil politic in Statele Unite. Komopoliev a mai ramas o perioada in cadrul ambasadei, sub controlul CIA, ajutand la probarea si demascarea activitatii retelei de spionaj. Ziaristul flamand implicat in aceasta operatiune de spionaj este Kindt Guido, nascut in 1935, expert in industria aeronautica, agent si al Mossad-ului. El si-a inceput activitatea de spionaj in favoarea rusilor in anul 1965, furnizandu-le informatii tehnico-stiintifice din domeniul tehnologiilor de comunicatii militare utilizate de SUA, Franta si Belgia. A fost arestat in aprilie 1992, iar o luna mai tarziu, ministrul belgian de Externe Willy Claes a confirmat invinuirile aduse. Un numar de patru cetateni rusi, legaturi ale ziaristului, intre care doi diplomati, au fost expulzati.La Paris a fost arestat un alt membru al retelei, Alain Brienne. Alti membri ai retelei au fost omul de afaceri Emile Eliard si Francois Collared, manager la “Union Chimique Belge”.
Operatiunea “LUCI”
Josef Karkorwsky, fost sef al Sectiei pentru apararea secretelor si a securitatii industriale din Oficiul Federal pentru Apararea Constitutiei, ulterior director executiv al “Societatii pentru Securitatea Industriei”, a recunoscut existenta unei operatiuni speciale, sub numele de cod “LUCI”, care a avut ca obiectiv crearea conditiilor de actiune a serviciilor ruse in Germania dupa reunificare.Operatiunea “Luci” a fost sustinuta de aproximativ 20 de fosti ofiteri ai KGB-ului si GRU.In septembrie 1992, colonelul Victor Sedev, ofiter GRU, a fost condamnat la trei ani de inchisoare pentru spionaj in Germania. El incercase sa-l recruteze pe politistul Ditmar B. din Wernigerode.Rechizitoriul procurorului Harald Reiter din Karlsuhe a pus in evidenta ca, in mod indubitabil, serviciile secrete ale Rusiei si-au extins si intensificat activitatea in Germania, obiectivele ramanand aceleasi: culegerea de informatii despre partidele politice si furtul de tehnologie; penetrarea NATO si a Bundeswehr-ului. Se subliniaza, insa, ca “noii agenti” au abandonat metodele brutale ale KGB-ului, deoarece relatiile dintre Bonn si Moscova nu trebuie afectate de agresivitatea spionajului.Un alt politist, Eckard K., alias “Peter Gorth”, din Hamburg, a fost condamnat la cinci ani si trei luni inchisoare, pentru faptul de a le fi predat rusilor, in schimbul a 16.000 DM, documente privind transmisiile radio, urmarirea teroristilor si altele, mult mai importante, referitoare la securitatea statului.Oficiul Federal pentru Apararea Constitutiei a constatat o implicare tot mai evidenta si mai calificata a serviciilor secrete ruse in domeniul economic. Daca anterior se stia ca se uzeaza, de regula, de acoperirea diplomatica sau consulara, mai nou se actiona prin intermediul firmelor de afaceri cu obiect de activitate ideal pentru spionaj – prospectarea pietelor sau evaluarea patentelor, dandu-se o aura de legalitate unui spionaj practicat pe fata.Potrivit unui raport al Oficiului Federal pentru Apararea Constitutiei, in Germania activau in 1998 cel putin 200 de agenti rusi in domeniul spionajului economic. Alte surse mai indica un numar de circa 3250 de agenti rusi in SUA, 29 in Anglia (domeniul bazelor de date financiare si bancare) si 80 in Austria, sub acoperiea firmelor comerciale.Spionajul extern, in subordinea presedinteluiViaceslav Trubnikov, director al SVR dupa Evgheni Primakov, avea sa spuna ca: “spionajul este un instrument cat se poate de sensibil, iar reformele si perturbarile interne sunt cat se poate de contraindicate. Nici un serviciu, inclusiv SVR, nu este interesat sa manifeste o transparenta excesiva in problemele cu adevarat secrete ale functiei sale”.Anii 1995-1996 s-au caracterizat printr-o actiune globala a SVR-ului de revigorare a resurselor fostului KGB. Germania, Marea Britanie si Israelul au facut publice mai multe operatiuni ale spionajului rus, criticand intensificarea acestuia. Germania acuza, intre altele, interceptarea telecomunicatiilor, a sistemelor informative si accesul in bazele de date. Succesorul lui Evgheni Primakov, generalul colonel Viaceslav Trubnikov, realizand cu cel dintai un “formidable team” in sedintele Consiliului Securitatii Rusiei, a determinat decizia politica privind afirmarea unui nou rol al SVR-ului si, implicit, a Rusiei in regiunea Asia-Pacific, adica tocmai acolo de unde doi ani mai tarziu aveau sa izbucneasca semnele unei crize economice ale carei valuri au ajuns pana pe tarmurile celor doua Americi. Trubnikov este si el un specialist in problemele asiatice, fiind si un fluent vorbitor al limbilor hindi si engleza.Odata cu aducerea lui Trubnikov la conducerea SVR-ului, Legea nr.5 din 1996 pentru informatiile externe avea sa puna serviciul exclusiv in subordinea presedintelui Federatiei Ruse. De asemenea, un apropiat al presedintelui l-a secondat pe Trubnikov, Viktor Yerin, fost ministru de Interne, a devenit adjunct al directorului SVR. Concomitent, un fost director al SVR, Grigorii Rapota a fost transferat la Administratia Prezidentiala ca responsabil cu probleme de securitate internationala.
8 septembrie 2007
CNSAS, marioneta in alegerea Patriarhului
BOR considera ca in spatele actiunilor Consiliului si a informatiilor pe care membrii acestuia le plaseaza in mass-media se ascund sforarii anti-ortodocsi
De la inceputul lunii august, practic odata cu moartea Patriarhului Teoctist, a fost lansat un atac de anvergura impotriva institutiei care se bucura de cea mai mare incredere din partea natiunii, Biserica Ortodoxa Romana. Un atac care merge pe linia trasata de Comisia prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu – Raportul “final”, punctul de start al campaniei anti-ortodoxe, in care sunt ponegriti la gramada Intaistatatorii Bisericii Ortodoxe. Printr-o luare de pozitie oficiala impotriva atitudinii unor membri ai CNSAS, Biserica a anuntat ca nu mai tolereaza astfel de atacuri.
Agentii acestei campanii de defaimare a Bisericii sunt aceeasi de dinainte de 1989, dezvaluie prelatii ortodocsi pentru ZIUA. Multi dintre cei care au incercat sa dea lovitura de Palat din ianuarie 1990 au asteptat timp de 17 ani pentru a prelua fraiele Bisericii nationale, marturisesc ierarhi apropiati regretatului Patriarh Teoctist. Astazi, legaturile lor cu protagonistii atacului ies la iveala prin intermediul unor jurnalisti serviti ilegal cu documente masluite si fragmente de informatii de pretinsi istorici si cercetatori din CNSAS, din Comisia Tismaneanu si din Arhivele Nationale. Persoanele in cauza au un singur numitor comun, releva oamenii Bisericii: sunt anti-ortodocsi. Printr-un comunicat de presa extrem de precis, Biserica Ortodoxa Romana afirma ca “este evident faptul ca aceasta campanie impotriva clericilor ortodocsi are ca scop umilirea Bisericii”. “In consecinta, o astfel de atitudine a CNSAS, care poate fi considerata o forma de presiune la adresa Bisericii, explica de ce clericii ortodocsi nu raspund solicitarii CNSAS atata vreme cat exista suficiente motive de indoiala fata de capacitatea acestei institutii de a se pronunta in mod obiectiv asupra trecutului Bisericii din timpul comunismului”, afirma BOR cu privire la decizia IPS Bartolomeu Anania de a nu se prezenta la “somatia” intempestiva. CNSAS ramane un for cu multe bube in cap, de la infiintare pana azi, daca ar fi sa cercetam dosarele reale ale unor fosti si actuali membri ai Colegiului, care sunt si cei mai vehementi “justitiari” anti-ortodoxie. “Ca fost detinut politic, refuz sa cred ca “invitatia” CNSAS, care, practic, il someaza pe un om cu numeroase raspunderi publice sa se prezinte de urgenta pentru “audiere” la data precisa si ora fixa, poarta in ea rezonanta sinistrelor vremi cand puteam fi scos din celula oricand, ziua sau noaptea, si purtat prin bezna ochelarilor negri spre a fi audiat de catre anchetatorii Securitatii”, declara Mitropolitul Clujului. In acest context complicat apar peste noapte si noi zvonuri privind posibilii candidati si jocurile de culise de pe Dealul Patriarhiei. Pentru sustinerea sa, Daniel al Moldovei, actualul loctiitor al Patriarhului, se spune ca ar fi promis multe. Cum ar fi: actualului Vicar Patriarhal Vicentiu Ploiesteanul i-ar fi promis Oltenia, amicului sau Laurentiu Streza, de la Sibiu, scaunul Moldovei, lui Serafim al Germaniei, scaunul lui Streza si lui Sofronie de la Oradea scaunul lui Bartolomeu, pentru care se doreste stingerea sa din viata cat mai curand, din moment ce se fac astfel de planuri. Nu se stie ce se va intampla cu preferatul Patriarhului Teoctist, IPS Teofan, un prelat profund induhovnicit.
Iesit ca un nou “iepuras” aruncat in calea lupilor din presa, dupa “propunerea Teofan”, este si IPS Iosif, actualul Arhiepiscop si Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale. IPS Iosif este un ierarh tanar si studios. Nascut la data de 19 februarie 1966, IPS Iosif a absolvit Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” din Sibiu in 1993, urmand ulterior un program de doctorat in cadrul Institutului de Teologie Ortodoxa “Sfantul Serghie” din Paris. La 29 noiembrie 1997, Adunarea electorala a Arhiepiscopiei Europei Occidentale si Meridionale l-a ales Arhiepiscop. Zvonurile din ce in ce mai insistente parvenite redactiei vorbesc de o posibila lucratura profesionista de care vectorii anti-BOR din CNSAS si Comisia Tismaneanu nu sunt deloc straini.
“Se incearca tulburarea alegerii Patriarhului”
Purtatorul de cuvant al BOR, parintele Constantin Stoica, explica motivele campaniei anti-ortodoxe
In ultima perioada asistam la evolutia unei campanii concertate de terfelire a imaginii Bisericii Ortodoxe Romane, intr-o noua incercare de surpare a acestei institutii fundamentale a natiunii. Ce parere aveti?
Constatam faptul ca de mai bine de o luna de zile exista o campanie sustinuta si de unii membri ai Colegiului CNSAS – prin lansarea in mass-media a unei serii de acuzatii nedovedite pana in acest moment la adresa unor clerici ai Bisericii noastre trecuti la Domnul si care nu se mai pot apara -, dar in egala masura si la adresa ierarhiei ortodoxe din acest moment. Or acest lucru mi se pare cu totul si cu totul nefiresc, pentru ca in orice societate normala orice acuzatie care nu este probata se numeste calomnie. Dincolo de faptul ca toate acele materiale de presa si cel referitor la Mitropolitul Antonie si cel referitor la Patriarhul Iustin exista niste probleme cu incalcarea legislatiei in vigoare.
Intr-adevar, si CNSAS a incalcat legea si Dorin Dobrincu de la Arhivele Nationale (fost membru al Comisiei Tismananeanu), si Cristian Vasile (secretar al Comisiei Tismaneanu) care sustina ca a vazut un document intern al SRI si a relatat despre el incalcand Legea Sigurantei Nationale, si fara a oferi proba. Aveti de gand sa faceti ceva pe cale legala?
Familiile respectivelor personalitati se vor autosesiza, cea a Mitropolitului Antonie a facut deja acest lucru. Trist este faptul ca delatiuni demult demontate de istoricii acestei tari cum sunt cele doua la adresa Parintelui Patriarh Teoctist, iata am constatat cu surprindere ca in aceasta perioada ele au fost readuse in discutie. Si din aceasta perspectiva trebuie sa salutam declaratia domnului Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Roman de Presa, care cu foarta multa luciditate a apreciat ca aceste delatiuni ar trebui supuse analizei istorice, fapt care in cazul de fata s-a petrecut in urma cu mai bine de 7-8 ani de zile si imensa majoritate a istoricilor au ajuns la concluzia ca sunt simple delatiuni.
Ce se intampla cu acel Raport alcatuit de Biserica pentru a demonta minciunile din Raportul Tismaneanu?
Urma sa fie publicat la inceputul lunii august. Din nefericire Parintele Patriarh Teoctist s-a trecut la Domnul. Probabil ca in toamna acestui an va fi facut public dupa ce Biserica isi va alege noul Patriarh si lucrurile vor intra in normalitate.
Veti cere presedintelui Traian Basescu sa modifice acel capitol din Raport?
E prematur deocamdata… El va fi prezentat Sfantului Sinod si Sfantul Sinod va decide ce este de facut.
Totusi care credeti ca este miza acestui atac de care pomeneati?
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane considera ca in aceasta perioada premergatoare datei alegerii viitorului Patriarh se incearca sa se creeze o presiune, sa se tulbure alegerea noului Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane. Si prin modalitatea de lucru a CNSAS si prin etica procedurala discutabila sa se lase aceasta impresie, ca verificarile clericilor la CNSAS sunt absolute legale. Dar aceasta se face in preajma alegerii noului Patriarh, ceea ce este si ilegal si imoral pentru ca CNSAS nu are dreptul sa se amestece in verificari in legatura cu alegerea noului Patriarh. Poate sa faca verificari privind clericii ortodocsi conform legii si cu etica procedurala care este una foarte exacta. Ori acest lucru constatam cu stupoare ca nu se intampla.
Apel catre Parintele Bartolomeu Anania
Inalt Preasfintia Voastra,
Pentru a continua lucrarea inceputa pe pamant de catre Prea Fericitului Adormit intru Domnul, Patriarhul Romaniei Teoctist, intru mantuirea neamului romanesc, autorii acestei scrisori, care este si un apel, Va cer cu respect si afectiune sa “candidati” la demnitatea de Patriarh al Romaniei.
Am pus intre semnele citarii cuvantul “candidati” intrucat inalt Preasfintia Voastra nu a candidat niciodata la vreun scaun arhieresc. stim cu totii ca in iarna anului 1993 Ardealul ortodox, implicit Sfantul Sinod, V-au chemat sa primiti a fi Arhiepiscop al Clujului. Problema era sa nu refuzati alegerea. Va aflati pe atunci la Varatec, cand Adunarea Nationala Bisericeasca V-a ales Arhiereu al Clujului. Asa cum stim, pe atunci nu exista o candidatura publica la vrednicia de ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Doisprezece ani mai tarziu, acelasi Ardeal ortodox Va chema in fruntea nou infiintatei Mitropolii a Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Ati acceptat demnitatea de Mitropolit dupa ce ati fost Mitropolit de facto al Transilvaniei, vreme de aproape un deceniu, data fiind boala care se abatuse asupra Mitropolitului Antonie.
Noi, cei care semnam acest apel, Va rugam sa primiti a “candida” si de data aceasta la demnitatea de Patriarh al Romaniei. Asa cum in anul 1993, respectiv in anul 2005, Va vroia Ardealul ortodox – clerul si poporul Lui Dumnezeu din Transilvania -, de data aceasta afirmam cu toata raspunderea ca tara Va vrea Patriarh. Pentru a Va folosi propriile cuvinte, putem spune ca tara il vrea din nou “sub drapel pe batranul ostas”. Marturisim ca exista un curent national pro-Anania in vederea Patriarhatului.
Vrem sa avem in fruntea Sinodului Sfintei noastre Biserici pe calugarul intrat in manastire la varsta de 19 ani, pe conducatorul grevei studentesti din 1946 de la Cluj, pe luptatorul anticomunist care a purtat la glezne lanturile Aiudului si ale altor inchisori, pe ucenicul inteleptului Patriarh Iustinian, pe episcopul care a petrecut 10 ani intre credinciosii Episcopiei Ortodoxe Romane din America – cei care pusesera Sfantului Sinod conditia imperioasa sa li se trimita un fost detinut politic – si, nu in ultimul rand, pe teologul care a dat o noua editie diortosita si adnotata a Sfintei Scripturi, respectiv pe scriitorul cu o vasta si valoroasa opera literara.
Inalt Preasfintia Voastra, Va rugam, sa luati apelul nostru ca pe o chemare imperioasa, de dimensiuni nationale, si s-o acceptati asa cum ati primit odinioara chemarea Ardealului.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Marcel Petrisor – fost detinut politic, scriitor; Bucuresti
Dumitru Steanta – fost detinut politic, scriitor; Craiova
Gabriel Constantinescu – fost detinut politic, scriitor; Sibiu
Demostene Andronescu – fost detinut politic, istoric, poet; Bucuresti
Raul Volcinschi – fost detinut politic, prof. univ.; Cluj
Grigore Nastase – prof. dr., fost detinut politic; Seatle – SUA
Ileana Samoila – fost detinut politic; Bucuresti
Gheorghe Jijie – fost detinut politic; Bucuresti
Ovidiu Vasilescu – fost detinut politic, poet; New York – SUA
Iulian Constantin – fost detinut politic; Bucuresti
Dinu Iorgulescu – fost detinut politic; Medias-Sibiu
Nicolae Zarna – fost detinut politic; Bucuresti
Gheorghe Bobia – fost detinut politic; Bucuresti
Mircea Bulgarea – fost detinut politic; Bucuresti
Niculae Bardac – fost detinut politic; Bucuresti
Vasile Boroneant – fost detinut politic, prof. dr. ; Bucuresti
Mihai Nour – fost detinut politic; Bucuresti
Ion Negoita – fost detinut politic; Bucuresti
Niculai Avram – fost detinut politic; Bucuresti
Vasile Afilie – fost detinut politic; Bucuresti
Mihai Teodorescu – fost detinut politic; Bucuresti
Pr. Alexandru Capota – fost detinut politic; Galati
Mihai Dionisie – fost detinut politic; Bucuresti
Constantin Vlase – fost detinut politic; Bucuresti
Alexandru Chebag – fost detinut politic; Bucuresti
Emil Secarescu – fost detinut politic; Bucuresti
Livia Neacsu – fost detinut politic; Bucuresti
Jaques Vasile Iamandi – fost detinut politic; Bucuresti
Petru C. Baciu – fost detinut politic, scriitor; Bacau
Petru Velescu – fost detinut politic; Bacau
Dan Lucinescu – fost detinut politic, scriitor; Bucuresti
Dan Puric – artist; Bucuresti
Ovidiu Iuliu Moldovan – actor; Bucuresti
Paul Barbaneagra – regizor; Paris – Franta
Razvan Codrescu – scriitor; Bucuresti
Ovidiu Hurduzeu – scriitor; California – SUA
Dan Ciachir – scriitor; Bucuresti
Mircea Platon – scriitor, Ohio – SUA
Luca Pitu – scriitor; Iasi
Andrei Vartic – scriitor; Chisinau – Republica Moldova
Victor Nitelea – scriitor; Bucuresti
Claudiu Tarziu – jurnalist; Bucuresti
Cristian Curte – jurnalist; Bucuresti
Viorel Patrichi – jurnalist; Bucuresti
Lucian Popescu – publicist; Bucuresti
Marcel Radut Seliste – teolog si publicist; Craiova
Adrian Cherhat – profesor si publicist; Bistrita-Nasaud
Marian Nita – profesor cercetator, publicist; Craiova
Antonio Aroneasa – profesor, publicist; Brasov
Emilia Corbu – istoric, publicist; Slobozia
Pompiliu Demetrescu – realizator de emisiuni la Radio Sud; Craiova
George Roncea – jurnalist, Civic Net – Piata Universitatii; Bucuresti
Victor Roncea – jurnalist, Asociatia Civic Media; Bucuresti
Virgil Constantin Coltoiu – medic; Oradea
Magda Stancuti – prof. univ.; Bucuresti
Adrian Pascu – prof. dr., Bucuresti
Alexandru Constantinescu – matematician; Bucuresti
Vasilica Croitoru – prof. univ.; Bucuresti
Dorin Ilie – cineast; Paris – Franta
Marius Baditescu – prof. dr.; Tirgoviste
Mihai Stanescu – prof. univ., Strasbourg
Catalin Maghiar – profesor; Galati
Antonie Popescu – avocat; Bucuresti
Ion Anton – jurist; Bucuresti
Cristina Sorban – analist; Bucuresti
Mihai Boicu – cercetator; Fairfax, Virgina, SUA.
Iulian Lita – teolog; Constanta
Mihai Sin – scriitor; Bistrita-Nasaud
George Strunga – economist; Galati
Leonard Vancu – inginer; Constanta
Alexandru Blaga – inginer; Constanta
Florinel Andrei – inginer; Bucuresti
Mihaela Frigioi – medic, Constanta
Veronica Diaconu – profesor Tg. Neamt – Neamt
Mihai Diaconu – inginer; Tg. Neamt – Neamt
Octavian Carp – profesor; Tg. Neamt – Neamt
Bogdan Blaga – ofiter mecanic maritim; Constanta
Liliana Blaga – profesor; Constanta
Ionel Rusei – inginer; Bacau
Cristian Crudu – medic; Iasi
Ana-Maria Neamtu – medic; Botosani
Daniel Mazilu – profesor; Tecuci-Galati
Mihai Ghyka – inginer; Bucuresti
Adrian Botez – scriitor; Adjud – Vrancea
Marius Atanasiu – inginer; Ia?i
Richard Constantinescu – medic, asistent universitar; Ia?i
Biatrice Enoiu – jurist; Ia?i
Dionisie Duma – scriitor; Tecuci – Gala?i
Costic? Oanc? – profesor; Corod – Gala?i
Doru Parascan – profesor; Tecuci – Gala?i
Valentina Parascan – profesor; Tecuci – Gala?i
Horatiu Buzatu – arhitect; Craiova
Emilia Ivan – contabil; Barlad – Vaslui
Andreea Diana Ivan – psiholog; Paris – Franta
Daniel Focsa – istoric; Bucuresti
Dragos Doran – inginer; Chicago – SUA
Mihail Albisteanu – profesor; Iasi
Virgil Constantin Coltoiu – medic; Oradea
Marcel Bouros – negustor; Constanta
Zoea Radulescu – presedintele Fundatiei Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista; Bucuresti
George Alexe – Director de Studii al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Romaneasca din New York
Nicu Butnaru – inginer, secretar general Asociatia ROST; Bucuresti
Eugen Popescu – Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni; Bucuresti
Dana Soros – Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni; Bucuresti
Florin Palas – vice-presedinte, Centrul Rezistentei Anticomuniste;
Florin Postolochi – presedinte, Asociatia 15 Noiembrie 1987; Brasov
Elena Andronache – Grupul Independent pentru Democratie; Bucuresti
Andreea Bandoiu – director, Centrul de Ingrijiri Paleative ”Sf. Irina”; Bucuresti
Gabriela Moroianu, jurnalist, Bucuresti
Vladimir Alexe – publicist.
5 septembrie 2007
De la Spitalul Militar in Parlamentul European
Eroii de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc au beneficiat de interventii medicale speciale la Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central “Dr. Carol Davila”
Saptamana aceasta, in premiera pentru Parlamentul European, s-a abordat la Bruxelles, frontal, problematica Transnistriei si a amenintarilor Rusiei la granita NATO si UE, prin intermediul celor trei eroi din Transnistria, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, fosti detinuti politic ai regimului filorus de la Tiraspol. Audierea acestora in cadrul unei reuniuni a sub-Comisiei pentru Drepturile Omului, la initiativa europarlamentarului PPE-DE Roberta Anastase, nu ar fi putut avea loc daca doi dintre patriotii romani nu ar fi beneficiat inainte de interventii medicale si intremare in Spitalul Militar Central. Daca Alexandru Lesco a reusit sa se restabileasca fizic si psihic dupa cei 12 ani ai sai de detentie, tot cu sprijinul statului roman, sanatatea lui Tudor Popa si a lui Andrei Ivantoc era extrem de subreda dupa 15 ani de recluziune totala, batai si alte tratamente inumane. Patriotii au tinut sa multumeasca tuturor celor care i-au ajutat sa le revina starea morala si sanatatea, de la presedintele tarii si jurnalisti la personalul medical al spitalului si in mod special generalilor dr chirurg Viorel Batca si dr Ioan Sarbu. Am stat de vorba cu generalul doctor Ioan Sarbu, comandantul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central dr Carol Davila, atat despre perioada destul de lunga petrecuta de cei doi in spital cat si despre provocarile conducerii si administrarii unei astfel de institutii de exceptie.
Doi dintre eroii nostri din Transnistria – Andrei Ivantoc si Tudor Popa – au fost internati in Spitalul Militar, chiar prin grija presedintelui, din cate am inteles. Care a fost diagnosticul in cazul lor, cum au fost tratati si cum au plecat de la dvs.?
Da, la solicitarea Administratiei Prezidentiale, prin grija personala a domnului presedinte Traian Basescu, am fost solicitati sa acordam asistenta medicala nu numai celor doi – respectiv Andrei Ivantoc si Tudor Popa – ci si familiilor dumnealor: sotia d-lui Ivantoc, baiatul domnului Popa si, in acest context, am gasit firesc sa se procedeze asa. Nici familia, chiar daca nu a suportat regimul acela restrictiv, de detentie, la care au fost supusi cei doi eroi din grupul de patrioti, nu s-a simtit confortabil in perioada respectiva. Fac aceasta precizare pentru ca medicul trebuie sa aiba o relatie cu pacientul, iar in acest context familia ne-a relatat ca autoritatile din Republica Moldova, in mod direct sau indirect, au exercitat anumite presiuni asupra lor. A trebuit sa executam aceasta misiune de a acorda asistenta medicala la solicitarea domnului presedinte si am facut-o cu multa placere si responsabilitate. In ceea ce priveste diagnosticul si tratamentele care s-au efectuat atat dlui Ivantoc cat si dlui Popa, nu as vrea sa intru in amanunte medicale stricte, concrete, pe care numai dansii pot sa o faca.
Dar la nivel personal ce legaturi s-au creat, pentru ca am vazut ca au plecat fericiti de aici, de la dvs., urmand apoi deplasarea lor la Parlamentul European.
Intr-adevar, au plecat fericiti. Am fost bucurosi, pe de-o parte pentru ca am putut sa ii ajutam si, pe de alta parte, pentru ca am putut sa le dam satisfactie pe toate planurile, incusiv moralmente. Pacientul, cand pleaca din spital, pleaca uneori ingandurat. De aceasta data, s-a intamplat ca pacientii nostri sa plece fericiti, pentru felul cum au fost tratati, si fara indoiala ca personalul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central s-a mobilizat in a le asigura in primul rand un confort medical, dar si un confort de gazda, pentru ca noi i-am tratat si ca pe niste oaspeti speciali. Revenind la diagnostic, nu pot sa va spun concret despre ce este vorba din pricina legii pacientului, dar pot sa va spun ca au fost supusi unor interventii chirurgicale de stricta necesitate si, daca nu ar fi avut fericirea sa fie eliberati intr-un moment de oportunitate medicala, cred ca problemele dumnealor, din punct de vedere medical, s-ar fi agravat foarte tare. Pot sa va spun insa ca diagnosticul de care au suferit si pentru care s-a intervenit avea legatura cu regimul de detentie pe care dumnealor l-au indurat, in mod cert si clar.
Ma bucur ca s-a rezolvat aceasta situatie si au reusit sa plece restabiliti de la dvs. Dar, domnule general, sunteti comandant peste un spital de renume mondial si de faima nationala; care sunt provocarile muncii dvs. in aceasta unitate complexa?
Este o intrebare la fel de complexa. Inca de la preluarea conducerii Spitalului de Urgenta Militar Central am fost preocupat de trei aspecte ale institutiei. In primul si in primul rand ma refer la preocuparea fata de resursa umana, intrucat, la portile unei institutii poate sa scrie orice si cu litere de aur, insa, dupa parerea mea, esential este ceea ce se intampla inlauntrul acestei institutii. Pot sa va spun ca prima mea preocupare a fost resursa umana, in speta capitalul profesional al institutiei. Referindu-ma la acest aspect, vreau sa va spun ca zestrea cea mai importanta a Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central este, de fapt, chiar capitalul profesional al acestuia. Cand spun asta ma refer la intreg personalul medico-sanitar. Luandu-i pe categorii profesionale si referindu-ma in special la personalul cu pregatire superioara, la medici, pot sa va spun ca, preocupat fiind de acest insemnat capitol, care da sens si valoare institutiei, am avut o constatare: faptul ca exista un dezechilibru in ceea ce priveste varsta medie. Acest dezechilibru s-a datorat faptului ca, printr-o politica pe care predecesorii mei comandanti au promovat-o, un ofiter medic – iar acest privilegiu le-a fost atribuit in special sefilor de sectie – in momentul in care venea varsta pensionarii (si cand ma refer la acest aspect ma refer la faptul ca exista o lege, legea 80 care priveste statutul cadrelor militare si care spune ca un ofiter se pensioneaza la varsta de 55 de ani, respectiv generalii, in functie de numarul de stele, la 56, 57). Acest dezechilibru de varsta s-a datorat faptului ca, odata cu trecerea in rezerva, in momentul de oportunitate, care se face prin ordinul de ministru pana la gradul de colonel, si prin decret prezidential pentru generali. Practic, comandantul, in acest moment, pune in aplicare un act administrativ si nimic mai mult. Dupa cum spuneam, predecesorii mei, printr-o practica de ei creata, au instaurat o procedura de mentinere in activitate a colegilor pe masura ce treceau in rezerva, lucru care a creat disensiuni si neintelegeri. Cam asta era atmosfera pe care am gasit-o, intre generatia de colegi medici care trecusera in rezerva, dar care ocupau pozitiile de sefi sectie si care, pe ghidul carierei militare se cuveneau colegilor care ramaneau in activitate. Printr-o practica gresita si nu tocmai bine primita de catre colegii care ramaneau in activitate, ei ocupau aceleasi pozitii de sefi de sectie, creand nemultumiri. Dar aceasta situatie s-a rezolvat optim.
In afara de aceste probleme de personal, pe care, iata, le-ati rezolvat, au mai fost sau mai exista si altele?
Mai erau inca doua aspecte care m-au preocupat. In primul si in primul rand, vedeti dvs., pe langa resursa umana, pe care eu, dupa cum va spuneam adineauri, am reusit sa o echilibrez si sa o aduc in situatia de a face performanta, vreau sa va spun ca medicul, pana la urma, nu face performanta doar cu bratele si cu mintea. Suntem in mileniul III, bolile s-au diversificat, germenii au devenit din ce in ce mai agresivi, atunci si armele cu care noi trebuie sa intervenim trebuie sa fie pe masura. Deci, dupa cum spuneam, medicii nu pot sa faca performanta doar cu bratele si cu mintea lor, ei au nevoie de mijloace. Or pe mine lucrul acesta m-a preocupat, pe langa resursa umana: sa le pun la dispozitie mijloace moderne prin care ei sa isi exercite actul medical si performanta medicala. Lucrul acesta a constat intr-un laborator – un spital nu poate sa functioneze si sa faca performanta fara o logistica medicala moderna, in speta o imagistica performanta si moderna si un laborator asemenea. Am fost preocupat, deopotriva, de imbunatatirea conditiilor hoteliere – vedeti, noi suntem intr-un spital care, de curand, in toamna anului trecut, a implinit 175 de ani; acest spital, la vremea cand a fost el conceput, multipavilionar, asa cum in mare parte se regaseste si acum, a fost conceput ca un lazaret pentru ca acestea erau conditiile la vremea respectiva. Conditiile hoteliere erau foarte grele si creau dificultati atat pacientilor, cat si personalului care lucra acolo. Dar as putea spune ca prin interventiile mele si ale comitetului director nu am facut, de fapt, decat o cosmetizare; o rezolvare a problemei in mod esential si radical ar fi varianta unui spital nou. Spre bucuria mea si a colegilor mei, a intregului personal ce isi desfasoara activitatea in Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central, de data recenta, conducerea Ministerului Apararii a hotarat, la interventiile noastre, sa se construiasca un spital nou. A fost vestea cea mai bine primita, pe care am promovat-o colegilor mei cu ocazia Zilei Medicinei Militare, pe care am serbat-o recent, si nu pot sa va spun cata fericire si bucurie se citea pe fetele fiecaruia dintre ei.
S-a stabilit si locatia?
Da, se pare ca da, spre bucuria noastra, de asemenea, este vorba de un loc diferit in care se va construi spitalul fata de cel in care ne desfasuram activitatea acum. Undeva in apropiere, pentru ca un santier, in derularea sa, ar aduce prejudicii mari actului medical. In felul acesta, ne da posibilitatea sa ne desfasuram activitatea mai departe, fara perturbari, astfel incat la momentul finalizarii proiectului sa ne transferam activitatea acolo, fara sa perturbam actul medical. Exista acest proiect al conducerii Ministerului Apararii, care ne bucura extrem de mult, dar avem si propuneri concrete, deja adresate domnului ministru Teodor Melescanu si sefului Statului Major General, domnului Amiral Gheorghe Marin, ca ambulatoriul de specialitate sa ramana pe locatia existenta. Ambulatoriul de specialitate nu este bine sa fie in aceeasi incinta cu spitalul pentru ca se modifica circuitele. Avand un ambulatoriu de specialitate nou – poate cel mai modern – , sper ca si spitalul nou va fi construit si dotat la aceleasi standarde. Asadar aceasta activitate de asistenta de specialitate, ambulatoriul, va ramane pe loc, in acest areal, si va mai fi pastrata o cladire, cum ar fi blocul chirurgical de langa ambulatoriul de specialitate, pentru a fi pregatita sa devina un edificiu medico-social.
Ce inseamna aceasta?
Este vorba de un bloc special pentru pensionarii militari, camarazii nostri pensionati, care, din varii motive, raman singuri. Sunt multi care, pur si simplu – si exemple in sensul acesta exista nenumarate -, sunt adusi la spital de vecini, multi dintre ei in cele mai grave situatii, in stare de degradare biologica avansata, pe care noi ii reechilibram, ii restabilim… Numai la acest moment, in spital se gasesc 30-40 de astfel de cazuri sociale, dar si medicale. Aceasta chestiune, pe care eu am relatat-o conducerii ministerului, a fost primita si privita cu responsabilitate si s-a gasit aceasta solutie, de a transforma blocul la care m-am referit intr-un edificiu medico-social. Vedeti dvs., batranetea vine si are in spatele ei diferite boli, unele dintre ele in majoritate cronice, dobandite de-a lungul timpului. Or, in acest edificiu putem sa ii ingrijim si din punct de vedere medical, doar vorbim de un pacient cronic, dar si de un pacient care trebuie sa aiba viata sociala… Cei ce vor administra acest edificiu pot sa organizeze spectacole, pot sa organizeze excursii pe Valea Prahovei, sa ii duca la mare… In concluzie, as putea sa va spun ca o Armata moderna, asa cum este Armata Romaniei, care se respecta pe ea, isi respecta si fostii camarazi.
E o idee excelenta si va felicit pentru ea. Ce Armata este aceea care nu-si cinsteste eroii, veteranii, batranii?! Insa, domnule general, la Spitalul Militar apeleaza si foarte multi demnitari, tocmai datorita profesionalismului unitatii. Cum decurge o astfel de internare, cand va vine, sa spunem, un demnitar cu salvarea?
Spitalului nostru, in decembrie 2006, printr-o hotarare CSAT – hotararea 166 din decembrie 2006, ce se gaseste pe site-ul Administratiei Prezidentiale -, i s-a atribuit inalta responsabilitate de a acorda asistenta medicala demnitarilor inclusiv in situatii de urgenta. In speta, presedintelui Romaniei, presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si altor demnitari, fara discutie. Sincer sa fiu, vreau sa va asigur ca asistenta medicala pe care o primeste este aceeasi cu cea pe care o primesc pacientii care se interneaza in institutia noastra. Noi nu ne putem permite sa facem nici un fel de discriminare. Ar fi nefiresc si a promova o astfel de practica, a incuraja colegii mei sa acorde asistenta medicala oarecum preferential, ar fi o practica extrem de periculoasa. Ceea ce ma preocupa pe mine este ca toti pacientii care se adreseaza institutiei noastre sa fie tratati in mod egal.
Dar, tehnic, in momentul in care se interneaza un demnitar de rang inalt sau o personalitate cum a fost, de exemnplu, Patriarhul Teoctist, medicii de garda trebuie sa va anunte si dvs., la randul dvs., trebuie sa anuntati mai departe…
In functie de gravitatea situatiei, fara discutie, fiind vorba de un demnitar, medicul de garda, prin ofiterul de serviciu, daca comandatul nu este in institutie, el este anuntat telefonic si, in functie de gravitatea situatiei, el este implicat. Daca apreciaza ca lucrurile prezinta, intr-adevar, o anumita gravitate, exista un protocol intre Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central “Dr. Carol Davila” – este o consecinta a hotararii CSAT – si institutia care asigura protectia demnitarilor. In functie de gravitatea situatiei, exista o Comisie Medicala Centrala care se constituie de urgenta, in care sunt angajati specialistii cei mai buni din spital si din tara practic si care ia o decizie cu privire la etapele de urmat. Daca sunt interventii de urgenta, fara discutie ca ele se rezolva in spital, prin linia de garda pe specialitatea pe care o implica diagnosticul. Daca poate fi o interventie planificata amanata, atunci Comisia Medicala Centrala hotaraste. Avem pregatite Comisii de specialitate pe care le mobilizam si pe care le implicam in asistenta medicala. Tot aceste Comisii decid daca interventia poate fi efectuata in tara sau in strainatate. In tot cazul, profesionalismul acestora este pe masura spitalului nostru”.
Generalul Dr. Ioan Sarbu, o biografie de exceptie
Personalitate medicala cunoscuta pe plan national si international, general doctor Ioan Sarbu, nascut la 17.10.1958, a absolvit Institutul Medico-Militar, Facultatea de stomatologie din cadrul UF Carol Davila Bucuresti, cu media generala 10, fiind declarat sef de promotie pe tara.
Panoplia sa de grade profesionale este impresionanta: medic primar stomatolog, medic specialist chirurgie orto-dentara, doctor in stiintele medicale, competenta in implantologie orala, competenta in radiodiagnostic maxilo-dentar. Nu mai putin remarcabile sunt realizarile sale in plan didactic, Ioan Sarbu fiind Conferentiar Universitar la Catedra de Implantologie Orala, Facultatea de Medicina Dentara din cadrul UMF Carol Davila Bucuresti, din ianuarie 2005, pana in prezent. Anterior, in perioada 2003-2005, a fost Sef de Lucrari, la aceeasi Catedra. Printr-o bursa de merit speciala a devenit, in 1997, membru al Academiei Americane de Implantologie Orala, iar in 1998, membru al Comitetului International de Implantologie Orala. Anul acesta a obtinut titlul de Coordonator Stiintific Principal gr.I. A publicat, ca autor principal, o serie de valoroase lucrari din domeniul implantologiei si a obtinut numeroase brevete de inventie si premii in acelasi domeniu.
1 septembrie 2007
Prezenta la vot, esentiala la europarlamentare
Adrian Severin explica de ce scrutinul pentru PE este diferit de alegerile nationale
Adrian Severin, reprezentant al Romaniei in Parlamentul European, explica, in ultima parte a interviului acordat in exclusivitate ziarului ZIUA, motivele pentru care alegerile pentru Legislativul UE, din aceasta toamna, sunt esentiale pentru viitorul european al tarii noastre.
Ce previziuni aveti pentru Romania, acum, cand a devenit membru cu drepturi depline al marii familii europene?
Sper ca, in ciuda agitatiei politice perpetue de la noi, vom putea face o campanie pe teme europene. Multa lume spune ca la noi oamenii nu sunt interesati de temele europene. Este fals. Nu sunt interesati pentru ca noi nu stim sa le prezentam pe intelesul lor aceste teme. Exista teme care, intr-adevar, sunt mult prea tehnice si prea complicate, si, chiar daca importante, omul de rand, din bun simt, pana la urma, nepricepandu-se, nu se implica in analiza lor. De aceea, un discurs pe tema constructiei institutionale, de pilda, este un discurs care probabil va interesa pe foarte putini. Dar daca noi vorbim despre politicile europene care vizeaza pensiile, locurile de munca, sanatatea, invatamantul, transportul, libera circulatie a persoanelor si asa mai departe, sunt convins ca toata lumea va asculta si va discuta despre aceste teme cu urechile ciulite. Nu are rost la aceasta campanie sa injuram Guvernul sau sa injuram presedintele, mai ales ca sunt primele noastre alegeri europene. Cred, cel mai important lucru este sa ne prezentam programul nostru asa cum el poate fi integrat in programul familiei politice din care facem parte. De fapt, sa le explicam oamenilor ca, votand pentru PSD, voteaza pentru socialistii europeni, votand pentru PD sau UDMR, vor vota pentru popularii europeni… Adica sa inteleaga acest mecanism, sa le explicam acest mecanism si, in acelasi timp, sa le spunem ce vrea fiecare din aceste familii, nu ce vrea partidul, pentru Romania. Eu asta sper sa se intample. Ma refer la acest tip de abordare constructiva si, in acelasi timp, pragmatica si concreta, care sa fie introdus in campania noastra.
Credeti ca romanii vor fi interesati de aceste alegeri si se vor prezenta, in noiembrie, la scrutinul pentru europarlamentare?
Sper ca, indiferent ce s-ar intampla, este important sa vina in numar mare la vot. De ce? Pentru ca, oricat s-ar parea de iluzoriu, in realitate prezenta masiva la vot arata ca noua ne pasa de Uniunea Europeana si va determina Uniunea Europeana sa se simta obligata a-i pasa si ei de noi. Toate tarile acestea care au fost primite cu mai mult sau mai putin entuziasm in Uniunea Europeana au facut o impresie penibila cand, la primele alegeri, mai ales, s-au prezentat cu o participare la vot de cateva procente. Ultimii care au facut o impresie nu foarte buna au fost bulgarii. Ar fi extraordinar daca romanii ar intelege sa-si consume o ora – cred ca nu dureaza mai mult drumul de acasa, votul si intoarcerea acasa – in ziua alegerilor europene, pentru a vota cu cine vor. Si cred ca trebuie sa le spunem aceasta chestiune: simpla participare la vot poate sa fie un castig sau o paguba in demersurile noastre europene. Trebuie sa intelegem ca e vorba de altceva decat de alegerile nationale, ca aici avem nevoie sa ne trimitem reprezentantii care ne plac, dar, in acelasi timp, ne intrecem cu celelalte tari membre deocamdata, intr-o maniera pozitiva, si ca, daca noi vom arata ca suntem mai mobilizati la vot decat ceilalti, vom arata ca avem un instict european mai bun decat ceilalti si, in felul acesta, pe planul influentei noastre, vom fi mai respectati. E un joc in sine. Prezenta la vot, indiferent cu cine se voteaza, este un obiectiv in sine, in interesul celui care voteaza. Eu in asta sper: intr-o participare mai buna decat se estimeaza la acest moment, pentru ca, deocamdata, se estimeaza ca si in celelalte tari, o participare mica. Noi insa suntem ultimii si, daca tot suntem ultimii, si suntem altfel decat ceilalti, macar sa fim altfel decat ceilalti in compensatie si printr-o surpriza pe care am face-o cu privire la participare. Iar in rest, eu sper ca partidele vor prezenta, cum spuneam, un program, nu promisiuni pe care le facem si care stim de la bun inceput ca nu pot fi indeplinite pentru ca nu au nici un sprijin in propriile noastre familii politice si, in acelasi timp, sa facem promisiuni care vizeaza relatia dintre politica europeana si viata concreta cetatenilor, ceea ce nu se poate face decat daca stii bine cum functioneaza Uniunea Europeana. Numai cine stie bine cum functioneaza Uniunea Europeana poate sa vorbeasca pe intelesul oamenilor. Cine stie aproximativ, cine nu stie deloc, spune tot felul de bazaconii, care nu numai ca sunt gresite, dar sunt si de neinteles pentru un cetatean obisnuit. Eu asta sper. Sigur, se poate intampla altceva si nici nu vreau sa spun ca mi-e teama ca asta se va intampla, si anume: sa incepem sa ne paruim intre noi, sa incepem sa aducem in discutie problemele noastre strict interne, scandalurile noastre strict interne. Va dau un exemplu concret: este foarte adevarat ca structurile administrative ale Romaniei sunt prost organizate pentru a absorbi banii pe care Uniunea Europeana este dispusa sa ni-i dea si de care avem nevoie ca de aer. Dar daca eu critic Guvernul Romaniei pentru ca nu a organizat mai bine institutiile in cadrul alegerilor europene, il critic degeaba, pentru ca Guvernul Romaniei nu este stabilit de Parlamentul European, ci de Parlamentul national. Critica Guvernului Romaniei pentru slaba performanta administrativa si pentru putinele fonduri asimilate trebuie facuta la anul, in cadrul alegerilor nationale. Din acele alegeri va iesi un Guvern mai bun, care va putea sa imbunatateasca capacitatea de absorbtie a administratiei romanesti.
De ce anume ar trebui sa tina cont oamenii atunci cand trebuie sa puna stampila, pentru a-si alege reprezentantul in legislativul UE?
Cand aleg Parlamentul European trebuie sa vad daca partidul meu este de acord, de pilda, ca la nivel european sa se stabileasca un salariu minim, care evident va fi mai mare decat salariul minim, poate mai mare chiar decat salariul actual mediu din Romania, si ce fonduri si ce mecanisme pune la bataie Parlamentul European si Uniunea Europeana in ansamblul ei pentru ca stabilirea, obligarea la marirea salariului prin introducerea unui salariu minim european sa nu conduca la efecte inflationiste in Romania: sa incep sa dau salarii mai mari, fara acoperire in economie. Asta cred ca intereseaza cetateanul. Salariul e o problema care intereseaza pe multi si, in acelasi timp, e o problema pe care Parlamentul European o poate si trebuie sa o rezolve. Salariul minim european este un subiect care se poate discuta si decide la nivelul Parlamentului European si al Uniunii Europene. Despre coridoarele de transport pot sa vorbesc in Parlamentul European, dar degeaba discut despre slabele sosele din Romania, pentru ca asta e o problema a Guvernului roman, nu a Parlamentului European, iar faptul ca s-a furat la soselele din Romania nu poate fi corectat in Parlamentul European, ci in Parlamentul roman, prin controlul exercitat asupra Guvernului roman. Mai ales ca, pana acum, am fost in afara Uniunii, am fost candidati, si veneau cei de la Uniunea Europeana si ne trageau de urechi pentru ce facem gresit in Romania. Culmea e ca, fiind membri, ei nu mai pot sa ne traga de urechi. Ne-au tras de urechi cat am fost candidati, dar acum, fiind membri, nu ne mai pot trage de urechi pentru prostiile pe care le facem in Romania. Ne pot trage la raspundere pentru prostiile pe care le facem la nivel european, dar nu pentru prostiile pe care le facem in Romania, asa incat, practic ramanem mai responsabili pentru tara noastra decat am fost pana acum, in conditiile insa in care avem sanse suplimentare intrucat anumite probleme si raspunderi au fost transferate UE. Deci Guvernul roman are mai putine sarcini, dar are o raspundere mai mare in ceea ce priveste sarcinile respective. O parte din sarcini au fost transferate, intr-adevar, Uniunii Europene, ea va incerca sa le indeplineasca, dar nu va mai putea interveni pentru a impinge mereu Guvernul roman sa isi faca datoria in chestiunile care sunt de competenta sa, asa cum a facut-o pana acum.
29 august 2007
Filmul eliberarii eroilor de la Nistru, developat in PE
Situatia din regiunea separatista transnistreana revine in atentia Bruxelles-ului, fostii detinuti politici din Grupul Ilascu – Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco – participand, ieri, la un schimb de opinii cu membrii subcomisiei pentru Drepturile Omului a Parlamentului European, in cadrul unei dezbateri pe tema “Drepturile omului in conflictele inghetate (exemplul Transnistriei)”, organizata la solicitarea europarlamentarului roman, Roberta Anastase.
“In contextul izbucnirii razboiului din Transnistria in 1992, domnii Ivantoc, Lesco si Popa, impreuna cu domnul Ilie Ilascu, au fost arestati si condamnati de catre asa-zisele autoritati transnistrene pentru acte de terorism. Intregul proces de arestare, judecata si detentie a fost o incalcare flagranta a dreptului international, fiind efectuat de catre entitati nerecunoscute la nivel international si contravenind principiilor de respectare a drepturilor omului si de suprematie a legii. Mai mult decat atat, ei au fost supusi torturii si unui tratament inuman si degradant”, a declarat, ieri, europarlamentarul roman Roberta Anastase, in cadrul dezbaterii pe tema “Drepturile omului in conflictele inghetate (exemplul Transnistriei)”, reamintind ca preocuparea comunitatii internationale in cazul Grupului Ilascu s-a regasit, in 2004, in rezolutia CEDO ce condamna Republica Moldova si Rusia pentru violarea grava a drepturilor omului si cerea eliberarea imediata si neconditionata a celor trei. “Din pacate, aceasta decizie, precum si celelalte numeroase apeluri ale comunitatii internationale au fost complet ignorate de catre Rusia si asa-zisele autoritati transnistrene. Astfel, desi domnii Ivantoc si Popa au fost eliberati in vara anului curent, autoproclamatele autoritati transnistrene n-au facut referinta decat la expirarea termenului de detentie. Eliberarea lor s-a desfasurat din nou in conditii inumane si degradante”, a amintit reprezentanta Romaniei la PE. “Membrii Grupului Ilascu sunt astazi in libertate, iar in calitatea lor de cetateni ai Romaniei au fost decorati recent de catre Presedintele Traian Basescu (cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, n.red.). In acelasi timp, avem in fata noastra, a europarlamentarilor si a intregii Comunitati Europene, o obligatie si o sarcina cruciala: aceea de a realiza ca la granita UE, zonele de conflict inghetat reprezinta un spatiu de violare continua si grava a drepturilor omului si obstacolul major spre crearea unei regiuni de democratie si securitate in vecinatatea de est”, a subliniat Anastase, multumind colegilor sai din Parlamentul European pentru adoptarea, in iulie, anul acesta, a rezolutiei privind violarea drepturilor omului in regiunea din stanga Nistrului.
Conflictele inghetate, rezumate
Dezbaterea din Legislativul comunitar a fost incheiata de prezentarea unui raport intitulat “Drepturile omului si conflictele inghetate in vecinatatea estica”, realizat de Martina Bielawski (Centrul de Studii Internationale al Universitatii Cambridge) si Nicu Popescu (Consiliul European pentru Relatii Externe). “Conflictele din Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah si Transnistria submineaza potentialul Politicii de Vecinatate European si agraveaza situatia drepturilor omului in vecinatatea imediata a UE”, precizeaza textul. “Nefiind sub controlul statelor metropolitane, teritoriile separatiste au devenit <> pentru drepturile omului. In vreme ce situatia difera de la o zona la alta, lista problemelor drepturilor omului in aceste regiuni este lunga. Pe langa numarul mare de refugiati si persoane fortate sa isi paraseasca domiciliile, cetatenii statelor metropolitane sunt discriminati cu regularitate. Acuzatiile de tortura si rele tratamente din inchisori, lipsa unor proceduri judiciare corecte si inclacarea drepturilor proprietatii reprezinta probleme serioase in entitatile separatiste. Drepturile cetatenesti si libertatile politice sunt si ele incalcate”, continua documentul prezentat in cadrul dezbaterii organizate, ieri, in Legislativul comunitar, la solicitarea europarlamentarului roman Roberta Anastase. “Masurile adoptate de Uniunea Europeana in privinta promovarii rezolvarii conflictelor, reabilitarii si sprijinirii societatii civile nu alcatuiesc o strategie cuprinzatoare si coerenta”, noteaza raportul Bielawski-Popescu, apreciind ca, “pentru a consolida drepturile omului si statul de drept in vecinatatea europeana, UE trebuie sa devina, in primul rand, mult mai activa in procesul de solutionare a conflictelor si apoi sa se indrepte spre o acordare conditionata si aplicata a asistentei europene”.
Supliciul detentiei ilegale
In cadrul audierii fara precedent din Parlamentul European, colegul nostru, Victor Roncea, a prezentat europarlamentarilor si expertilor europeni o sinteza a lucrarii “Eroi pentru Romania – Amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, realizata de Civic Media si IntelMedia. Roncea, invitat special al Grupului PPE din Parlamentul European, a explicat contextul mai larg al razboiului de la Nistru, declansat intr-un moment favorabil reunirii Basarabiei cu tara si replica dura a Rusiei, din care a facut parte si incarcerarea si condamnarea pe nedrept a patriotilor romani. In cadrul dezbaterilor s-a demonstrat ca si acum – ca si atunci – Rusia este cea care controleaza de facto entitatea separatista, un exemplu clar fiind si cetatenia rusa de care se bucura intreaga conducere a Transnistriei, inclusiv persoane din aparatul de Securitate si administratia centrala, cautate de Interpol pentru crime comise in fosta URSS. Reprezentantul Civic Media a aratat ca statul militarizat de la Nistru reprezinta o provocare majora la adresa NATO si a intregii Uniuni Europene in contextul avansului Rusiei la Marea Neagra si inspre Europa Occidentala, inclusiv prin metode specifice razboiului economic. Una dintre solutiile europene care ar putea duce la eradicarea acestui conflict rece ar fi declansarea procedurilor de integrare a Republicii Moldova in Uniunea Europeana in acelasi pachet cu Balcanii de Vest, reintregind Europa pana la granita sa rasariteana fireasca. Cei trei eroi au prezentat in detaliu supliciul detentiei lor ilegale, incepand cu arestarea lor de catre trupe ale Armatei a XIV-a Ruse si pana astazi, la eliberarea lor dupa 15 ani de temnita impusa de regimul filorus de la Tiraspol. Amanunte in ziarul nostru de maine. (D.E.)
28 august 2007
Filmul mortii Patriarhului
ZIUA va prezinta in exclusivitate minut cu minut ultima zi din viata PF Teoctist, ora mortii – 13.30 si o noua marturie privind incizia ascunsa de dr. Sinescu
Datele complexe stranse de echipa de investigatii a ziarului ZIUA in scopul aflarii adevarului in cazul mortii Patriarhului ne permit sa oferim azi opiniei publice si reprezentantilor statului – fie ca vorbim de Parchet, fie de serviciile speciale interesate in aparare a intereselor nationale – imaginea completa a imprejurarilor decesului intempestiv al Prea Fericitului Parinte Teoctist.
ZIUA a reusit sa refaca cu surse de prima mana de la fata locului filmul integral al operatiei, mortii si musamalizarii acesteia personal de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu si complicii sai. Anchetatorii trebuie sa stabileasca de ce apropiatii Patriarhului, care au stiut de internarea de duminica, si echipa, chirurg Ioanel Sinescu-anestezist Dan Tulbure, nu au suprimat administrarea medicamentului Plavix – un anticoagulant extrem de puternic care trebuia eliminat cu cel putin 72 de ore inainte de operatie. “Plavix-ul este contraindicat pana si in cazul unei interventii stomatologice”, ne-au declarat medici competenti. Cauza mortii, dupa cum afirma si medicul personal al Patriarhului timp de 21 de ani, profesorul Nicolae Ursea, se afla sub spectrul hemoragiei. De ce, cum si cand a ajuns sa faca stop cardiac Patriarhul Teoctist in fatidica zi de 30 iulie, in urma unei hemoragii cauzate de o banala operatie de prostata sunt intrebari la care toti cei care au participat la aceasta operatie trebuie sa raspunda in fata organelor de ancheta. Momentul mortii Patriarhului – poreclit pe coridoarele Patriarhiei “Nemuritorul” – este unul crucial pentru Biserica Ortodoxa Romana.
Filmul mortii Patriarhului
7.50 – Patriarhul este trezit de soferul sau, Costel Calapod, in prezenta medicului anestezist Dan Tulbure si a sotiei sale Ruxandra Tulbure. I se solicita de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu, prin intermediul lui Calapod, o “proba” de urina.
8.34 – Pleaca la operatie pe targa. Tensiunea este perfecta. I se administreaza o tableta. Crede ca anestezia va fi “ca la dentist”.
8.35 – 9.15 – Cuplul de medici Dan si Ruxandra Tulbure incearca fara succes sa execute o rahianestezie – anestezie locala administrata in coloana vertebrala. In mod normal, in acest moment se putea decide amanarea operatiei. Dr. Sinescu hotaraste insa, peste vointa si informarea Patriarhului, sa se efectueze o anestezie generala.
9.15 – 10.30 – Are loc operatia de rezectie endoscopica. Conform standardelor si posibilitatilor tehnice aceasta este inregistrata obligatoriu. Unde este filmarea?
10.30 – Patriarhul este adus inca in stare de inconstienta in salonul de la Terapie intensiva.
11.00 – 11.30 – Patriarhul incepe sa-si revina din anestezie. Are loc sangerarea operatiei prin uretra. Incepe prabusirea tensiunii arteriale, cu scaderea semnificativa a hemoglobinei care duce la tulburari de ritm cardiac. Dr. Sinescu este anuntat ca pacientul sangereaza. Acesta nu vine in salon. Este cautat si adus de la doua etaje mai jos un aspirator pentru ca Patriarhul incepuse sa expectoreze sange.
12.00 – 12.30 – Are loc primul stop cardiac. Apare Sinescu si Patriarhul este dus din nou in sala de operatie unde este deschis, dupa ce este din nou anesteziat. Nu raspunde la incercarile de resuscitare. Este adus tot de la doua etaje mai jos aparatul de resuscitare electrica. I se face o radiografie. Numai acum este chemat medicul cardiolog Mihaela Rugina.
12.30 – Inceteaza activitatile electrice cerebrale. Moarte cerebrala.
12.30 – 13.30 – Se incearca in van resuscitarea fara a i se efectua totusi si o injectie cu adrenalina in inima. Profesorul Ursea este mintit la telefon de catre Sinescu ca nu s-a efectuat operatia si ca il va anunta el daca o va face.
13.30 – Inima inceteaza sa mai bata. Patriarhul este declarat neresuscitabil. Este constatata moartea, pe masa de operatie.
13.30 – Este adus din nou la Terapie intensiva. Dr. Tulbure paraseste nervos sala injurandu-l pe dr Sinescu.
13.30 – 15.00 – Se mai executa de fatada incercari de resuscitare. Se trece la intoxicarea presei, pentru a se anunta intai public rezultatul pozitiv al operatiei. Ziaristii de agentii care au publicat primii stirea ca Patriarhul este bine dupa operatie, “conform unor surse medicale”, vor trebui sa marturiseasca procurorilor numele acestor “surse”.
15.00 – 15.30 – Asistenta principala ii marturiseste soferului Costel Calapod, aflat disperat pe hol, ca Patriarhul este mort.
13.30 -16.30 – Se lucreaza la masluirea Foii de Observatie in care apare moartea declarata la ora 17.00.
16.30 – Apare PS Vicentiu, Vicar Patriarhal, dupa o discutie telefonica cu Sinescu, conform declaratiilor acestuia din urma. I se comunica faptul ca Patriarhul a murit, conform BOR.
17.00 – Este ora la care apare inscrisa oficial moartea Patriarhului.
17.17 – Directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa, da citire catre presa comunicatului semnat de dr Sinescu si dr. Tulbure in care se afirma ca Patriarhul a murit la ora 17.00.
Diversiunea si presiunile lui Sinescu
Declaratiile pe care le-am obtinut din mai multe surse spitalicesti de prima mana ne confirma investigatiile anterioare. Totodata, am mai fost informati de sursele noastre ca atmosfera din Clinica unde a murit Patriarhul este mai grea ca pe vremea lui Ceausescu, Sinescu amenintand angajatii spitalului, pentru “a-si tine gura”, cu relatiile sale cu serviciile secrete si masoneria, precizandu-se ca este membru al Lojei masonice “Eduard Caudela”. Dupa prezentarea de catre ZIUA in exclusivitate a dezvaluirilor privind existenta unei cicatrice de circa 10-15 cm pe trupul Patriarhului Teoctist, in ciuda faptului ca chirurgului Ioanel Sinescu sustine ca a efectuat doar “o rezectie endoscopica in conditii standard”, echipa de publicitate a medicului de la Fundeni a incercat fara reusita o diversiune ordinara. Un cunoscut medic bucurestean, al carui tata a fost general de Securitate, a sustinut ca pe cand avea 20 de ani – in anii ’70 – l-ar fi operat de cancer la colon pe Parintele Teoctist, pe atunci episcop. Cicatricea aflata pe trupul Patriarhului, prin care se certifica practic faptul ca Patriarhul a suferit o interventie chirurgicala deschisa – in ciuda minciunilor prin omisiune ale doctorului Sinescu – a fost vazuta atat de catre cei patru calugari care l-au uns cu mir pe Patriarh cat si de personalul din spital si de la Institutul Medico Legal, dupa cum si prezentam in editia de azi, tot in exclusivitate. Cu toate acestea, Sorin Oprescu, seful Colegiului Medicilor din Bucuresti, care a emis verdictul de nevinovat pentru echipa de la Fundeni, desi nu l-a audiat nici pana astazi pe medicul anestezist Dan Tulbure, relateaza presei despre o convorbire misterioasa: “I-am intrebat pe cei care mi-au spus de acea cicatrice: <>. Mi-au spus ca <>. Atunci le-am zis: <>. Asa am facut eu operatia la vremea respectiva, in forma de <>”. Aceasta este metoda stupida prin care se incearca acreditarea ca taietura cusuta brutal si inca sangeranda, inregistrata de persoanele mentionate, ar fi o cicatrice “in forma de J”, veche de peste 30 de ani. Ei bine, nici una dintre sursele ZIUA enumerate mai sus nu a purtat o conversatie cu doctorul Sorin Oprescu. Si atunci, cine sunt “cei care mi-au spus de acea cicatrice”? Este o intrebare la care medicul PSD Oprescu va trebui sa raspunda in fata procurorilor care ancheteaza cazul.
Putea sa scape cu viata
Consultand surse din Serviciul de Protectie si Paza am putut afla ca, in urma balbaielilor medicilor romani care l-au consultat pe Traian Basescu in cazul urgentei sale medicale la coloana, CSAT a elaborat un protocol strict pentru demnitari aflati in astfel de situatii. Astfel, Spitalul Militar Central este locul in care se intruneste de urgenta o Comisiei Centrala Medicala, din care fac parte responsabili de la cele mai inalte nivele. Aceasta stabileste, in functie de afectiunea demnitarului, o Comisie de Specialitate care decide apoi daca pacientul poate fi operat in tara sau in strainatate. Daca CSAT ar fi hotarat ca si Patriarhul BOR trebuie sa urmeze acest protocol destinat demnitarilor de stat, astazi ar fi fost in viata. (Victor Roncea)
Martor ocular: “Taietura exista”
Dupa prima noaptea in care trupul neinsufletit al Prea Fericitului Patriarh Teoctist a fost adus la Catedrala Metropolitana s-a realizat o a doua interventie medico-legala, cu formol, in scopul prezervarii acestuia pe perioada de pana la inmormantare. ZIUA are la dispozitia Parchetului general o declaratie in varianta audio a unui martor ocular, privind existenta taieturii de 10-15 cm.
Martorii oculari prezenti la aceasta operatiune confirma dezvaluirile facute de calugarii care l-au invesmantat pe Parintele Teoctist la spital: pe trupul Patriarhului se putea observa o cusatura proaspata in zona abdominala “de sub buric in jos”. Cei care au asistat la aceasta operatiune ne-au povestit, sub acoperirea anonimatului, ca taietura respectiva “era cusuta ca si cu o sfoara”. In consecinta, respectiva taietura purta urmele unei interventii de taietura ca si cum ar fi fost imbalsamat sau inchis dupa moartea survenita in urma unei operatii deschise. Imbalsamare propriu zisa nu a fost facuta la Spitalul “Fundeni” unde exista asistenti medico-legal care se ocupa de acest lucru, insa in tot cazul procurorii trebuie sa solicite Raportul obligatoriu al anatomopatologului sef al Clinicii de la Fundeni. “Nu va pot descrie cum arata trupul patriarhului”, ne-a declarat unul dintre martorii care au asistat la procedura din Catedrala Mitropolitana. Cert este ca trupul neinsufletit al celui care a pastorit Biserica Ortodoxa Romana a necesitat o noua interventie cu formol, prin venele trupului. Nu s-a pus, insa, problema unor prelevari de probe de tesut sau de o autopsie. Specialistii medico-legali au ajuns acolo la solicitarea unui reprezentant al Patriarhiei. Scopul lor a fost doar sa il imbalsameze cu formol si sa il “cosmetizeze” pe Patriarh.
Nu se observa nici o taietura veche
Doctorul Sorin Oprescu a afirmat, recent, intr-un cotidian central ca patriarhul Teoctist ar fi fost operat de el, in urma cu 30 de ani la Spitalul Brancovenesc. Firesc, urma acestei operatii ar fi trebuit sa se vada pe trupul Prea Fericitului. Numai ca cei care au asistat la imbalsamarea din Dealul Mitropoliei nu au vazut asa ceva. “Era o taietura in forma de J”, sustinea doctorul Oprescu, citat de “Adevarul”. Despre acest lucru, cei care au vazut trupul patriarhului Teoctist au negat vehement. “Nu se observa o astfel de taietura”, sustin sursele noastre. Este posibil ca aceasta, daca ar exista, sa fie aproape neobservabila tinand cont de vechimea operatiei, peste 30 de ani. Drept urmare, teoria lansata de doctorul Oprescu, precum ca taietura de pe burta Patriarhului ar fi fost urma operatiei sale este nula. Mai mult decat atat, specialisti in medicina legala sustin ca ar trebui cautate adevaratele cauze ale mortii. “Au fost destule cauze ale mortii unor pacienti din cauza neglijentei sau indiferentei unor medici”, ne-a precizat un medic legist. (Petrisor CANA)
Sinescu nu va merge “mai departe”
“Majoritatea angajatilor nu sunt de acord cu dezmembrarea Institutului Clinic Fundeni (ICF), sustine dr. Constantin Nicolae Popa, managerul acestui spital. Reactia dr. Constantin Popa intervine ca urmare a interviului acordat recent de dr Ioanel Sinescu in care acesta se referea la proiectul de infiintare a Institutului de Boli Renale pe platforma Fundeni si la operatia in urma careia Patriarhul Teoctist a decedat subit. Potrivit sefului Spitalului Fundeni, “performantele se apreciaza prin indicatori obiectivi ce pot fi comparati. Acestia sunt cumulativi si calitativi si cantitativi si reflecta toate rezultatele inclusiv medicale, financiare, organizatorice”. “Centrul de Urologie este incorect si subiectiv apreciat ca fiind <> din ICF”, il pune la punct Popa pe Sinescu. “Divizarea spitalului ar insemna (oferim doar foarte putine argumente din cele existente): existenta pe acelasi etaj sau pe etaje intercalate a doua spitale; nemultumirea pacientilor prin cresterea procedurilor birocratice; sistarea activitatii si finantarii ICF pe o perioada lunga de timp; incapacitatea utilizarii structurilor comune: radiologie, laboratoare, camere garda urgente, anatomie patologica etc.”, se spune in textul semnat de managerul Institutului Clinic Fundeni.
“Intr-o sedinta a Comitetului Director al ICF din 08.08.2007 s-a votat in unanimitate impotriva scindarii datorita gravelor prejudicii suportate de bolnavi si intregul institut. Marea majoritate a sefilor de sectii, laboratoare si a medicilor spitalului nu au fost de acord cu dezmembrarea, existand memorii semnate cu motivatiile lor”, precizeaza textul semnat de dr. Constantin Nicolae Popa in urma articolului “Sinescu merge mai departe” din Jurnalul National.
Ancheta bate pasul pe loc
Agentia regionala pentru Drepturile Omului – Human Rights (HRP) a solicitat ieri Parchetului General sa furnizeze opiniei publice stadiul dosarului privind anchetarea mortii Patriarhului si sa explice de ce aceasta cauza nu a ramas in atentia forului central, desi in alte cazuri s-a practicat aceasta solutionare.
Solicitarea HRP vine dupa ce Gradianul a publicat ieri un articol in care sustine ca ancheta privind cazul mortii Patriarhului Teoctist bate pasul pe loc. “La 22 de zile de la moartea Patriarhului, nici o autoritate nu a demarat cercetarile. Politia sectorului 2 a trimis doar o cerere Institutului Fundeni, prin care solicita anumite documente, insa conducerea spitalului sustine ca cererea nu are nici un termen”, este concluzia autorului articolului, care adauga ca, de la momentul decesului lui Teoctist pana in prezent nu s-a desfasurat nici o audiere”. Nici o autoritate din Romania nu este interesata sa afle cauza reala a mortii Patriarhului. Colegiul Medicilor din Bucuresti s-a antepronuntat, sustinand nevinovatia lui Sinescu, pentru ca apoi sa-si decline competenta. Colegiul Medicilor din Romania, dupa ce a sugerat ca nu are cum sa gaseasca nereguli in interventia chirurgicala, a avansat un termen de circa doua luni pentru a da un verdict oficial. Ministerul Sanatatii si-a trimis o echipa care sa cerceteze, chipurile, cazul decesului lui Teoctist. Dupa ce au mimat ancheta, reprezentantii ministerului au concluzionat ca lipseste de la apel prof. Tulbure, anestezistul Patriarhului, care a plecat intr-un concediu prelungit. In absenta unui participant la operatie nu putem finaliza ancheta, sustineau acestia, pentru ca trebuie audiate toate partile. Parchetul Tribunalului Municipiului Bucuresti a pasat cazul la Parchetul din sectorul 2, care nu ancheteaza morti suspecte. Acesta din urma a predat rezolvarea cazului Politiei sectorului 2″, mentioneaza materialul din Gardianul. (L.I.)
Sinescu: “Patriarhul a decedat la 30 iulie, ora 17:00”
24 august 2007
Cand Minciuna sta cu presedintele la masa
“In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei noului o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” – Vladimir Tismaneanu, 1981
Destinele intrepatrunse ale lui Vladimir-Volodea Tismaneanu si Horia-Roman Patapievici sunt legate chiar si prin indicativul unitatii DSS care ii avea in grija. Tismaneanu a parasit Romania socialista cu acordul si sprijinul oficial al Directiei a II-a a Securitatii. Patapievici a ramas. Dar ambele familii de “ex-patzi” sovietici se aflau in atentia aceleiasi unitati speciale: UM 0110, responsabila cu monitorizarea si contracararea activitatilor agentilor URSS din Romania. Sigur, nu ei erau agenti sovietici, ci doar parintii lor.
Regretatul opozant anticomunist, jurnalistul si scriitorul Victor Frunza, afirma in ultima editie a monumentalei sale lucrari “Istoria comunismului in Romania” ca propagandistul Vladimir Tismaneanu este urmasul direct al kominternistului Silviu Brucan, fiind insarcinat cu existenta in a doua sa ilegalitate a Partidului Comunist si a structurilor Internationalei a IV-a din Romania. Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca acesta a fost infiintat de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al “Comisiei Tismaneanu”.
Victor Frunza explica: “In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al adversarilor sai”. Ceea ce se si intampla astazi: Tismaneanu face pe anticomunistul, Patapievici pe preacucernicul. Ambii se pretind drept detinatori ai unui alt “adevar unic”, veritabili “gardieni ai democratiei”, pretinsi “intelectuali”, de loja, furtunari de cuvinte aruncate peste un imens pustiu de idei, ocupanti si manipulanti cu brevet ai opiniei publice.
Arma lor preferata este minciuna. Saptamana trecuta, Tismaneanu s-a apucat sa scrie, negru pe alb, ca nu a facut parte din nici o redactie comunista, ca altii – exemplificand cu Sorin Rosca Stanescu, Ion Cristoiu sau Cornel Nistorescu – si ca a scris doar “cateva texte de conjunctura”. “Profesorul” cu catedra platita in Maryland, din banii nostrii – prin intermediul retelei de profitori din Institutul Cultural Roman patronat de H.R. Patapievici -, are grave probleme de memorie. Neo-trotkistul uita ca suntem in 2007 si nu a apucat inca sa rescrie istoria din functia de Ministru al Gandirii si Implementarii cu Forta a Raportului Tismaneanu. Inca mai avem biblioteci, ne-“prelucrate”, in care inca se mai gasesc colectiile organelor de Partid in care-si facea slujul: “Tanarul leninist”, “Viata studenteasca”, “Amfiteatru”, “Scanteia tineretului”, “Convingeri comuniste” sau pana si lucrarea publicata sub bagheta lui Virgil Magureanu, in care il pupa in fund pe Ceausescu, la fel cum o face astazi cu Basescu sau cum a facut-o ieri cu Iliescu.
Autorul celui mai ticalos afront la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Teoctist, in fond, a istoriei reale a Romaniei – mincinosul “Raport final” Tismaneanu – se doreste si inchipuie drept prim lustrationist si moralizator sef, acum pe santierul “anticomunist” al tarii. Si aceasta de la stanga presedintelui care i-a oferit Patriarhului cea mai inalta distinctie nationala oferita vreunui roman al lumii.
Daca insa Traian Basescu vrea ca gestul acesta chiar sa aiba o semnificatie pentru Romania si Patriarhului ei, pana dincolo de moarte, trebuie sa-i gaseasca Raportului si autorului lui locul cel mai potrivit, indicat fara gres de autentici militanti anticomunisti ca Ionel Cana si regretatul Victor Frunza: la cosul de gunoi al Cotrocenilor, al Romaniei. Altfel, Minciuna va sta mereu cu presedintele la masa.
Citeste mai mult
“Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii”
https://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=24&Itemid=49
24 august 2007
Patriarhia asteapta ancheta Colegiului Medicilor
Apreciem interesul cotidianului Ziua, precum si al altor institutii media, pentru lamurirea aspectelor legate de trecere la Domnul a Fericitului intru adormire Parintele nostru Patriarhul Teoctist.
Nu putem fi insa de acord cu speculatiile din articolul semnat de d-l Victor Roncea, aparut in cotidianul Ziua din data de 16 august a.c., prin care incearca sa acrediteze un neadevar privind o presupusa “lege a tacerii” – atribuita gratuit si tendentios Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh – in legatura cu interventia chirurgicala.
Reamintim faptul ca mass-media din Romania, inclusiv cotidianul Ziua din data de 4-5 august 2007, a dat publicitatii comunicatul de presa al Patriarhiei Romane prin care “saluta decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia… Este un act responsabil al Colegiului Medicilor, singurul for abilitat sa elucideze aspectele legate de operatia Prea Fericitului Teoctist, intrucat numai prin actiunea medicilor vom afla adevarul”. Patriarhia Romana si-a precizat aceasta pozitie in urma consultarii si la indemnul Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh. Precizam faptul ca, in cele doua saptamani de la trecerea la Domnul a Parintelui Patriarh Teoctist, in niciuna din sedintele convocate la Patriarhia Romana, si nici in particular, nu s-a discutat despre “taietura cusuta” de pe trupul acestuia.
Patriarhia Romana isi exprima speranta ca toate aspectele legate de acest subiect, inclusiv cele ridicate in mass-media, vor primi raspuns in urma cercetarii – aflata inca in derulare – intreprinsa de Colegiul Medicilor din Romania.
Biroul de Presa si Comunicatii al Patriarhiei Romane
17 august 2007
Omerta lui Daniel a fost sparta de Varsanufie * Printr-un comunicat oficial al Biroului de Presa al Patriarhiei, PS Varsanufie, Vicar Patriarhal, isi mentine afirmatiile publicate in ZIUA
Patriarhia confirma: a existat o taietura
Dezvaluirile publicate de ZIUA privind faptul ca Patriarhul Teoctist nu a fost operat prin rezectie endoscopica, dupa cum sustine chirurgul Ioanel Sinescu, ci prin interventie deschisa, taietura fiind de circa 10-15 cm, au starnit rumoare atat la Patriarhie cat si in lumea medicala.
In ce priveste conducerea tranzitorie a Patriarhiei, din pacate, reactia a fost cel putin ciudata din partea unui inalt ierarh care se presupune ca respecta si apara Calea, Adevarul si Viata, propavaduite de Mantuitor: IPS Daniel al Moldovei, care a incercat sa impuna o “Omerta” asupra acestui caz de o gravitate maxima.
Omerta
Surse apropiate Bisericii au marturisit inca de saptamana trecuta pentru ZIUA ca cei patru calugari care au spalat trupul Patriarhului la Spitalul Fundeni au constatat cel putin o taietura cusuta, de 10-15 cm, dispusa central, pe verticala, in zona ombilicala. Inainte de a publica insa aceasta informatie am verificat-o cu mai multe alte surse, inclusiv spitalicesti, ulterior purtand o conversatie inregistrata – conform practicii redactionale – cu Prea Sfintitul Varsanufie, Vicar Patriarhal considerat un apropiat al regretatului Parinte Teoctist. Din pacate, desi am incercat sa-i comunicam ca vom face publica discutia in spiritul deservirii interesului public si al adevarului, PS Varsanufie nu a mai fost abordabil, fiind ocupat cu inventarierea Cabinetului Patriarhal, in calitate de presedinte al Comisiei incredintate cu aceasta misiune. Surprinzator insa, in dimineata aparitiei articolului nostru, marti, 14 august, loctiitorul Patriarhului, IPS Daniel al Moldovei, instalat deja la Palat, i-a convocat de urgenta pe cei patru monahi care au indeplinit la Spital ritualul de ungere cu aghiazma, ulei sfintit si mir. Insa nu pentru a-i consulta si a-l contacta apoi pentru explicatii si clarificari absolut necesare pe medicul Ioanel Sinescu. Nu. Ci pentru a le solicita celor patru, pe un ton mai mult decat autoritar, sa nu mai dea nici un fel de declaratii si chiar sa nege cele afirmate de PS Varsanufie. Ceea nu se poate aplica insa si in fata investigatorilor Parchetului.
Dar operatiunea de acoperire a lui Sinescu a mers mai departe si ieri, printr-o dezinformare aparuta in cotidianul de mare tiraj “Libertatea”, unde se sustinea ca PS Varsanufie neaga afirmatiile din ZIUA, in ciuda inregistrarii pe care o punem din nou la dispozitia publicului pe site-ul ziarului nostru. In urma explicatiilor cerute de ZIUA Biroului de Presa al Patriarhiei fata de aceasta presupusa afirmatie a Vicarului, Patriarhia Romana a dat ieri un comunicat oficial in care se atesta din nou declaratia initiala a PS Varsanufie privind existenta cel putin a unei operatii in zona abdominala a trupului Patriarhului. Practic, prin aceasta recunoastere cvasioficiala, medicul Ioanel Sinescu trebuie sa dea de urgenta explicatii la Parchet, privind minciuna sa colosala legata de “rezectia endoscopica efectuata in conditii standard”, dar in urma careia Patriarhul a murit subit.
A doua taietura
Este de notat ca, in urma aparitiei acestor noi informatii, surse spitalicesti de la Fundeni au prins curaj si ne-au dezvaluit noi amanunte, inclusiv legate de o a doua incizie, de circa doi centimetri, aflata imediat sub coaste, pe partea dreapta, inca sangeranda atunci cand au incredintat trupul Patriarhului calugarilor sai de la Catedrala. Aceasta dovedeste ca operatia deschisa a necesitat si un drenaj. Insa cauzele mortii nu trebuie cercetate neaparat in conexie cu executia operatiei, ci cu etapa pregatitoare si decizia de a se efectua o anestezie totala, ne-au transmis aceleasi surse. Acestea au confirmat si supozitia aparuta in ziarul “Gardianul”, in care se arata ca hemoragia a fost cea mai probabila cauza a mortii Patriarhului Teoctist. De altfel, cosul de la Reanimare, unde se afla trupul Patriarhului, era plin de tampoane imbibate cu sange. Amintim si declaratiile medicului personal al Patriarhului, dr Nicolae Ursea, care afirma ca Parintelui Teoctist nu i se suprimase cu 72 de ore inainte de operatie administrarea unuia dintre cele mai puternice medicamente anticoagulate, Plavix, aflat pe lista sa pentru o mai buna circulatie a sangelui. Lista consultata si de echipa chirurg Ioanel Sinescu-anestezit Dan Tulbure. In ce-l priveste pe acesta din urma, care, conform lui Sinescu incercase sa-i faca o rahianestezie, dar nu reusise, surse medicale afirma ca, in acest caz, operatia putea si trebuia amanata. (Victor RONCEA)
Operatia putea fi oprita
“In timpul operatiei de prostata pot interveni sangerari. Cauzele sangerarii pot fi locale, cum ar fi un adenom mare sau inflamat, sau generale, de genul tratamentelor antiagregante. Aceste tratamente se iau pentru alte afectiuni, cerebrale sau cardiace, cum e si Plavixul, care trebuie intrerupte cu trei zile inainte de interventia chirugicala. Trebuie facut testul de coagulare si testul de agregare trombocitara, iar chirurgul si anestezistul stabilesc momentul operatiei. In momentul in care pacientul sangereaza, medicul nu se mai poate orienta in campul operator. Si atunci solutia este ori sa convertesti interventia endoscopica in operatie deschisa, ori pur si simplu opresti interventia si o reiei peste o zi, doua sau o saptamana”, a declarat pentru “Gardianul” dr. Ion Luchian, medic primar urolog. (L.I.)
Comunicat de la Patriarhie
Mentionam urmatoarele: afirmatiile Preasfintitului Varsanufie, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, cuprinse in articolul mentionat, sunt in conformitate cu cele declarate de Preasfintia Sa redactorului ZIUA. In data de 15 august intr-un cotidian national i-a fost atribuita Preasfintiei Sale o afirmatie in contradictie cu cea aparuta in cotidianul ZIUA si pe care Preasfintitul nu a facut-o niciodata. Aceasta apartine redactorului care a semnat respectiva stire.
Biroul de Presa al Patriarhiei
16 august 2007
ZIUA a descoperit inca o minciuna din sirul servit de echipa Sinescu-Tulbure: Patriarhul Teoctist nu a fost operat prin rezectie endoscopica, ci prin operatie deschisa, impotriva vointei sale
A fost taiat
Calugarii care au spalat si pregatit trupul Patriarhului imediat dupa moartea sa au marturisit ca acesta purta semnul unei operatii de circa 10-15 cm pe abdomen. Aceasta dezvaluire surpa cu totul afirmatiile doctorului Ioanel Sinescu – medicul care l-a operat pe Patriarh si a consemnat apoi moartea acestuia pe 30 iulie la ora 17.00 -, pentru ca acesta sustine ca a efectuat “o rezectie endoscopica in conditii standard”. Rugamintea Patriarhului, enuntata si de apropiatii sai si chiar si de catre dr. Sinescu, a fost ca aceasta operatie sa fie realizata cu laserul, fara deschiderea corpului, prin endoscopie, care presupune interventia pe o cale naturala, prin uretra. Si atunci, de ce l-a taiat Sinescu pe Patriarh si apoi a ascuns acest fapt?
Cei patru calugari care au indeplinit la spital ritualul de dinainte de inmormantare – au spalat trupul cu aghiazma si l-au uns cu untdelemn sfintit si cu mir, dupa cum a fost uns trupul Domnului inainte de ingropare – au fost printre apropiatii Patriarhului de la Catedrala. Este vorba de Prea Sfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar la Arhiepiscopia Bucurestilor, de Cuviosul Nectarie Protosinghelul, staretul Manastirii “Radu Voda”, de Marele Ecleziarh Protosinghel al Catedralei, Antim David si de Protosinghel Teofil Anastasoaie, Exharh al Manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor. Dupa ce Cuviosul Nectarie le-a marturisit reporterilor nostri ca taietura era de 10-15 cm, dispusa pe verticala, am verificat informatia cu PS Varsanufie. Acesta a apreciat in conversatia purtata cu reporterul ZIUA ca operatia avea mai curand 10 cm. Dezvaluirea poate cadea ca o bomba in mijlocul investigatiilor deschise saptamana trecuta de Parchetul General, Ministerul Sanatatii si Colegiul Medicilor Bucuresti, chiar daca acest din urma for s-a si antepronuntat in favoarea medicului Ioanel Sinescu, incalcand inadmisibil deontologia.
Anestezistul Tulbure a disparut
Un alt fapt grav care arata indolenta Colegiului Medicilor si cercetarea de mantuiala a cazului este ca, desi forul a dat deja un verdict, nici pana la ora aceasta nu a fost audiat doctorul anestezist Dan Tulbure, cel care i-a administrat pacientului de 92 de ani anestezia generala, desi la o asemenea varsta inaintata riscurile de deces sunt de cel putin 50%. Din informatiile noastre, dr. Tulbure nu poate fi contactat pentru ca este plecat din tara. Ne intrebam, daca pe masa de operatie a cuplului Sinescu-Tulbure ar fi murit un alt demnitar de rang inalt al Romaniei – sa spunem presedintele sau primul-ministru – si-ar mai fi permis medicii sa dispara din tara si Colegiul Medicilor bucurestean sa se ante-pronunte cu atata usurinta? Controversa iscata de moartea Patriarhului Romaniei, Prea Fericitul Teoctist, este departe de a se stinge curand, in ciuda incercarilor de ingropare a anchetei odata cu trupul Parintelui. O adevarata avalansa de interviuri de tip publicitar in beneficiul doctorului Ioanel Sinescu s-a revarsat asupra media saptamana trecuta.
De ce expectora sange Patriarhul?
In Adevarul de vineri 10 august, dr Sinescu, bazandu-se pe faptul ca mortii nu vorbesc, subliniaza din nou natura operatiei – rezectie endoscopica – eludand cu intentie ce s-a intamplat dupa. Cititi mai jos:
“- Cum a decurs operatia?
– Doctorul Tulbure s-a chinuit sa-i faca rahianestezia, dar, vazand ca nu poate sa i-o faca, a trecut pe anestezie generala. Operatia propriu-zisa a durat cam 50 de minute, iar rezectia endoscopica a decurs in conditii standard. La 10.30, Patriarhul se afla in pat, la monitorizare. Pana la ora 12.00, l-am vazut de cinci-sase ori!
– Ce s-a intamplat la ora 12.00?
– Atunci s-au ivit primele complicatii. Prima data am crezut ca avem de-a face cu un edem pulmonar. Nu manifesta nimic cardiologic. Peste un sfert de ora, expectoratia s-a accentuat. S-a incercat o bronhoscopie, dar degeaba. In jurul orei 17.00 s-a declarat decesul. Personal, cred ca varsta si fragilitatea organismului au dus la aceste complicatii.”
Observati cum medicul expediaza fara explicatii, intr-o singura propozitie, lunga si tumultoasa perioada dintre orele 12.15 si 17.00, cand Patriarhul s-a aflat intre viata si moarte. Dar aceasta afirmatie mai are o importanta. Ne releva din nou ca modul in care a inceput trecerea spre moarte a Patriarhului a fost prin expectoratia de sange, dupa cum s-a mai afirmat. Posibil prin inecarea cu sange, pentru ca soferul personal al Patriarhului, Costel Calapod, ne marturiseste ca medicii strigau pe coridor ca au nevoie de un aspirator, care a fost adus tocmai de la doua etaje mai jos, de unde a fost apoi transportat si aparatul de socuri electrice, pierzandu-se multe minute importante. Mai aflam ca este posibil sa se fi realizat o radiografie, care ar fi putut reliefa un edem pulmonar. Unde este acea radiografie, neprezentata in dosarul de la Colegiul Medicilor, potrivit informatiilor noastre?
Rezultatul uroculturii stabilit in doar 34 de minute
O alta inadvertenta medicala necercetata de Colegiul din care face parte si Ioanel Sinescu este legata de urocultura. Soferul Patriarhului, Costel Calapod, in interviul acordat ZIUA, aminteste cum, in dimineata zilei operatiei, nefasta zi de luni, 30 iulie, in jurul orelor 8 a fost rugat sa-i ceara Parintelui Teoctist o proba de urina. In emisiunea lui Andrei Gheorghe de la Realitatea TV, de luni, 6 august, Sinescu afirma: “I-am facut, printre altele, urocultura, la Fundeni, si a iesit negativa. Deci nu exista nici un microb in urina. Diagnosticul profesorului Ursea este neclar”, a spus medicul. Si totusi, cu tot respectul, orice student la medicina stie ca rezultatele unei probe de urina se releveaza dupa 24-48 de ore. Peste 34 de minute de la ora trezirii sale, la 8.34, Patriarhul este pe masa de operatie fara nici o alta pregatire si fara ca rezultatul principalelor analize sa fie in Foaia de Observatie. Or, tinand cont ca nu era vorba de o urgenta medicala, nimic nu justifica o astfel de graba ciudata.
Foaia de Observatie, ascunsa o saptamana
La fel de suspecta este si reactia unor ierarhi din Dealul Patriarhiei. Dupa ce a contestat dreptul familiei naturale a Patriarhului de a solicita Foaia de Observatie de la Spital, dupa inmormantare, pe 3 august, “familia” de calugari a Prea Fericitului Parinte nu s-a mai ultragiat ca aceste date confidentiale au fost furnizate presei, incalcandu-se flagrant Legea drepturilor pacientului, de catre chiar dr Sinescu, peste o saptamana. Ne punem, evident, intrebarea fireasca: daca nu era nimic de ascuns pe 3 august, de ce s-a impotrivit conducerea Spitalului si “familia” de la Palatul Patriarhiei ca aceste date sa fie inmanate, firesc, familiei?
Rolul lui Vicentiu Ploiesteanu
O parte a preotilor si calugarilor de la Catedrala si-au aratat, de asemenea, mirarea fata de unele declaratii ale ierarhilor mai mari in grad, cum ar fi PS Vicentiu Ploiesteanul, care a afirmat la Antena 2 ca nu are “nici un semn de intrebare fata de modul in care a fost tratat Patriarhul la spital” exprimandu-si totala incredere in echipa Sinescu-Tulbure si Colegiul Medicilor, care deja da semne evidente de musamalizare a cazului.
Monahii din Dealul Patriarhiei incep sa se intrebe apasat daca nu cumva PS Vicentiu, cel care l-a lasat pe PF Teoctist singur cu soferul la Spital, nu este si cel care l-a recomandat pe dr Sinescu Patriarhului. Afirmatiile lui Vicentiu din Jurnalul National de vineri, 10 august, au pus paie pe foc, pentru ca arata ca Prea Sfintitul Vicar Patriarhal a asteptat circa doua ore pentru a se deplasa la Spital din momentul in care a aflat ca Patriarhul este in coma sau chiar a murit. Cititi mai jos:
“Stiati si ora la care va intra in operatie?
Stiam. Dupa doua luni de nesomn si chin, era totusi viguros, era un om in plina putere. La un moment dat, au aparut in prima parte a zilei de luni tot felul de zvonuri depre starea sanatatii Patriarhului. Atunci am considerat ca este mult mai bine sa dam un comunicat de presa prin care sa spunem ca a fost internat si ca a fost operat. Noi stiam ca i s-a facut operatie endoscopica, sub anestezie locala, nu generala. Lucrurile s-au complicat dupa ora 14 sau 15, cand au aparut fel de fel de vesti alarmiste, ca a intrat in coma sau a murit. La spital nu aveam cu cine vorbi. Am dat telefon administratorului resedintei patriarhale, parintelui Ioachim, care era la spital impreuna cu soferul. Dar sigur, erau la usa blocului operator. Nu au putut vorbi cu nimeni. Medicii erau inauntru. Pe la 16.30, cand am vazut ca nu avem cu cine sa comunicam acolo, iar parintele Ioachim imi spusese ca vazuse oamenii agitandu-se, m-am urcat in masina si am plecat spre spital. In masina fiind, un ucenic de-al meu mi-a telefonat si mi-a dat vestea ca managerul spitalului anunta ca Parintele Patriarh a trecut la Domnul. (…) Am chemat pe Prea Sfintitul Varsanufie, pe marele ecleziarh al Catedralei Patriarhale si pe parintii cuviosi de la Catedrala sa vina cu vesmintele sa il imbracam pentru a-l aduce la Catedrala. Eu m-am intors pentru ca se organizase aici o conferinta de presa (organizata chiar de el, la ora 19.00 – nota red.)”.
“Eu l-am rugat pe profesorul Sinescu ca trupul sa-mi fie incredintat pentru a-l putea imbraca in vesminte si sa nu mai fie autopsiat. Nu se cuvenea sa fie batjocorit”, mai spune Vicentiu in acelasi interviu, confirmand dorinta Patriarhului de a nu fi taiat. Solicitat de ZIUA pentru a oferi amanunte in ce priveste procedura de imbalsamare, parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, ne-a adeverit ca aceasta a fost realizata prin injectarea de formol in vene, fara a-i fi atinse organele interne si corpul. Asadar: a fost taiat. De ce? Si cine raspunde?
“Parintele Patriarh era spovedit si impartasit, nu asa cum s-a spus cu iresponsabilitate undeva, in presa, ca nu ar fi”, mai afirma reprezentantul “familiei” calugaresti a PF Teoctist, PS Vicentiu in acelasi interviu, fara a mai mentiona ca, daca Patriarhul ar fi vrut sa faca acest lucru la Spital nici nu ar fi avut cu cine. Nimeni, in afara de calugarul Ioachim, venit in jurul orei 13.00 si caruia insa nu i s-a dat voie sa-l vada pe Patriarh. Mai rau: parintele Gheorghe Pop de la Fundeni a plecat din Spital direct in concediu desi il auzise de pe coridor pe Patriarh horcaind, in jurul orelor 10.30, dupa cum a recunoscut ulterior. Daca Vicentiu stia ora operatiei, de ce nu a avut barem curiozitatea sa sune peste o ora. Apoi peste doua. Apoi, ingrijorat, peste trei. Dar, cand a aflat prima oara, la ora 14 sau 15, ca Patriarhul a intrat in coma sau a murit, de ce i-au trebuit alte doua ore ca sa se deplaseze la Spital?
“A murit fara sa se chinuiasca, asa cum si-a dorit”, mai afirma cu nonsalanta Vicentiu in Jurnalul National. Fereasca Dumnezeu sa aiba cineva o moarte asa de linistita, in urma unei banale operatii de prostata: dupa anestezie generala, taiat impotriva vointei, inecat in sange si ars de aparatele de electrosocuri timp de cinci ore, nespovedit si neimpartasit.
Patriarhul era taiat sub coaste
Prea Sfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar la Arhiepiscopia Bucurestilor ne-a acordat urmatoarea declaratie:
Am inteles ca dvs v-ati ocupat ca sa fie toate cele trebuincioase sa nu i se faca autopsie sau altceva la spital, cum probabil ca ar fi dorit medicii. Eu voiam sa va intreb daca puteti sa ne spuneti cam cat de mare era operatia?
Te rog sa vorbim mai incolo, acum eu sunt intr-o comisie si nu stiu…
Cam in cat timp?
Peste cateva zile cand se termina comisia…
Am inteles… era vorba de un detaliu, un amanunt, practic, care tinea de controversa privind marimea operatiei…
O sa mai vorbim atunci. Nu era foarte mare.
Dar… zece centimetri sau cincisprezece?
Nu stiu cat sa zic… da, iti dai seama ca in momentele alea nu se putea masura operatia…
Puteti sa ne spuneti? Este un detaliu foarte important…
Daca spun ceva trebuie sa fiu sigur, sa ma gandesc…
Dar in tot cazul era in regiunea de sub coaste?
Da.
Plecarea lui Tulbure din tara a stopat ancheta
Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, a informat ieri ca anestezistul Dan Tulbure – cel care l-a anesteziat pe Patriarhul Teoctist – este plecat din Romania, ceea ce ingreuneaza ancheta de la spitalul Fundeni. Eugen Nicolaescu a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Ancheta MSP va mai dura insa, intrucat profesorul Dan Tulbure este plecat din tara, iar comisia are nevoie de punctul lui de vedere, a precizat Eugen Nicolaescu.
Colegiul Medicilor din Romania (CMR) va tine cont de solutia data de Parchetul instantei supreme la sesizarea privind investigarea imprejurarilor care au condus la moartea Patriarhului Teoctist, la varsta de 92 de ani, in urma unei interventii chirurgicale de adenom de prostata. “Sunt situatii in care CMR ancheteaza aspecte deontologice, iar anchetatorii judeca reclamatia primita. In acest caz, Colegiul Medicilor s-a autosesizat, iar Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost sesizat de o organizatie nonguvernamentala. In ambele cazuri este vizata cauza decesului Patriarhului Teoctist. Din acest motiv, solutia Parchetului va constitui un punct important in ancheta CMR”, a declarat, ieri, pentru Mediafax, Gheorghe Borceanu, presedintele comisiei de jurisdictie a CMR.
14 august 2007
KGB-ul si puciul impotriva lui Mihai Gorbaciov
In august 1991, mai multi membri din conducerea KGB-ului au fost implicati in tentativa de lovitura de stat impotriva lui Mihail Gorbaciov
Spionajul american a fost la curent cu planurile pucistilor de la Moscova si i-a avertizat din timp atat pe Mihail Gorbaciov, cat si pe Boris Eltin. Detalii despre culisele acestui eveniment care pastreaza inca multe zone de mister ofera generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche, in lucrarea “Serviciile Secrete ale Rusiei”, preluata integral in volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut recent la Editura “Semne” si coordonat de Victor Roncea. (Miruna MUNTEANU)
Gorbaciov si Eltin, alertati de americani
Preparativele in vederea complotului impotriva lui Gorbaciov au fost cunoscute din timp de serviciile speciale americane, ca urmare a interceptarii de catre Agentia Nationala de Securitate (NSA) a convorbirilor dintre complotistii de la Casa Alba din Moscova (n.n. Sediul Guvernului Federatiei Ruse) si conducatorii militari.
Cu prilejul celei de-a doua calatorii efectuate de Eltin in Statele Unite, in iunie 1991, Robert Gates, consilier adjunct pentru securitatea nationala al presedintelui american si viitor director al CIA, i-a interpus presedintelui Sovietului Suprem un senator, cu misiunea de a-l informa in legatura cu revolta prognosticata de spionajul american. Se pare ca Gorbaciov primise avertismente similare, dar ramasese impasibil la ele.
Eltin si-a luat, in schimb, masuri de intarire a securitatii, iar ulterior, a devenit cunoscut faptul ca un specialist in comunicatii al Ambasadei Statelor Unite la Moscova a fost detasat, in zilele puciului, pe langa Eltin, pentru a-i putea asigura, pe de o parte informatiile rezultatele din urma decodificarii convorbirilor generalilor pucisti iar, pe de alta parte, pentru a-i realiza legaturile sigure necesare intr-un astfel de moment. Datorita sprijinului serviciilor americane, Eltin a stiut in fiecare clipa cine sprijina puciul, cine se opune si cine ezita.
Publicistul Seymour Hirsh, fost corespondent al ziarului “New York Times” si laureat al premiului Pullitzer pentru ziaristica, afirma in “Atlantic Monthly” ca in momentul conturarii complotului si refuzului lui Gorbaciov de a tine seama de avertismentele primite, Washingtonul a hotarat contactarea lui Eltin si stabilirea de relatii cu el, ca cel mai probabil viitor lider al tarii si – in mod obiectiv – singurul om capabil sa opuna rezistenta unui puci”.
Presedintele S.U.A., George Bush a mai facut o tentativa de convingere a lui Gorbaciov asupra pericolului pucist, contactandu-l telefonic. Gorbaciov a respins avertismentul. Din acel moment americanii au inteles ca daca Eltin nu va fi sprijinit, conservatorii de la Moscova vor reveni la putere.
Un puci cu voie de la presedinte?
Kriucikov, presedintele KGB, Iazov, ministrul Apararii si Pugo, ministrul de Interne au fost interceptati in toate comunicatiile lor cu esaloanele din subordine. Presedintele Bush, incalcand legea americana, a dispus ca toate informatiile sa-i fie puse la dispozitie lui Boris Eltin.
In mod logic, se pune intrebarea de ce a ramas Gorbaciov insensibil la avertismentele secrete si mai ales la cele ale americanilor. Unicul raspuns pare a fi acela al nevoii de a lasa locul unui alt lider. Cauzele:
– erodarea rapida a credibilitatii sale interne, fapt confirmat ulterior in procentul de 1% obtinut in alegerile prezindentiale.
– conjunctura creata prin “lovitura de palat” (in care persoane sus-puse au implicat si au compromis KGB-ul) trebuia sa se consume, pentru a atrage dupa sine alte costuri. Intre altele si pe acela al desfiintarii si dezmembrarii KGB-ului!
– “lovitura de palat” avea sa foloseasca noului lider, pe care il va impune si mai mult.
Concluzia: era nevoie de puciul antigorbaciovist pentru a se putea proceda astfel. Puciul trebuia sa se produsa pentru a adanci diversiunea!
Reforme in KGB
La prima sa aparitie in Sovietul Suprem, dupa tentativa de inlaturare a sa de la putere, Mihail Gorbaciov s-a aratat decis sa desfiinteze KGB-ul, emitand, in acest sens, si un decret.
In fapt, Directoratul Principal I al KGB este desprins si autonomizat sub numele de Serviciul Central de Informatii – “Tsentralnaya Sluzba Razdvetki” (T.S.S.R.). Va fi apoi rebotezat Serviciul de Informatii Externe – “Sluzba Vneshnei Razdvedki” (S.V.R.). La conducerea sa a fost desemnat Evgheni Primakov.
O alta dezmembrare a fost aceea a Trupelor de Graniceri, care au devenit o agentie independenta, denumita Serviciul Federal al Granicerilor – “Federalnaya pogranichnaya slujba” (F.P.S.). Efectivele serviciului sunt estimate la 200.000, din care peste 10.000 de ofiteri. F.P.S.-ul dezvolta retele si operatiuni informative proprii in regiunile de granita, cu extensie in afara Rusiei.
Celelalte structuri ale KGB-ului au devenit Ministerul Securitatii (“Ministerstv Bezopasnosti” – M.B), condus de Vadim Viktorovici Bakatinviii si, respectiv, Agentia Federala de Securitate a Federatiei Ruse, (“Agenstvo Federalnoi Bezopasnosti” – A.F.B.) care va fi rebotezata si reorganizata in Serviciul Federal de Contraspionaj, apoi Serviciul Federal de Contrainformatii, iar – din 1995 – Serviciul Federal de Securitate.
In decembrie 1991, cand A.F.B.-ul este incorporat in M.B., Agentia Federala de Comunicatii si Informatii “Federalnoe Agenstvo Pravitesvennoi Svyazi i informatsii” (F.A.P.S.I.), condusa de generalul Alexandr Vladimirovici Starovoitovix, devine independenta.
S-a ajuns, astfel, la dezmembrarea KGB-ului in cinci departamente independente, fiindu-i anihilata posibilitatea de a mai detine monopolul informatiilor si de a-si impune punctele de vedere asupra deciziilor politice esentiale.
Cele 107 zile ale lui Vladimir Bakatin
Daca ar trebui data o explicatie atitudinii lui Gorbaciov fata de KGB si a KGB-ului fata de Gorbaciov, acest lucru n-ar putea fi facut fara a-l cita pe generalul Oleg Kalughin, fost sef al Departamentului de Contraspionaj al KGB, care afirma: “KGB-ul la urat pe Gorbaciov. L-a considerat un agent C.I.A.”
Totusi, Gorbaciov n-ar fi dorit sa impinga prea departe lucrurile in ceea ce priveste KGB-ul. Dupa arestarea lui Kriucikov, el l-a desemnat ca presedinte al KGB-ului pe generalul-locotenent Leonid Scerbasin, de profesie istoric, seful Directoratului Principal I (aparatul de spionaj). Eltin nu a fost, insa, de acord cu aceasta numire, deoarece considera ca Scerbasin nu va fi capabil sa “darame monstrul rau famat, care pe un presedinte l-a urmarit, iar pe altul l-a tradat”.
Dupa nici doua zile de la numire, Scerbasin isi va relua functia sa anterioara, cedandu-i locul lui Vadim Bakatin, alesul lui Eltin.
Vadim Bakatin a condus KGB-ul rebotezat “Serviciul Inter-republican de Securitate”, din august pana in decembrie 1991, adica in perioada prabusirii existentei sale traditionale, ceea ce i-a atras din partea veteranilor organizatiei vehemente acuzatii de tradare.
Adresandu-se, la 27 august 1991, membrilor KGB, Vadim Bakatin a spus: “Consider ca sarcina mea este de a reforma din temelii Comitetul, de a-l face unitar, competitiv si deschis (…). Noi nu avem ca sarcina sa aparam valorile acestei ideologii sau ale alteia, ci drepturile constitutionale ale cetatenilor, valorile reale ale democratiei si pe aceasta baza securitatea societatii, a statului si a poporului”. .
Procedand la o reevaluare a activitatii KGB-ului, Bakatin a constatat ca organizatia a manipulat interesat informarea, distorsionand realitatea si dezinformand factorul politic. Mai mult, s-a practicat si o intoxicare cu stiri din mass-media internationala, care erau prezentate drept informatii ale agentilor. Informatiile incomode conducerii politice nu erau promovate, ajungandu-se, dimpotriva, ca Gorbaciov sa fie mintit in legatura cu starile de spirit din republicile baltice.
In perioada de 107 zile cat a condus KGB-ul, Vadim Bakatin a actionat in directia ruperii traditiei cekiste, a dezideologizarii si dezmembrarii KGB-ului, care in decembrie 1991 va deveni Ministerul Securitatii.
Despre Bakatin s-a afirmat ca: “era un Gorbaciov pur, care a vorbit in permanenta despre reforma, constient fiind, insa, ca si Eltin ca si Gorbaciov, vedea in serviciul secret, in primul rand, suportul propriei puteri”. Referitor la cele peste 7 milioane de dosare ale informatorilor interni ai KGB-ului, reformatorul Bakatin a apreciat inutila publicarea listei lor, deoarece “ar conduce la o vanatoare de vrajitoare care ar destabiliza intreaga societate”.
11 august 2007
Minciunile anti-Teoctist
ZIUA va prezinta adevarul despre telegrama din 17 decembrie 1989 si demolarea bisericilor, cu care Patriarhul Romaniei a fost pus la zid
De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxa Romana si Patriarhul ei, Parintele Teoctist, au fost sistematic acuzati de catre ateii din presa pentru cele mai inimaginabile vini. Dezinformarile strecurate inca de la inceputul anilor ’90 sunt si astazi folosite cu succes in ciuda faptului ca Patriarhul le-a demontat in mai multe randuri. Ziaristi de mana a doua au colportat minciunile fara sa le verifice vreodata. Cele mai des folosite sunt cele privind incurajarea demolarilor de catre Patriarh si minciuna devenita clasica si demna de a fi studiata intr-un manual de dezinformare, cea privind felicitarea lui Ceausescu pentru crimelor de la Timisoara. Chiar si in aceste zile, la moartea Parintelui Patriarh, atacurile murdare nu au incetat. Dimpotriva. ZIUA demonteaza aceste minciuni cu probe si declaratii certe. Va oferim, in exclusivitate, fragmente dintr-un volum special de interviuri la care lucra Patriarhul inainte de moartea sa si care urma sa apara in curand.
Cat priveste telegrama aceea, pe care ati trimis-o cuplului prezidential de atunci, intr-un moment care s-a dovedit ulterior nefast…
Aceasta a fost expediata in urma sedintei Adunarii Nationale Bisericesti ce a avut loc in ziua de 17 decembrie, amanata in mod intentionat din cauza constrangerilor dictatoriale de atunci. Se cunoaste foarte bine ca, de patru decenii, toate adunarile care erau, fie in sectorul politic, fie in sectorul cultural, deci si in cel bisericesc, toate se terminau cu o telegrama. Aceasta telegrama, ca si altele din alti ani, era intocmita de altii si, sigur, cu sprijinul foarte nuantat al reprezentantilor Departamentului Cultelor care se citea si se semna, iar cei prezenti aplaudau si se trimitea din sedinta. Aceasta era o telegrama de rutina, data imediat dupa sedinta.
Dar, dupa cateva zile, a izbucnit revolutia la Timisoara. Indata, pentru a avea o marturie in “Romania Libera”, din viclenie, pentru a blama Biserica, a fost interpretata de unii comentatori de la Televiziune cum ca Patriarhul l-ar fi felicitat pe dictator pentru inabusirea revolutiei de la Timisoara. Acest lucru, care nu corespundea adevarului, a fost foarte periculos. Era o telegrama de rutina, nu avea nici o legatura cu Timisoara…
Intrebarea este de ce nu v-ati opus atunci, inainte de 1989, in mod public si deschis, tentativelor, reusite de multe ori, ale regimului Ceausescu de a darama biserici, de a ataca intr-un fel fiinta Bisericii?
Aceasta opozitie nu a lipsit. Nu am vorbit despre acest lucru pentru ca nu mi-au fost adresate intrebari precise in acest sens, iar, din respect pentru inaintasii mei, am tinut sa-l suport personal. Am fost ales sa slujesc in aceasta responsabilitate in toamna anului 1986, dar am preluat toate situatiile de-abia in 1987. Nu am fost niciodata in audienta la cuplul dictatorial! Doream sa intervin cu ocazia unei prime intalniri protocolare, care nu a mai avut loc insa. Si totusi, o opozitie frontala pot spune ca am adoptat-o la prima intalnire pe care am avut-o cu Ion Dinca – despre care a vorbit intr-un interviu din anul 1993 – , cand mi s-a cerut sa accept cererea cuplului prezidential de a muta Patriarhia de aici, din locul in care ne aflam chiar acum. A fost o discutie de patru ore, in care am adus, desigur, argumentele care se puteau invoca in acele momente neasteptate si dramatice pentru mine. M-am opus acelei cereri si, in consecinta, nu s-a mai petrecut nimic.
Dar cum ar fi fost sa nu avem nici macar aceasta Catedrala Patriarhala?! Povestiti-ne cum ati reusit sa o salvati. Si cum a fost cu Sfanta Vineri?
Cand s-a vacantat scaunul si am avut obligatia sa vin, ca mitropolit al Moldovei, atunci le-am spus ierarhilor, mitropolitilor de atunci si ministrului Cultelor, ca eu indeplinesc aceasta indatorire a mea de loctiitor, dar nu tintesc ca sa raman aici, sa vin aici, ci, dimpotriva, ca vreau sa raman la Iasi. Aveam atunci 75 de ani. Pana la urma, Colegiul Electoral Bisericesc m-a ales aici. Mi-am dat seama ca urmeaza o perioada de mare tragedie pentru mine. Aceste daramari erau incepute, si atunci am preluat aceasta problema. Eu intervenisem deja la primarul Constantin Olteanu pentru biserica Sfanta Vineri… Am intervenit si pentru biserica Sfantul Spiridon Vechi, dar, totusi, s-au daramat si doar biserica Bucur Ciobanul am salvat-o atunci, slava Domnului. Despre aceasta scrie si Constantin Olteanu, in cartea lui acum. Dar totusi au lucrat cand eu aveam o vizita oficiala in Austria, la Viena, pentru sfintirea capelei din Viena inaltata de romanii de acolo… Cand am plecat, Olteanu mi-a spus ca nu crede ca va fi daramata pentru ca a aprobat sa se faca restaurarile. Fiind la Viena, am auzit ca Sfanta Vineri s-a dus. Toate se petreceau cu mare inspaimantare, asa cum s-a incercat si cu Patriarhia. Dinca a povestit, din inchisoare, cum a fost cu biserica. Si spune corect, ca m-am opus, ca am invocat fel de fel de motive.
Cum ati facut?
Nici eu nu stiu. N-as mai putea repeta cele patru ore de stat de vorba cu ei atunci, si cu amenintari, dar si cu argumentele mele ca nu se poate. El imi cerea un consimtamant, iar eu spuneam “este imposibil, domnule Dinca. Sustin pana in ultima clipa, orice s-ar intampla cu mine, ca nu pot sa le spun credinciosilor ca eu am consimtit”. Iar el imi zicea: “Cum sa fac, ca ei nu sunt obisnuiti cu asemenea raspunsuri”.
Ei, Ceausestii?
Da. Si i-am zis: “Atunci gasiti dvs o cale si, daca vreti, impreuna cu ei, veniti sa vedeti inauntru Patriarhia. A luat telefonul si se repezea la telefon la cineva, dar auzeam ca nu era nici un ecou in telefon, vorbea singur, ca sa vad eu…
Vacaresti a fost daramata inainte de venirea lui Teoctist la Bucuresti
O minciuna des uzitata de dusmanii Bisericii Ortodoxe Romane si ai Patriarhului Teoctist este legata de manastirea Vacaresti, monument arhitectonic brancovenesc. Patriarhul Teoctist, spun detractorii sai, nu a intervenit pentru salvarea bisericilor si a manastirii Vacaresti. Adevarul este cu totul altul.
Soarta manastirii Vacaresti, monument istoric ajuns, de asemenea, sub lama buldozerului regimului comunist, a fost decisa de Nicolae Ceausescu la 2 decembrie 1984, dupa ce dictatorul a facut aici o vizita intempestiva. Pe 3 decembrie dimineata, echipele de demolare ale ICRAL-ului de atunci, conduse de directorul Badea, au descins la manastire, fiind dat startul demolarii acestui lacas de cult ctitorit de Nicolae Mavrocordat. Intr-o rutina a demolarii, latura de nord a incintei a fost transformata, la 12 decembrie, intr-un morman de caramizi. Pe 19 decembrie, la ordinul direct al primarului Gheorghe Pana, au fost date jos crucile de pe turle, iar 11 zile mai tarziu, in urma unui telefon primit de directorul Badea de la seful DGDAL-ului, Ionita, cele doua turle de pridvor au fost trase la pamant cu ajutorul unor cabluri de otel. Ultima ramasa in picioare, turla de pe pronaos, a fost data jos in primele zile ale lui 1985, peste coloanele pronaosului, invelite in graba in scanduri smulse din gardul fostei inchisori. Grupul de Supraveghere a Monumentelor Istorice supuse demolarii de regimul comunist, din care faceau parte Radu Ciuceanu, Octavian Roske si Daniel Barbu, a reusit, intre 1980 si 1985, sa salveze fragmente din ruine si sa trimita postului Europa Libera, pagini intregi de materiale privind situatia unor valori de patrimoniu, in incercarea de a trage un semnal de alarma. Materialele au fost difuzate de Europa Libera si Radio France. Pe acest fond, al demolarilor dezlantuite, dupa moartea Patriarhului Iustin, a ajuns la Bucuresti venit de la Iasi, noul Patriarh, Teoctist, in noiembrie 1986. (L.P.)
De unde a plecat dezinformarea?
“Informatia” despre “telegrama” pe care Patriarhul Teoctist ar fi trimis-o spre a aproba masacrele de la Timisoara, a aparut prima oara in revista “Flacara” fiind reluata cu scandal in “Catavencu” si perpetuata pana astazi fara nici un fel de dovada.
Intitulat, ca aluzie la Toamna patriarhului, “Primavara patriarhului”, materialul avea ca text: “Va fi reinscaunat patriarhul Teoctist, cel care inainte de 22 decembrie a adresat dictatorului ceausescu (sic!) sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei?”. Nu stim ce text, al carei telegrame, a stat sub ochii redactorilor de la “Flacara”. Niciodata nu a aparut aceasta pretinsa telegrama de felicitare a actiunii de reprimare a manifestantilor de la Timisoara, desi colectiile ziarelor se afla in toate bibliotecile din Romania, iar arhivele sunt deschise. Presa nu a publicat decat un singur text, care se afla in ziarele noastre din 20 decembrie si care incepe astfel: “Intr-o telegrama adresata presedintelui Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, si semnata de catre presedintele Adunarii Nationale Bisericesti, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, se spune: <<< (…)”
Era vorba deci de tamaierile pe care toti sefii de culte din Romania erau constransi de fostul Departament al Cultelor sa le aduca dictatorului cu anumite prilejuri, intre care se numara si aceasta Adunare Nationala Bisericeasca de rutina ce a avut loc in ziua de 17 decembrie, incheiata cu obisnuita telegrama, publicata in presa trei zile mai tarziu. Nu exista in textul ei nici cea mai vaga aluzie la evenimentele ce aveau loc in tara noastra, nici un cuvant care sa indreptateasca acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi semnat o asa-zisa ,sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei”. Daca e vorba de telegrama aparuta la 20 decembrie, singura cunoscuta noua – ca tuturor – din presa momentului. Si alta nu exista.
Nicolaescu vrea o analiza “in spiritul legii”
Analiza comisiei de ancheta a Ministrului Sanatatii Publice privind spitalizarea si interventia asupra Patriarhului Teoctist este in curs de finalizare, fiind in lucru doar cateva elemente care sa permita o evaluare corecta si obiectiva a etapelor pre si post operatorii, transmite Mediafax. “Nu vreau sa-i grabesc. Astept toate datele pentru ca doresc ca analiza sa fie corecta si obiectiva in spiritul legii”, a declarat, ieri, ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, citat de Mediafax. Demnitarul a dispus inca de vineri, un control la Clinica de chirurgie urologica si transplant renal a Spitalului Fundeni, dupa relatarile din presa privind neclaritatile legate de efectuarea interventiei. Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure sustin ca Patriarhul Teoctist a murit in 30 iulie, la ora 17.00, in urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicatiilor aparute dupa operatia de prostata la care a fost supus in cursul aceleiasi zile, la Institutul Clinic Fundeni. Deputatul Sorin Paveliu, membru al Comisiei de Sanatate din Camera Deputatilor, a afirmat intr-un interviu acordat BBC ca Ministerul Sanatatii trebuie sa sesizeze Parchetul in cazul Patriarhului, in timp ce Asociatia Civic Media a facut o Plangere penala la Parchet pentru a se declansa o ancheta temeinica privind circumstantele si cauzele mortii Patriarhului.
Anestezistul Dan Tulbure nu a fost audiat
Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Bucuresti, care a efectuat o mini-ancheta, sustine ca nu a constat nici o neregula. Neclar este insa de ce anestezistul Dan Tulbure nu a fost audiat la Comisie, daca pana si PS Vicentiu Ploiesteanul sustine ca Patriarhul stia ca i se va efectua o anestezie locala, iar medicii care l-au operat au optat apoi pentru una generala care implica riscuri enorme pentru un pacient de peste 90 de ani. De altfel, medicul Ionel Sinescu declara pentru Realitatea TV a doua zi dupa moartea Patriarhului, privind sfarsitul acestuia: “Fara indoiala ca pentru un pacient de 92 de ani, cu afectiune cardiatica cunoscuta de multi ani si aflata in tratament, cu fibrilatie arteriala, cu insuficienta cardiaca, cu arteroscleroza semnalizata, era previzibil”.
Marti, Biroul Executiv al Consiliului Colegiului Medicilor Bucuresti a hotarat sa trimita dosarul spre analiza Colegiului Medicilor din Romania cu mentiunea ca nu a identificat nicio eroare medicala in interventia chirurgicala la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Cu alte cuvinte: operatia a reusit, pacientul este mort.
Slujba de noua zile
La Catedrala patriarhala s-a savarsit, ieri, in prezenta familiei din Bucuresti a Patriarhului Teoctist, slujba de pomenire la implinirea a noua zile de la trecerea la Domnul a Prea Fericitului Parinte.
9 august 2007
Cauzele mortii Patriarhului
Profesorul Nicolae Ursea dezvaluie ca PF Teoctist se afla in plin tratament cu Plavix, un anticoagulant puternic, care trebuia obligatoriu intrerupt cu 72 de ore inainte de operatie
Medicul personal al Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, prof dr Nicolae Ursea, revine in premiera cu precizari despre problemele medicale ale Patriarhului si moartea sa. Materialul publicat de ZIUA vineri, 3 august, sub titlul ales de noi “Acuzatie Capitala”, a reusit sa declanseze doua anchete asupra mortii Patriarhului: una din partea Colegiului Medicilor si o a doua din partea Ministerului Sanatatii. Dupa interviul exploziv aparut in ZIUA, in care reputatul profesor afirma ca Patriarhul a murit cu zile si operatia nu era necesara, doctorul Ursea a refuzat sa mai faca orice alte comentarii presei. Dorinta sa a fost de a nu antrena memoria Patriarhului in dispute sub limita bunului simt si normele deontologice, cum sunt cele generate de medicul care l-a operat pe Prea Fericitul Parinte Teoctist, prof. dr Ionel Sinescu de la Fundeni.
Plangere la Parchetul General
Profesorul Ursea nu intelege nici azi de ce a fost mintit de dr Sinescu atunci cand l-a sunat, cand Patriarhul era deja in coma, si acesta i-a spus ca nici macar nu a fost operat. Dupa ce ne-a contactat personal, profesorul Ursea ne-a oferit un material in care explica punctual posibilele cauze ale mortii Patriarhului si motivele pentru care este ultragiat fata de modul in care a fost tratat Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Apare un element cheie care poate invinovati total echipa dr Ioanel Sinescu – dr Dan Tulbure, cea care l-a operat pe Patriarh la Spitalul Fundeni, dupa care Parintele Teoctist a murit in conditii inca neelucidate. Si anume faptul ca Patriarhul se afla sub o medicatie care include Plavix, un medicament a carui administrare trebuia suprimata cu cel putin 72 de ore inainte de operatie, pentru simplul motiv ca este anticoagulant. Or, Patriarhul a fost internat seara si operat a doua zi dimineata, fara a fi stabilizat in prealabil. Toate amanuntele ce tin de medicatia si starea sa de sanatate se aflau stipulate in dosarul medical al Patriarhului cu care acesta s-a deplasat la Spitalul Fundeni. Cauzele probabile ale mortii Patriarhului, afirma prof dr Ursea, sunt un accident hemoragic postoperator alaturi de o posibila fibrinoliza sau embolie. In ce priveste hemoptizia – inecarea cu sange – martorul ocular prezent pe holul spitalului la momentul operatiei ne-a precizat ca medicii alergau la un moment dat dupa un aspirator bronsic, pe care l-au adus intr-un tarziu. La fel, aparatul de resuscitare nu se afla la etajul patru, unde era Patriarhul, si a fost nevoie sa fie adus de la etajul doi. In aceste momente, Patriarhul nu a avut alaturi nici un ierarh al Bisericii pentru a fi impartasit. Azi urmeaza sa fie depusa la Parchetul General o plangere penala pentru a fi cercetate imprejurarile neclare ale mortii Patriarhului. (Victor RONCEA)
Opiniile prof dr Nicolae Ursea privind decesul PF Patriarh Teoctist
Consternat fiind de amploarea comentariilor facute in mass-media (…) de ploaia de telefoane primite, precum si de unele acuzatii ca am facut declaratii iresponsabile, ma simt obligat sa fac unele precizari si completari privind decesul PF Parinte Patriarh Teoctist, pentru informarea corecta si reala a opiniei publice.
In ziua de joi, 2 august a.c., intre orele 10:30-11, pe aleea din spatele Palatului Patriarhal, mergand cu sotia pentru a ne inchina la catafalcul PF Teoctist, m-am intalnit cu un domn pe care-l cunosteam de la Patriarhie. Ne-a oprit si m-a intrebat foarte mirat cum se face ca eu, despre care stia ca sunt medicul Patriarhului, nu am fost chemat si nu l-am insotit la spital? A intervenit in discutie o a doua persoana, care-l insotea, revoltata de moartea Patriarhului si foarte agresiva la adresa echipei de medici de la Spitalul Fundeni.
In acest context emotional si in graba, am exprimat unele opinii personale si am facut unele afirmatii pe care le mentin si la care adaug si altele.
1. Mi-am exprimat regretul profund pentru moartea surprinzatoare, total neasteptata a PF Parinte Teoctist.
2. Mi-am exprimat indignarea si regretul ca nu am fost chemat pentru a fi prezent la luarea unor decizii vitale privind interventia chirurgicala pentru adenom de prostata, avand in vedere faptul ca fusesem medicul sau curant de 21 de ani si ii cunosteam foaret bine trecutul si starea de sanatate a pacientului.
O boala veche de 10 ani
3. Interventia chirurgicala nu era atat de urgenta (cum s-a efectuat), Patriarhul avea o hipertrofie benigna de prostata de aproximativ 8-10 ani, pentru care a fost monitorizat clinic, ecografic si serologic (antigenul specific prostatei), a primit tratament cu Proscar si nu prezenta tulburari de mictiune. In aceste conditii, ani de zile nu s-a pus problema interventiei chirurgicale, despre care Prea Fericirea Sa nici nu voia sa auda. Totul a evoluat foarte bine pana la inceputul lunii iulie a acestui an, cand a facut un puseu infectios urinar, insotit de mictiuni frevente, mai ales nocturne. Fenomenele au cedat dupa 48 de ore de terapie antiinfectioasa, dovada constituind-o faptul ca a putut efectua chiar o deplasare in strainatate (la Praga). Tot in luna iulie, i-am facut controlul periodic complet pe care-l efectuam regulat, bianual, de foarte multi ani.
4. Am discutat cu PF Parinte despre necesitatea interventiei chirurgicale, pe care de aceasta data nu a mai refuzat-o categoric si i-am indicat sa o efectueze in Germania, eventual la una din clinicile in care fusesera operati de prostata, cu succes, doi inalti prelati, care aveau o varsta mai inaintata decat a Sa. Totusi, Patriarhul prefera sa se opereze in tara. Il atentionasem ca, in cazul reaparitiei tulburarilor urinare, provocate de un alt puseu infectios, operatia va fi absolut necesara, bineinteles, dupa tratarea acestuia.
5. Alte probleme de sanatate ale PF Patriarh vizau inima si vasele, prezentand de mai multi o hiper tensiune arteriala moderata, de 3-4 ani o aritmie extrasistolica si, mai apoi, o fibrilatie atriala, iar in ultimul an, discrete fenomene de insuficienta cardiaca. In plus, de peste 10 ani, avea o ateroscleroza obliteranta la membrul inferior drept. Pentru toate acestea, precum si pentru mentinerea polului cerebral in parametri normali, i-am dat o medicatie adecvata, sustinuta, care i-a asigurat o stare de sanatate si o memorie corespunzatoare pentru a face fata tuturor eforturilor si responsabilitatilor pe care Inalta Sa functie le cerea.
“De ce m-a mintit Sinescu?”
6. Sunt foarte mahnit ca Patriarhul a fost internat si operat atat de repede, mai ales fara sa se fi instituit o comisie de specialisti, tinand seama de varsta de peste 90 de ani, de comorbiditatile expuse mai sus si de faptul ca pacientul era o mare personalitate. In plus, era absolut obligatorie suprimarea cu 72 de ore inaintea interventiei a Plavixului, pentru a evita un eventual accident hemoragic postoperator – explicatie posibila a expectoratiei sanguinolente survenite (alaturi de o posibila fibrinoliza, embolie etc.).
7. Graba cu care s-a intervenit chirurgical, fara a fi vorba de o urgenta, fara a se tine seama de cele mentionate mai sus, m-au determinat sa afirm ca Patriarhul a murit cu zile.
8. Dupa aflarea vestii ca PF Parinte Teoctist a fost operat luni, 30 iulie a.c., la orele pranzului, l-am sunat pe prof. Sinescu, pentru a afla care este starea pacientului, cu intentia de a veni in Bucuresti, si mi-a raspuns ca nu a efectuat inca operatia, ca se va consulta cu anestezistul si dupa ce vor decide, ma va anunta data interventiei. Pregatit fiind sa plec la Bucuresti, dupa aproximativ trei ore am aflat de la TV intai ca Patriarhul a fost operat si se simte bine, iar apoi ca a decedat. Am fost pur si simplu socat, nu am inteles si nu voi intelege niciodata de ce m-a mintit prof. Sinescu???
Complicatii postoperatorii
(…) Eu nu am acuzat pe nimeni, nu am facut pe nimeni responsabil de decesul Patriarhului.
Personal, sunt convins ca actul operator a fost corect executat, dar din pacate asa cum se vede, acest lucru nu a fost de ajuns, iar moartea s-a datorat complicatiilor survenite postoperator.
Nu sunt de acord insa cu speculatiile care se fac in presa, de aceea precizez ca nu urmaresc vreun interes sau scop, nu concurez si nu rivalizez cu nimeni, nu fac parte din vreo tabara ostila prof. dr. Sinescu, dar resping cu vehementa si ma revolta jignirile si ironiile sale, cu atat mai mult cu cat, ca varsta, ne despart mai mult de 20 de ani. De aceea, consider lipsa totala de respect, ca sa nu spun altfel, de a-mi da lectii de patologie reno-urinara. Las opinia publica sa-si spuna parerea!
Exprimandu-mi opiniile privind moartea Patriarhului, sunt convins ca nu am calcat normele deontologice si ele nu au fost facute cu intentia de a face rau cuiva.
Regret insa profund, inca o data, ca am fost mintit de un confrate, care avea obligatia morala de a ma informa corect, la solicitarea mea.
Din respect pentru memoria PF Patriarh Teoctist, nu am cerut, nu doresc sa se faca nici o ancheta din partea Ministerului Sanatatii sau a Colegiului Medicilor din Bucuresti. Sunt convins ca Dumnezeu a oranduit sa se petreaca lucrurile asa cum s-au intamplat, iar anchetele nu vor aduce nimic bun; in schimb, vor stimula pe cei iubitori de rau, pe cei agresivi, care se hranesc zilnic din minciuni si fapte rele.
Fata de cele afirmate mai sus, refuz sa mai fac alte comentarii, indiferent cine le-ar cere si doresc sa fiu scutit de alte interpelari, deoarece nu am nimic de spus in plus.
Sa lasam Patriarhul Teoctist sa se odihneasca in liniste si pace, sa nu-l mai tulburam, respectandu-i mesajul pe care ni-l transmitea zilnic in timpul vietii sale, de “iubire, intelegere si iertare intre oameni, de liniste, pace si credinta in Bunul Dumnezeu”!
Prof. Dr. Nicolae URSEA
6 August 2007
(n.r. – intertitlurile apartin redactiei)
Ursea l-a salvat de la moarte pe Patriarhul Iustin
Prof. dr. univ. Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie la Spitalul Clinic de Nefrologie “Dr Carol Davila”, doctor in stiinte medicale, a fost medicul personal al Patriarhului inca de la intronizarea sa, in urma cu 21 de ani. Fost prorector al Facultatii de Medicina “Dr Carol Davila” timp de 12 ani, profesorul Ursea este autor al unei opere de specialitate voluminoase, de la Tratatul de Nefrologie, aparut in doua editii, la Enciclopedia Medicala Romaneasca – Secolul XX. Profesorul Ursea l-a cunoscut pe viitorul Patriarh si s-a imprietenit cu Teoctist inca din 1985, cand acesta il vizita la Clinica “Dr Carol Davila” pe Patriarhul Iustin Moisescu. Fostul Patriarh Iustin Moisescu fusese internat la Spitalul Elias cu o insuficienta cronica renala care i-a provocat pana la urma moartea clinica. Aceasta a fost constata, conform normelor de la acea vreme si potrivit statutului demnitarului, de chiar Ministrul Sanatatii, prof dr Eugen Proca. In noaptea de dupa declararea mortii clinice a Patriarhului, familia lui Iustin Moisescu l-a cautat pe profesorul Ursea, deja foarte cunoscut. Familia Patriarhului Iustin l-a implorat sa faca ceva pentru viata acestuia. Intr-un moment de har divin, spune astazi profesorul Ursea, s-a gandit ca este posibil ca unul dintre rinichi sa nu mai functioneze iar cel de-al doilea sa fie blocat de o piatra. A obtinut cu sprijinul familiei aprobarea ca Iustin, aflat in coma, sa fie transportat de la Elias la Spitalul de Urologie unde i-a aplicat mai multe dialize. Dupa trei zile, Iustin a deschis ochii si si-a revenit la viata. Dupa alte trei zile a eliminat o piatra. Timp de mai multe saptamani a stat internat in Spital pana la recuperare. De atunci, a ramas medicul Patriarhului Iustin iar, dupa moartea acestuia, al Patriarhul Teoctist, timp de 21 de ani. Cei doi Patriarhi sunt inmormantati azi alaturi. Un amanunt macabru: Iustin a murit intr-o zi de 31 iulie, Patriarhul Teoctist in 30 iulie dar ambii au fost ingropati pe 3 august.
7 august 2007
Patriarch’s secret
— His Beatitude Teoctist wished to confer the metropolitan seat of Muntenia and Dobrogea (historic provinces of Romania) to his favourite, Teofan. Such a position would have turned the current Bishop of Oltenia into a favourite against His Holiness Daniel
We find out of a specification made by Costel Calapod, driver and close to His Beatitude Father Teoctist for 21 years, about the Patriarch’s testament and his favourite in taking over the reins of the Romanian Orthodox Church. Other cleric sources told us about a significant detail, according to which the Patriarch was preparing a major change in the organization of the Church: the distribution of his duties. His Beatitude wanted to keep, of all his prerogatives, those of Patriarch and Archbishop of Bucharest and to confer the position of Bishop of Muntenia and Dobrogea to his favourite Teofan, currently Archbishop of Craiova and Bishop of Oltenia. The selection was to be made by the Holy Synod, the same as the appointment of the Patriarchal Vicars, avoiding by this an encroachment of the National Church Assembly, full of lay-people close to some occult structures, such as the Free Masonry. The appointment of Teofan in Bucharest as a Bishop of Muntenia and Dobrogea would have turned him into main favourite in taking over the position of a Patriarch of Romania (…). Later on, as several various sources tell us, including Costel Calapod, the Patriarch was also prepared for a possible withdrawal at Cernica Monastery, but not before seeing Teofan as Patriarch. It wasn’t meant to be. The election of over 40 days will show us whether the Patriarch’s will wins for the time to come.
The patriarch’s driver also told us that, upon his knowledge, His Beatitude Father Teoctist had a testament, just like his predecessor, Patriarch Iustin. (…)
6 august 2007
Secretul Patriarhului
PF Teoctist dorea sa confere Mitropolia Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, pozitie care l-ar fi transformat pe actualul Mitropolit al Olteniei in favorit in fata lui IPS Daniel
Dintr-o noua precizare facuta de Costel Calapod, soferul si apropiatul Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, aflam despre Testamentul Patriarhului si despre favoritul sau pentru preluarea fraielor Bisericii Ortodoxe Romane. Un amanunt tulburator ne provine si de la alte surse, bisericesti, care afirma ca Patriarhul pregatea o schimbare spectaculoasa in organizarea Bisericii: impartirea atributiilor sale. Prea Fericitul dorea sa pastreze din toate prerogativele sale pe cele de Patriarh si Arhiepiscop al Bucurestilor si sa confere pozitia de Mitropolit al Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, in prezent Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Alegerea urma sa se faca in Sfantul Sinod, ca si numirea Vicarilor Patriarhali, evitandu-se astfel ingerinta Adunarii Nationale Bisericesti, plina de mireni apropiati unor structuri oculte, cum ar fi Masoneria. Numirea lui Teofan la Bucuresti drept Mitropolit al Munteniei si Dobrogei l-ar fi transformat pe acesta in prim favorit pentru preluarea pozitiei de Patriarh al Romaniei si l-ar fi dat la o parte pe Daniel, Mitropolit al Moldovei. Ulterior, dupa cum ne confirma mai multe surse, inclusiv Costel Calapod, Patriarhul era pregatit si de o eventuala retragere la Manastirea Cernica, nu inainte de a-l vedea Patriarh pe Teofan. N-a fost sa fie asa. Alegerile de peste 40 de zile ne vor arata daca vointa Patriarhului va invinge peste timp.
Va rog sa ne spuneti ce stiti despre Testamentul Patriarhului?
Stiu ca si raposatul Patriarh Iustin, cand a raposat, s-a gasit testamentul sau, pe care Prea Fericitul Parinte Teoctist l-a respectat intocmai. Eu cred ca si Prea Fericitul Parinte Patriarh a lasat un Testament, intrucat la Revolutie, in 1989-1990 se stia ca are Testament.
Deci dansul a lasat inca de la Revolutie, din 1989, un Testament?
Da. Si de multe ori spunea ca va lasa, ca toti Patriarhii care au fost au lasat Testament.
Dar v-a spus vreodata explicit ca lucreaza la un Testament sau ca doreste sa se retraga si ar putea sa lase un Testament?
Imi spunea ca daca cumva batranetea isi va spune cuvantul asupra sa, sa fie bolnav sau, eu stiu, sa nu mai aiba capacitatea sa-si faca datoria, preconiza sa se retraga in viitorii ani la Manastirea Cernica, unde isi pregatea o casa langa Sfantul Calinic, acolo. Pentru a se retrage, dar nu acum.
Si pe cine si-ar fi dorit sa lase in locul dansului?
Asta nu pot sa stiu. Insa de multe ori in discutii batea apropouri ca Mitropolitul Olteniei semana foarte mult la chip cu raposatul Iustinian Marina.
Da?
Da, da.
Aha, deci i-ar fi placut oarecum sa-i succeada?
Da, da. Mai ales ca el l-a format ca secretar, episcop, mitropolit.
Da, si mai este o asemanare: amandoi – si Teoctist si Teofan – provin dintr-o familie
cu 11 copii.
Da, dintr-o familie necajita.
Dar credeti ca acest Testament – al Patriarhului – ar putea sa fie in seiful dansului?
In momentul cand se vor desigila camerele, cand va intra Comisia, e imposibil sa nu gaseasca, sa nu fi lasat un Testament.
6 august 2007
Ultimele trei zile ale Parintelui Teoctist
Costel Calapod dezvaluie, in exclusivitate pentru ZIUA, imprejurarile in care Patriarhul Teoctist a luat decizia sa se opereze si momentele de dinainte ca acesta sa ajunga pe masa lui Sinescu
Soferul si apropiatul Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, Costel Calapod, povesteste in exclusivitate pentru ZIUA, ultimele trei zile de viata ale Patriarhului. Din acest interviu aflam ca Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ramasese in aceste zile complet singur la Palat, doar cu cele doua maici, doi calugari si soferul sau, toti ceilalti prelati sau apropiati fiind in concediu, unii chiar plecati din tara. Chiar si profesorul Nicolae Ursea – medicul Patriarhului tot de 21 de ani – era in concediu, incercarea de a se sfatui telefonic cu el esuand. La aflarea acestei vesti, Parintele Patriarh a exclamat: “Aoleo, am incurcat-o!”. Mai aflam ca singurii ierarhi ai BOR care stiau de operatie au fost Prea Sfintitul Vicentiu, Vicar Patriarhal, care a aprobat operatia de la Fundeni si Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, pe care Patriarhul l-a consultat privind oportunitatea interventiei chirurgicale in Germania. Dupa ce conducerea Spitalului Fundeni a refuzat oferirea Foii de Observatie reprezentantului legal al familiei, atat Costel Calapod cat si nepotul Patriarhului, Gheorghe Arapasu (foto dreapta), sunt hotarati sa afle adevarul asupra internarii, operatiei si mortii Prea Fericitului Parinte Teoctist. Inregistrarea interviului o puteti asculta pe www.ziua.ro
Povestiti-ne, va rugam, ultimele trei zile ale Patriarhului.
Vineri (27 iulie – n.r) am fost chemat la Prea Fericitul. Am stat si am asteptat. Acolo mai erau Prea Sfintitul Vicentiu, Costin, diaconul si parintele Pop, de la Cultural si de la Biserica Fundeni.
Parintele Gheorghe Pop. Dansul l-a adus pe profesorul Sinescu?
Da, stati sa va spun. Ei fost invitati in biroul Prea Fericitului, s-au dus, dar nu stiam ce se discuta. Cand au iesit afara, Prea Fericitul si cu ceilalti, l-au pus pe Pop sa-l sune pe profesorul de la Fundeni, pe Sinescu. El era in operatie, n-a putut sa fie contactat. Dupa care am luat legatura cu o directoare care a zis ca il anunta, i-a dat numarul de telefon al lui Sinescu lui Pop ca sa ia legatura cu el dupa ce iese din operatie. A luat legatura, s-a dus apoi acolo, la Prea Fericitul, ce au discutat ei acolo nu stiu, dar au stabilit ca sambata la ora 11.00 profesorul Sinescu sa fie asteptat la Patriarhie. Sambata la ora 10.30 l-am asteptat jos la bariere, ca sa poata veni cu masina. A venit si l-am condus pe prof. Sinescu la Prea Fericitul in birou, unde nu stiu ce au discutat pentru operatie. Dar cand Sinescu a iesit, l-am intrebat: “Care este situatia, dle doctor? S-a stabilit ceva?” Si mi-a zis: “Da, maine, duminica, la 17.30, trebuie sa veniti la Spitalul Fundeni pentru operarea Prea Fericitului”. Dupa care profesorul a plecat cu Pop.
Si mi-a zis ca maine pot sa vin linistit, pe la 12.00, sa pregatesc masina si bagajele. Mi-a zis sa ies cu masina Toyota alba. Am luat bagajele, cartile, tot ce era de luat, in afara de geanta de mana a Prea Fericitului si bastonul. Duminica, Prea Fericitul a servit masa singur, m-a chemat la masa si m-a intrebat la cat plecam. I-am raspuns ca domn’ profesor mi-a zis ca la 17.30 sa plecam si ca nu e nimic daca ajungem cu un minut mai tarziu sau mai devreme. Si mi-a zis: “Bine, atunci la 17.30 sa fim plecati”. Prea Fericitul s-a dus in dormitor sa se odihneasca, iar eu am venit la garaj si m-am intins in masina. La ora 16.00 ma scoala Parintele Ioachim, administratorul Palatului Patriarhal, spunandu-mi ca a venit Prea Fericitul.
In afara de aceasta servieta mai avea si vreo geanta cu lucruri? Cat se astepta sa stea?
Avea un geamantan foarte mic cu trei maiouri, doua camasi, pijamalele, papucii, adica tot ce era necesar pentru trei-patru zile. Pentru ca asa s-a spus, ca o sa stea trei zile la reanimare si a patra zi o sa venim acasa. La dansul era Maica Valentina, care facea curatenie in dormitor, el era asezat pe scaun, i-am sarutat mana si i-am zis “Prea Fericirea Voastra, ati inteles gresit. La ora 5.30 trebuie sa ajungem. E prea devreme acum”. Mi-a raspuns ca nu-i nimic, o sa mergem mai incet si ca n-are nimic, nu o sa ne certe ca am venit prea devreme.
Dvs. erati un apropiat de-al dansului. Spuneti-mi, va rog, de cat timp il deranja aceasta situatie? Am inteles de la domnul profesor Ursea ca dansul avea o infectie urinara.
Cu doua-trei saptamani de zile inainte de a pleca in Cehia, si-a facut toate analizele de sus pana jos. Tot, tot, tot.
Si cum i-au iesit?
I-au iesit toate analizele foarte bune, doar i s-a spus ca are o infectie la prostata. I s-a dat tratamentul respectiv, iar eu i-am cumparat medicamentele chiar cand a plecat de la spital.
Unde a facut analizele, la Carol Davila?
Da, la Carol Davila, pentru ca asa le facea de fiecare data, toamna si primavara.
Deci dansul se afla practic in plin tratament… Dvs i-ati luat medicamentele special pentru tratarea acelei infectii.
Eu i le luam intotdeauna.
Cat credeti ca il deranja noaptea?
Profesorul Ursea este doctorul lui personal, de 21 de ani; a fost si doctorul raposatului Iustin. Vreau sa va spun ca vineri dimineata, pe la 10.30 m-a chemat Prea Fericitul si mi-a zis “da-i telefon lui domn’ profesor urgent, ca nu m-am odihnit toata noaptea, cand la WC, cand in pat”. L-am sunat pe mobil pe profesor si suna ocupat, desi am insistat. Am sunat-o apoi pe dra Paula, secretara profesorului Ursea. Aceasta mi-a spus ca prof. Ursea si-a luat concediu pana pe 10 august. Imediat i-am spus Prea Fericitului ce se intampla si ca prof. Ursea are telefonul inchis. Prea Fericitul mi-a zis ca o sa discute el cu profesorul.
Cand s-a intamplat asta?
Aceste lucruri s-au intamplat vineri sau joi, se poate vedea dupa telefoanele date. Cand vin eu a doua zi dimineata l-am intrebat pe Andrei, care mi-a zis ca a incercat toata ziua, dar nu stie, poate Prea Fericitul a vorbit personal cu profesorul Ursea din dormitor.
Eu cand i-am spus ca profesorul Ursea este in concediu, mi-a zis “Aoleu, am incurcat-o!”. Exact asa a zis si nu pot sa il uit.
Revenind la momentul plecarii la spital….
Am plecat cu Prea Fericitul la spital, duminica, pe la patru dupa masa. Inainte de a pleca, Prea Fericitul admira un tablou, facut cadou de nu stiu ce pictor. Si imi zice “Vezi, mai Calapod, ce reusit e! E un pictor care mi-a facut multe tablouri cadou”. S-a sculat, mi-a dat mana sa il ajut la coborare, i-am deschis usa, a intrat in masina, si-a luat ramas bun de la maica Valentina, de la parintele Ioachim si de la Cristian, consilierul care era acolo. Jandarmul ne-a deschis portile. Am plecat, luand-o in jos pe 11 Iunie, si mi-a zis sa nu ma grabesc. A admirat parcul Patriarhal si mi-a zis ca ar trebui facut un gard frumos, ca asta este gard de pe timpul raposatului Iustinian. “Dar – zice – stejarul de la ambasadorul Indiei mai exista acolo, in parculet?”. “Da, Prea Fericirea Voastra”, i-am zis. Apoi m-a intrebat: “Dar la crucea aia, la care te uiti de pe Dealul Mitropoliei la Piata Unirii, mai exista tablia aia?” I-am spus ca nu mai e, ca a fost furata si mi-a cerut sa ii spun consilierului sa puna placuta la fel. Am luat-o apoi pe la Alba Iulia, am iesit la Muncii, am trecut bariera si acolo e biserica de pe partea dreapta, langa Stadionul 23 August. A admirat-o foarte mult si mi-a spus ca aici e parintele pro-rector.
Biserica de la Piata Muncii, cea ctitorita de Antonescu…
Da, da. Mi-a zis: “Ce biserica frumoasa… Si e ingrijita frumos…”. Dupa ce am trecut de 23 August, la prima intersectie e o bisericuta mica si mi-a zis: “Costica, Biserica asta am sfintit-o in ’53 sau ’57”. Am mai mers si am intrat pe Fundeni, unde e o biserica de prin 1600 si m-a intrebat daca imi aduc aminte ca am fost aici. Am mers in continuare, am urcat sus podul si am vazut biserica lui Pop. Parintele Pop mi-a dat telefon inainte si mi-a zis ca nu ma asteapta la prima intrare, ci dupa ce trecem de biserica, la a doua intrare. Parintele Pop ne-a asteptat cu masina, a luat-o inainte, eu dupa el, si am ajuns in fata, la intrarea centrala. Am coborat, am deschis usa, a coborat Prea Fericitul, ne-a asteptat profesorul Sinescu. Am fost condusi sus, la etajul 2, la un salon. Acolo erau cativa doctori si asistente pe care Prea Fericitul i-a binecuvantat. A fost internat in salonul 8, la etajul 2, iar mie mi-a spus ca am rezervat la salonul 6. I-am lasat pe parintele Pop si pe profesorul Sinescu in salon, dupa care am venit si l-am ajutat pe Prea Fericitul sa se dezbrace si sa puna hainele in dulap. Dupa care i-am spus ca eu cobor ca sa aduc bagajele de la masina. Am adus toate cartile, revistele, iconitele si ce mai avea Patriarhul, dupa care mi-a zis sa ma duc sa impart iconitele la bolnavi.
I-au facut vreo analiza seara?
Au venit doctorul cu o asistenta si cu inca un doctor si i-au spus ca trebuie sa faca procedurile necesare pentru pregatirea de operatie. L-au luat si a zis ca i-au facut electrocardiograma, ceva la plamani…
A facut radiografie?
Da. Dupa ce a venit inapoi, am mai stat cu el. Profesorul mi-a spus ca Prea Fericitul poate manca in seara aia doar supa de zarzavat, iaurt si apa plata. Am luat masina, m-am dus la Palat si am luat tot ce trebuia, dupa care am revenit la spital. In tot acel timp, intre 20.00 si 21.00, Prea Fericitul se odihnise. L-am sculat si i-am spus ca a sosit masa. Mi-a zis: “Ei bine, bravo! Masa copioasa!”. I-am adus farfurii, tacamuri, pahar, totul.
Dar de ce nu a mai venit nimeni de la Palat?
Nu stiu. Asta a fost expresia lui de multe ori: “Singurul meu prieten tu esti, Costel”. Asa s-a exprimat, asa va spun.
Dar dintre inaltii ierarhi cine stia de internarea lui?
Prea Sfintitul Vicentiu. Si cred ca si Inaltul Mitropolit Serafim. Ca mi-a zis, daca sa mearga in Germania sa-l opereze… Nu stiu cine, cine l-a indrumat sa vina sa il opereze aici, de ce nu a mers in Germania…. Eu stiu de la domn profesor Ursea ca dupa ce s-au facut analizele, cu doua trei saptamani inainte de a pleca in Cehia Prea Fericitul, au fost invitati la masa dl prof. Ursea cu dna profesoara. Iar din discutiile lor a reiesit ca rezultatele analizelor arata ca i-a iesit o infectie urinara la prostata, dar ca se trateaza si ca dupa ce se va trata de aceasta, va fi pe urma operat in Germania. Asa mi-a zis domn’ profesor, asa va spun. Nu stiu cine l-a indemnat sa faca asta; unde nu stiu, nu stiu.
Am ramas la cina din seara de 29.
A mancat usor, asa cum i-a zis profesorul, si-a luat medicamentele care trebuiau luate dimineata, pranz si seara. A mancat iaurtul cu asa o pofta, de parca nu ar fi mancat niciodata. Dupa asta, mi-a zis: “Acuma urmam protocolul. Acuma mergem la odihna”. I-am urat Prea Fericitului odihna placuta si m-am retras la salonul 6. Nu am putut sa dorm. De fata cu profesorul, Prea Fericitul a zis in felul urmator: “El va fi omul care va sta langa mine, dupa operatie, la reanimare”. In salon am dat drumul la televizor si m-am uitat la o emisiune, apoi mi-am facut un dus si m-am culcat. Nu stiu cand am adormit, dar cand m-am trezit era 6.37. Am iesit, am fumat vreo doua tigari jos. Seful nu stia ca eu fumez, dar eu fumam mai pe sest, asa. Pe la 7.30 apare parintele Pop. M-a intrebat daca s-a trezit Prea Fericitul si i-am raspuns ca nu. Ne-am dus amandoi sa vedem, am verificat si Prea Fericitul dormea. Am zis sa il mai lasam pana la ora 8.00. In jurul orei 8 fara 10 apare profesorul cu fostul director, care era doctor anestezist, dr Tulbure, si cu sotia lui.
Dupa care a urmat operatia si moartea…
Nota: Din cauza calitatii slabe a sunetului, in interviul precedent nu s-a redat corect fraza din care reiesea faptul ca Testamentul Patriarhului Iustin a fost respectat intrutotul, printre mostenitori aflandu-se fostul presedinte al Tribunalului de la Campulung Muscel, procurorul Moisescu si doctorul Nutu, drept pentru care facem cuvenita rectificare.
6 august 2007
Culisele secrete ale revolutiilor din 1989
Prioritatea externa a KGB-ului in perioada Gorbaciov a fost marea ofensiva reformatoare din Europa de Est
Serviciile secrete ale Moscovei s-au aflat in spatele “dezghetului” care a cuprins brusc tarile Pactului de la Varsovia la sfarsitul anilor ’80, conducand, in cele din urma, la prabusirea comunismului. Detalii documentate despre rolul KGB-ului in acest joc aparent sinucigas ofera generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche, in lucrarea “Serviciile Secrete ale Rusiei”, preluata integral intr-un volum coordonat de Victor Roncea si dedicat problemei transnistrene. Un proiect extrem de ambitios, care aduce laolalta autori si perspective diferite, din actualitate, dar si din trecutul mai recent sau mai indepartat. Peste 700 de pagini de informatii, analize, comentarii si interviuri alcatuiesc un urias puzzle, interesant mai ales prin complexitatea lui. Aparut recent la Editura “Semne”, volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra” este dedicat, bineinteles, ultimilor detinuti politici din Europa: Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. (Miruna MUNTEANU)
Berlinul de Est
Rezidentul sef al KGB-ului in Germania de Est, generalul Ivan Nikolaevici Kuzmin, in calitate de martor ocular al evenimentelor ce au avut loc in Republica Democrata Germana in anul 1989, arata ca anterior vizitei lui Gorbaciov in aceasta tara, prilejuita de aniversarea a 40 de ani de la infiintarea statului est-german, rezidenta trebuia sa puna la dispozitia Moscovei un document privind “situatia din conducerea PSUG, iar altul referitor la starea de spirit din PSUG. Din ambele documente, fara a se recomanda expres, fiindca KGB-ului nu-i era permis sa se amestece in procesul deciziilor politice, rezulta necesitatea demiterii lui Honecker din toate functiile de partid si de stat”.
Premierul Willi Stoph si Erich Mielke, seful STASI, dar si altii, l-au rugat pe Gorbaciov sa-i sprijine in opozitia lor fata de Honecker. Gorbaciov nu le-a raspuns. Willi Stoph a interpretat tacerea drept aprobare si, la 17 octombrie, a propus Biroului Politic eliberarea lui Honecker, ceea ce s-a acceptat imediat. A doua zi, noul secretar general era Egon Krenz, fost secretar al Comitetului Central, responsabil cu armata si serviciile secrete.
Faptul ca Honecker a fost schimbat ca urmare a dorintei lui Gorbaciov este fara echivoc exprimat de ambasadorul de atunci la Bonn al URSS, Kwitinski, care ulterior a afirmat: “Moscova si-a facut iluzii ca era suficient sa-l inlocuiasca pe Honecker si totul va fi in regula…”.
Gorbaciov – in discutiile cu Krenz, iar mai apoi cu Gregor Gysi – impartasea un optimism exagerat, ca si cum nu ar fi primit si nu ar fi citit informatiile transmise de rezidenta KGB din Berlinul de Est si, in fapt, de aparatul imputernicit al KGB-ului din RDG, unde acesta avea o baza operationala foarte puternica si eficienta.
Evenimentele ulterioare, respectiv caderea zidului Berlinului, l-au surprins atat pe Gorbaciov, cat si KGB-ul. In urmatoarele 3-4 zile, rezidenta KGB a reusit sa faca o evaluare si o prognosticare a situatiei, raportul fiind transmis in seara zilei de 13 octombrie 1989. Informarea nu a fost acceptata, fiind apreciata ca prea defetista. Peste sase zile, cand s-a cerut un nou raport, evolutiile depasisera si cele mai sumbre previziuni. In locul Ministerului Securitatii Statului, Camera Populara a RDG a infiintat Oficiul pentru Securitatea Nationala, iar la 3 decembrie, o noua surpriza, inlaturarea lui Egon Krenz a semnificat falimentul politicii reformatoare, asa cum fusese gandita de Gorbaciov.
Centrul KGB de la Karhorst si-a incetat, in cursul lunii decembrie, activitatea de legatura cu serviciile locale. Documentele operative si de informatii au fost inventariate si trimise la Moscova, iar celelalte distruse pe loc. Cum s-a ajuns in aceasta situatie, aproape pe neasteptate?
Incepand din 1989, trimisi ai lui Gorbaciov – indeosebi seful KGB, Vladimir Kriucikov, dar si altii cu legaturi ori antecedente in KGB – au trecut la scoaterea din conservare a unei retele, pana atunci pasive, de opozanti ai liderilor de partid si de stat aflati la putere in tarile socialiste central si est-europene.
Astfel, de la Berlin si pana la Sofia, au fost pregatite luari de pozitie critice si demonstratii de strada impotriva conducatorilor aflati la putere, stabilindu-se “si modul in care acestia vor asigura transferul acesteia catre asa-zisii reformisti”.
Schimbarea lui Erick Honecker a fost rezervata lui Vladimir Kriucikov. Acesta din urma a efectuat cel putin trei calatorii in Germania de Est, din care una secreta, pentru a putea avea convorbiri cu reprezentanti ai “opozitiei”, intre care si cu profesorul Manfred von Ardenne.
Amploarea manifestatiilor declansate imediat dupa ce Gorbaciov si ceilalti lideri comunisti est-europeni au parasit Germania de Est, unde participasera la cea de-a 40-a aniversare a crearii RDG-ului, au creat climatul propice inlaturarii lui Honecker. Numai ca in locul lui nu a venit, asa cum era asteptat, reformatorul Hans Modrow, ci Egon Krenz, seful Sectiei Speciale pentru probleme de securitate a CC al PSUG, omul KGB-ului, sustinut de Kriucikov. Egon Krenz pare sa fi fost, insa, depasit si speriat de evenimente, scapand situatia de sub control. Deciziile sale, luate fara a se mai consulta cu Moscova, l-au surprins, chipurile, si pe Gorbaciov…
Praga
Ramura locala a KGB-ului din cadrul serviciului secret cehoslovac – STB – i-a readus in actualitate pe unii dintre protagonistii “Primaverii de la Praga”. Alexander Dubcek si fostul sau ministru, Zdenek Mlymar, contactat la Viena, nu se angajeaza. Altii, insa, se vor constitui intr-un grup, deplasandu-se la Moscova pentru convorbiri cu Mihail Gorbaciov. Acesta ii expediaza repede la… KGB! KGB-ul ii trimite la seful STB-ului – generalul Alois Lorenciv.
In preajma zilei de 17 noiembrie 1989, la Praga au sosit, cu cateva avioane, “trupe profesioniste de revolutionari”, adica turisti sovietici din formatiunile “SPETNAZ” ale GRU, care s-au amestecat printre demonstranti.
Un locotenent al STB, Ludek Zvicak, a fost infiltrat intre demonstranti sub identitatea tanarului praghez Martin Smid, in ipostaza de element provocator, care sa atace baricadele militiei. A fost impuscat… Vestea mortii lui Smid face ocolul lumii, iar multimile starnite nu mai parasesc strazile. “Turistii” sovietici au plecat fara sa mai astepte deznodamantul final.
Reporterii occidentali se infiinteaza la domiciliul lui Smid, iar acesta apare acasa viu si nevatamat. Prea tarziu, insa. Efectul scontat al diversiunii se implinise. Revolutia invinsese.
Un general trimis de Kriucikov, de la Moscova, Viktor Gruskov, generalul Teslenko, seful antenei KGB de la Praga si generalul Alois Lorenc au supravegheat intreaga desfasurare a evenimentelor.
Sofia
In Bulgaria, debarcarea lui Todor Jivkov a fost incredintata lui Saratov, noul ambasador al URSS la Sofia. Anterior, generalul Saratov detinuse responsabilitati insemnate in KGB, fiind si seful cabinetului lui Andropov. Peter Mladenov va fi succesorul lui Todor Jivkov, dar nu pentru prea mult timp… La Varsovia si Budapesta, oamenii lui Gorbaciov se aflau deja la putere.
Mai urma Romania…
Rolul Budapestei in evenimentele din Germania de Est si Romania
In contextul in care, in aproape intreg anul 1989, liderii conservatori est-germani, cehoslovaci, romani, bulgari si cubanezi au avut serios de luptat cu Gorbaciov, conducatorii reformatori unguri au creat o bresa foarte serioasa in “Cortina de Fier”, deschizand frontierele spre Austria pentru exodul cetatenilor est-germani.
Dandu-i o mana de ajutor lui Gorbaciov impotriva lui Ceausescu, conducerea Ungariei accepta organizarea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentantilor exilului romanesc, invitati la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revolutiei maghiare din 1956.
Cu acest prilej este adoptata si o declaratie comuna cu Forumul Democratic Maghiar – “Declaratia de la Budapesta din 16 iunie 1989” – care stipuleaza caracterul Transilvaniei de “spatiu de complementaritate”, in care dreptul la reprezentare politica autonoma trebuie garantat.
Mai multe mii de cetateni romani trecuti clandestin in Ungaria, incepand mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000), se aflau in centrele de primire si triere ale emigrantilor, unii fiind pregatiti si trimisi cu insarcinari secrete in Romania. Misiunile, indeplinite in anii 1988 -1989, erau similare cu cele ale unor emisari ai “forumurilor civice” din Germania de Est, Cehoslovacia sau Polonia si priveau radicalizarea anumitor grupuri din Romania in scopul reformarii sistemului politic.
Daca, in cazul cetatenilor est-germani, Ungaria a procedat la deschiderea frontierelor cu Austria, in cazul romanilor le-au inchis. Ungaria isi creeaza, astfel, imaginea unei tari cu mari probleme din cauza refugiatilor romani, la Budapesta fiind deschis un oficiu al Inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati (HCR).
In randul emigrantilor din Ungaria a fost constituita organizatia “Romania Libera” si proiectat un guvern in exil. Organizatia romanilor de la Budapesta este pusa in legatura cu “Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi” (UMRL), constituita in anii 1983-1984 sub patronajul a cel putin doua mari servicii speciale occidentale, la care s-a alaturat si KGB-ul cu Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina”, prin care UMRL-ul a fost penetrat si luat sub controlul Moscovei.
In vara si toamna anului 1989, siruri nesfarsite de cetateni romani aflati in Ungaria sunt condusi la frontiera cu Romania si predati granicerilor. Este datoria autoritatilor de la Bucuresti sa organizeze centre de primire si verificare a acestora. Pentru a putea face fata noii sarcini, trupele de graniceri au fost trecute in subordinea Ministerului de Interne. Cercetarea celor reveniti astfel in tara conducea spre o concluzie sigura si anume ca, in curand, in Romania, va urma o schimbare.
4 august 2007
Moartea sub ancheta
Dupa dezvaluirile profesorului Ursea din ZIUA, Colegiul Medicilor si Ministerul Sanatatii au inceput investigatiile la Spitalul Fundeni * Procurorii asteapta verdictul doctorilor pentru a se apuca de treaba
Dupa interviul pe care profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Patriarhului, l-a acordat Ziarului ZIUA in legatura cu moartea acestuia, autoritatile statului au decis sa declanseze mai multe anchete. Ieri, agentiile de presa, posturile de radio si de televiziune au preluat dezvaluirile facute de medicul Ursea in ziarul nostru. Parchetul inca nu s-a autosesizat, dar ar putea primi o solicitare de ancheta penala din partea Colegiului Medicilor
Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti (CMMB) s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist, de catre doctorul Ioan Sinescu. La randul sau, Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, cel care l-a ingrijit 21 de ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, a afirmat intr-un interviu acordat in exclusivitate Ziarului ZIUA ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul de critica. Ursea afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu bisturiul. Medicul personal al Patriarhului a mai spus ca a vorbit la telefon cu doctorul Sinescu care l-a asigurat ca Patriarhul se simte bine si nu a fost operat chiar in momentul in care acesta era resuscitat dupa interventia chirurgicala. Ieri, medicul Ionel Sinescu a spus, intr-un interviu acordat BBC, ca nu a stiut ca doctorul Ursea era medicul personal al Patriarhului si ca nu mai stie exact ce a vorbit cu el la telefon. El recunoste ca nu a discutat nici cu reprezentantii Patriarhiei despre faptul ca Prea Fericitul Teoctist va fi supus unei operatii. In aceste conditii Patriarhia Romana a salutat, ieri, decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia. Chiar daca pana la aceasta ora procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Patriarhului, Ziarul Ziua solicita Parchetului General sa demareze ancheta in acest caz.
Acuzatiile profesorului Ursea
“Din punct de vedere medical, erau doua lucruri: unu, sa nu se atinga de el fara medicul personal. Deci trebuiau sa ma cheme, sa ma aduca dinNu, nu l-am operat groapa, sa ma aduca langa dumnealui… Era prima chestiune… A doua chestiune: nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de specialisti. Eu eram impotriva”. “Culmea este urmatoarea: i-am dat telefon lui Sinescu si l-am intrebat, luni: <Domnule, am auzit ca l-ati operat>. Mi-a raspuns, la telefon: <>. Si el era operat si era si mort”, a mai precizat medicul personal al Patriarhului.
“Avea toate investigatiile facute in urma cu trei saptamani inainte, la mine, la spital, la Carol Davila. I le facusem pe toate. Acum trei saptamani avea un puseu infectios. L-am tratat, s-a rezolvat treaba asta si era totul bine. A reaparut infectia. Reaparand infectia, trebuia un tratament antiinfectios si dupa aceea discutata problema interventiei chirurgicale”, a declarat profesorul Nicolae Ursea.
Familia cere ancheta penala
Imediat dupa inmormantarea de ieri, un reprezentant al familiei Patriarhului, Gheorghe Arapasu, fiul fratelui Prea Fericitului Parinte, a incredintat un avocat sa obtina Foaia de Observatie a internarii de la Fundeni. Avocatul s-a deplasat la Fundeni unde a solicitat documentul directorului spitalului, dr Constantin Popa. Directorul a refuzat sa ofere actul familiei, motivand ca este obligat sa pastreze confidentialitate pacientului. Pacientului mort. Avocatul a declarat ca exista numeroase precedente, inclusiv in cazul Tanacu, unde familia a primit imediat Foaia de Observatie. Singurul act care ar fi putut fi oferit familiei, a afirmat dr Popa, este Biletul de iesire din spital, care contine un rezumat al Foii de Observatie. Dar acesta nu poate fi dat decat de catre medicul care l-a intocmit, in acest caz, dr Ionel Sinescu, executorul operatiei. Acesta insa nu era ieri de gasit in spital. Familia, revoltata, a anuntat ca va obtine Foaia de Observatie prin Justitie si oricum va inainta o plangere penala pentru a se declansa o ancheta oficiala in cazul mortii Patriarhului. (V.R.)
Masonii din Adunarea Nationala Bisericeasca
Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal “mai apropiat de valorile masonice”. Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh.
PIN a precizat, ieri, ca unii masoni – membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului – au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat care “ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati”. “Cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus”, se arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.
Chirovici, somat sa intervina
Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, “mai sunt cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes”. De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:
Comisia organizatoare
Viorel Roman – Arhiepiscopia Iasilor- membru
Av. Ioan Rus – Arhiepiscopia Alba Iulia- membru
Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu – Episcopia Argesului si Muscelului- membru
Ing. Dr. Sorin Frunzaverde – Episcopia Caransebesului- membru
Lucian Iliescu – Episcopia Giurgiului – membru
Comisia Bisericeasca
Acad Constantin Balaceanu Stolnici – Arhiepiscopia Bucurestilor- membru
Ing. Ioan Mocioalca – Episcopia Caransebesului- membru
Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica – Episcopia Giurgiului- membru
Comisia Culturala
Constantin Asavoaie – Arhiepiscopia Clujului- membru
Comisia Economico- Financiara
Ing. Trifon Belacurencu – Episcopia Tulcea- membru
Gheorghe Martin – Arhiepiscopia Tomisului- membru
Comisia Bugetara
Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru
Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru
(Raluca PAPADOPOL )
Ministerul Sanatatii a descins la Fundeni
Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a dispus ieri o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. “Am stabilit ca din echipa de control sa faca parte sase persoane, cate doua de la directia de audit a Ministerului Sanatatii Publice, a corpului de control a MSP si a Inspectiei Sanitare de Stat. Este vorba despre modul in care au fost respectate anumite reglementari ale Contractului cadru privind acordarea asistentei medicale. Controlul a inceput chiar in aceasta zi (n.r.-ieri). Institutul Clinic Fundeni este unitate medicala de elita subordonata direct Ministrului Sanatatii”, a spus Nicolaescu, citat de Mediafax. In plus, dupa semnalele aparute in presa, ministrul Sanatatii a cerut lui Ervin Szekely, secretar de stat pentru relatia cu Parlamentul sa sesizeze in scris Colegiul Medicilor din Romania despre acest caz. Potrivit unor surse oficiale din Ministerul Public, procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Teoctistului, doar Colegiul Medicilor putand remite o sesizare in legatura cu acest fapt. (D.E.I.)
Colegiul Medicilor investigheaza procedura de internare
Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist de catre doctorul Ioan Sinescu. “In acest sens, in conformitate cu reglementarile legale, Comisia va face demersurile oficiale necesare obtinerii documentelor medicale aflate in evidentele Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Fundeni, care vor fi analizate de catre expertii Comisiei”, precizeaza Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti, citata de Mediafax. Se mai arata ca evaluarea documentelor medicale si analiza efectuata de catre experti vor fi incluse in ordinea de zi a primei sedinte de lucru a Comisiei de Disciplina. (D.E.I.)
Patriarhia saluta sesizarea Colegiului
Patriarhia Romana saluta decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia, a declarat Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, citat de Mediafax. “Este un act responsabil al Colegiului Medicilor Bucuresti, singurul for abilitat sa stabilesca adevarul in legatura cu operatia Preafericitului Teoctist. Patriarhia saluta decizia CMB, intrucat numai prin actiunea medicilor vom afla adevarul”, a mai spus Stoica. (D.E.I.)
Explicatiile lui Sinescu
Intr-un interviu acordat BBC, doctorul care l-a operat pe Patriarh sustine ca nu stia ca profesorul Ursea, pe care-l desconsidera, era medicul Prea Fericitului, dar recunoaste ca a vorbit cu el tocmai in timpul reanimarii disperate
Medicul care l-a operat pe Patriarhul Teoctist, Ionel Sinescu, neaga acuzatiile aduse de medicul personal al Prea Fericitului Parinte intr-un interviu acordat BBC. Sinescu a declarat ca s-a facut o confuzie intre simptomatologia indusa de adenomul de prostata si infectia urinara, pe care profesorul Nicolae Ursea sustine ca a tratat-o la timp.
In urma cu doua zile, ziarul ZIUA arata ca echipa doctorului Sinescu a incalcat cele mai elementare reguli medicale, in momentul in care a decis operarea Preafericitului Patriarh Teoctist. Mai mult decat atat, profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Patriarhului, care-l ingrijea de 21 de ani, afirma ca pacientul sau a murit cu zile si ca el nu a recomandat interventia chirurgicala.
Publicam in continuare materialul difuzat de postul de radio BBC si interviul pe care acesta l-a luat medicului Ionel Sinescu. (D.E.I.)
Intrebarile ZIUA
1. Cine l-a influentat si convins pe Patriarh ca este necesara interventia medicala, prezentata probabil ca “minora” cand exista si alte remedii medicale?
2. De ce nu s-a anuntat public internarea Patriarhului? Daca se invoca asa-zisa discretie de ce s-a trambitat ca operatia a fost un succes si Patriarhul este bine?
3. De ce nu a fost insotit Patriarhul de medicul sau curant?
4. Era operatia cea mai indicata, cea cu interventie deschisa si sub anestezie generala? A existat o a doua opinie?
5. De ce dr Sinescu nu a solicitat consultul unui medic cardiolog si al unui medic nefrolog in prealabil?
6. De ce pentru o asemenea inalta personalitate nu s-a realizat un consult specializat, al unei Comisii de specialisti, conform standardelor nationale, europene si internationale in vigoare?
7. De ce nu a fost echilibrat Patriarhul inainte de operatie, dupa cum este necesar cu orice pacient la o varsta inaintata, pentru a i se intari cordul?
8. Cum raspunde Ministerul Sanatatii si statul, in final, pentru deja cel de-al treilea caz in care constatam ca pentru demnitarii de rang inalt nu exista o procedura de criza pentru interventie rapida?
9. Unde este Foaia de Observatie, de negasit ieri la Spitalul Fundeni?
10. De ce s-a inecat in sange Patriarhul, cand a avut o operatie la prostata?
Reporter: Medicul personal al patriarhului Teoctist, profesorul Nicolae Ursea, a declarat ziarului Ziua ca nu a fost consultat atunci cand medicii de la Fundeni au decis sa il supuna pe Patriarh unei interventii chirurgicale. Potrivit profesorului Ursea, in aceste situatii exista doua principii care trebuie respectate.
Nicolae Ursea (Audio de pe www.roncea.ro): Sa nu se atinga de el fara medicul personal, deci trebuia sa ma cheme, sa ma aduca din groapa, sa ma aduca la dumnealui. Era prima chestiune. A doua chestiune, nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de specialisti. Nu este voie, domnule, deontologic, nu este voie sa operezi un om cand are un medic personal. Era o personalitate.
Reporter: Pe de alta parte, directorul Spitalului Fundeni, Constantin Popa, admite ca nu a fost anuntat ca Patriarhul a fost internat, decat a doua zi. El adauga ca nu exista o prevedere legala in acest sens, dar ca Regulamentul de ordine interioara al spitalului prevede ca directorul trebuie anuntat. Dl. Constantin Popa mai spune ca medicii intotdeauna iau decizia de tratament la momentul oportun, excluzand astfel posibilitatea ca doctorii de la Spitalul Fundeni sa fi actionat grabit, in necunostinta de cauza sau la o posibila solicitare a fostului Patriarh de grabire a procedurilor medicale. Cat despre faptul ca Patriarhul nu ar fi semnat fisa prin care se iau la cunostinta riscurile la care se supune prin interventia chirurgicala …
Constantin Popa: Semnarea acestui act este un lucru mult mai important pentru medic decat pentru pacient. Intr-o astfel de situatie, pacientul trebuie sa fie informat. Pacientul este informat si in momentul urmator el semneaza sau nu semneaza acest lucru. Exista si acordul implicit pentru ca, in momentul in care un pacient vine fiind consultat anterior, el stie pentru ceea ce vine pentru ca daca nu ar mai dori, nu s-ar mai prezenta.
Reporter: Sa inteleg ca Patriarhul a venit deja. Se cunostea foarte bine starea lui de sanatate si pe baza acelor acte s-a facut operatia.
Constantin Popa: Categoric, pentru ca orice persoana din aceasta tara si Prea Fericitul avea un medic curant.
Reporter: Directorul Spitalului Fundeni, Constantin Popa, mai spune ca este greu sa decida o sanctiune pentru ca nu a fost anuntat la timp de prezenta Patriarhului in spital, fiindca de obicei se iau in considerare in primul rand tratarea pacientului si mai apoi formalitatile administrative. Directorul spitalului mai spune ca in cazul in care Colegiul Medicilor ar declansa o ancheta privind circumstantele medicale ale decesului Patriarhului este deschis la colaborare deplina pentru ca situatia sa se clarifice. La randul lor, reprezentantii Colegiului Medicilor Bucuresti analizeaza in aceste ore daca se impune inceperea unei anchete.
Realizator: Profesorul Nicolae Ursea, de la Spitalul Carol Davila, cel care a fost medicul personal al Patriarhului in ultimii 20 de ani, acuza, asadar, mai multe nereguli de procedura la Spitalul Fundeni, unde a fost operat Patriarhul Teoctist. L-am intrebat pe medicul Ionel Sinescu, seful Clinicii de Urologie de la Fundeni, cel care a facut operatia de prostata, daca ar fi trebuit sa se consulte cu medicul personal al Patriarhului Teoctist inainte de interventie.
Ionel Sinescu: In mod firesc, da, numai ca nimeni nu a stiut ca dl. profesor Ursea este medicul personal al Patriarhului Teoctist si nici o clipa nu m-as fi gandit. Chiar m-am si gandit, cand am vazut documentele medicale ale Patriarhului si tratamentul pe care l-a avut pentru adenomul de prostata ca, probabil, nu a avut pe cineva de specialitate. Ulterior am aflat ca cel care se ocupa de sanatatea Patriarhului ar fi fost dl. profesor Ursea. Deci, n-am stiut acest lucru, ca dumnealui era implicat. De fapt, nici Patriarhul n-a pomenit nici o clipa numele profesorului Ursea.
Realizator: Dl Ursea mai spune ca, in principiu, cand exista un astfel de caz, cand pacientul are o varsta mai inaintata, cand exista o istorie de complicatii cardiace, se face o comisie inainte de aceasta operatie. A existat aceasta comisie la dumneavoastra la spital inainte de operatia Patriarhului?
Ionel Sinescu: A existat comisia anestezico-chirurgicala pentru problema medicala a Preafericitului, care si-a spus cuvantul, analizand investigatiile efectuate, rezultatele lor, starea pacientului si decizand asupra terapiei care se impunea.
Realizator: Dumneavoastra ati diagnosticat o infectie urinara – asa cum sustine profesorul Ursea, care l-a consultat pe Patriarh cu vreo trei saptamani inainte la Spitalul Davila?
Ionel Sinescu: Am citit si eu stupefiat in ziar ca Patriarhul a fost tratat pentru infectie urinara. Nu cred sa fi avut vreodata infectie urinara, cred ca a avut doar adenomul de prostata cu simptomatologia caracteristica, intrucat la noi urocultura a iesit sterila. Deci nu a existat nici un fel de infectie urinara in momentul in care Patriarhul a fost internat in Fundeni si investigat. Iar confuzia intre simptomatologia indusa de adenomul de prostata si infectia urinara este foarte clara. De altfel, cred ca-si depaseste aria de competenta dl. profesor Ursea, pentru ca dumnealui nu este urolog, din cate stiu eu, este nefrolog, iar in momentul de fata, daca un student la medicina in 2007 face confuzii asa de grave intre simptomatologia de adenom si cea de infectie urinara cu siguranta nu trece examenul.
Realizator: Dle profesor, ati discutat la telefon cu profesorul Ursea, luni?
Ionel Sinescu: M-a sunat luni, in jurul orei 13:00 – nu mai stiu foarte exact. Am vorbit cu profesorul Ursea foarte scurt, cateva cuvinte, in jurul orei 12:30-13:00, aproape 14:00, nu stiu exact cat era, nu eram singur, eram in reanimare, era o multime de lume acolo si, evident, nu puteam sa port un dialog cu profesorul Ursea, mai ales ca nici nu stiam in ce pozitie ma suna.
Realizator: I-ati transmis cumva ca Patriarhul nu suferise o operatie? V-a intrebat si i-ati zis ca nu, n-a fost operat. Va mai amintiti?
Ionel Sinescu: Nu mai stiu exact ce am discutat cu profesorul Ursea, dar sunt sigur ca in pozitia in care eram atunci nu puteam sa port un dialog asezat.
Realizator: Va mai amintiti daca in cursul zilei ati vorbit cu cei de la Patriarhie, v-au cerut informatii cum se simte Patriarhul Teoctist, care este starea sa de sanatate? Dumneavoastra ne-ati declarat noua, intr-un interviu luni seara, ca Patriarhul incepuse sa aiba complicatii cam la vreo doua ore dupa operatie.
Ionel Sinescu: Este corect, asa au fost lucrurile, asa au stat, cam la doua ore dupa operatie a inceput sa aiba probleme. Nimeni, oficial, de la Patriarhie nu ne-a intrebat nimic si nu ne-a cerut nici un fel de comunicat. De altfel, singurul comunicat si primul comunicat pe care l-am facut, l-am facut dupa ce Patriarhul s-a prapadit, dupa ora 17:00.
Realizator: N-ati vorbit cu nimeni altcineva? Va intreb, pentru ca exista un comunicat al Patriarhiei in cursul dupa-amiezei, in care se spune ca Patriarhul Teoctist se simtea bine dupa operatie.
Ionel Sinescu: Intr-adevar, Patriarhul se simtea bine dupa operatie si s-a simtit foarte bine timp de doua ore. Dar de la mine nu a plecat nici un fel de stire, intrucat Patriarhul m-a rugat sa pastrez confidentialitatea asupra internarii si asupra evolutiei medicale, ceea ce, de altfel, am si facut in momentul in care s-a prapadit. Deci, nu eu am dat vreun comunicat, n-am dat nici o stire nimanui.
Realizator: N-ati vorbit dumneavoastra?
Ionel Sinescu: Nu eu, nu.
Erata
Dintr-o regretabila eroare, in pagina 4, sub titlul Manipularea Media, in locul dr. Constantin Popa, directorul Spitalului Fundeni, a aparut fotografia academicianului prof. dr. Constantin Popa, directorul Institutului National de Neurologie si boli neurovasculare. Facem pe aceasta cale cuvenita rectificare.
Soferul si apropiatul Patriarhului timp de 21 de ani dezvaluie pentru ZIUA ultimele ore din viata PF Teoctist si modul in care a fost tratat Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane
Costel Calapod: “Era mort de la trei, trei si-un sfert”
Soferul si apropiatul Patriarhului timp de 21 de ani, Costel Calapod, face dezvaluiri fulminante despre ultimele clipe ale Patriarhului intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru ZIUA. Din partea intregii ierarhii bisericesti la spital s-a mai aflat doar parintele Gheorghe Pop, consilier la Arhiepiscopie si paroh in Fundeni. Parintele Pop ne-a declarat ieri ca Patriarhul l-a rugat sa-l aduca la Patriarhie pe “doctorul Zinescu”. Dupa care a aflat ca este vorba de Ionel Sinescu. Parintele Pop a parasit spitalul dupa ce dr. Sinescu l-a asigurat ca operatia a iesit bine. Astazi va prezentam marturia tulburatoare a lui Costel Calapod, urmand sa publicam luni un alt interviu despre ultimele zile ale Patriarhului. Singurul care i-a ramas aproape in spital, Costel Calapod, a fost martorul neregulilor declansate in timpul operatiei. Din pacate, acesta nu a reusit sa-i stea la capatai, conform dorintei Patriarhului. Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a murit singur in spital, fara a fi spovedit si impartasit, pentru ca nu avea nici un preot alaturi. Varianta audio a interviului poate fi ascultata pe www.roncea.ro. (Sectiunea Audio)
Va rugam sa ne povestiti ziua de luni, 30 iulie.
La sapte jumatate eu m-am sculat. La usa a aparut parintele Pop, m-a intrebat daca s-a sculat Preafericitul, i-am spus ca inca doarme bine, asa, si cand s-a intors a dat peste o telecomanda care a cazut jos, m-am dus s-o ridic si a zis las-o sa nu-l deranjez, sa-l las. Dupa care a venit profesorul cu doctorul, fostul director… cum ii spune… care a (neinteligibil) si cu sotia lui la ora opt si mi-a zis sa-l scol. Am intrat, am pus mana pe el si usor-usor l-am clatinat, s-a sculat Preafericitul putin speriat, putin asa … cand a vazut pe domnul profesor si pe domnul doctor si pe doamna, sarut mana doamna”, i-au sarutat toti mana Prefericitului – ei, cum v-ati odihnit?” – “nu prea bine”, zice, toata noaptea din cinci in cinci minute pat-WC, pat WC, abia acum m-a luat somnul spre dimineata”.
Din cauza infectiei urinare…
Cred ca da. Doctorul a scos din geanta alba dosarul cu analizele pe care i le facuse domnul profesor Ursea si fisa medicala cu instructiuni cum sa ia medicamentele. Si cu fisa medicala a consultat analizele, apoi a consultat fisa medicala cu luarea medicamentelor dupa care mi-a spus: “care sunt medicamentele?” “Uitati-le aici, in cutie”, i-am spus. In cutie erau medicamentele in pliculete foarte mici, pentru dimineata, pranz si seara. Am scos plicul de dimineata, mi-a zis: “care sunt medicamentele?” – “uitati-le” – mi-a zis: astea doua le ia, atat, restul nu le mai ia pana se termina cu operarea, si de acolo va incepe iar cu medicamentele respective”. Am facut cum am facut, a luat doua pastile, i-a zis Prea-Sfintia Voastra acum o sa mergem la camera de reanimare, unde va va pregati. I-a zis “o sa va dam o pastila inainte de operatie, dupa care se va face o operatie la spate – unde?” – “In sira spinarii?”- i-a zis – pentru anestezie.
Dar i-au dat o pastiluta inainte?
Da.
Si Preafericitul ce a zis?
Zice medicul: “Ati mai avut anestezie pana acuma?” Zice: “Nu, n-am fost internat, n-am avut probleme, anestezie am avut cand mi-a cazut coronita intr-o parte, doamna doctor Popescu mi-a facut o injectie de mi-a aranjat-o. Pai, zice, e floare la ureche treaba asta”.
Dansul a crezut ca e ca la dentist…
Da, da. Dupa care la opt si jumatate l-a dus la blocul operator la etajul patru, asta era la etajul doi. Cand au plecat, a venit asistenta – am ramas doar eu cu parintele Pop – a venit o asistenta si i-a pus niste magneti pe piept, patru-cinci, nu stiu cati, si a inceput sa faca niste aparate, sa piuie si avea pulsul tin minte 75; era ora opt si treizeci si patru. Pulsul 75, tensiunea 15 cu 8. Dupa care Preafericitul – eu stand pe fotoliu ca era un fotoliu ca sa stau acolo langa el – la un moment dat a inchis ochii, cu mainile lateral pe langa corp, asa, si din buze spunea o rugaciune. Dupa care a deschis ochii: E! zice, acuma urmam tot protocolul pana la sfarsit, zice, uite vezi e ca la noi, zice: nici n-am mancat, n-am servit apa, merg ca si cum sa slujesc Sfanta Liturghie. Astea au fost ultimele cuvinte ale Preafericitului in viata. Dupa care pe noi ne-au dat afara, si cu patul ala pe rotile l-au dus pe culoar pana la lift. La lift au deschis usile, l-au bagat in lift si l-au urcat sus pana la etajul patru. Eu m-am dus jos si am fumat o tigara, parintele Pop s-a dus sus, dar din momentul ala n-a mai dat voie in spate la nimeni. Si a plecat in operatie. Dupa ce l-a operat – la opt treizeci si patru a intrat in operatie, la noua patruzeci si sapte, era aproape zece, l-a adus din operatie la camera de reanimare. Parintele Pop a vrut sa mearga si cu mine, insa doctorita ne-a poftit afara. Am auzit zicand: dati-i afara, dati-i afara! striga din camera de la reanimare. Pe noi ne-a dat afara, in tensiune stand asa vreo zece-cincisprezece minute, am vazut deodata agitatie. La un moment dat pe la ora doisprezece am vazut fugind doua asistente, una brunetica si inca una si au adus un aparat din ala de se face pe piept de resuscitare si un monitor si inca un doctor sau asistent ce era …
De la etajul doi, deci doua etaje mai jos…
Da. Si erau transpirati asa, fleasca pe spate si pe fata, un doctor inalt sau asistent, ce era.
Nu stiti ora aproximativ?
Doisprezece, doisprezece si ceva. Si la doua si ceva a venit parintele Ioachim cu apa plata si ceai indulcit…
Dar intre doisprezece si doua ce s-a intamplat?
Pai, n-a mai dat voie la nimenea, a pus trei bodyguarzi. In momentul cand s-a dat stirea la Realitatea, sa fi fost unu si ceva – doua, nu pot sa-mi dau seama ca eram terminat, parintele Ioachim a primit un telefon nu stiu de la cine ca este pe Realitatea…
In orice caz, intre douasprezece si doua a fost agitatie mare.
Agitatie mare, da. Am intrebat-o pe doamna asistenta ce s-a intamplat – au aparut niste complicatii domnule, zice. Asta a fost singurul raspuns, de la doamna asistenta sefa, una grasa.
De la etajul doi?
Da, de la etajul doi.
Si n-ati mai apucat sa-l vedeti?
Nu mi-au mai dat voie, domnule! Si in momentul asta era agitatie: ei intrau, ieseau, transpirati.
Parintele Pop era cu dumneavoastra?
Parintele Pop, dupa ce l-au dus pe Preafericitul la operatie de dimineata la opt si jumatate, a mai stat pana cand Preafericitul a fost adus la reanimare, cand cu treaba cand i-au zis (Patriarhului): tusiti!, dati afara!, adica avea ceva in gura.
Se inecase?
Dupa care a mai stat cand i-a zis asistenta ca au aparut complicatii si l-au dus sus, dar el n-a mai stat ca trebuia sa plece in concediu.
Si a plecat?
A plecat in concediu si am ramas singur-singurel. I-am dat telefon si i-am zis: ce ai facut parinte, m-ai lasat singur? Zice: am plecat la Maramures. Am vazut acolo si pe domnul profesor, insa nimeni nu ma baga in seama, ca pe un caine dinala, desi stabilisera ca atunci cand il aduce de la operatie soferul o sa fie acolo, pentru ca avea foarte-foarte mare incredere in mine. Cand s-a facut schimbul de personal, la doua – doua si ceva, a iesit o asistenta mica si grasuta care nici n-a vrut sa stea de vorba cu mine. Si cand a iesit alta asistenta i-am spus: va rog din tot sufletul spuneti-mi care e situatia? Situatia, zice: e mort!
Le ce ora?
Era trei-trei si un sfert. Intre trei si patru.
Puteti sa va aduceti aminte cum arata asistenta?
Cum sa nu, era grasa.
Era asistenta doctorului Sinescu?
Nu stiu. Cine era asistenta sefa de dimineata la etajul doi.
Nu-mi vine sa cred, mai spuneti-mi o data: la trei – trei si un sfert ati spus?
Va spun ca le-am vazut pe astea care fugeau intre trei si patru, imbracate frumos, ca ele se duceau acasa ca le venise schimbul deja. Exact nu pot sa spun minutul si secunda, insa atunci cand se schimba, aici e ora: intre trei si patru. Bodyguardul e martor. Cand am auzit asta am dat telefon de la parintele Ioachim, ca era parintele Ioachim cu mine, a stat cu mine de la ora unu pana la ora cinci cand l-am vazut pe Preafericitul mort. Si i-am zis: da-i un telefon Preasfintitului, ca eu sunt sofer, nu e nimeni, un arhiepiscop, nu-i intereseaza, e Patriarhul tarii, chiar in halul asta?!? Si am inceput sa plang, a inceput si calugarul Ioachim, ca e calugar, sa planga si el. Si i-a dat telefon: Preasfintia-voastra – lui Vicentiu – uitati-va ce a declarat la Realitatea, ca este mort, doua persoane care au iesit, la fel mi-au spus ca e mort. Veniti, va rog frumos. Intre patru si cinci a fost telefonul, ca se poate vedea pe telefon. La saptesprezece fara zece vine Vicentiu nervos ca unde e profesorul, care era in birou jos, se pregatea sa dea comunicatul de presa la conferinta de presa, la ziaristi.
In ce birou?
Era chiar in fata acolo, in aripa stanga unde era aranjat acolo ca sa mearga sa dea comunicatul.
Asta inainte de cinci?
Cinci fara zece, cinci fara douazeci – aici e. Si profesorului ii tremurau mainile, era cu nevasta si cu anestezistul si in fata lui Vicentiu profesorul zice: a decedat Preafericitul, au fost complicatii cardiace, zice, cu inima. Si nevasta lui Tulbure ne-a luat si ne-a dus la reanimare si acolo Preafericitul invelit cu un cearsaf, cu picioarele iesite, mort, mort, mort.
La etajul doi?
Exact, la etajul doi. Am inceput sa plangem, Preasfintitul a spus o rugaciune, lumanarea era aprinsa deja, se vedea ca era trecuta, adica cat sa fi fost…
Deci era pusa de mai mult timp…
Da. Si i-am luat mana sa i-o sarut si imi era frica sa nu fac o congestie ca eu mai am tensiune. Si atunci Preasfintitul a zis sa luam bagajele si a vorbit cu doctorul si i-a spus sa nu-i faca autopsie sau sa-l imbalsameze si au spus ca o sa-i faca niste injectii. Am luat apoi bagajele si geanta personala; le-am spus ca i-o dau personal lui Vicentiu, pentru ca are telefon, are acte, are bani. Pe urma am venit la palat, maica Modesta si alte maici…
A solicitat cineva explicatii doctorului la spital acolo?
Pai Preasfintitul Vicentiu n-a intrebat decat: domnule profesor care e situatia? Si acesta a spus: Preasfintite, a avut probleme cu inima si a facut nu stiu cum se cheama… soc cardiac … Iar domnul profesor…, adica ati vorbit cu domnul profesor si ati vazut ce a zis. Am venit la palat, am descarcat bagajele pe hol, geanta am dat-o in primire, bastonul, banii, telefonul care era inchis – Preafintitul l-a bagat in geanta, a pus-o pe hol, a sigilat usa. Asta e realitatea, pe care va spun, nu-mi vine sa cred. Si n-am mai intrat in Palat din momentul in care am dus bagajul, nu mai intru. Nu-mi vine sa cred, nu-mi vine sa cred… Preafericitul este mort la 92 de ani. (…) Eu sunt sofer, ies la pensie, nu ma intereseaza… dar vreau sa zic adevarul. Preafericitul, saracul, mai putea sa traiasca, cum a spus si domnul profesor (Ursea) – patru-cinci ani… Nu era bolnav. Nu era bolnav, saracul. Adica ale batranetii, ca la 92 de ani. Era foarte lucid, zicea: daca Doamne fereste! patesc ceva, o pareza si n-oi mai fi lucid, pregatea o casa aici, unde sa se retraga.
Aveti idee, a lasat un testament, daca se gandea la o asemenea situatie?
Testament exista de la revolutie… Ar trebui sa fie, ca el mi-a mai zis: mobila din sufragerie s-o ia domnul Voinescu care a fost procuror general si tot asa… Preafericitul a respectat si testamentul raposatului Iustin intocmai…
Si ce v-a spus?
A spus ca va lasa un testament.
Daca era pregatit de retragere inseamna ca lasase si un testament…
Nu de-acuma. Testamentul e treaba de la Revolutie, din ’89. Trebuie sa existe.
(Interviu realizat de Victor RONCEA)
Slujba Invierii!
Patriarhul Teoctist a fost coborat in cripta din Catedrala Patriarhala unde va odihni pana cand va fi mutat in viitoarea Catedrala a Neamului
Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, trecut la cale vesnice, la inceputul saptamanii, a fost inmormantat ieri intr-o cripta din Catedrala Patriarhala, unde odihnesc trei dintre predecesorii sai, Miron, Nicodim si Iustin. La slujba de inmormantare au asistat peste 8.000 de credinciosi din intreaga tara si delegatii din strainatate. Serviciul religios oficiat a fost specific calugarilor si s-a oficiat Slujba Invierii.
Ceremonia de inmormantare a Prea Fericitului Patriarh Teoctist a inceput putin inainte de pranz cu o slujba condusa de Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, alaturi de membrii Sfantului Sinod al BOR si de mai multi Inalti Ierarhi ai lumii ortodoxe. Patriarhul Constantinopolului si Mitropolitul Daniel au evocat personalitatea Patriarhului Teoctist apreciind ca, indiferent de greutatile prin care acesta a trecut, nu si-a pierdut credinta. Slujba s-a incheiat cu o cantare de la Inviere, “Hristos a inviat”, folosita doar in ritualul de inmormantare a monahilor. In procesiune, sicriul Patriarhului Teoctist a fost incadrat de sase monahi cu catui. Din cortegiu au facut parte si membrii familiei Patriarhului, reprezentantii institutiilor statului, functionarii Administratiei Patriarhale si al Arhiepiscopiei Bucurestiului, clerul si credinciosii. La ocolirea Catedralei Patriarhale s-a cantat “Sfinte Dumnezeule!”. Cortegiul s-a oprit in fata intrarii in Catedrala, timp in care fanfara a cantat imnul national si a fost trasa o salva de trei focuri de arma, de catre militarii Regimentului 30 Garda “Mihai Viteazu”. Dupa ocolirea Bisericii, sicriul a fost bagat in Catedrala Patriarhala si a fost urmat doar de cel care purta crucea Prea Fericitului Teoctist, Intaistatatorii, sefii delegatiilor si rudele Patriarhului.
Pisania, asezata la slujba de 40 de zile
Sicriul cu trupul Patriarhului Teoctist a fost readus in Catedrala si coborat in groapa, in timp ce corul canta “Hristos a inviat”, asa cum s-a intamplat si la sfarsitul slujbei de inmormantare. Mai multe fete bisericesti au luat apoi pamant si l-au aruncat crucis deasupra trupului Prea Fericirii Sale zicand: “Al Domnului este pamantul si primirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc intr-insa”. Apoi in groapa a fost varsata cenusa din cadelnita si s-a asezat piatra de pe mormant. Pisania – lespedea de marmura de Ruschita care va acoperi mormantul Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist din Catedrala Patriarhala – va fi asezata la slujba de 40 de zile. Placa funerara, de doi metri lungime, 85 de centimetri latime si 15 centimetri grosime, va avea reprezentate sigla Patriarhiei si cea a Prea Fericitului Teoctist, crucea patriarhala (la picioare) si conturul din frunza de artar sculptat in basorelief. Scrierea de pe pisanie va fi cea hotarata de catre Sfantul Sinod. Dupa ce ieri dupa-amiaza trupul Patriarhului a fost depus in mormant, au fost inchise chesoanele, iar peste aproximativ zece zile va fi trasa placa de beton.
Usa Catedralei ramane deschisa
Cateva zeci de credinciosi au asteptat peste patru ore pana a fost amenajat mormantul Patriarhului Teoctist, pentru a veni in pelerinaj in Catedrala. “La ora 17.00, primii care au avut acces in Catedrala au fost lucratorii de la REBU, care au muncit mai multe ore sa curete zona din preajma bisericii. De acum, usa Catedralei va ramane deschisa pentru toti cei care vor dori sa-l planga pe cel care a fost primul patriarh dupa decembrie 1989”, a spus preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei. Trupul Patriarhului Teoctist a fost depus in ultimul loc ramas liber din Catedrala Patriarhala, alaturi de primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea (1925-1939) si de succesorii acestuia Nicodim Munteanu (1939-1948) si Iustin Moisescu (1977-1986). Cand va fi gata Catedrala Mantuirii Neamului, trupul Patriarhului Teoctist va fi mutat acolo.
Reuniune comemorativa
Au urcat in Dealul Mitropoliei pentru a-i aduce un ultim omagiu Intaistatatorului BOR presedintele Basescu, premierul Tariceanu, presedintele Senatului Vacaroiu, fostii sefi de stat Iliescu si Constantinescu, Mircea Geoana, C.V. Tudor, Adrian Nastase, Gheorghe Funar, principesa Margareta si principele Radu, Adriean Videanu, Adrian Cioroianu si Adrian Iorgulescu.
Inaintea slujbei de inmormantare, la Palatul Patriarhiei, a avut loc sedinta comemorativa a Sfantului Sinod al BOR, in cadrul careia a fost evocata personalitatea Patriarhului Teoctist. Reuniunea comemorativa a fost precedata de oficierea Sfintei Liturghii, sub conducerea Episcopului Sebastian Ilfoveanul, de catre un impresionant sobor de preoti. (Andrei GHICIUSCA)
Mesajul Casei Regale
Familia Regala a Romaniei a fost reprezentata ieri la ceremoniile funerare ale Preafericitului Parinte Teoctist, de Alteta Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei si Alteta Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. Incepand cu ora 9.00, in Aula Palatului Patriarhiei, Altetele Lor au luat parte la sedinta comemorativa a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, organizata in prezenta delegatiilor oficiale romane si straine. Principele Radu, care a citit un mesaj din partea Regelui, a aratat ca Mihai I a fost contemporanul tuturor liderilor BOR. Regele a transmis ca-si doreste ca Dumnezeu sa il aseze pe Patriarhul Teoctist alaturi de predecesorii sai Miron, Nicodim, Iustinian si Iustin. “Familia noastra si cu mine suntem alaturi de toti cei care varsa astazi o lacrima pentru Parinte si cer luare aminte la importanta pe care credinta stramoseasca o are in Romania de astazi”, a spus principele Radu. (A.G.)
Faur Isaia “ridicat” de politisti
In corturile puse la dispozitie de MIRA, cadrele medicale ale Jandarmeriei au sprijinit peste 2.000 de cetateni care aveau nevoie de apa sau de ingrijire medicala de specialitate. Singurul moment care a necesitat interventia fortelor de ordine a fost cand politistii l-au recunoscut, in timp ce se afla pe Dealul Mitropoliei, pe timisoreanul Faur Isaia, cunoscut pentru mai multe incidente, printre care faptul ca l-a stropit cu cerneala pe fostul presedinte Emil Constantinescu. Barbatul a fost dus la Sectia 14 Politie, unde s-a constatat ca nu avea de gand sa faca nici un scandal si ca venise la Bucuresti doar sa asiste la eveniment si sa-i dea unui preot o scrisoare “pe latura spirituala”. Ulterior, la solicitarea acestuia, politistii l-au dus pe Isaia la gara, pentru a pleca spre casa. (A.G.)
4 august 2007
Medicul Patriarhului: NU trebuia operat!
Echipa doctorului Sinescu a incalcat cele mai elementare reguli medicale * Medicul personal al Patriarhului, care-l ingrijea de 21 de ani, sustine ca pacientul sau a murit cu zile
Acuzatie capitala
Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, care l-a ingrijit 21 de ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, afirma ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul de critica. Ursea, care a fost si doctorul personal al Patriarhului Iustin Moisescu, afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu bisturiul. Un alt indiciu ca Patriarhul nu a stiut ca interventia are 50% sanse sa fie letala este ca PF Teoctist nu s-a spovedit si nu s-a impartasit, fapt de neimaginat pentru un calugar, om in varsta de peste 92 de ani. ZIUA solicita interventia Parchetului si o ancheta oficiala in acest caz.
Intermediarul mortii
Cum a ajuns Patriarhul la spital si cum a decurs operatia in urma careia a murit? “A plecat de la Palat duminica seara, pe la ora 5. Era bine dispus. Dupa exact 24 de ore murise”, declara unul dintre membrii cancelariei. Sambata, 28 iulie, in chiar ziua in care era acuzat de presa ca este un plagiator (Gardianul: “Autoritatile fug de dosarul plagiatorului Ionel Sinescu”), dr Ionel Sinescu, sef al Clinicii de Urologie a Spitalului Fundeni, a fost adus la Palatul Patriarhal de preotul Gheorghe Pop, cu parohia in Fundeni, pe care Sinescu l-a descris ca fiind “un apropiat al Patriarhului”. Nu este asa. De la oamenii de incredere ai Patriarhului si de la Cabinet, unde se afla de altfel consemnate toate intrarile, ni s-a confirmat ca Pop nu este nici pe departe “un apropiat”. A fost doar un “intermediar”, declara membrii cancelariei Patriarhului. Un intermediar al mortii. Contactat de ZIUA, preotul Pop a refuzat sa faca orice fel de comentariu, fara aprobarea PS Vicentiu Ploiesteanul, singurul ierarh al Bisericii care stia de internarea Patriarhului, pe care a si avizat-o. Ceea ce stim este ca preotul Pop l-a lasat pe Patriarh singur la spital, luni dimineata, inainte de operatie.
Operatia nu era necesara
Conform declaratiilor lui Ionel Sinescu, operatia ar fi fost obligatorie, desi Patriarhul nu a fost internat in regim de urgenta. Din cauza prostatei, Patriarhul era nevoit sa mearga la toaleta din jumatate in jumatate de ora, sustine Sinescu in afirmatiile sale televizate, si ca o astfel de viata ajunsese un calvar de nesuportat. Aceasta l-ar fi determinat pe Patriarh sa accepte interventia chirurgicala. Aparitiile publice ale Patriarhului il contrazic pe dr Sinescu. La Slujba de Inviere de anul acesta, sustinuta in aer liber, pe treptele Palatului Patriarhal, pe frig si vant, Patriarhul a slujit ore in sir, pana la trei dimineata, fara sa plece din fata enoriasilor nici macar un minut, desi alti prelati, mai tineri, au mai luat mici pauze. Mai mult, afirmatiile sale sunt contrazise de fidelii Patriarhului, inclusiv de cele mai apropiate persoane din jurul sau, de la Palatul Patriarhal. “Cat de tare il deranja? Mergea de vreo trei ori pe noapte…”. Profesorul Nicolae Ursea, medicul Patriarhului de 21 de ani, este revoltat. In declaratiile pe care ni le-a facut in exclusivitate acesta afirma transant ca operatia nu era necesara. Urinarile dese din ultima perioada erau cauzate de o infectie urinara aflata sub tratament. “Nu poate fi operat nimeni pe perioada unei infectii”, spune prof. univ. dr. Ursea, care ii recomandase Patriarhului, ca dupa tratarea infectiei, sa se opereze de prostata la o cunoscuta clinica din Germania.
Internat pe sest
Medicul Ionel Sinescu a incalcat mai multe reguli obligatorii. In primul rand Fisa de internare. Buletinul Patriarhului a fost solicitat si adus doar a doua zi, pentru a se intocmi certificatul de deces. Examinarea Patriarhului a fost superficiala. Conform normelor medicale, in cazul unei operatii care implica anestezie generala, efectuata asupra unui varstnic cu afectiuni cardiace cunoscute si posibile deficiente respiratorii, trebuie efectuat un Protocol de internare complex care implica un tratament preparatoriu, ce poate dura de la o zi la sapte zile, pana la stabilizarea absolut sigura a bolnavului. In cazul in care in aceasta perioada se constata si alte afectiuni este obligatorie consultarea unor medici specialisti, prin crearea unei Comisii speciale. Or, din cate se pare, Patriarhul nu a fost nici macar analizat pulmonar, pentru a se cunoaste mai bine stadiul sanatatii sale inainte de anestezia generala. In aceste conditii, nu e de mirare ca Patriarhul nu a fost consultat si asistat de un cardiolog.
50% sanse de supravietuire
Conform specialistilor consultatati de ZIUA, sansele de supravietuire sunt de 50% intr-o atare interventie chirurgicala, asupra unui pacient nonagenar, cardiac si sub anestezie generala. Dar nici pacientul, nici anturajul sau, nici, mai cu seama, medicul personal, specialist urolog, nu au fost informati. Or, nimeni dintre apropiatii sai nu a stiut ca Patriarhul merge la moarte, in procent de 50%. Patriarhia a aflat de moartea Intaistatatorului de la televizor! O astfel de incalcare a standardelor internationale medicale din partea echipei lui Sinescu este si trebuie sanctionata, conform normelor in vigoare, inclusiv pe latura penala.
Ultimele cuvinte: “Merg ca la Sfanta Liturghie”
Amanunte tulburatoare ne-au parvenit si de la singurul insotitor al Patriarhului, ultimul apropiat care l-a vazut, soferul sau personal de 21 de ani, Costel Calapod.
“Am mers de cu seara (duminica – n. red.). Am stat toata noaptea ca pe ghimpi alaturi de el. Dimineata, inainte sa-l ia la operatie, le-a spus doctorilor sa ma lase sa stau langa el. Dar nu m-au lasat. I-au dat o pastila si a intrebat pentru ce este. Cand i-au raspuns ca e pentru anestezie a zis: “A, deci o anestezie asa, ca la dentist, nu?” Si mi-a spus: “Nea Costel, ma duc linistit, n-am mancat si n-am baut nimic, merg ca la Sfanta Liturghie”.
Acestea au fost ultimele cuvinte ale Patriarhului Romaniei inaintea operatiei. La ora 11.00-11.30, desi i s-a spus singurului insotitor al Patriarhului ca pacientul este bine si operatia a reusit, Costel Calapod a vazut o agitatie generala pe coridoare, cadre medicale albe la fata solicitand rastit diverse instrumente. Incercand sa intre la Patriarh si sa afle ce se intampla, Costel Calapod a fost oprit de medici care au postat imediat un gardian in fata salii cu consemnul sa ii impiedice intrarea.
Patriarhul nu a stiut ca va fi anesteziat total
Nici macar documentul standard pentru asumarea responsabilitatii operatiei – “Consimtamantul Informat”, a carui copie o prezentam alaturat – nu a fost dat spre semnare Patriarhului, pentru a nu fi “jignit” sau “influentat psihic inainte de operatie”, dupa cum spune Sinescu.
In acest act sunt stipulate inclusiv posibilitatile unor complicatii care pot duce la moarte, fiind descris in amanunt procedeul chirurgical care va fi urmat. Daca l-ar fi avut sub ochi, conform legislatiei, si s-ar fi razgandit dupa intelegerea riscurilor, ar fi fost acum in viata. Conform declaratiei lui Costel Calapod, cel care l-a insotit pe Patriarh la spital, acesta nu a stiut pana in ultima clipa, aflat deja pe patul de operatie, ca urmeaza sa fie anesteziat total.
Existau solutii mult mai simple
Medici specialisti urologi consultati de ZIUA ne-au declarat ca, daca nu era o urgenta – dupa cum a recunoscut si Sinescu – prostata se putea trata medicamentos sau se mai putea alege solutia unei sonde sau a unei cistostome, ambele variante fiind extrem de simple si fara nici un fel de riscuri letale. Mii de oameni traiesc in Romania cu acest tip de sisteme adaptate.
Manipularea media
Conform declaratiilor medicului Ionel Sinescu operatia a fost o reusita, desfasurandu-se in intervalul 8.30-10.30 – o alta ciudatenie pentru ca o astfel de operatie dureaza in mod normal maximum o ora. Dupa care, sustine Sinescu, Patriarhul si-ar fi revenit si ar fi discutat voios cu cei din jur – ceea ce nu poate confirma nici o sursa independenta cu certitudine, conform investigatiilor noastre. Apoi, afirma echipa Sinescu-Tulbure, pe la 12.00-12.30, Patriarhul ar fi dat semne de tulburare de ritm cardiac, ar fi inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange. Au urmat imediat manevrele de resuscitare.
Daca incepand cu ora 12.00 medicii s-au chinuit sa-l tina in viata, de ce, la orele 15.30 -15.45, o “sursa” din echipa lui Sinescu a transmis catre media informatia care a aparut ulterior pe televiziuni si agentiile de presa, respectiv ca Patriarhul e bine dupa o operatie de prostata reusita?! Cititi prima informatie de presa pe aceasta tema, transmisa de Agentia Mediafax:
“MEDIAFAX – Nr. 240 – Flux(uri): <General> BUCURESTI, 30 iul – Patriarhul Teoctist a fost operat, luni, de adenom de prostata, la Spitalul Fundeni din Capitala, interventie programata din timp, au informat surse medicale.Starea postoperatorie a Patriarhului este buna, a apreciat sursa citata. (Stefan Pricop, [email protected]) 2007-07-30 – 16:03:45”. Echipa Sinescu a avut asadar interesul sa transmita intai o stire “pozitiva”, desi Patriarhul era pe moarte de patru ore, cel putin! Alte surse spitalicesti independente, prezente in zona in care s-a desfasurat operatia, afirma ca, de fapt, Patriarhul nu si-a iesit niciodata din starea de anestezie si apoi, de coma.
Este de observat si urmatoarea stire Mediafax:
“Nr. 262 – Flux(uri): <General> BUCURESTI, 30 iul – (Adauga informatii de la Patriarhia Romana in legatura cu operatia Patriarhului Teoctist si starea acestuia postoperatorie) Patriarhul Teoctist a fost operat, luni, de adenom de prostata, la Spitalul Fundeni din Capitala, interventie programata din timp, au informat surse medicale. Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a fost duminica, la Spitalul Clinic Fundeni, pentru un control medical, iar luni a fost supus unei interventii chirurgicale la prostata, potrivit unui comunicat al Biroului de presa al Patriarhiei Romane. <>, precizeaza Patriarhia Romana. (Departamentul Social, [email protected]) 2007-07-30 – 16:16:54”
Echipa lui Sinescu a mintit si Patriarhia
Concluzia este clara: echipa Sinescu a mintit si Patriarhia, nu numai presa, afirmand ca “starea sa este foarte buna” intr-un moment cand, poate, Patriarhul deja se sfarsise. Pentru ca, peste exact o ora de la aceasta stire, la ora 17.17, directorul spitalului, Constantin Popa (foto), sustine o conferinta de presa la intrarea in Spital, unde citeste un Comunicat semnat de “o Comisie medicala”, respectiv chiar de catre cei care l-au operat, dr Ionel Sinescu si dr Dan Tulbure. Directorul Popa afirma – citand comunicatul – ca operatia a fost “o reusita” si ca, ulterior, au survenit complicatii: “complicatiile au fost cardiace”. Decesul a fost consemnat de medici la ora 17,00. Frapanta este si operativitatea cu care “Comisia” Sinescu-Tulbure s-a prezentat cu un comunicat public in fata presei.
Fizic, este imposibil ca doar intr-un sfert de ora, medicii sa faca toate operatiunile urmatoare: sa constate decesul, sa lase sculele jos, sa se spele pe maini, sa se dezinfecteze, sa dezbrace halatele, sa mearga in biroul directorului, sa se sfatuiasca ce sa scrie si cum sa faca, sa dicteze secretarei comunicatul, sa-l dea la imprimanta, sa-l verifice, sa-l semneze, sa iasa pe hol, sa astepte liftul, sa coboare la parter si sa apara in fata presei, anuntate deja. Totul in numai 15 minute!
Ministrul Sanatatii a aflat la o ora dupa deces
Sinescu urma sa intre in concediu la 1 august, la doua zile dupa operatie. Aceasta sa fie cauza grabei? Dar de ce secretomania? Nu a fost anuntat nici macar superiorul sau pe cale ierarhica. Cand este internat un pacient la o ora tarzie, mai ales unul de rangul Patriarhului, cu protocol zero, trebuie incunostiintat imediat directorul spitalului care il anunta apoi pe ministru. Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, a aflat insa de abia a doua zi, tocmai la orele 18.00, de nenorocirea de la Fundeni. La o ora dupa moartea Patriarhului. Iar directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa, a fost anuntat tot a doua zi, la ora 14.00, cand Sinescu si-a dat seama ca il pierde pe Patriarh. Aceasta este ora cand echipa lui Sinescu a intrat in criza. De la acest moment a inceput si manipularea presei.
Medicul Patriarhului: Nu trebuia operat
Prof. Dr. Univ. Nicolae Ursea, medic primar medicina interna, medic primar nefrologie, doctor in stiinte medicale, sub conducerea caruia a fost redactat Tratatul de Nefrologie in doua editii, era medicul personal al Patriarhului de 21 de ani.
“Eu l-am ingrijit. Am fost medicul sau personal de 21 de ani… Din punct de vedere medical, erau doua lucruri: unu, sa nu se atinga de el fara medicul personal. Deci trebuiau sa ma cheme, sa ma aduca din groapa, sa ma aduca langa dumnealui… Era prima chestiune… A doua chestiune: nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de specialisti. Eu eram impotriva… Era in plina infectie urinara si din cauza asta urina des… Trebuia tratata infectia, asteptat cateva zile si dupa aceea… Pentru ca acum trei saptamani de zile a avut din nou un puseu de genul asta. I-am tratat infectia, au cedat urinarile frecvente… Au reaparut acum din nou… Trebuia tratata infectia urinara din nou, asteptat linistit si vazut. Daca era vorba sa il operam aici, faceam consulturi medicale si asa mai departe…
Trebuia echilibrat, stabilizata tensiunea…
Clar, ce sa spun!? (…) Culmea este urmatoarea: i-am dat telefon lui Sinescu si l-am intrebat, luni: “Domnule, am auzit ca l-ati operat”. Mi-a raspuns, la telefon: “Nu, nu l-am operat”. Si el era operat si era si mort.
La ce ora era asta?
La ora 12 si jumatate. “Nu, nu l-am operat”. Pai, zic: “Va rog foarte mult, cand il operati, sa ma chemati si pe mine”. Mi-a spus: “Da, va anunt cand il operez”.
Pai asta este foarte grav…
La ora 12 si jumatate, cand am vorbit cu dumnealui, mi-a spus ca nu era operat. “Il programam si, cand il operam, o sa va chemam”. Sa nu ma cheme…
V-au tinut in mod deliberat departe de dansul…
Da, asa este (…)
Si cum a putut sa isi permita asa ceva?
Cum si-a permis. Si-a permis sa ma minta, sa nu ma cheme si asa mai departe. Nu e voie, domnule… Deontologic, nu este voie sa operezi un om de unul singur cand are un medic personal… Era o personalitate, domnule, nu era oricine… Eu 21 de ani i-am tinut si inima si creierul cum trebuie.
Si, slava Domnului, era perfect…
Era perfect… M-am ocupat de dumnealui asa cum trebuie si i-am facut o schema de tratament si tot si venea… Deveniseram prieteni, domnule….
Deci daca nu era infectia…
Dar nu trebuia operat in conditii de infectie urinara. Pentru ce? El zice ca i-a facut o urocultura si ca a iesit sterila. Pe dracu’ ghem. Nici vorba de treaba asta.
Noi am auzit ca scuipa si sange. Credeti ca e posibil sa fi fost complicatii la plamani?
Pai, probabil de la intubare…
Dar nu i-au facut analizele primare, raze…
El zice ca i le-a facut pe astea primare. Asa zice el…
Avea toate investigatiile facute in urma cu trei saptamani inainte, la mine, la spital, la Carol Davila. I le facusem pe toate. Acum trei saptamani avea un puseu infectios. L-am tratat, s-a rezolvat treaba asta si era totul bine. A reaparut infectia. Reaparand infectia, trebuia un tratament antiinfectios si dupa aceea discutata problema interventiei chirurgicale.
Si de ce s-au grabit asa?
Nu stiu de ce s-au grabit. De ce s-au grabit? Si sa ma minta la telefon, sa-mi spuna ca nu l-a operat… (…) Un om de o valoare exceptionala, in adevar trimisul lui Dumnezeu pe Pamant, si la propriu, si la figurat. De o blandete, de o gentilete, de o noblete sufleteasca…
Dar, oricum, ce se poate spune este ca a murit cu zile…
Cu zile, da, da… Fara sa chemi medicul personal? Nu e permis, domnule. E o chestie ultraelementara, domnule. Nu ai voie, domnule. Il chemi: “Domnule coleg, vino sa discutam”. Si eu nu indicam interventia chirurgicala.
Varianta audio pe www.roncea.ro
Legea dreptului pacientilor, incalcata
Art. 6. – Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
FORMULAR DE CONSIMTAMANT IN VEDEREA TRATAMENTULUI/OPERATIEI
Subsemnatul ___________________ domiciliat in__________________legitimat cu B.I/C.I. seria____nr.________in calitate de:
1.pacient internat in sectia ______________________________________________________
2.reprezentant legal al copilului______in varsta de____ani
3.apartinator (sot, sotie, frate, sora, fiu – in cazul in care pacientul este in incapacitatea de a decide) al pacientului_______________________internat in sectia ______________________consimt sa urmez operatia/tratamentul urmator
1:______________________________________________________________________________
Natura si scopul, beneficiile si riscurile efectuarii/neefectuarii acestei operatii/tratament, precum si a celorlalte operatiuni terapeutice, mi-au fost explicate pe intelesul meu de catre
Dr. ___________________. Mi s-au prezentat riscurile asociate precum si riscurile imprevizibile (inclusiv riscul oricat de mic de deces) consecintele pe care le presupune tratamentul/interventia, cat si riscurile pe care le impun investigatiile speciale ce fac parte din operatia/tratamentul pe care urmeaza sa il efectuez. Declar ca sunt constient de aceste riscuri si le accept, intrucat scopul interventiei/tratamentului este spre binele meu.
Ca urmare, inteleg necesitatea acestei operatii/tratament pe care doresc sa il efectuez si recunosc ca nu mi se poate da o garantie sau asigurare in ceea ce priveste rezultatul final.
In cazul in care in timpul interventiei terapeutice apar situatii si conditii neprevazute, care impun proceduri suplimentare fata de cele descrise mai sus ca fiind acceptate de catre mine (inclusiv transfuzia), accept ca medicul desemnat sa actioneze in baza pregatirii sale profesionale in consecinta doar daca aceste proceduri sunt absolut justificate din motive medicale si nu numai in interesul meu personal si inspre binele meu, de la acest accept face exceptie
2:______________________________ in scopul realizarii operatiei, consimt de asemenea la administrarea anesteziei ce mi-a fost indicata (generala/alt tip)
3 _______________. Riscurile actului anestezic mi-au fost explicate cu ocazia consultarii mele de catre Dr. ___________. In consecinta si in conditiile precizate, imi dau liber si in cunostinta de cauza, consimtamantul la operatia/tratamentul prezentat.
Certific ca am citit, am inteles si accept pe deplin cele de mai sus si ca urmare le semnez.
Semnatura pacientului/reprezentantului legal
4 ________ziua ____luna___anul_______
Subsemnatul, in calitate de martor, ________________confirm ca prezentul formular de consimtamant a fost completat in prezenta mea si semnat de pacient fara ca asupra lui sa se fi exercitat vreo constrangere.
Semnatura martorului ____________ziua _____luna_______anul______________
CONSIMTAMANT INFORMAT
Am inteles beneficiile si riscurile investigatiei/procedurii (………………………….) invazive ce urmeaza sa mi se faca si sunt de acord/nu sunt de acord cu efectuarea acesteia.
De asemenea in cazul aparitiei in timpul procedurii a unei complicatii ce necesita interventie chirurgicala de urgenta, sunt de acord/nu sunt de acord ca aceasta sa se efectueze in conformitate cu decizia medicului curant.
Nume……………………………………….. Data ……………………………………
Prenume …………………………………..
Note:
1. Pacientul va scrie clar operatia/tratamentul pe care intelege sa o efectueze si pe care accepta pentru a nu exista reclamatii ulterioare bazate pe confuzie, de exemplu va nota : ,amputatia membrului inferior sub nivelul genunchiului” colectomie dreapta, ACN etc.
2. Exemplu: extirparea unui organ, indicatia de a nu mai resuscita in cazul stopului cardiorespirator,etc.
3. Se specifica obligatoriu ce tip de anestezie se va aplica.
4. Se vor nota datele de identitate ale acestuia,gradul de rudenie, precum si datele imputernicirii de reprezentare in cazul tutorilor.
Sinescu, pe urmele plagiatorului Beuran
Prof. dr. Ionel Sinescu, prorectorul Universitatii de Medicina, unul dintre cei mai cunoscuti chirurgi romani, s-a aflat in ultima vreme in atentia presei, fiind acuzat de plagiat. Ziarul Gardianul sustinea, la finele lunii iunie, intr-un articol intitulat “Plagiat la varful medicinei romanesti”, ca prof. dr. Ionel Sinescu a copiat fragmente intregi si grafice dintr-un tratat american din 1957, in lucrarea sa “Urologie clinica”, aparuta in 1998, editura din SUA neautorizand reproducerea cartii. Cotidianul a contactat editura americana McGraw-Hill, care a publicat lucrarea “Smith’s General Urology”, scrisa de Emil A. Tanagho si Jack W. McAninch, pentru a afla daca profesorul Sinescu a avut autorizatia de a reproduce fragmente in lucrarea sa. Mary A. Murray, director pentru Drepturi Internationale de Autor din cadrul companiei McGraw-Hill, a afirmat ca nu exista nici o autorizatie de reproducere eliberata de editura pentru vreun autor roman si a anuntat ca sesizarea celor de la Gardianul va fi analizata de departamentul juridic al editurii, care va lua masurile necesare.
“Medicina plagiata”
Ulterior, ziarul ZIUA a realizat o ancheta, sub titlul “Medicina plagiata”, in care relata ca unul dintre cele mai mediatizate cazuri de plagiat este cel al fostului ministru al Sanatatii, Mircea Beuran, care a publicat in 1997 “Ghidul medicului de garda”, impreuna cu dr. Gerald Popa si alti colaboratori. Comisia de ancheta a Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti a ajuns la concluzia ca lucrarea a fost copiata cuvant cu cuvant, pe pagini intregi, inclusiv tabele si elemente de grafica, dupa volumul “On call” al unor medici americani. Conform dezvaluirilor ZIUA, aceeasi comisie de ancheta a mai analizat “Ghidul de urgente in medicina interna”, reprezentand volumul al saptelea din colectia “Medicul rezident”, si care a fost plagiat dupa lucrarea “Urgences en Medicine”, aparuta in 1992 la Paris, sub coordonarea medicilor Dominique Meynel, Alin Davido si Jean Cabane. Printre complicii lui Beuran la plagiere s-au numarat profesorii Constantin Popa, Dan Tulbure, Ionel Sinescu si Daniela Bartos. Dupa colaborarea fructuoasa cu Mircea Beuran, prorectorul UMF “Carol Davila” Bucuresti, prof. dr. Ionel Sinescu a comis-o si de unul singur, continua articolul. Astfel, in1998, acesta a publicat lucrarea “Urologie clinica”, plagiata intr-o proportie covarsitoare dupa “General Urology”, semnata de americanii Emil A. Tanagho si Jack W. McAninch cu 41 de ani inainte, si republicata de-atunci in 16 editii. Asemanarile dintre cele doua tratate nu sunt deloc intamplatoare, de vreme ce anumite capitole au aceleasi titluri, ba chiar incep la fel, modificarile fiind mai degraba de traducere decat de continut. Pe baza acestui plagiat, Ionel Sinescu si-a construit o cariera fulminanta, ajungand sa detina o multime de functii si pozitii-cheie in diverse structuri medicale.
Anchetat de o comisie a UMF
Sinescu a contestat printr-un drept la replica acuzele de plagiat fara a lamuri insa problema. Dr. Sinescu a declarat
ca n-a avut niciodata pretentia ca lucrarea sa sa fie considerata originala. Totusi, a semnat-o fara nici un pardon, ba a mai si mentionat-o in propriul CV, ca fiind una dintre marile sale realizari stiintifice.Cazul Ionel Sinescu s-a aflat, la sfarsitul lunii iulie, in dezbaterea Comisiei de ancheta a UMF “Carol Davilla”, condusa de prof. univ. Mircea Diculescu, fost coleg la spitalul Fundeni si prieten al plagiatorului. Este putin probabil insa ca Sinescu sa fie sanctionat in vreun fel de catre bunul sau amic, aprecia ZIUA, sustinand ca “singura care i-ar putea crea profesorului unele probleme este editura americana ce detine drepturile de publicare a lucrarii “General Urology”.
Conf. Dr. Florin Mihaltan: Trebuie facuta necropsia
Conf. dr. Florin Mihaltan, sef sectie la Institutul National de Pneumologie “Marius Nasta”, a raspuns la cateva intrebari adresate de ziarul ZIUA.
Credeti ca vreo alta afectiune ar fi putut degenera in cursul unei operatii de adenom benign de prostata, de exemplu una pulmonara?
In primul rand nu stiu ca Patriarhul Teoctist sa fi avut vreo afectiune pulmonara. Trebuie spus insa ca depinde foarte mult de tipul de afectiune. Daca aceasta afectiune este una cronica obstructiva, pacientul poate face o complicatie in timpul operatiei sau post operator. Ar trebui totusi conturata mai bine afectiunea respectiva. Daca vorbim vag de boli respiratorii, asta nu ne ajuta la nimic. Exista si cazuri in care o boala respiratorie se poate agrava in cazul oricarei interventii chirurgicale.
Ce analize sunt necesare pentru o persoana in varsta inainte de operatie, luand in considerare si posibilitatea de a fi avut si o alta afectiune, poate chiar pulmonara?
Minimum de analize in acest caz constau in realizarea unei radiografii si a unei spirograme. Dar, repet, trebuie vazut despre ce afectiune este vorba.
Care este explicatia ca un bolnav scuipa sange dupa o operatie de prostata?
Pot fi “n” cauze. Este foarte greu de spus. De obicei, cand ai un bolnav care scuipa sange dupa operatie, ar putea fi o cauza cardiaca sau una respiratorie. Poate fi si de la intubatie, daca bolnavul a fost intubat. Cred insa ca trebuie vazut rezultatul necropsiei.
Pagini realizate de Luciana POP si Victor RONCEA
3 august 2007
Festivalul si Concursul Darclée: Braila 18-29 iulie 2007
Mariana Nicolesco: “Va invit la o mare sarbatoare a muzicii”
Peste 150 de concurenti din 26 de tari * Nicolae Herlea, sarbatorit la 80 de ani * Seara dedicata Reginelor donizettiene: Anna Bolena, Maria Stuarda, Elisabetta * Concert extraordinar pe Esplanada Dunarii: Europa canta cu noi * EuroNews si Mezzo urmaresc evenimentul
Doamna Mariana Nicolesco, se apropie editia 2007 a Festivalului si Concursului International de Canto Hariclea Darclée, pe care l-ati creat in 1995 la Braila, eveniment muzical de un exceptional relief national si international. In ce stadiu sunt pregatirile?
Ele sunt in toi: invitatiile, afisele, bannerele si caietele-program sunt la ora actuala sub tipar, sutele de partituri necesare intr-un concurs ca acesta, la care participa peste 150 de concurenti, fiecare cu cate sapte arii, sunt pregatite, ca si materialele de orchestra, pentru care multumim institutiilor muzicale din tara care ni le-au pus la dispozitie. Iar numeroasele partituri care nu exista in Romania ni le-am procurat ca de obicei de la Editura Ricordi din Milano.
Teatrul in care a debutat la 21 de ani, in 1881, viitoarea figura legendara a scenei lirice, Hariclea Darclée, ne asteapta de pe acum pentru marea sarbatoare a muzicii, a cantului, care incepe miercuri 18 si se incheie duminica 29 iulie cu Gala Laureatilor si ceremonia decernarii premiilor. Marele Premiu Darclée este de $ 15.000, Premiul I de $ 10.000, Premiul II de $ 7000, Premiul III de $ 5000.
Din ce orizonturi vin participantii la Concursul Darclée?
Competitia se anunta si in acest an pasionanta. S-au inscris peste 150 de concurenti din 4 continente si 26 de tari. Acestia se adauga participantilor la Cursurile Master Class de anul trecut si celor peste 1200 de concurenti din tara noastra si din alte peste 40 de tari, care s-au prezentat pana acum la marea noastra competitie. In afara de Romania si Republica Moldova, participa in acest an tineri artisti lirici din Italia si Germania, Argentina si Coreea de Sud, Franta, China si Statele Unite, Rusia si Brazilia, Taiwan, Austria si Spania, Bulgaria si Elvetia, Israel si Ucraina, Ungaria si Mexic, Georgia, Japonia si Polonia, Albania, Turcia si Cehia. Dovada indiscutabila de prestigiu si de vitalitate a acestei manifestari, una dintre cele mai importante din lume in acest domeniu.
Josef Hussek, fost director al Concursului International de Canto Belvedere de la Viena si director al Festivalului de la Salzburg scria despre evenimentul creat de noi: “Nu cunosc nici un alt concurs de canto care sa se plaseze in toate momentele si in toate manifestarile sale la un nivel atat de inalt ca acela dedicat memoriei Haricleei Darclée. Ceea ce se intampla aici e mai mult decat un concurs de canto obisnuit, este totdeodata competitie, master class si adevarat festival al muzicii. Iata de ce aceasta manifestare este incomparabila si unica.” Astfel se perpetueaza prin concurs, master class si festival ceea ce-mi place sa numesc Atelierul Liric Continuu, care a modelat de peste un deceniu serii intregi de tinere vocatii, care se afirma azi pe scenele din tara si din strainatate.
Nu intamplator revistele Orpheus din Berlin si Amadeus de la Milano au dedicat pagini intregi Festivalului si Concursului International de Canto Hariclea Darclée. Nu intamplator manifestarile noastre de la Braila retin si in acest an, dincolo de sfera nationala, atentia marilor posturi de televiziune EuroNews si Mezzo.
La Concursul Enescu a fost eliminata sectiunea canto, urmare a succesului irezistibil al Concursului Darclée…
A fost o decizie realista, cred, cata vreme numarul concurentilor nu depasea cu prea mult numarul de membri ai juriului. Situatie paradoxala, insa, noi trebuie sa ne batem din greu pentru fonduri la fiecare noua editie a Concursului Darclée, in timp ce sumele alocate Festivalului si Concursului Enescu sunt uriase.
Cum se explica succesul extraordinar al Festivalului si Concursului International de Canto Hariclea Darclée?
Cred ca spiritului creat la noi de la bun inceput, sufletului pus de noi in slujba muzicii si a noilor talente i-a mers vestea in lumea intreaga. Fiecare participant este respectat in demnitatea lui si, premiat sau nu, se considera si este de fapt in felul sau un invingator, in masura in care a invatat sa se depaseasca pe sine. O mare comuniune prin muzica, prin cant, o formidabila fraternitate domneste in competitia de la Braila, odata cu exigenta suprema, indiscutabila.
Ati prezentat la fiecare dintre ultimele editii ale Festivalului Darclée opere din marele repertoriu interpretate de tinerii artisti romani. La fel si in acest an…
In totala simbioza cu marea competitie, Festivalul Darclée propune si in acest an mai multe manifestari exceptionale. In Concertul Inaugural din 18 iulie vor aparea trei dintre laureatii editiilor anterioare, tenorul Bogdan Mihai, soprana Georgeta Grigore si contratenorul Florin Ouatu, precum si tanarul prodigiu pianistic Laur Hreniuc. Seara de 22 iulie este intitulata Omagiu lui Nicolae Herlea, marele nostru bariton, Presedinte al Juriului International al Concursului Darclée, care implineste varsta de 80 de ani. Vom asculta inregistrari ale acestei minunate voci, cercetatorul in muzicologie Dr. Stephan Poen va evoca exceptionala cariera a artistului, iar Mihaela Maxim, laureata Marelui Premiu Darclée 2005, va interpreta aria Rosinei din Il Barbiere di Siviglia de Rossini, opera in care Nicolae Herlea e recunoscut ca un Figaro fara egal. Marti, 24 iulie, in regia, scenografia si interpretarea lui Mihai Bica, propunem, pentru prima oara, o piesa de teatru, Taina cersetorului de Costin Manoliu. Aceasta va reprezenta o mare lectie in arta spectacolului pentru concurenti, si o incantare pentru noi toti. In fine, publicul va asista miercuri 25 si joi 26 iulie la Etapa finala, cu orchestra, a Concursului de canto.
Un eveniment fara precedent in viata noastra muzicala ne asteapta vineri, 27 iulie: seara dedicata marilor eroine tragice donizettiene: Reginele Anna Bolena, Maria Stuarda si Elisabetta I din Roberto Devereux. Sunt roluri fantastice, pe care le-am cantat pe marile scene, pe care le-am pregatit indelung cu tinerii interpreti si pot sa va asigur ca vom asista la performante iesite din comun. Completam astfel seria de impliniri inceputa cu Idomeneo si Don Giovanni de Rossini, La Traviata de Verdi, La Boheme de Puccini sau Il Barbiere di Siviglia de Rossini, reprezentatii ovationate de public, transmise integral de televiziunea nationala si de Radio Romania, asa cum vor fi si concertele si spectacolele noastre din acest an. In fine, ca la fiecare editie a Festivalului si Concursului Darclée, vom oferi pe Esplanada Dunarii un Concert Extraordinar, sambata 28 iulie, la care vor asista 15000 de persoane. Orchestrei Festivalului Darclée, dirijata ca si in etapa finala a Concursului, in seara Reginelor donizettiene si la Gala Laureatilor din 29 iulie de maestrul Marco Balderi, atat de iubit de artisti si de public, i se alatura pe Esplanada Dunarii Corul Filarmonicii George Enescu. Nu intamplator acest Concert Extraordinar Europa canta cu noi incepe cu Imnul Europei din Simfonia a IX-a de Beethoven. Prin cant, prin muzica, prin cultura nimic nu ne-a putut separa vreodata de valorile eterne ale Europei. Prin cant am fost prezenti mereu pe scena Europei si dincolo de ea, aplaudati si ovationati, mentinand astfel peste ostilitatea vremurilor constiinta permanentei noastre. Pe care o vom reafirma si de aceasta data.
Mariana Nicolesco
Regina la Teatrul Scala din Milano si pe multe dintre marile scene lirice ale lumii, stralucind in cele mai prestigioase sali de concert din Europa, America si Japonia, Mariana Nicolesco a colaborat cu mari dirijori, de la Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch si Seiji Ozawa la Riccardo Muti sau Lorin Maazel, si cu regizori de importanta unor Luchino Visconti sau Giorgio Strehler, abordand cu aceeasi stralucire cele mai diverse pagini din marele repertoriu liric, de la baroc la Mozart si la belcanto, de la Verdi la compozitorii contemporani. Mariana Nicolesco este considerata drept o inegalabila Violetta in La Traviata de Verdi. Inregistrarea sa cu Beatrice di Tenda e o piatra de hotar in discografia belliniana. Incomparabila Donna Elvira in Don Giovanni, a intrat in istoria Festivalului de la Salzburg cu Idomeneo, tot de Mozart, atunci cand la Felsenreitschulle, in rolul Elettrei, tradata in dragoste, eroina chema sfarsitul lumii, iar prin acoperisul mobil publicul vedea ca in cer se declansa, ca prin magie, o adevarata furtuna, cu fulgere si tunete, care a inceput cu prima nota din arie si s-a incheiat cu ultima nota a sopranei. Toata aceasta vasta experienta, Mariana Nicolesco, acoperita de cele mai inalte titluri academice si onorifice din lume, a pus-o din 1991 incoace, de cand a cantat pentru prima oara in tara natala, in slujba renasterii culturii romanesti.
Diva Divina
A intrat in legenda intrebarea Patriarhului adresata Papei: “Sfinte Parinte, o cunoasteti pe Diva Divina?” Diva Divina o numise pe Mariana Nicolesco o renumita publicatie americana citita de zeci de milioane de oameni. Sanctitatea Sa Ioan-Paul al II lea o cunostea prea bine, spre incantarea I.P.S. Teoctist. Era vocea care, in anii negri, prin Requiemul lui Krzysztof Penderecki, cantat de ea in lumea intreaga, unise sufletele a milioane de oameni, cu acea tragica si purificatoare Lacrimosa pe care nimeni n-o putea uita. Era artista pe care o desemnase Teatrul alla Scala din Milano sa-l intampine pe Sfantul Parinte in marele templu al artei lirice, la prima vizita in capitala Lombardiei a unui Papa in cinci sute de ani. Ioan-Paul II o invitase sa cante la marele Concert de Craciun din Vatican, transmis de radiouri si in Mondoviziune, colindele romanesti intrand atunci in casele a un miliard de oameni. In audienta privata, ii oferise mataniile sfintite, un colier de perle albe rezervat indeobste reginelor catolice. Se intalneau acum pentru a treia oara, la Bucuresti, unde aveau sa evoce impreuna intalnirile anterioare.
10 iulie 2007
Cavalerii Romaniei, premiati si de societatea civila
Dupa ce, marti, Andrei Invantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco au fost distinsi cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, cei trei membri ai Grupului Ilascu au primit, ieri, din partea presedintelui Uniunii Juristilor din Romania, reprezentanta a societatii civile, medalii de merit si premii de excelenta, in semn de pretuire a activitatii lor. In acelasi cadru, ziaristul Victor Roncea si-a lansat volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut la Editura Semne. Evenimentul editorial a avut loc in aceeasi zi in care SUA au sarbatorit 4 Iulie, Ziua Independentei, si exact la o luna de la eliberarea ultimului detinut politic din Europa, Tudor Popa.
Explicand ca, inca din 1993, organizatia pe care o reprezinta a actionat pe langa organismele europene pentru a obtine eliberarea membrilor fostului grup Ilascu, presedintele UJR, Iosif Gavril Chiuzbaian a afirmat ca a daruit celor trei aceste medalii pentru a-si manifesta recunostinta fata de suferintele lor in temnitele transnistrene. Chiuzbaian, a mai spus ca, in 2000, i-a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Vladimir Putin, solicitandu-i sa faca demersuri pentru eliberarea grupului Ilascu. Desi a marturisit ca perioada petrecuta in inchisoare a insemnat pierderea unei parti din viata, dar si lupta pentru un ideal, Alexandru Lesco a promis ca va continua lupta pentru Transnistria. La randul sau, Andrei Ivantoc i-a multimit lui Dumnezeu pentru ca i-a dat taria de a rezista, iar Tudor Popa, referindu-se la suferinta indurata, a afirmat: “Suntem barbati, trebuie sa rabdam”. Ziaristul Victor Roncea, care a lansat volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, a spus ca a invatat “de la Andrei Ivantoc ce inseamna libertatea. Cartea – de peste 700 de pagini, continand si un DVD cu filmari inedite reunite sub genericul “In cusca pentru dragostea de tara” – sintetizeaza anii de detentie ai grupului Ilascu si unele probleme geostrategice. “Ultimii detinuti politici din Europa; Eliberarea romanilor, simbolul noii Romanii; Procesul Grupului Ilascu; Chestiunea Marii Negre – Expansiunea ruseasca; Repozitionarea bazelor militare ale SUA; Insula Serpilor si razboiul strategic al Ucrainei cu Romania; Mafia gulerelor albe de la Marea Neagra – insertia capitalului rus; Serviciile secrete ale Rusiei in Romania” sunt cateva din capitolele acestei carti coordonate de Victor Roncea. (D.E.)
5 iulie 2007
Eroii de la Nistru, Cavaleri ai Romaniei
Presedintele Traian Basescu i-a decorat, ieri, pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, eveniment la care au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media, in frunte cu ziaristul Victor Roncea.
Ilie Ilascu. Ivantoc, Lesco si Popa, fosti detinuti politici ai regimului separatist de la Tiraspol, au fost decorati pentru patriotismul si eroismul de care au dat dovada. In timpul ceremoniei desfasurate la Palatul Cotroceni, seful statului a vorbit despre filonul romanesc, patria-mama si despre cum “au sapat” cei trei “file de istorie in zile de pace”. Ivantoc, Lesco si Popa sunt nume care inseamna dragoste de tara, patriotism si dorinta de a te sacrifica pentru poporul tau, a spus Traian Basescu in discursul rostit cu aceasta ocazie.”Ei sunt oameni care, dincolo de dragostea pentru filonul romanesc al tarii lor, de dragostea pentru poporul roman, de dragostea pentru romani, au sapat in zile de pace in patria mama, file de istorie, intr-o tara care a fost, candva, parte a Romaniei”, a apreciat seful statului, adaugand ca in fata unor astfel de oameni nu este nevoie de justificari pentru acordarea celor mai inalte distinctii ale statului roman “pentru ca justificarea sunt chiar ei”. Potrivit presedintelui, pentru romani cei trei semnifica faptul ca, desi intre Romania si Republica Moldova exista frontiere de stat, “sunt lucruri pe care frontierele nu le pot opri”. In numele celor trei a vorbit Alexandru Lesco, eliberat din inchisoarea transnistreana in 2004, dupa ispasirea unei pedepse de 12 ani. Multumind pentru decoratie, Lesco a afirmat ca aceasta nu este doar a lor, ci si a romanilor. El a explicat ca, alaturi de colegii sai, a simtit, in anii de detentie din Transnistria, “suflarea” si “sprijinul tuturor romanilor”. Dupa ce a ciocnit o cupa cu sampanie impreuna cu cei prezenti, seful statului a primit de la Victor Roncea o rezolutie adoptata de Asociatia Civic Media pe 27 martie, in care se cerea autoritatilor elaborarea unei strategii pentru spatiul rasaritean romanesc, simplificarea formalitatilor de obtinere a cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova si acordarea celor mai inalte distinctii ale statului pentru Lesco, Ivantoc si Popa. Rezolutia a fost semnata de Mariana Nicolesco, Radu Beligan, de reprezentanti ai mediului academic si studenti. Cei trei s-au deplasat apoi la Palatul Victoria, unde au fost primiti de premierul Calin Popescu Tariceanu. Potrivit unui comunicat al Guvernului, “seful Executivului i-a invitat pe cei trei sa se bucure de prima lor vacanta in libertate, pe care o vor petrece (…) intr-o statiune montana si pe Litoral”. In cursul serii, Ivantoc, Lesco si Popa au raspuns invitatiei liderului PNG, George Becali, care a dorit sa le multumeasca pentru jertfa lor. Cei trei au primit din partea finantatorului Stelei cate 50.000 de euro, pentru a incepe o noua viata.
Distinsi si de Uniunea Juristilor din Romania
Uniunea Juristilor din Romania – care a contribuit la internationalizarea cazului privind grupul Ilascu – a hotarat sa acorde lui Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco Medalia de Merit si cate un Premiu de Excelenta, ca semn al recunostintei pentru patriotismul lor si pentru suferinta indurata, cu demnitate, in temnitele din Transnistria.
Ilie Ilascu a primit aceleasi distinctii din partea UJR in 2001. Inmanarea distinctiilor va avea loc astazi, la ora 13.00, la sediul UJR din Romania, Bdul Magheru nr. 22, etaj1.
Cu acest prilej va avea loc lansarea volumului “Eroi pentru Romania”, aparut la Editura Semne, al carei autor coordonator este ziaristul Victor Roncea.
4 iulie 2007
Eroii de la Nistru primesc astazi Steaua Romaniei
“Daca timpul s-ar intoarce inapoi, tot asa as face, dar cu o alta gandire poate, mai buna. Imi pare rau ca suntem ocupati si ma doare ca nu se face nimic. Am impresia ca cei de la Chisinau joaca aceeasi carte cu Moscova”, afirma Andrei Ivantoc la eliberare
Fostii detinuti politici ai regimul de la Tiraspol, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco au ajuns acasa, in Romania. Dupa 15 si, respectiv, 12 ani de temnita ruseasca astazi, la exact o luna de la eliberarea lor, cei trei patrioti sunt primiti, la ora 16.00, de Traian Basescu, pentru a li se conferi Ordinul National Steaua Romaniei, “pentru patriotismul, eroismul si taria morala de care au dat dovada”. Miercuri, cei trei vor fi oaspetii P.F. Patriarh Teoctist, care le-a decernat inca din 1994 cea mai inalta distinctie a Bisericii pentru laici – Crucea Patriarhala. Tot maine, cei trei vor primi Medalia de merit, pentru jertfa lor, din partea Uniunii Juristilor din Romania, dupa ce Civic Net – Piata Universitatii, organizatia militantilor insurectiei tinerilor de la 1989-1990, i-a facut membri de onoare ai miscarii anticomuniste romanesti. In urma cu trei ani, ziarul ZIUA si Asociatia Civic Media lansau o campanie de anvergura pentru internationalizarea cazului. Milioane de romani si peste 150 de organizatii si institutii s-au raliat actiunii. Astazi, va putem oferi esenta acestor 15 ani de temnita si provocarile geopolitice ale zonei, sintetizate intr-un volum de 750 de pagini care va fi lansat maine la Bucuresti: “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile rusesti la Marea Neagra”. Redam in continuare extrase din interviul realizat de jurnalista Rompres Flori Tiulea cu Andrei Ivantoc, imediat dupa eliberarea acestuia. (Victor RONCEA)
In presa s-a vorbit mult de problemele dv. de sanatate din perioada detentiei. Veti merge in Romania?
Astept. Poate vom merge in Romania. Am fost la Ambasada Romaniei unde am fost primiti foarte bine si ne-au spus ca vom merge in Romania la un tratament. Nu m-am asteptat la asa primire si multumesc tuturor fratilor nostri pentru sustinere.
Ati simtit sprijinul lor cand erati in inchisoare?
Da, foarte mult. Toti au fost alaturi de noi, toti fratii nostri din Romania au fost alaturi de noi, presa, ziaristii. Am ascultat tot timpul la radio.
Ati avut un aparat de radio in celula?
In primii 10 ani, nu mi-au permis nimic. Nici carti, nici ziare romanesti, nici aparat de radio. Dupa aceea, prin 2002, dupa ce am stat in greva foamei de mai multe ori, au venit reprezentantii de la OSCE si Crucea Rosie si au zis ca am dreptul. Si de prin 2002 mi-au dat voie sa primesc ziare romanesti, dar unele ajungeau, altele nu.
Ce posturi de radio prindeati?
Pana au venit comunistii la putere aici, ascultam si Radio Iasi, si Radio Romania, iar de aici, Vocea Basarabiei, Antena C si BBC, Europa Libera. Au venit comunistii la putere in 2001 si nu am mai prins nici Radio Romania, nici Radio Iasi, nici Vocea Basarabiei, nimic. Prindeam Radio Chisinau, dar ce sa asculti la el?
In acesti 15 ani de inchisoare ati stat in aceeasi celula?
Nu, la inceput ne-au dus la comandamentul Armatei a 14-a. Acolo a fost ceva strasnic, asta in 1992, pana la proces. Ceva strasnic… Noi eram la subsol si deasupra noastra erau fortele speciale rusesti Alfa, fortele de desant, fortele marine. Acestea erau acolo si se antrenau pe pielea noastra. Ne bateau noaptea, pe la unu – doua. Dimineata, se schimbau si veneau altii si ne bateau. Eram negri de atata bataie. Si isi bateau si joc de noi. Ziceau “Uite, ma, s-a facut negru teroristul asta!”, “Zice ca noi il batem!”… si incepeau din nou. Ne alergau cu cainele lup, hrana nu aveam. La WC, sa ma scuzati, mergeam o data in 24 de ore si aveam 45 de secunde sa ajungi si sa te intorci. Daca nu te intorceai in 45 de secunde te fugareau cu cainele lup. Si trebuia sa dovedesti ca sa nu te ajunga cainele.
In curte aveati voie sa iesiti?
Un an de zile nu am iesit deloc. La mine s-a agravat situatia sanatatii… nu vreau sa spun mai departe… si m-au dus la un spital orasenesc, la sectia de neurologie, ca inchisoarea nu avea spital. Si acolo ma tineau in catuse, Spetnaz (fortele speciale rusesti cu numele de “Moarte spionilor”) inconjurau cladirea si ma bateau si acolo. Am stat o luna. Multumesc Domnului, mi-am revenit, mi-au prescris pastile si m-au dus in subsolul militiei si ne-au tinut opt luni, fara iesire la aer, fara lumina, nu erau geamuri, era o tabla de fier cu o gaura. Si inauntru umiditate, intuneric… Nu avea voie sa vina nimeni la noi, nu aveam haine de schimb, fugeau paduchii pe noi precum caii. Mancare – o crupa de porumb nefiert, trei linguri, nu mai mult, sa nu prindem careva putere. Si apa, cand fiarta, cand turnau sare in ea, iar zahar nu ne dadeau ca spuneau ca e prea mult pentru noi. Si asta pana la proces. Dupa proces, in 1993, pe mine m-au adus la penitenciarul nr.2 din Tiraspol si acolo m-au tinut pana la eliberare. Dupa proces, pe Ilie l-a luat la inceputul lui decembrie si l-au dus la Hlinaia. Prin februarie m-au dus si pe mine la Hlinaia, unde era un regim si mai sever, m-au tinut vreo saptamana. Dar ei n-aveau dreptul sa ma duca si am declarat greva foamei. Vazand ca nu au ce face m-au adus inapoi la Tiraspol, unde nu era mare deosebire. Nu aveam dreptul la intrevederi, la pachete de acasa… Si, aici, la penitenciarul nr. 2 am stat pana la sfarsit, pana in ultima zi.
Cum ati rezistat in toti acesti ani? Ce v-a ajutat?
Totdeauna ma gandeam ca totul a fost din voia Domnului. Asa am simtit ca era voia Domnului. Si, in plus, sustinerea dvs., a ziaristilor, foarte mult ati facut, si sustinerea Tarii, m-a ajutat foarte mult.
Am aflat ca v-ati reparat celula in care ati stat, ca sotia dvs. de cate ori putea veni va mai aducea cate o caramida, cate o punga cu nisip.
Da, am reparat peretii, i-am vopsit. Pe unul aveam cerul si doi ingeri, pe celalalt tricolorul si o poza cu dl. Ilie. Mi-am facut si un dus, dar cand l-am terminat mi-au taiat teava cu apa calda si aveam numai apa rece.
Povestiti cum a fost in ziua eliberarii…
Iesind din celula, eu eram deja un om liber. Si ati vazut cum au procedat, s-au comportat neomeneste. Cu trei-patru zile inaintea eliberarii incepusera sa vina si noaptea, si ziua si-mi spuneau sa ma pregatesc ca ma vor duce, ma vor impusca. In ziua de 2 iunie, dimineata, a venit gardianul si mi-a zis sa fiu gata ca vin sa ma ia. Le-am spus ca sunt gata, am luat pachetul si gata… Tricolorul si poza cu dl. Ilie i le dadusem Eudochiei sa le aduca acasa.
Ce aveati in pachetul acela?
Aparatul de radio pe care l-am primit de acasa. Pe urma m-au scos in curte si m-am pornit spre iesire. Am ajuns cam la jumatate de drum si au iesit trei cu o camera, ziaristi de-ai lor, rusofoni, ca alor nostri nu le pemiteau. In toti anii acestia, de cate ori am dorit sa vorbesc cu cineva, nu a fost posibil. Dar ei veneau tot timpul, pana si noaptea mi-i bagau in celula.
Dar ce doreau, va cereau sa declarati ceva anume?
Voiau sa ma filmeze, sa vorbeasca cu mine. Si eu protestam, le spuneam ca nu au dreptul. Ma intorceam cu spatele si imi puneam haina in cap. Si ei se enervau si sareau si la bataie. Ma miram ce fel de ziaristi sunt…
Si asa s-a intamplat si in ziua eliberarii?
Da, si au aparut trei cu o camera. Le-am spus ca sunt un om simplu, nu sunt parlamentar si sa ma lase in pace. Am tinut in fata mea pachetul. Au venit doamnele de la OSCE si au vorbit cu mine, mi-au spus ca au venit sa ma ia, sa ma duca la Chisinau, ca eu acolo nu sunt dorit, in partea cealalta a Nistrului, si sa merg cu ele. Iar eu am protestat, le-am spus ca sunt un om liber, sunt acasa la mine, in tara mea. Ele nu au spus nimic. Dar eu le-am rugat sa faca ceva si sa nu ma mai filmeze. Si ele au spus ca nu sunt probleme. Dar cei cu camera au inceput iar sa ma filmeze. Am mai mers vreo 10 metri si am vazut in fata mea o rutiera (microbuz n.r.), erau foarte multi securisti transnistreni si, ma gandesc, ca si de la Moscova. Si m-am intors catre cel care ma filma din spate si am pus pachetul… si l-am atins oleaca. Si cameramanul a sarit la mine, plus cei de la securitate.
Si doamnele de la OSCE ce faceau in acest timp?
Taceau si se uitau ce se petrece intre noi. Un cuvant nu au spus. Dar eu le-am spus ca sunt cetatean liber si merg unde doresc, sunt acasa si nu ma gandesc sa ma duc nicaieri. Ca nu recunosc asa-zisa republica nistreana, am dreptul sa raman pe pamantul meu, acasa la mine si am dreptul sa ies liber. Si daca era legitima sentinta (data de tribunalul transnistrean -n.r.), tot aveam dreptul sa ies liber… Dupa aceea au inceput sa-mi citeasca sentinta, ca nu sunt dorit, si sa parasesc teritoriul. Eu mi-am astupat urechile si am intors spatele. Am stat 10-15 minute si a fost data comanda iarasi sa ma lege si sa ma arunce in rutiera. M-au trantit, mi-au pus mainile in catuse, m-au luat pe sus, mi-au legat picioarele si de o parte si de alta stateau gardienii. Si pana la asa-numita vama (de la Tighina n.r.), ca pentru mine ea nu exista, am mers trantit cu fata in jos si ei deasupra mea. Cand am ajuns la vama, au tras rutiera, mi-au scos catusele si nu-mi puteau dezlega picioarele ca se umflasera foarte tare. Unul tragea si altul dezlega. M-am sculat si le-am spus ca am sa lupt cu ei cat o sa am zile si in timpul asta m-am scuturat, m-am uitat in stanga, in dreapta, am facut doi pasi si ati vazut ce ati vazut.
Ati vazut lumea care va astepta?
Am vazut, dar nu eram de acord cu deportarea mea. Cum, in casa la mine, in Tara la mine, sa ma deporteze niste venetici, niste ocupanti? Cum adica, eu sa recunosc asa-zisa republica nistreana, sa-i recunosc pe ocupanti? Iar domnii de la Chisinau s-au purtat de parca i-au recunoscut pe cei de la Tiraspol. Au dus intre ei tratative, au vorbit nu stiu ce, a fost data iarasi comanda, iar m-au trantit, m-au sucit si m-au aruncat in masina si m-au dus la Chisinau. Of… am fost apoi la medici… Mi-au prescris sa stau mai mult culcat, pentru ca facusem comotie cerebrala. Asta a fost tot, pana la sfarsit.
S-a interesat cineva de dvs., dintre autoritatile de la Chisinau?
Nu, nimeni. Dar stiu ca au fost la Tighina oameni de cultura, dl. Vieru, dl. Dabija, dl. Ungureanu, dl. Matcovschi. Din oficiali, n-a sunat nimeni. Nu le trebuie…
Aveti sentimentul ca tot sacrificiul dvs. a fost in zadar?
Nu, am spus si spun si acum ca, daca timpul s-ar intoarce inapoi, tot asa as face, dar cu o alta gandire poate, mai buna. Imi pare rau ca suntem ocupati si ma doare ca nu se face nimic. Am impresia ca cei de la Chisinau joaca aceeasi carte cu Moscova.
Aveti de transmis un mesaj romanilor?
Sa faca orice pentru Tara, pentru neam. Si le doresc sa fie cu totii curajosi si sanatosi, sa se ajute intre ei si sa tina la neam. Multumesc tuturor romanilor pentru sustinere!
3 iulie 2007
Icoanele nu vor fi scoase din Scoli
Dan Puric: Presa trebuie sa fie de partea natiunii, nu impotriva ei
Icoanele nu vor fi scoase nici din scoli nici, din sufletele romanilor, a declarat ieri presedintele Federatiei Educatiei Nationale (FEN), Catalin Croitoru, intr-o conferinta de presa organizata la Palatul Patriarhal de membri ai societatii civile pentru a demonta minciunile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD).
“Manevra” prin care se incearca scoaterea din scoli a icoanelor nu va avea sorti de izbanda, a spus Croitoru, afirmand ca, in opinia sa, incercarea de eliminare a icoanelor din scoli reprezinta “un atac la fiinta nationala” . Reprezentantul a peste 50.000 de profesori din intreaga tara a subliniat ca sindicatul pe care-l conduce va ataca in instanta, la momentul potrivit, tot ceea ce inseamna incalcarea drepturilor elevilor, studentilor si profesorilor. Organizatorii conferintei, Asociatiei Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania, Asociatia Provita Bucuresti si Asociatia Civic Media au anuntat ca exista alte trei procese pe rol impotriva CNCD-ului cu privire la insemnele religioase din scoli. “Afirmatia presedintelui CNCD, Csabo Astalosz, potrivit careia Justitia a decis ca Ministerul Educatiei este obligat sa eleboreze norme pentru simbolurile religioase din scoli este o minciuna”, a spus Victor Roncea, din partea Civic Media. Roncea a precizat ca Civic Media a elaborat o strategie prin care “garanteaza ca icoanele nu vor fi scoase din scoli niciodata”. In opinia sa, numai comunitatile locale pot hotari acest lucru. “Ne aflam intr-o campanie impotriva crestinismului in Romania, asemanatoare cu aceea in care minoritatea bolsevica a atacat Romania sprijinita de tancurile rusesti. Minoritatea agresiva ateista de azi reprezinta noii sovietici, iar tancurile au fost inlocuite, din pacate, cu cozile de topor din presa si lumpen-societatea in civil”, a spus Roncea dand ca exemplu cazul cras al militantei anti-crestine Smaranda Enache, “o notorie activista comunista si turnatoare ordinara a Securitatii”.
Bogdan Stanciu din partea Provita Bucuresti a aratat ca Ministerul a anuntat de altfel ca decizia Curtii de Apel va fi atacata si ca, totodata, exista procesele asociatiilor numite in care judecatorii au respins contestatia CNCD, actul de justitie urmandu-si cursul firesc. Presedintele ASCOR, Alexandru Ungureanu, a afirmat ca prezenta icoanelor in scoli este necesara si confera personalitate mediului de invatamant, iar parintele Vasile Gavrila, de la Paraclisul Universitar “Sf. Nicolae” din Bucuresti, este de parere ca prezenta icoanelor nu deranjeaza si nu intra in contradictie cu nici o lege, nici interna, nici europeana. Preotul a spus ca reintrarea icoanelor in scoli dupa 1989 a fost una fireasca si nu a fost introdusa prin nici o lege sau folosind forta.
Binecunoscutul regizor Dan Puric a declarat ca “neamul romanesc a coagulat in jurul credintei”, iar in prezent exista o campanie de spalare a creierelor si sufletelor de care natiunea, prin presa responsabila, trebuie sa fie constienta. “Se lucreaza cu cozi de topor pentru a distruge credinta si a se ucide speranta”, a adaugat Puric. (L.P.)
21 iunie 2007
Parrot farm
The Foreign Minister of Romania, Mr. Adrian Mihai Cioroianu made himself very much noticed at international level during the press conference he had together with the US Secretary of State, Condoleezza Rice. “Yes”, “yes, yes, of course”, “certainly” and “thank you very much” were the echo-words reproduced by Cioroianu as if imitating another bird, an exotic one, medium or small, with a curved beak and a vividly coloured feathering. However the important is that he has been noticed. As an accomplished “yes” man. Is this what Romania deserved?
Cioroianu represented, since his nomination, as the worst choice for Romania’s foreign policy, and that’s for several reasons. The first one is because he was and is contested by President Traian Basescu, under the circumstances that there has to be a cohesion going to symbiosis between the MFA leadership and the head of State, to coherently promote, at the international level, the line of Romanian diplomacy. PM Calin Popescu-Tariceanu set his ambition and Adrian Mihai Cioroianu succeeded Mihai Razvan Ungureanu. Or, when Basescu went for the first time to Europe after the Referendum – i.e. the high level reunion of the Central-European Countries at Brno, Czech Republic – the presidency sent MFA the message that Mr. Cioroianu was not admitted in the plane of the official delegation. That means that the inexistent relationship of the two vectors of diplomacy affects Romania.
Then, the Romanian Foreign Minister troubled, from the very beginning, the waters of the Prut and of the Dniester Rivers and the countries preoccupied by the Transdniestria region. Among those countries there are also and especially the United States, who make pressure for the evacuation of the Russian troops from the region. By an ambiguous phrasing, he showed his concern towards a possible retreat of the Russian military from the Republic of Moldova. The chief’s of Romanian diplomacy uninformed comments were taken as Romania’s passing bag and baggage into the group of the Russian Federation’s satellites. The again, Cioroianu chose, as in good old times of the Warsaw Treaty, to have his first bilateral meeting with the Russian Foreign Minister, the well-experienced Serghey Lavrov. The one that made him repeat, the same as that vividly coloured bird I was telling you earlier, that Romania would need a “profitable” relationship with Russia. The truth is, you can imagine, absolutely the other way round.
Shortly after Lavrov caressed him on his forehead, it was reported, due to the stupidity of the Communication Directorate within the ministry, that the American Secretary of State, Condoleezza Rice, had refused Cioroianu’s request for a bilateral meeting at the reunion of the Foreign ministers of the NATO States, in Oslo.
Unfortunately, all the weird messages Cioroianu launched in this outside trips seem to be connected to a political line that has already been established. In Russia’s favour. The actions deployed from the MFA seat to Romania’s disadvantage are not recent. If in Cioroianu’s case, they are transparent, sprung from an amateur’s incompetence, they had been hidden quite well by his predecessor. However, it’s not only the patronymic that Adrian Mihai Cioroianu shares with Razvan Mihai Ungureanu. Both are before any political force (Ungureanu had become a member of the National Liberal Party only one day before his being appointed in office), the products of a network with deep roots in all the important spheres of the State. Few people know that, besides the leading position in the Soros Foundation, Ungureanu was both a scholarship holder of the New Europe College, patronized by Andrei Plesu and of Mark Rich, known as a world-wide offender and inventor of the Russian oligarchs Oleg Deripaska and Igor Ziuzin. Cioroianu has also been “touched” by some Soros funds, being a scholarship holder and a dilemma scribe of Plesu’s College and Trust and also a member of the Group for the Social Dialogue. Besides, just like his mentor, also known as – strange! – an official in all Romania’s governments, from Iliescu-KGB till today.
Essentially, I think that the two pseudo-mandates of the ungro-cioroieni (from Ungureanu and Cioroianu) are meant to show, in excess, the failure of the anti-Romanian cooperative.
15 iunie 2007
Crescatoria de papagali
Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse.
Domnul ministru de Externe al Romaniei Adrian Mihai Cioroianu s-a facut remarcat in mod deosebit pe plan international in timpul conferintei de presa sustinuta impreuna cu sefa Departamentului de Stat al SUA, Condoleezza Rice. “Da”, “da, da, desigur”, “bineinteles” si “va multumesc foarte mult” au fost onomatopeele reproduse de Cioroianu parca dupa o alta pasare, exotica, de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat si cu penaj viu colorat. Ce este important, oricum, este ca a fost remarcat. Drept un yesman desavarsit. Aceasta merita insa Romania?
Cioroianu a reprezentat inca de la numirea sa drept cea mai proasta alegere pentru politica externa a Romaniei. Din mai multe motive. Primul, pentru faptul ca a fost si este contestat de presedintele Traian Basescu, in conditiile in care intre conducerea MAE si seful statului trebuie sa existe o coeziune care merge pana la simbioza, pentru a se promova coerent, pe plan international, linia diplomatiei Romaniei. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ambitionat si Adrian Mihai Cioroianu i-a succedat lui Mihai Razvan Ungureanu. Or, la prima iesire europeana a lui Basescu de dupa Referendum – reuniunea la nivel inalt a tarilor central-europene de la Brno, Cehia – presedintia a transmis MAE ca domnul Cioroianu nu este admis in avionul delegatiei oficiale. Relatia inexistenta intre cei doi vectori ai diplomatiei afecteaza asadar Romania.
Apoi, ministrul roman de Externe a tulburat din prima apele Prutului si ale Nistrului si tarile preocupate de zona Transnistriei, in special Statele Unite, care fac presiuni pentru eliminarea trupelor rusesti din zona. Printr-o exprimare ambigua el si-a aratat ingrijorarea fata de o eventuala retragere a militarilor rusi din Republica Moldova. Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse. Apoi, Cioroianu a ales, precum pe vremurile Tratatului de la Varsovia, ca prima intalnire bilaterala sa fie cu ministrul de Externe al Rusiei, experimentatul Serghei Lavrov. Care l-a facut sa repete, tot ca acea pasare viu colorata despre care v-am mai spus, ca Romania ar avea nevoie de o relatie “profitabila” cu Rusia. Adevarul, va dati seama, este total pe dos.
La scurt timp dupa ce Lavrov l-a mangaiat pe frunte, din prostia aparatului directiei de comunicare a ministerului s-a aflat ca secretarul american de Stat, Condoleezza Rice, refuzase solicitarea lui Cioroianu pentru o intalnire bilaterala la reuniunea ministrilor de externe ai tarilor NATO, de la Oslo.
Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate. Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului. Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Mark Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin. Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi. In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.
15 iunie 2007
17 ani de la mineriada, nici un criminal inchis
Victimele din 13-15 iunie 1990 au fost comemorate in Piata Universitatii * Manifestantii de atunci au cerut unanim condamnarea lui Ion Iliescu in dosarul care nici pana acum nu a fost finalizat
Mortii si multumirile lui Iliescu
La cateva saptamani de la mineriada, studenti si ziaristi care efectuau cercetari asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au descoperit la Cimitirul Straulesti II doua transee cu aproximativ 78 de morti neidentificati – decedati in perioada 13-17 iunie 1990.In august – septembrie 1990, sub semnatura lui Eugen Dichiseanu, ziarul Romania Libera a publicat, intr-un serial de 10 episoade, o ancheta asupra acestui subiect, insotita de fotografii. Cercetarile realizate de Eugen Dichiseanu si membri ai Ligii Studentilor, printre care si George Roncea, au scos la iveala mari nereguli, inadvertente, neglijente, deficiente de organizare, dar si musamalizari de probe din partea institutiilor implicate in gestionarea situatiei mortilor fara identitate: Politia, Procuratura, IML, Primaria Municipiului Bucuresti. Groparii de la Straulesti povesteau ca in unele dintre sicrie erau si cate doua cadavre de neidentificati.
60 de morti peste cifra oficiala
In cartea “Holocaustul Rosu” Florin Matrescu publica marturia doctorului D.G, medic la Spitalul Municipal din Bucuresti: “Intre 13 si 15 iunie, la Sectia de Neurochirurgie a Spitalului nr. 9 din Bucuresti au fost adusi sute de oameni inregistrati cu traumatism cranio-cerebral provocat prin lovire cu corpuri dure. Majoritatea lor cereau sa nu fie inregistrati si, dupa un prim ajutor, paraseau camera de garda. Peste 150 au fost insa retinuti prezentand traumatisme grave, cu alterarea starii de constiinta. Dintre acestia, aproximativ 60 au decedat la un interval de timp mai scurt sau mai lung, unii dupa ce au fost operati. Majoritatea erau loviti in regiunea cefei si unii prezentau urme de lovire si in alte regiuni ale corpului. Nimeni nu a facut ulterior nici o ancheta in privinta acestor decese, tratate ca morti naturale in spital, iar registrul in care au fost inscrisi cei decedati, la intrare, a disparut. Comunicatele oficiale prezinta cifra de 6 morti, toti decedati pe strada si sute de raniti. Nimeni nu a intrebat ce s-a intamplat cu cei raniti si nu a fost condamnat nimeni pentru ranirea lor. Astea sunt faptele pe care le cunosc si vi le comunic in speranta ca cei vinovati vor fi pedepsiti pana la urma”.
Reocupati Piata Universitatii!
Zorii zilei de 14 iunie 1990, orele 4.00, l-au prins pe Ion Iliescu in Piata Victoriei unde organizatorii represiunii adunasera minerii si muncitorii adusi de Frontul Salvarii Nationale din toate colturile tarii. Iata ce la transmitea Iliescu acestora: “Ma adresez dv. de asta data, multumindu-va pentru raspunsul de solidaritate muncitoreasca pe care si de asta data l-ati dat LA CHEMAREA NOASTRA! Multumesc de asemenea tuturor celorlalte delegatii din judete care au venit si s-au adaugat acestor forte solidare ale muncitorimii romane. Ii rugam pe ceilalti sa ramana aici in piata. Delegatia de mineri, in frunte cu dl. Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii pe care vrem sa o reocupati dumneavoastra (urale, ovatii prelungite, entuziasm, aclamatii). (…) V-am ruga pe dvs., minerii care sunteti grupati, organizati, sa va indreptati in coloana pe bulevard, pana la Piata Universitatii, pe care s-o ocupati definitiv dumneavoastra…” (urale si ovatii prelungite)
“Va multumesc pentru tot”
La plecare, intr-o cuvantare tinuta la Pavilionul Expozitional, Ion Iliescu le multumeste din nou minerilor: “Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dvs de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. (…) Stim ca avem in dvs un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela!” (Aplauze si urale). Lungul sir de violente din acele zile s-a soldat cu circa 1000 de raniti. In ceea ce priveste numarul real al mortilor, acesta ramane necunoscut, chiar si dupa 17 ani. Oficial, s-a avansat numarul de sapte morti, dintre care cinci decedati prin impuscare. Alte zeci de morti au fost facuti disparuti. O data cu ei si cu exodul studentilor, care a reprezentat decapitarea elitelor anticomuniste, Romaniei i s-a schimonosit complet viitorul. Iliescu si Roman isi atinsesera scopul. (V. RONCEA)
Generalii vinovati
Procurorii militari au stabilit, prin rechizitoriu, ca cei vinovati de uciderea celor patru persoane, in 13 iunie 1990, sunt ofiterii superiori care s-au aflat la comanda Ministerului de Interne in momentele acelea, respectiv generalul (r) Mihai Chitac (foto) – fost ministru de Interne, generalul (r) Gheorghe Andrita – fost adjunct al ministrului de Interne, coloneii de Politie in rezerva Calin Traian Stefan, Costea Dumitru si Constantin Vasile. In cazul acestei mineriade au fost audiati mai multi fosti oficiali, printre care fostul ministru de Interne Mihai Chitac, fostul sef al Politiei Corneliu Diamandescu, fostul secretar de stat in ministerul de Interne Dumitru Penciuc, fostul consilier pe probleme de aparare si fost sef al Statului Major General din Ministerul Apararii Nationale Vasile Ionel, dar si Miron Cozma, fostul premier Petre Roman si fostul sef al Serviciului de Protectie si Paza, generalul Dumitru Iliescu. (D.E.I.)
14 iunie 2007
Basescu le-a acordat Steaua Romaniei eroilor romani din Basarabia
Presedintele Traian Basescu a semnat, ieri, decretul privind conferirea Ordinului National Steaua Romaniei in grad de Cavaler lui Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov Popa, “pentru patriotismul, eroismul si taria morala de care au dat dovada”, informeaza Administratia prezidentiala si agentiile de presa.
Anuntul survine in urma unei campanii initiate de Civic Net – Piata Universitatii, o retea care reuneste o serie de asociatii anticomuniste participante si organizatoare ale Fenomenului Piata Universitatii 1989-1990. Momentul ales pentru conferirea celei mai inalte distinctii a statului patriotilor basarabeni, 13 iunie, are asadar o incarcatura simbolica suplimentara salutata ieri de Civic Net – Piata Universitatii. Cei trei patrioti fusesera deja declarati membri de onoare ai miscarii anticomuniste romanesti in asteptarea momentului in care vor veni in capitala Romaniei.
Fostii detinuti politic ai regimului transnistrean Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa, impreuna cu famiiliilor lor, vor primi pasapoarte romanesti in cel mai scurt timp posibil, informa ieri Radio France International. Un reprezentant al Guvernului de la Bucuresti a promis ca membrii familiilor Ivantoc si Petrov-Popa, in special copiii lui Tudor Petrov Popa, vor primi cetatenia romana, dupa cum a solicitat societatea civica romaneasca. Cei trei eroi de la Nistru au primit cetatenia romana in 2001, in timpul detentiei ilegale in temnitele din Transnistria, iar Alexandru Lesco are deja pasaport romanesc. ZIUA a fost singurul ziar din Romania prezent la eliberarea celor treio eroi, pe 2 iunie 2004 si respectiv 2 si 4 iunie anul acesta.
Asociatia Civic Media, sprijinita de ziarul ZIUA, a initiat inca din 2004 o campanie nationala si internationala pentru eliberarea celor trei eroi romani si primirea lor in tara cu toate onorurile statului roman.
14 iunie 2007
Mineriada presei
Iliescu si gasca criptocomunista aflata la putere in iunie 1990 au folosit mass-media aservite ca instrumente de propaganda prin care au indicat tintele ce trebuiau eliminate din “spirit civic”
Sunt, iata, saptesprezece ani de la manifestarea horror a cultului depravarii, cult in care se exersa regimul criptocomunist. In asteptarea rechizitoriului Parchetului militar asupra autorilor Mineriadei din 13-15 iunie va propunem o lectura a presei epocii. Ea e folositoare atat cititorilor, cat si… cititilor! Desigur, intr-un spatiu de gazeta ar fi impropriu un excurs istoriografic, de aceea ne vom multumi aici sa spicuim din productia jurnalistica din primul semestru de libertate pentru a atrage atentia ca opiniile cu care opereaza presa nu sunt evanescente, nu devin litera moarta odata cu difuzarea lor, ci pot avea efecte ziditoare sau dezastruoase. Cuvintele fiind faptele profesiei noastre suntem pasibili pentru judecata istoriei. Poate nu numai a ei!
Presa acelor zile merita o lectura atenta a Parchetului militar in stradania sa de a aduce in fata Justitiei pe adevaratii autori ai evenimentelor din 13-15 iunie 1990! Dar sa nu ne amagim din moment ce, iata, incurajat de inhibitia oamenilor legii capo del tutti capi, cum era Ion Iliescu prin startul furat la Revolutie continua sa considere si astazi invazia bandelor de ciomagari asupra Bucurestiului ca expresia unei constiinte civice! Probabil tot o astfel de constiinta i-a indemnat pe articlerii presei feseniste sa demonizeze pe cei care au oficiat in mitingul maraton din Piata Universitatii exorcizarea de comunism.
Cele doua “Scantei”
Sub titlul “Scanteia domnului Iliescu” cititorii revistei Zig Zag aflau de aparitia oficiosului Frontului Salvarii Nationale: “De cum a facut ochi, publicatia se leaga de noi(…) vom deveni, mai mult ca sigur, obiect de invatamant politico-ideologic pentru propagandistii Petre Datculescu, Ion Lotreanu si Stelian Motiu, filosofii colectivului redactional. Faptul ar trebui sa ne bucure. Publicatiile indrumate de Front (de la “Adevarul” pana la “Dimineata”) au atacat si ataca in continuare tot ce e viu, tot ce e interesant in presa romaneasca de dupa Revolutie (…) Vazand insa obiectul criticii ne-am ingrijorat brusc. Oficiosul “Azi” e nelinistit de apropierea facuta de noi intre fascism si comunism. Inima revolutionara a redactorilor, bine pitulita sub veston democratic, a batut mai tare la o asemenea apropiere. Atasamentul fata de comunism s-a dat pe fata. S-au demascat! ar fi spus domnul Petre Roman. Sau poate, mai stii? Comunistii de la “Azi” au primit indicatia sa ne critice. Nu de altceva, dar domnul Iliescu are o lunga experienta a indicatiilor de partid transmise presei centrale.”
Nu doar saptamanalul Zig Zag va fi tinta atacurilor presei feseniste; tot ce se “abatea de la linia partidului” trebuia demonizat. Nici un scrupul nu descurajeaza ofensiva demolatoare a condeierilor fesenisti. Fie ca sunt pe statele Frontului, fie ca mimeaza “lepadarea de Satana”. Asa cum a vrut sa treaca schimbarea la fata a “organului central al PCR, Scanteia”. Atenti la indicatiile noului sef al carui prim discurs vestejea pe cel care “intinase idealurile comunismului”, scanteistii s-au repliat imediat refondand oficina lor-cum altfel!-ca “Scanteia poporului”. Apoi, prin efractie, au comunizat titlul unui celebru ziar de stanga din Sarindari, Adevarul, a carui disparitie o avea pe constiinta Scanteia tovarasului Take, alias Silviu Brucan, acest Leonte Rautu al Frontului. Sub conducerea lui Darie Novaceanu ziarul va intrece in zel tot ceea ce aparea sub egida Frontului Salvarii Nationale. Doar Radioteleviziunea avea s-o concureze prin gradul inalt de intoxicare a maselor. Nici nu era greu din moment ce ele, fapt de notorietate stiintifica, sunt agitate de sentimente si iluzii contradictorii, de pasiuni si instincte irationale. Iata un fragment dintr-un editorial al directorului publicatiei din care aflam cine sunt cavalerii apocalipsei din 13-15 iunie:”…intelectuali de prestigiu au defilat prin “zona libera de comunism” protejand “golanii” si scufundandu-se deliberat sau inconstient, in marasmul lor. Bisnita, prostitutia, furturile din masini erau si ele tot o protectie a acestui mecanism diabolic de extractie legionara care s-a infipt adanc in pavajul de la Universitate”. In vecinatatea unor astfel de editoriale muiate in veninul de extractie stalinista chiar si cursivul ministrului Andrei Plesu din “Adevarul” nu ramane necontaminat; el inaugureaza limbajul de lemn de… trandafiri cadelnitand consensul dintre victime si calai: “Fara conciliere nationala, fara generozitate, fara puterea de a ierta ne vom pierde intr-un indreptatit intuneric. Am aratat ca putem fi curajosi. Sa aratam ca putem fi blanzi. Am aratat ca putem fi necrutatori. Sa aratam ca putem fi nobili.”
E greu de crezut ca tortionarii care terorizasera Capitala aveau organ pentru a digera indemnul autorului “minimei moralia”! El ar fi fost poate mai util inainte ca “fructele maniei proletare” sa se fi copt in presa fesenista. Da de unde! Putini stiu azi ca domnul ministru al Culturii devenise gestionarul hartiei de ziar si al spatiilor tipografice, postura in care facea tain privilegiat presei feseniste. Nici nu e de mirare din moment ce intr-un alt numar al aceluiasi ziar cu nume uzurpat, Adevarul, Andrei Plesu il socotea pe Ion Iliescu erou tragic al noii istorii!
Demonizarea Golaniadei
Bugetata generos din fonduri care niciodata n-au facut obiectul vreunei cercetari, camuflandu-si majoritatea articlerilor sub nume false, tema predilecta a presei frontiste a fost compromiterea adversarului prin “demascarea” trecutului celor care refuzau inregimentarea. (Ar fi fost util sa punem pe doua coloane biografiile alcatuite de ziarul “Dimineata” lui Ion Iliescu, pe deoparte, si profesorului timisorean Geo Serban, autorul Proclamatiei de la Timisoara, ca sa vedeti cat de diferite erau grilele intrebuintate).
Evident, efectele manipularii erau cu atat mai mari cu cat “demascarea” neodemocratilor ca fosti era mai socanta! In acest iures al demolarilor un fost detinut politic cum era Constantin Ticu Dumitrescu era identificat ca fosta capetenie legionara, celebru tortionar la Rebeliune. Ce conta ca incriminatul avea in ianuarie 1941 doar 12 ani! De vanatoarea de legionari n-avea sa scape nici unul dintre cei mai respectati lideri ai Pietei Universitatii, actorul Dragos Paslaru. Pentru ziarul “Libertatea” (redactor sef Octavian Andronic, autorul unei rubrici de pomina care concura si alimenta cele mai aberante zvonuri!) nu conta faptul ca “legionarul” se nascuse in 1951, ci ca in palmaresul sau artistic aflandu-se interpretarea cinematografica Horia Sima actorul era legionar sadea! Asa i se punea in seama fidelitatea simista pe care, chipurile, ar fi marturisit-o din balconul de la Universitate: “Sunt legionar din tata in fiu si voi lupta pana la capat pentru cauza acestei organizatii. “Urmarea acestei minciuni sfruntate?”Dupa pacificarea Bucurestiului cu bate, lanturi si topoare, actorul avea sa-i declare cronicarului de teatru Victor Parhon consecintele suferite in urma acestor minciuni de presa:”Geamurile unei vitrine a Teatrului Nottara in care era fotografia mea au fost sparte si pe o alta vitrina a teatrului s-a scris “actori legionari-actori comunisti”…Asta fusese inainte de navalirea minerilor, un prolog prin “delatiune in fals”. Ea avea sa alimenteze vanatoarea inocentilor. Ziarul mentionat a fost doar o voce intr-un concert sinistru. Sunt de cosmar imaginile proiectate repetitiv la jurnalul de actualitati tv din seara zilei de 13 iunie; unora dintre participanti la busculada din curtea Televiziunii li s-au facut stop-cadre pentru identificarea de catre multime! Faptul inadmisibil intr-o lume civilizata n-a constituit un scrupul pentru conducerea Televiziunii care a pornit astfel vanatoarea inainte chiar de dezlantuirea violentei mineresti de a doua zi. Una dintre aceste victime avea sa fie chiar indragitul actor Dragos Paslaru: “In dimineata acelei zile (14 iunie-nn) ma aflam la sediul Asociatiei “21 Decembrie”…La orele 7.30 cladirea a fost inconjurata de mineri care au cerut sa le deschidem usa…iar un grup de 5-6 mineri, spargand geamurile de la parter, au patruns in cladire incepand s-o devasteze. Seful Asociatiei, sculptorul Alexandru Nancu, a coborat in mijlocul lor si i-a potolit, citindu-le declaratia noastra din seara zilei de 13 iunie in care condamnam agresiunile din Piata Universitatii si de la Televiziune…Minerii au incetat agresiunea, dar a aparut un civil care l-a lovit pe Alexandru Nancu, dezlantuind macelul care a urmat. Am fost izolat de ceilalti (…) dus in spatele cladirii unde am fost lovit in cap cu un obiect contondent, lesinand imediat. Am fost stropit cu un furtun cu apa pana mi-am revenit, am fost ridicat in picioare si dus printre mineri, din Batistei pana la rondul din Piata Universitatii, timp in care am fost lovit in permanenta cu tot ce aveau minerii la indemana.”
Nu stiu daca printre declaratiile victimelor mineriadei din 13-15 iunie solicitate de Parchetul militar se afla si cea a lui Dragos Paslaru. Improbabil; el avea sa dispara nu numai din viata teatrala, dar si din viata laica!
Pentru unii muma, pentru altii ciuma!
Nu doar cazul “legionarului” Dragos Paslaru ne obliga sa ne intrebam daca nu cumva vinovata de “cultura depravarii” se facea vinovata si o nenumita parte a presei in diatribele domnului Iliescu.
Mai exact: cea fesenista prin articolele de genul celor semnate de Darie Novaceanu sau Octavian Andronic. Desigur, gazetarii se pot prevala de dreptul de opinie, dar din punct de vedere moral unele cuvinte pot fi la fel de mortale ca si batele sau gloantele! Spre cinstea breslei partea plina a paharului a asigurat-o prestatia presei independente.Un exemplu din zecile care poate fi citat e pagina semnata de Ion Cristoiu in Zig Zag: “Un model european: PIATA UNIVERSITATII”. Sa citam: “Manifestatia din Piata Universitatii reprezinta astfel punctul culminant al despartirii iremediabile dintre putere si tinerimea studioasa. Si cum aceasta tinerime intruchipeaza partea cea mai avansata a Revolutiei Romane, mitingul din Bucuresti marcheaza ruptura categorica dintre actuala conducere si idealurile miscarii din decembrie. Nu altfel se explica solidaritatea cu manifestantii a imensei majoritati a intelectualitatii noastre (…) E semnificativ faptul ca toate publicatiile particulare, adica exact acelea care nu depind in nici un fel de guvern, s-au manifestat si se manifesta critic fata de regimul Iliescu. La cinci luni de la Revolutie societatea romaneasca traieste din nou ruptura tragica dintre putere si intelectualitatea tanara. Lui Nicolae Ceausescu i-au trebuit trei ani pentru a intra in conflict cu studentimea. D-lui Ion Iliescu i-au fost suficiente doar cateva saptamani. “Si mai departe despre acest “personaj de tragedie al tranzitiei”, pe mana caruia majoritatea romanilor avea sa-i transfere destinul lor, iata opinia editorialistului: “luand in serios simplismele unor gazetari mediocri din presa subordonata Frontului, gazetari care-lucru ciudat!-n-au nici macar curajul de a-l apara sub semnatura proprie, preferand sa se piteasca in spatele unor pseudonime si al unor “scrisori venite din partea oamenilor munci”, domnul Ion Iliescu nu vede in aceasta manifestare decat o simpla manevra a adversarilor sai politici.” De-ar fi fost doar atat!
Trambitele puterii au o singura partitura
Imediat Radioteleviziunea si presa fesenista titreaza in consecinta. “Adevarul”, “cotidian independent”: Reportajul celei mai fierbinti zile, inceputa cu rasaduri de flori, terminata cu morti, raniti si incendii. Bandele legionare si-au facut aparitia in uniforme(!).
Tentativa de lovitura de stat a esuat. “Chiar inaintea venirii minerilor in Capitala! S-au cam grabit ortacii lui Darie Novaceanu sa arate ca stiu cum e spilul punerii in scena! Editorialul din cotidianul Frontului Salvarii Nationale, Azi, (vineri, 15 iunie): “Vocea abjecta a violentei”. Autorul ei, Stelian Motiu, isi face mea culpa, desi nimeni nu-i ceruse! Il muncea “sentimentul, imposibil de reprimat, al unei vinovatii fata de opinia publica romaneasca. De mai multa vreme pe adresa redactiei au sosit semnale indeajuns de edificatoare cu privire la extinderea, accentuarea tendintelor de implantare a unor structuri de sorginte legionara. Am considerat aceste semnale ca fiind expresia unei anume ingrijorari rezultate din agresivitatea verbala a ziarelor de extrema dreapta, a mitingistilor stipendiati cu bancnote provenite de aiurea”. Cand adoarme vigilenta revolutionara “mitingistii”/”golanii” pun de-un puci! In acelasi ziar, dar in numarul de duminica, 17 iunie, Ioan Toma (?) semneaza in locul obisnuit editorialului un reportaj de culoare, “Minerii”, in care descrie primirea entuziasta facuta acestora (nu doar de Iliescu!) ci si de “milioane de inimi (care) au tresarit de bucurie…Cu toata groaza noptii (de 13 spre 14 iunie-n.n.) pe care am trait-o, multi bucuresteni am alergat sa-i vedem. Printre ei am fost si eu. Primul miner pe care l-am intalnit, unul foarte tanar, l-am imbratisat”. Autorul omite sa ne spuna locul unde a trait emotia vietii sale. De va fi fost la Casa Scanteii n-ar fi exclus ca in loc de miner sa fi pupat ditamai capitan de securitate. Si asta pentru ca in “filmul exact al celor petrecute” relatat de viitorul ambasador al Romaniei, Teodor Baconsky, “Intrarea in sut”, aflam cine insotea “un camion plin cu mineri inarmati cu bate, lanturi si bucati de cablu din fire metalice; in fata, deschizand calea, o masina cu patru “civili”, la costum, dotati cu statii de emisie-receptie. Scopul descinderii: devastarea redactiei ziarului “Romania libera” si suprimarea redactorilor.(…) Minerii coboara si cauta sangele primei victime din zona; o femeie de bine arata cu degetul spre un muncitor tipograf care e denuntat ca paginator al cotidianului “Dreptatea”. 30-40 dintre ei cu chipuri desfigurate de ura se reped la omul respectiv, care fuge innebunit de groaza, reusind sa patrunda in cladire. Cateva femei din Combinatul Poligrafic se distreaza, rad satisfacute si chiar aplauda. Le intreb ce gasesc de ras in faptul ca se atenteaza la viata unui om. Am nesansa ca unul dintre mineri sa auda, din goana, ca indraznesc sa nu fiu de acord cu o crima la drumul mare. Se opreste si ma ia de guler, injurandu-ma si amenintandu-ma cu ranga pe care o tine in mana. Intr-o secunda sunt inconjurat, continui sa fiu insultat si dupa ce se afla ca lucrez la Ministerul Culturii mi se spune: “Ce fel de cultura faceti voi, ba, daca nu-i invatati pe astia sa nu-si vanda tara?” (astia sunt desigur dusmanii poporului, identificati foarte usor, mai exact demascati de faptul ca nu arata ca minerii, nu bat ca minerii, nu ucid ca minerii)… Am scapat de linsaj: securistul care-i conducea i-a anuntat prin porta-voce: “Incolonarea, suntem chemati in alta parte.” Si un al doilea fragment: “Culmea e ca nu au fost maltratati si adepti ai FSN, (pentru ca atunci cand asemenea dezlantuiri de teroare iau locul legilor totul e posibil). Dezmatul discretionar si agresivitatea bestiala au si o latura care imbina absurdul cu ridicolul: noul Muzeu al taranului Roman (gazduit in cladirea unde functiona Muzeul P.C.R.) a fost luat cu asalt de ortacii care au vazut in denumirea acestuia vreo legatura oculta cu P.N.T.-ul! E inutil sa ne intrebam cui foloseste aceasta situatie insuportabila. Ce sa mai creada intelectualii acestei tari, dar si alte categorii sociale dupa o asemenea zi de cosmar? Au ei vreo legatura cu cei cativa borfasi care au spart geamurile la Televiziune? A aruncat Ana Blandiana cu sticle incendiare? Poate cineva cu mintea intreaga sa sustina ca Gabriel Liiceanu e legionar? Cine ne poate prostii cu asemenea aberatii?”
“Infernul se numeste Magurele”
La vremea aceea Sorin Rosca Stanescu nu era una din Casandrele editorialelor zilnice, nici director de ziar ci, pur si simplu, ziarist de teren. Serialul cu titlul de mai sus ramane si astazi un document cu o puternica forta acuzatoare impotriva celor care sub numele de cod democratie originala se dovedeau adeptii cultului depravarii pe care-l proiectase cu cateva luni inainte Ceausescu cand a mobilizat asupra Timisoarei garzile patriotice din alte judete. In patru numere consecutive reporterul de la “Romania libera” reuseste sa sparga tacerea care se asternuse asupra soartei “legionarilor” arestati si, in acelasi timp, sa demonstreze prin marturiile celor implicati complicitatea care a existat intre politie, armata, procuratura si mineri.
Studentii sechestrati la Arhitectura si Universitate, dupa ce au fost ciomagiti pe loc au fost aruncati claie peste gramada in fantana din apropiere. Unii au fost transportati apoi la Guvern, batuti in timpul transportului la fel ca si cei dusi la Ministerul de Interne. Fratii George si Victor Roncea aveau sa se regaseasca la Magurele unde ii astepta un cordon de soldati si subofiteri, care i-au ciomagit cu bastoanele. Dupa amiaza au sosit anchetatorii si au inceput sa le ia declaratii. A doua zi a sosit si o masina cu mineri. Multi dintre ei au asistat la ancheta. Purtau manusi de box si erau inarmati cu bate. Celor arestati li s-a spus ca Marian Munteanu e mort, ca Ratiu, Bacanu, Blandiana, Paler si Liiceanu sunt arestati, iar Campeanu a fugit, dar urmeaza sa fie prins. “Se incerca astfel descurajarea arestatilor pentru a scoate de la ei declaratii convenabile, care sa justifice comunicatele oficiale despre “rebeliunea legionara”. Multi erau atat de speriati incat dadeau orice fel de declaratii. La proces, care a durat mult timp, gratie unui corp de avocati care s-a mobilizat benevol in sprijinul sutelor de inculpati adusi in boxa au fost demantelate acuzatiile mincinoase.
Trecusera doar cateva zile de la devastarea redactiilor si presa independenta si-a recapatat tonusul si vocatia de a produce dovada unor grave abuzuri comise de catre autoritati. Aflam ca autoritatile mintisera cu aceeasi nerusinare. Si in privinta soartei ultimilor grevisti ai foamei. Ei nu se aflau spitalizati, ci in afara celor care reusisera sa se refugieze din calea fortelor politienesti, cei prinsi au fost ciomagiti bestial.
Excedat, probabil, de acuzatiile ce i le-a adus presa, generalul Mihai Chitac, ministrul de interne, se vede obligat sa faca destainuiri Comisiei Parlamentare de anchetare a evenimentelor din 13-15 iunie cum ca “…In ziua de 11 iunie toata conducerea Ministerului de Interne a fost convocata la palatul din Piata Victoriei unde presedintele ales si primul ministru au ordonat ca impreuna cu Ministerul Sanatatii, Serviciul Roman de Informatii, Procuratura Generala, armata, cu participarea a 4000-5000 de cetateni (!) pe care trebuia sa-i aduca domnul N.S. Dumitru sa puna ordine in Piata Universitatii”. Cat de parsiva era aceasta intalnire ne dovedeste si faptul ca in aceeasi zi urma sa aiba loc, in sfarsit, conciliabule intre autoritati si reprezentantii ultimilor protestatari ramasi in Piata! Pretextul pentru care avea sa esueze reuniunea a fost refuzul d-lui Iliescu de a cere TVRL sa transmita in direct confruntarea. In scenariul ce se punea la cale Televiziunii i se destina doar rolul de instigare, nu si pe cel de conciliere.
Cum s-a “implementat” o mistificare istorica
E de pomina gafa prin care dl Ion Iliescu atribuia miscarii legionare steagul… Islamului! Unde-l vazuse n-avea sa ne spuna, insa ideea repetarii rebeliunii legionare a fost repede imbratisata de presa aservita cu o asemenea fervoare incat unii dintre yesmenii din ziare au jurat mincinos ca i-au vazut defiland chiar in uniforme! Cercetand numerele de dinaintea mineriadei ne-a atras atentia o mistificare istorica pe care o exersase ziarul “Azi”. “Documentarul” despre manifestatia proregalista a bucurestenilor din 8 noiembrie 1945 era etichetata tot ca o “incercare de rebeliune legionara”. De ce? Pentru ca “oratorii au salutat cu salutul fascist, au intrebuintat metode specifice legionare-arderi de masini, oprirea tramvaielor, molestarea trecatorilor…” Dar cum rebeliunile nu se fac cu mana goala suntem incredintati ca s-a facut “inarmarea manifestantilor; majoritatea participantilor purtau in maini steaguri mici, avand drept maner o bata. Unii aveau rangi, ciocane sau bolovani in genti, altii sticle cu benzina si sare(!) pentru incendieri…Pentru a produce confuzii si a atrage in lupta toate elementele iresponsabile s-au dat ordine false (sic!) catre scoli si institutii de stat…Au atacat institutii publice…ca Ministerul de Interne, Ministerul Propagandei, Confederatia Generala a Muncii (de unde, intr-adevar, s-a tras in manifestanti, declansand carnagiul-nn), sediile Apararii Patriotice…Prin felul cum s-a desfasurat aceasta actiune (ea) se aseamana cu rebeliunea legionara din ianuarie 1941.”
O simpla asociere a acestei probe de grosolana mistificare bolsevica a unei manifestari pasnice din 8 noiembrie 1945, transformata de provocatorii comunisti intr-un carnagiu cu faptele petrecute in ziua de 13 iunie 1990 incurajeaza o noua ipoteza pe care o supunem anchetatorilor cazului. Nu cumva evocarea acestei manifestari a inspirat scenariul provocator pus la cale de factori ai puterii? Sa fi calchiat acest “documentar” factorii puterii care s-au intalnit luni, 11 iunie, sa stabileasca scenariul “igienizarii Piata Universitatii”? Avem disponibile cateva elemente care atesta probabilitatea unei conspiratii a puterii. Iata cateva fapte devoalate de presa independenta. Unu: ca Gelu Voican Voiculescu, vicepremier al guvernului, si-a ras barba “pentru a se amesteca in multime”. Doi:ca Virgil Magureanu, fost capitan de Securitate care a tainuit aceasta apartenenta cand a fost promovat la sefia SRI, s-a implicat asa cum i-a marturisit lui Cornel Nistorescu in “Expres”, dar si cum reiese din transcrierea discutiei prin radio-telefon dintre generalii Chitac si Diamandescu. Trei: in seara zilei de 13 iunie, cu cateva ore inainte ca tandemul R. Theodorescu-Em. Valeriu sa opreasca emisia de televiziune si sa iasa “pe sticla” pentru a incita multimile cu iminenta unei lovituri de stat, directorul general, conform depozitiei domnul Martiniuc, redactorul de serviciu postat in anticamera acestuia, a primit vizita domnilor Gelu Voican Voiculescu si N.S. Dumitru, secretar general al FSN, cu care s-a intretinut indelung. Sa se fi decupat atunci rolul provocator ce revenea Televiziunii? Faptul ca programul tv a fost oprit din Palatul Telefoanelor abia in toiul meciului de fotbal pe care echipa Romaniei tocmai o sustinea la Campionatul Mondial si nu cu ceva timp inainte cand incepuse halimaua din incinta institutiei da de banuit. Ca si faptul ca, mult timp dupa aceea, acelasi tandem care a acuzat ca fusese amenintat cu linsajul, n-a depus nici o plangere Procuraturii pentru pagubele aduse institutiei. Desi autoritatile statului pusesera deja diagnosticul. Astfel, Comunicatul presedintelui afirma ca “in cursul dupa-amiezei, (13 iunie-n.n.) actiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat”. Si mai departe:
“Ne adresam tuturor fortelor democratice ale tarii (…) cu chemarea de a sprijini actiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare…” Fara nici o nota dubitativa privind sorgintea devastarilor e si Comunicatul guvernului: “Se impune un raspuns imediat, de o deosebita fermitate, impotriva acestor acte de terorism legionar…”.
Lipsa de interes pentru demersul obligatoriu pe care trebuie sa-l faca sefii unei institutii jefuite ii acuza. Nu doar de incompetenta!
Vartan ARACHELIAN
14 iunie 2007
“Davai ceas” a intrat in librarii
Editura Tesu a lansat la targul de carte BookFest lucrarea “Davai Ceas, Davai Traian”, realizata de Victor Roncea. Cartea cuprinde analize de politica externa si interna aparute in ziarul ZIUA de la alegerea lui Traian Basescu la Cotroceni, in majoritatea lor legate de problematicile rasaritene. In mai multe sinteze la zi este descris planul de acaparare si dominare a Romaniei prin intermediului retelei “invizibililor” si a “vocilor necurate”. Volumul a fost prezentat de istoricul academician Dinu C Giurescu, istoricul masoneriei Olimpian Ungherea, profesorul Dan Dungaciu si scriitorul Tesu Solomovici. Prin intermediul Editurilor Semne si Tesu, cartea este de azi in librariile din intreaga tara. (D.E.)
11 iunie 2007
Crucea si Steaua Romaniei sau moartea eroilor de la Nistru?
“Eu cred ca lupta si suferinta noastra nu au fost degeaba. Ce am dorit noi? Sa avem o tara mare si unita. N-am castigat pana acum, o sa castigam de acum incolo. Mai e timp. S-a pierdut poate o batalie, dar lupta pentru Romania Mare nu s-a incheiat. O sa vina timpul!…”.
O spune un om care a indurat chinuri si umilinte timp de 15 ani: Tudor Petrov Popa. Colegul sau de sacrificiu, Andrei Ivantoc, care fusese lasat sa-si picteze libertatea pe peretii celulei – “pe unul aveam cerul si doi ingeri, pe celalalt tricolorul” – il completeaza: “Am spus si spun si acum ca, daca timpul s-ar intoarce inapoi, tot asa as face, dar cu o alta gandire poate, mai buna. Imi pare rau ca suntem ocupati si ma doare ca nu se face nimic. Am impresia ca cei de la Chisinau joaca aceeasi carte cu Moscova”. Alexandru Lesco, eliberat dupa 12 ani de temnita transnistreana, spunea la iesire: “Pentru mine, cauza romaneasca ramane aceeasi. Eu am fost condamnat pe nedrept. Asa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum. Nu pot sa spun ca regret amarnic acesti ani. Am stat pentru poporul roman si limba noastra romaneasca”.
Umiliti si la eliberare, precum in cei 12 si 15 ani de inchisoare arbitrara, cei trei eroi romani de la Nistru au iesit la fel cum au intrat: cu fruntea sus, neindoiti si neinfranti, ca brazii badiei Ion Gavrila Ogoranu. Acesti oameni exista pe pamantul romanesc pentru a reda din demnitatea lor acestei tari ingenuncheate numite Romania. “Poate ca cineva trebuie sa duca Crucea pentru neam si tara”, spunea sotia unuia dintre ei, la fel de eroica, in asteptarea sotului, timp de 15 ani.
Si totusi, iata, a trecut o saptamana de cand a inceput eliberarea din calvar si autoritatile romanesti par sa se asocieze, prin tacere, cu cele “moldovenesti”. Doi cetateni ai Uniunii Europene au fost brutalizati si aruncati afara de pe pamanturile natale. Uniunea, care, prin sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului impotriva Rusiei si Moldovei si-a asumat responsabilitatea ultimilor doi detinuti politici ai Europei, a reactionat imediat. “Salut eliberarea lor, dar regret ca aceasta a intervenit atat de tarziu, doar dupa ce acestia au ispasit pedeapsa impusa de un tribunal ilegal din asa-numita republica transnistreana”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Terry Davis, printr-un comunicat oficial. Davis aminteste si pentru ce au fost acuzati: “activitati antisovietice si combatere ilegala a guvernului transnistrean, sub directiunea Frontului Popular Moldovean si a Romaniei”. Condamnati pentru Romania, uitati de Romania. Mizeriile politicii dambovitene nu dau timp, cica, salutarii pe masura a eliberarii eroilor romani. Altii invoca complicate negocieri regionale ale forurilor euro-atlantice, desi Statele Unite sunt din ce in ce mai vocale – in sfarsit! – in privinta schimbarilor de ordin militar din Transnistria.
Dar iata cum societatea civila romaneasca si Biserica Ortodoxa Romana – care a anuntat ca ii asteapta la Patriarhie pentru binecuvantare- vor spala din nou pacatele uitucilor de tara. Peste 100 de personalitati ale Romaniei – dintre care multi membri ai Ordinului National Steaua Romaniei – solicita ca cei trei eroi romani de la Nistru sa fie rasplatiti moral pentru jertfa lor cel putin cu a Romaniei Stea. Asteptam. Altii au facut-o 15 ani, ducand Crucea Romaniei. Nu credem ca trebuie, neaparat, sa moara, ca sa primeasca apoi, in cateva ore, si Steaua Romaniei.
Multumind tuturor romanilor, Andrei Ivantoc are un indemn si o urare: “Sa faca orice pentru Tara, pentru neam. Si le doresc sa fie cu totii curajosi si sanatosi, sa se ajute intre ei si sa tina la neam”. Sa ne ajute Dumnezeu!
9 iunie 2007
“Davai ceas, Davai Traian” se lanseaza azi la BookFest
Astazi, la ora 14.00, Editura Tesu si Editura Semne vor lansa la standul 258 al targului de carte BookFest (primul din stanga intrarii) lucrarea “Davai Ceas, Davai Traian”, realizata de Victor Roncea. Cartea cuprinde analize aparute in ziarul ZIUA de la alegerea lui Traian Basescu la Cotroceni si mai multe sinteze la zi. Volumul va fi prezentat de istoricul academician Dinu C Giurescu, profesorii Nae Georgescu si Dan Dungaciu.
9 iunie 2007
Roncea lanseaza “Davai ceas” maine, la BookFest
Sambata, la ora 14.00, Editura Tesu si Editura Semne vor lansa la standul 258 al targului de carte BookFest (primul din stanga intrarii) lucrarea “Davai Ceas, Davai Traian”, semnata de Victor Roncea. Cea de-a treia carte a colegului nostru cuprinde analize aparute in ziarul ZIUA de la alegerea lui Traian Basescu la Cotroceni si mai multe sinteze la zi. Volumul va fi lansat de istoricul academician Dinu C Giurescu, profesorii Nae Georgescu si Dan Dungaciu si scriitorul Tesu Solomovici. Redam mai jos un extras din Postfata lucrarii, privind proiectul de distrugere a Romaniei.
“(…)Daca UDMR a fost nasit de Ion Iliescu pentru a acapara plaja minoritatii maghiare tot astfel si un alt grup, Grupul pentru Dialog Social, creat de Silviu Brucan in jurul revistei<22> , a avut drept menire faramitarea din interior a oricarei forme de agregare ideologica venita dinspre mostenitorii <partidelor istorice>, a luptatorilor din rezistenta armata din munti, fostilor detinuti politici si schimbul lor, tineretul insurectional anticomunist.
Gruparea GDS-ului este un model clasic de formare a unor <structuri alternative> – create pentru a captura centrul puterii in Romania. Cadrele venite din zone periferiale recrutate in retele ale <colegii invizibile> au fost plasate in toate partidele, toate publicatiile, in toate guvernele, reusind sa-si adjudece in permanenta accesul sau chiar controlul in institutii cheie ale Romaniei, de la MAE la Presedintie de la Guvern la Parlament oferind si <dialogul> cu <societatea civila>.
Multi, naivi, s-au intrebat ce are Roncea cu intelectualii. Intelectualii nu sunt insa o specie aflata pe cale de disparitie pentru a fi protejata, iar tradatori gasim din nefericire in toate categoriile sociale. Din istoria recenta aflam ca tocmai din randurile intelectualilor s-au distins cei care au dat cele mai josnice lovituri propriilor lor tari si natiuni. Timp de peste 50 de ani, intelectuali de <prestigiu> ai Occidentului s-au aflat pe statul de plata al URSS, respectiv al KGB. De la Chaplin, Picasso sau Malraux, ca sa dam nume mai cunoscute, la cei aflati pe Lista lui Orwell. Creatoare de scandal, ca si lista <Voci curate>, lista criptocomunistilor inventariati si demascati de George Orwell s-a dovedit cat se poate de veridica. Peste ani, serviciile de informatii britanice au admis ca personajele demascate de Orwell aveau legaturi cu spionajul sovietic. Rolul tuturor acestor formatori de opinie era bine definit in cadrul unei operatiuni de anvergura care avea drept scopuri de la manipularea factorilor de decizie la subminarea valorilor crestine autentice ale Europei sau transformarea tineretului occidental in masa de manevra <pacifista> impotriva apararii nord-atlantice. (…)”
8 iunie 2007
Cei trei eroi basarabeni, impreuna dupa 15 ani
Cei trei fosti detinuti politici ai regimului de la Tiraspol, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov Popa si Alexandru Lesco, s-au reintalnit, ieri, pentru prima oara dupa 15 ani, pe teritoriul Ambasadei Romaniei de la Chisinau.
Ambasadorul Filip Teodorescu a tinut sa ii asigure din nou de tot sprijinul Romaniei, Ivantoc si Popa fiind asteptati in tara pentru un control medical riguros, impreuna cu familiile lor. Bucurosi de revederea cu presa, de data aceasta nu la margine de drum, cei trei eroi romani au declarat ca ar dori sa ajunga in tara cat mai repede si chiar sa locuiasca la Bucuresti. De altfel, desi nu si-au exprimat temerea privind viata lor in libertate, cei trei romani au remarcat ca au fost urmariti prin Chisinau de masini ale securitatii transnistrene. Lupta ideatica pentru cauza nationala va continua, caci este pentru o idee care ramane sfanta, au spus cu simplitate fostii detinuti politici. Ei au mai afirmat ca nu au primit nici un telefon din partea autoritatilor de la Chisinau sau de la Bucuresti, dar au salutat mesajul secretarului general al Consiliului Europei, Terry Davis, ca si initiativa lui Gigi Becali de a le oferi un sprijin material pentru noul lor inceput de viata. Ivantoc ne-a mai declarat ca gestul sau de la eliberare a fost consecinta nerecunoasterii regimului separatist de la Tiraspol si a autoritatilor transnistrene filoruse. “Cum sa cad de acord sa ma expulzeze din propria mea casa?”, a spus Ivantoc. In ceea ce priveste maltratarea la care a fost supus, ca si lipsa de interventie a reprezentantilor OSCE aflati de fata, Andrei Ivantoc ne-a declarat ca sustine protestul presei romanesti de la Chisinau si Bucuresti, care intentioneaza sa se adreseze direct oficiului central de la Viena al OSCE. In incheiere, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov Popa si Alexandru Lesco, asteptati pentru a li se oferi onorurile cuvenite la Bucuresti, au multumit in mod deosebit presei si societatii civile romanesti de pe ambele maluri ale Prutului pentru sprijinul acordat in toata aceasta perioada. “Fara voi poate nu am mai fi fost acum aici”, au declarat cu prietenie cei trei.
6 iunie 2007
The last political detainee in Europe is finally free
The Romanian illegally imprisoned for 15 years with help from the Russian Military 14 was set free yesterday. At the Dubasari border his family together with journalists representing ZIUA, Realitatea TV and Antena 3. Just as Romanian authorities, both the press and civil society were again misinformed by the Moldovan authorities so that the impact of the event would be belittled. ZIUA managed to detect the author of this diversion: interior vice minister Sergiu Golovaci, the man who had forced Andrei Ivantoc into his car last Saturday. Golovaci lied to public opinion about the hour the prisoner would be set free, claiming it would happen at 4:00 p.m, as confirmed by Stefan Uratu, a cell mate of the other members of the Ilascu group, now president of the Helsinki Committee in Chishinau. It was even the Romanian ambassador in Chishinau, Filip Teodorescu, who was manipulated by the Modovan-Transdniester lies.Still journalists reached Tudor Petrov Popa and his extremely happy family in the end. (…)
Andrei Ivantoc couldn’t be there to welcome his colleague, as he is still recovering from the beating he got the day he was released from prison, although Moldovan and OSCE authorities were present, but they didn’t lift a finger to protest. But Tudor was neither spared of similar ‘farewell’ treatment. Some scars could be seen on his shining face.
Fight for Greater Romania isn’t over yet
When reaching his new house, I interviewed him briefly together with the representative of the Public Radio in Chishinau
Rep.: What is your message for the country?
T.P.P.: I wish strength to all the well meaning Romanians who stood by us in all these 15 years and who haven’t forgotten us. Today, June 4, I am free!
Rep.: What are your plans?
T.P.P.: I don’t know, believe me. Until now I have been dreaming about being free. Now that I am free, I can think about the future.
Rep.: When are you coming to Bucharest to be awarded the Star of Romania together with Andrei Ivantoc and Alexandru Ilascu? This is what Romanian civil society has proposed.
T.P.P.: I think I will come soon, as soon as possible…
Rep.: Are you planning medical examination together with Andrei? Maybe in Romania?
T.P.P.: Of course. We have to do this. Not even us know what is wrong with us. We need checks and recovery.
Rep.: Along the years there were European and international courts who demanded that you be set free. Millions of Romanians have waited for this moment. What would you tell them?
T.P.P.: All my thanks and my colleagues’. I know they wanted it. But it couldn’t be done earlier…
Rep.: Do you think the suffering of you and your colleagues was in vain?
T.P.P.: I think the battle and suffering weren’t in vain. What did we want? To have a large, united country. We haven’t won so far, but we will. There still is time. Maybe we lost one battle, but the fight for Greater Romania isn’t over yet. The time will come!
Rep.: Thank you. We will be waiting for you in Romania.
T.P.P: It is me who thanks you, my brother Romanians! I am looking forward to getting home, in Romania.
5 iunie 2007
Steaua Romaniei pentru eroii de la Nistru
Tudor Petrov Popa, ultimul detinut politic din Europa, este liber dupa 15 ani de temnita transnistreana
Romanul inchis ilegal cu sprijinul Armatei a 14-a Ruse a fost intampinat ieri, la frontiera de la Dubasari, doar de catre familie si ziaristii de la ZIUA, Realitatea TV, Antena 3 si echipa basarabeana de la EuroTV, veniti special pentru acest eveniment. Presa si societatea civila de la Chisinau, ca si oficialitatile romanesti, au fost dezinformate din nou de catre autoritatile moldovenesti pentru a se micsora impactul public al eliberarii eroului roman.
ZIUA l-a descoperit pe autorul diversiunii: viceministrul de Interne, Sergiu Golovaci, acelasi care, sambata, l-a introdus pe Andrei Ivantoc cu forta in automobilul sau. Golovaci a mintit opinia publica privind ora eliberarii, sustinand ca aceasta ar fi 16.00, dupa cum ne-a confirmat si Stefan Uratu, fost coleg de arest cu ceilalti membri ai grupului Ilascu, in prezent presedintele Comitetului Helsinki – Chisinau. Chiar si ambasadorul Romaniei, Filip Teodorescu, a fost deturnat de manevrele moldo-transnistrene. Dar presa a ajuns pana la urma alaturi de Tudor Petrov Popa si familia sa extrema de fericita. Fiica sa, Carolina, are 15 ani si s-a nascut dupa arestarea sa. Fiul, Victor, tocmai a terminat armata si ii seamana tatalui. Mama, Maria, si sora, Raisa, l-au strans cu putere in brate pe Tudor, izbucnind in plans. Alexandru Lesco, fostul sau camarad de lupta pentru cauza romanismului, eliberat in urma cu trei ani, i-a adus un tricolor cu care Tudor Petrov Popa s-a infasurat imediat, plin de bucurie. Andrei Ivantoc nu l-a putut intampina din pacate, pentru ca se resimte inca dupa bataia bestiala de care a avut parte la eliberarea sa, sub ochii autoritatilor moldovenesti si ale OSCE, care nu au schitat nici un gest de protest. Nici Tudor nu a fost iertat de un tratament de “adio” similar. Pe fata sa luminoasa puteau fi observate cateva echimoze.
Lupta pentru Romania Mare nu s-a incheiat
Ajunsi la noua lui casa i-am luat un scurt interviu lui Tudor, impreuna cu trimisul Radioului national la Chisinau.
Ce mesaj aveti pentru tara?
Le doresc multa putere si numai bine tuturor romanilor de buna credinta care au fost alaturi de noi in cei 15 ani – e mult, mult – si nu ne-au uitat niciodata. Astazi, 4 iunie, m-am eliberat!
Ce intentionati sa faceti acum?
Credeti-ma ca nici nu stiu. Pana acum visam numai sa ma eliberez. Acum, ca sunt liber, pot sa ma gandesc la viitor.
Cand veniti la Bucuresti, unde sunteti asteptat ca sa vi se dea Steaua Romaniei si dvs si lui Andrei si lui Alexandru Lesco, dupa cum a propus societatea civila romaneasca?
Cred ca degraba. Cat de repede…
Vreti sa faceti si un examen medical, impreuna cu Andrei, poate chiar in Romania?
Sigur ca da. Trebuie sa facem. Nici noi nu stim ce-i cu noi. Avem nevoie sa ne cercetam si sa ne refacem.
De-a lungul anilor, s-au facut mai multe apeluri instantelor europene si internationale, pentru eliberarea dvs. Milioane de romani au asteptat acest moment. Ce vreti sa le transmiteti?
Eu le multumesc din tot sufletul, din partea mea si a colegilor mei. Stiu ca s-a dorit acest lucru foarte mult. Dar mai devreme nu s-a putut…
Credeti ca suferinta dvs si a celorlalti colegi a fost zadarnica?
Eu cred ca lupta si suferinta nu au fost degeaba. Ce am dorit noi? Sa avem o tara mare si unita. N-am castigat pana acum, o sa castigam de acum incolo. Mai e timp. S-a pierdut poate o batalie, dar lupta pentru Romania Mare nu s-a incheiat. O sa vina timpul!
Va multumim si va asteptam in Romania.
Eu va multumesc, frati romani! Si eu de-abia astept sa ajung acasa, in Romania.
5 iunie 2007
Protest for Andrei Ivantoc
Journalists who were at Transdniestria’s border last weekend wrote a protest against the way Ivantoc was aggressed while being set free from prison. There is mentioned: “As representatives of the Romanian press and civil society on both banks of the Prut River and witnesses of Andrei Ivantoc’s release, a political detainees of the separatist regime in Tyraspol for 15 years, we are firmly protesting against the barbarian treatment he got from the representatives of the Transdniester Communists under the very eyes of the OSCE representatives to the Moldovan Republic.”
The authors of the document also argue: “We are protesting against the way Chishinau authorities watched the aggression against the political detainee as well as against their attempt to belittle and even muffle the incident. Both the interior vice minister Sergiu Golovaci and the reintegration vice minister Ion Stavila lied, trying to misinform the press and public opinion in order to shamelessly muffle the separatist representatives’ violence against Andrei Ivantoc. Moreover, in his intention to isolate the ex prisoner from journalists, Golovaci forced him into his personal car, although Ivantoc opposed it strongly. He even tried to get out of the car, but the vice-minister pushed the brake and started infernal, abnormal race. The press was deadlocked by the Interior Ministry representatives so that journalists would get no access to Ivantoc, the journalists in Tighina also said.
Victor RONCEA, Chishinau
4 iunie 2007
Ivantoc a fost batut si inainte de eliberare
Militienii transnistreni nu s-au sfiit sa-l calce in picioare in fata presei, a familiei, si a reprezentantilor OSCE * Ivantoc a indurat si aceasta umilinta pentru ca a fugit spre interiorul Transnistriei afirmand ca este pamantul romanesc pe care s-a nascut
Eliberarea lui Andrei Ivantoc, sambata, si a lui Tudor Petrov Popa, asteptata pentru astazi, la orele 16.00, este evenimentul anului in Basarabia, afirma entuziasti ziaristii de la Chisinau. Incidentele violente legate de punerea in libertatea a fostului detinut politic de la Tiraspol Andrei Ivantoc, chiar daca au stirbit din bucuria eliberarii eroului roman au aratat intregii lumi adevarata fata a regimului separatist sustinut de Moscova: brutal si inuman.
Sambata, ora 12.00. Andrei Ivantoc este aruncat cu forta in masina viceministrului de Interne al Republicii Moldova Sergiu Golovaci, pe teritoriul transnistrean, dupa ce fusese maltratat sub ochii nepasatori ai reprezentantilor OSCE si ai autoritatilor “moldovenesti”. Ivantoc fusese batut inca de la penitenciarul din Tiraspol, pentru ca refuzase sa semneze un act prin care practic recunostea autoritatile regimului filorus transnistrean. Aceasta este explicatia formei sale de protest de la frontiera gardata de trupele Armatei Ruse in zona Tighinei, unde a fost eliberat. Ivantoc a fugit spre interiorul Transnistriei afirmand ca este pamantul romanesc pe care s-a nascut si de pe care nu poate fi expulzat de catre niste forte teroriste.
Aceasta l-a costat o umilire publica, pe langa cele indurate timp de 15 ani. Aruncat la pamant, el a fost lovit cu pumnii si picioarele atat in fata oficialilor mentionati cat si a presei, a familiei sale si a camaradului sau Alexandru Lesco, eliberat in urma cu trei ani. A urmat apoi o oarecare negociere dupa care s-a decis recurgerea la forta.
Sechestrat in masina viceministrului
Arestat a doua oara, in masina oficialului de la Chisinau, Ivantoc a incercat sa iasa chiar in timp ce autoturismul trecea de bariera unde jurnalistii il asteptasera pentru mai multe ore. A urmat o goana nebuna, pentru ca ziaristii care au militat pentru eliberarea detinutilor politici vroiau sa se asigure ca Andrei Ivantoc, transportat impotriva vointei sale intr-o directie necunoscuta, va fi in siguranta, in libertate.
Convoiul serviciilor moldovenesti a fost urmat de echipa ZIUA pana la blocul de locuinte din Chisinau unde sotia sa are un apartament. Supozitiile ziaristilor au fost confirmate apoi, chiar de catre eroul roman, care a coborat dupa un timp pentru a da o declaratie presei romane prezente la fata locului. Multumind celor care i-au purtat de grija in acesti ani, Ivantoc si-a aratat vanataile de pe corp si ne-a declarat ca a fost scos din celula cu catusele la maini si legat la picoare, dupa ce a fost batut in repetate randuri. Inainte de acest moment, el a fost interogat in inchisoare de mai multi “analisti” rusi, care au incercat sa-i afle intentiile de dupa eliberare. Ivantoc si-a facut tot sambata un control medical prin care s-a constat: “comotie cerebrala, contuzie a tesuturilor moi ale fetei, capului si corpului. Echimoze multiple pe corp”.
Astazi va fi eliberat Tudor Petrov Popa
Astazi, in jurul orelor 16.00, urmeaza sa fie eliberat si Tudor Petrov Popa, in zona podului Dubasari. El a fost izolat de fostii sai colegi de suferinta, fiind inchis in inchisoarea de maxima siguranta Hlinoaia. Mass-media si societatea civila de la Chisinau si Bucuresti spera ca lui Petrov Popa sa nu ii fie aplicat acelasi tratament umilitor. El va fi asteptat, si eI de catre copii sai, Victor si Carolina. Fiica sa s-a nascut la cateva luni dupa arestarea tatalui sau. (Victor RONCEA, Chisinau)
Cei trei patrioti romani
Andrei Ivantoc: nascut la 09.03.1961, sat Opaci, raion Causeni, Republica Moldova, cetatean roman si moldovean, casatorit, fara copii, rapit si intemnitat la 31 de ani.
Tudor Petrov-Popa: nascut la 23.02.1963, sat Chistelnita, raion Telenesti, Republica Moldova, cetatean roman si moldovean, casatorit, doi copii – Victor si Carolina -, rapit si intemnitat la 29 de ani.
Alexandru Lesco: nascut la 21.02.1955, sat Cosernita, raion Floresti, Republica Moldova, cetatean roman si moldovean, casatorit, fara copii, rapit si intemnitat la 38 de ani.
Presa protesteaza
Jurnalistii prezenti, la finalul saptamanii trecute, la granita Transnistriei au transmis un protest fata de modul in care a fost supus violentelor Andrei Ivantoc in cursul eliberarii sale. “Noi, reprezentanti ai presei si societatii civile romanesti de pe ambele maluri ale Prutului, martori la eliberarea lui Andrei Ivantoc, detinut politic al regimului separatist de la Tiraspol timp de 15 ani, protestam energic fata de tratamentul barbar aplicat acestuia de reprezentantii securitatii transnistrene sub ochii reprezentantilor OSCE din Republica Moldova”, se arata in protestul amintit. “Protestam atat fata de modul in care autoritatile de la Chisinau au asistat la violentarea in mod repetat a detinutului politic, cat si fata de incercarea acestora de a minimaliza si chiar musamaliza incidentul. Atat Sergiu Golovaci, viceministru de Interne, cat si Ion Stavila, viceministrul Reintegrarii, au mintit, incercand sa dezinformeze presa si opinia publica pentru a acoperi in mod rusinos molestarea lui Andrei Ivantoc de catre reprezentantii separatistilor. Mai mult, in intentia de a-l izola de jurnalisti, Golovaci l-a fortat pe Ivantoc sa intre in masina sa personala, desi acesta s-a impotrivit din rasputeri. De altfel, Andrei Ivantoc a incercat sa coboare din masina aflata in mers, dar viceministrul a acelerat cu mare viteza, generand o cursa infernala si nefireasca. Presa a fost intentionat blocata de reprezentanti in civil ai Ministerului de Interne in scopul interzicerii accesului in preajma lui Ivantoc”, au mai apreciat jurnalistii prezenti la Tighina.
(Victor RONCEA, Chisinau)
Civic Media propune Steaua Romaniei pentru eroii romani de la Tiraspol
Asociatia Civic Media s-a adresat Presedintiei in vederea conferirii Ordinului Steaua Romaniei in grad de Mare Cruce pentru cei trei eroi romani Andrei Ivantoc, Tudor Petrov Popa si Alexandru Lesco. “Cei trei membri ai fostului grup condus de Ilie Ilascu (condamnat la moarte si eliberat intre timp) nu au cerut nimic, desi au aparat cu demnitate si onoare cauza romanilor aflati pe teritoriul actualei enclave filoruse Transnistria, unde populatia romaneasca, majoritara, este in continuare discriminata si atacata”, argumenteaza apelul Civic Media, la care s-a alaturat si scriitorul Paul Goma, aratand ca “Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa si Alexandru Lesco si-au jerfit libertatea, sanatatea, familiile si viitorul lor”. “<> este crezul vietii lor, afirmat in timpul mascaradei de proces din 1992 si de-a lungul intregii perioade de detentie. Sacrificiul lor este un exemplu viu pentru tinerii de astazi si pentru viitoarele generatii ale Romaniei”, se arata in apelul expediat pe adresa Cotrocenilor, cu solicitarea ca celor trei eroi romani sa le fie acordata cea mai inalta distinctie a Statului Roman, Steaua Romaniei in grad de Colan. “Eroii basarabeni merita sa fie onorati si respectati cum se cuvine”, adauga scrisoarea Civic Media, care mai cere Primariei Generale a Capitalei sa le acorde celor trei romani titlul de cetatean de onoare al orasului Bucuresti. Autoritatile statului sunt rugate, totodata, “sa grabeasca procesul de redobandire a dreptului natural la cetatenie romana a familiilor celor trei eroi, ultimii detinuti politici din Europa”. (D.E.)
4 iunie 2007
Andrei Ivantoc a fost eliberat
Andrei Ivantoc, unul dintre ultimii doi membri ai grupului Ilascu aflati in detentie, a fost eliberat, azi, dupa 15 ani petrecuti in inchisorile transnistrene. Eliberarea lui Andrei Ivantoc nu a fost lipsita de incidente. Refuzand sa paraseasca teritoriul transnistrean, Ivantoc a fost lovit si apoi urcat cu forta intr-o masina inmatriculata in Republica Moldova. Ministerul Roman al Afacerilor Externe a luat act de faptul ca autoritatile separatiste si nerecunoscute international din regiunea transnistreana a Republicii Moldova l-au eliberat pe Andrei Ivantoc din detentia ilegala – se arata intr-un comunicat al MAE – si considera eliberarea lui Ivantoc tardiva.
Filmul elberarii lui Ivantoc
Ivantoc a ajuns in jurul orei 11 la punctul vamal de la Tighina, unde militienii transnistreni ar fi trebuit sa-l predea autoritatilor moldovene. Ivantoc coboara din microbuzul cu care a fost adus de la inchisoare pana la granita. Agentii din serviciile speciale transnistrene dau citire unui document in care se spune ca Ivantoc este persona non grata in Transnistria.
In acel moment fostul detinut politic incearca sa fuga spre Bender, pentru a nu fi obligat sa paraseasca Transnistria. Colegul nostru Victor Roncea, aflat la fata locului, spune ca Andrei Ivantoc a fost culcat la pamant si lovit cu picioarele de agentii transnistreni.
In jurul orei 12 un ziarist care a fost in partea transnistreana relateaza ca Ivantoc refuza sa paraseasca teritoriul transnistrean si ca nu vrea sa aiba de-a face cu autoritatile de la Chisinau, care, considera el, l-au abandonat in toti acesti ani. Ivantoc spune ca vrea sa stea pe teritoriul transnistrean, pentru ca acesta face parte din Republica Moldova
Ilie Ilascu a spus ca Andrei Ivantoc a declarat inainte de eliberare ca doreste sa mearga la mama sa care este bolnava in Transnistria si nu doreste sa se intalneasca cu niciun reprezentant al Republicii Moldova. Ilascu spune ca pe drum spre granita Ivantoc si-a dat seama ca nu ii va fi respectata dorinta, a devenit nervos si de aceea s-a intamplat acest incident.
Unul dintre fostii colegi de detentie ai lui Ivantoc, Alexandru Lesco, comentand incidentul pentru Realitatea TV, a declarat ca este posibil ca presiunea psihologica sa fi fost prea mare pentru Ivantoc si asa sa se explice reactia lui de a fugi.
MAE considera eliberarea lui Ivantoc tardiva
Potrivit comunicatului MAE, Romania considera ca gestul eliberarii lui Ivantoc, abia dupa ispasirea intregii pedepse hotarate de asa-zisa Justitie Transnistreana, este o sfidare la adresa eforturilor depuse de comunitatea internationala. MAE aminteste ca exista o decizie din 2004 a Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru eliberarea lotului Ilascu.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe a cerut eliberarea neintarziata si a lui Tudor Petrov, ultimul membru al grupului Ilascu aflat in detentie ilegala.
Ministerul roman de Externe a amintit ca Romania si-a exprimat, in mod activ, preocuparea fata de situatia celor doi cetateni romani, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa, aflati in inchisorile transnistrene.
Reamintim ca ZIUA a declansat in iunie 2004 o campanie de presa pentru eliberarea ultimilor detinuti politici din Europa.
Grupul Ilascu
Cei patru membri ai grupului Ilascu – Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa – au luptat pentru ca Republica Moldova sa-si pastreze integritatea teritoriala, in razboiul civil care s-a terminat prin desprinderea Transnistriei. Cu putin inainte de finalul conflictului, la 2 iunie 1992, cei patru au fost arestati si judecati pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean. Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte, Alexandru Lesco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa au primit cate 15 ani de inchisoare. In urma presiunilor internationale, Ilie Ilascu a fost gratiat si eliberat, dupa 8 ani de detentie si dupa ce a fost ales senator in Parlamentul Romaniei, pe listele partidului Romania Mare.
Trei ani mai tarziu, in 2004, a fost pus in libertate si Alexandru Lesco, dar la expirarea termenului de detentie. In acelasi an, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat Republica Moldova si Rusia in cazul Ilascu si a cerut punerea in libertate a ultimilor doi membri ai grupului, aflati in detentie in Transnistria. Autoritatile transnistrene nu s-au conformat insa, iar Federatia Rusa a sustinut ca nu are cum sa intervina in favoarea detinutilor.
2 iunie 2007
M-am intors! Si cer Steaua Romaniei!
Avem trei eroi si nu stim. De-asta ma si intorc la ZIUA, ziarul care nu uita. Ca sa strig de pe acoperis, la lumina zilei, ce sta ascuns la flacaruia lumanarii.
Asa cum sfinti romani pasesc printre noi nestiuti, asigurand rezistenta si mantuirea neamului prin jertfa si rugaciunile lor, tot asa, fara prea mult zgomot, adevarati eroi lupta, cu smerenie, pentru Romania. Si sunt aprig pedepsiti pentru aceasta. Statul, fragilizat si aproape putred, ros de infiltrarile continue ale sobolanilor cu papion, arareori isi arata recunostinta pentru ei.
Veteranii Romaniei, de exemplu, care si-au lasat din trup si suflet in transeele Europei, in razboiul cu diavolii rosii si bruni sau luptatorii in rezistenta armata anticomunista – fenomen unic in lagarul comunist – se sting, necunoscuti opiniei publice, cu punga de medicamente goala. “Revolutionarii” de o zi au luat si drepturile lor. Cateva mii de romani, care au spalat cu sangele lor obrazul Romaniei in temnitele comuniste, isi tin semet fruntile sus – cat mai pot, sub anii batranetii -, fara sa ceara ce statul nu vrea sa le dea. In schimb, disidenti comunisti fara o zi de inchisoare sau macar vreun ghiont din partea Securitatii, produse ale aparatului kominternisto-kaghebist de diversiune, ocupa cu latratul lor din mahalaua rosie tot spatiul public romanesc, de la stanga la dreapta inchipuita. Cu Steaua Romaniei intinata scarbavnic pe pieptul lor de fosti si actuali nomenclaturisti.
“Traiasca, traiasca, traiasca si-nfloreasca, Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca!”, strigau in urma cu 15 ani dintr-o cusca, inconjurati de kalasnikovuri rusesti, Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa. Era la Tiraspol, dupa un razboi ruso-roman ramas necunoscut lumii, la un asa-zis proces al “Tribunalului Sovietic al Republicii Nistrene”. Regimul separatist sprijinit de paramilitarii cazaci, fortele OMON si Armata a 14-a Rusa si condus de ofiteri KGB urmariti de Interpol se consolida printr-o palma grea data de Rusia Romaniei. Timp de 15 ani, nimeni nu a reusit, cu CEDO cu tot, sa-i elibereze pe cei trei romani ramasi inchisi – dupa iesirea lui Ilascu – in cel de-al doilea Kaliningrad al Europei. Vina lor, dragostea de tara, neam si limba, a fost pedepsita sinistru. Calvarul petrecut in temnitele transnistrene nu va putea fi povestit, integral, niciodata. Chinurile fizice, umilintele si presiunile psihice au culminat de multe ori cu simularea unor executii.
In urma cu trei ani, ZIUA pornea o campanie civica destinata informarii forurilor internationale asupra situatiei celor trei romani. Zeci de organizatii neguvernamentale si institutii europene s-au solidarizat, milioane de semnaturi s-au strans, protestul nostru ajungand la cele mai importante instante preocupate de respectarea drepturilor omului in lume. In tara, s-a reusit conferirea cetateniei romane tuturor celor inchisi. Mai ramane ca statul roman sa recunoasca acest drept natural si pentru copiii lui Tudor Petrov Popa, care si-au cunoscut tatal doar de dupa gratii. Astazi mai sunt, iata, cateva zile, si, dupa eliberarea lui Alexandru Lesco, urmeaza sa iasa, “la termen”, si Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa. Coalitiei ZIUA din urma cu trei ani i se alatura azi si organizatiile Pietei Universitatii 1989-1990 care cer ca cei trei eroi ai Romaniei sa fie recompensati pe masura. Cel putin cu Steaua Romaniei!
Daca statul nu o va face, ZIUA oricum ii va intampina, la eliberare, in numele dumneavoastra, cei pentru care ultimii detinuti politic din Europa strigau din cusca lor, fluturand cu un curaj de arhangheli un mic steag romanesc: “Va iubim, popor roman!”.
1 iunie 2007
“Davai ceas, davai Traian” lansata la Centrul cultural Reduta din Brasov
Volumul “Davai ceas, davai Traian”, aparut sub semnatura lui Victor Roncea la Editura Tesu a fost lansat ieri la Brasov la Centrul cultural Reduta cu prilejul intrunirii rezistentei anticomuniste organizate de Asociatia 15 Noiembrie din Brasov.
In lucrarea amintita ziaristul autosuspendat de la ZIUA apreciaza criza politica actuala din Romania drept drept un puci la adresa presedintelui ales, Traian Basescu.
Lucrarea cuprinde editorialele lui Roncea publicate in ZIUA incepand de la alegerea lui Basescu in functia de presedinte, analizele Asociatiei Civic Media privind avansul rusesc in spatiul politico-economic romanesc si miza Marii Negre, precum si o sinteza intitulata “Proiectul lichidarii lui Traian Basescu”. Asociatia “15 Noiembrie 1987” precizeaza intr-un comunicat “Avand in vedere reaparitia in spatiul public a discutiilor privind regimul comunist, tinand cont ca anul acesta se implinesc 20 de ani de la revolta anticomunista din 15 noiembrie 1987 de la Brasov Asociatia 15 Noiembrie 1987 intentioneaza realizarea unei serii de manifestari in cadrul Anului Rezistentei Anticomuniste”. In cadrul conferintei de ieri de la Brasov au fost citite mesaje din partea Patriarhului BOR IPF Teoctist si presedintelui suspendat Traian Basescu.
Volumul a fost apreciat de participantii la conferinta, mai ales apelul lansat pentru apararea institutiei presedintiei si a fost condamnat planul de lichidare al lui Traian Basescu prezentat in volum. Detinutii politic prezenti la manifestare au cerut modificarea Raportului Tismaneanu si si-au exprimat satisfactia pentru condamnarea comunismului de catre Traian Basescu. “Davai ceas, Davai Traian” va fi lansata si la Bucuresti in cadrul festivalului de carte BookFest. (L.I.)
18 mai 2007
“Davai ceas, Davai Traian” – o carte manifest
“Davai ceas, Davai Traian” este titlul ales de Victor Roncea pentru cartea sa privind situatia politica actuala, considerata de ziaristul autosuspendat de la ZIUA drept un puci la adresa presedintelui ales, Traian Basescu. Lucrarea cuprinde editorialele lui Roncea din ZIUA incepand de la alegerea lui Basescu in functia de presedinte, analizele Asociatiei Civic Media privind avansul rusesc in spatiul politico-economic romanesc si miza Marii Negre, precum si o sinteza despre Proiectul lichidarii lui Traian Basescu. Lucrarea, publicata la Editura Tesu cu sprijinul editurii si tipografiei Semne va fi lansata azi, la Brasov, la intrunirea Rezistentei Anticomuniste organizata de Asociatia “15 Noiembrie 1987”, unde este asteptat sa ajunga si Traian Basescu. “Avand in vedere reaparitia in spatiul public a discutiilor privind regimul comunist, tinand cont ca anul acesta se implinesc 20 de ani de la revolta anticomunista din 15 noiembrie 1987 de la Brasov, 30 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, 30 de ani de la protestul lui Paul Goma si de la Carta 77 etc., Asociatia 15 Noiembrie 1987 intentioneaza realizarea unei serii de manifestari in cadrul Anului Rezistentei Anticomuniste”, precizeaza asociatia intr-un comunicat. Evenimentul se va desfasura incepand cu ora 12.00 la Centrul Cultural “Reduta” din Brasov. La Bucuresti, “Davai ceas, Davai Traian” va fi lansata printr-un eveniment special in cadrul Targului de Carte “BookFest”. (L.I.)
Nastase ii raspunde autosuspendatului Roncea
Fostul premier PSD incearca sa-l lamureasca pe ziarist asupra biografiei sale
SCRISOARE DESCHISA
Domnule Victor Roncea,
Un comentariu al dumneavoastra, publicat in ziarul Ziua, din 27 aprilie, imi ofera nedorita ocazie de a lamuri – sper – definitiv, cateva date din biografia mea. Ca om politic, am inamici si ma “bucur” de critici numeroase. Asta face parte din fisa postului, ca si cravata, ca si culcatul la ore tarzii. Tot ce imi doresc eu este ca acesti oameni, care nu sunt de acord cu mine, sa fie inamicii unui Adrian Nastase real, sa nu polemizeze cu o imagine falsa pe care ei insisi si-au creat-o, constient sau indus, si care e mai comoda pentru ca e plina de pacate “utile”.
Dumneavoastra va straduiti sa-mi creionati imaginea de comunist, profitor si continuator al sistemului cu pricina. Intr-un fel e hazos pentru ca altii ma ataca din directia opusa. Pentru ei sunt un adept al opulentei capitalismului salbatic. Din pacate, absolut niciunul din argumentele biografice pe care le aduceti in sprijinul tezei pe care o sustineti nu e real. Le voi enumera pe rand, in speranta desarta – stiu – ca aceste date false despre mine, lansate nu se stie cand, nu se stie de cine, nu vor mai fi folosite in articolele care ma critica si ca voi fi atacat de acum inainte, pentru ce am facut (sau nu), ca om in carne si oase, cu o biografie foarte limpede.
Spuneti ca am fost presedinte UASCR la Facultatea de Drept din Bucuresti. Fals, nu am fost presedinte UASCR niciodata, nicaieri, la nici o facultate si in nici o alta structura.
Sustineti ca, dupa absolvire, am fost repartizat la Presedintia Consiliului de Ministri. Fals, am fost sef de promotie si asta mi-a permis sa aleg la repartitie unul din cele doua posturi de la Ministerul de Externe. Din pacate, am fost dat afara dupa trei luni pentru ca nu indeplineam una din conditiile vremii: doi ani de practica in productie.
Afirmati ca am incercat sa ma “strecor” in anturajul lui Grigore Preoteasa printr-o relatie cu fiica acestuia. Afirmatie falsa si oarecum macabra. La momentul cand a inceput relatia mea cu Ileana Preoteasa, tatal ei, Grigore Preoteasa, era mort de 20 de ani. Nu vad cum m-ar fi putut sprijini.
Afirmati ca am “flirtat” cu Zoe Ceausescu. Fals, nici macar nu am cunoscut-o vreodata.
Scrieti ca m-am “cantonat” langa fata ministrului agriculturii, Angelo Miculescu. La momentul casatoriei mele, el nu mai era ministru, era in China, la multe mii de kilometri departare.
Ziceti ca as fi facut parte din “Grupul de la Trocadero”. Fals, nu m-am intalnit cu nimeni acolo si, din cate stiu, acest “grup” e o inventie de dupa 1990. Altfel spus, nici componentii grupului nu au stiut ca faceau parte din el, decat dupa Revolutie.
Spuneti ca as fi actionat “in cadrul Academiei PCR Stefan Gheorghiu.” Nimic mai fals, am fost cercetator la Institutul de Cercetari Juridice, cu sediul in cladirea Ministerului Justitiei, institutie care depindea de Academia de Studii Sociale si Politice, condusa de Mihnea Gheorghiu (nu, cei doi – Stefan si Mihnea – nu sunt frati, oricat de ciudat vi s-ar parea).
Mai informati publicul ca am fost consilierul personal al lui Ion Iliescu. Nu am ocupat niciodata o asemenea functie. Nici atunci, nici mai devreme, nici mai tarziu.
Afirmati ca as fi fost artizanul unui “parteneriat strategic cu Rusia” – ca dovada a “comunismului” meu cronic. E magulitor, dar fals. Din ce tin eu minte, in timpul mandatului meu “prorusesc” am semnat aderarea la NATO si am inchis negocierile cu Uniunea Europeana. Intr-adevar, Uniunea Europeana este cea care are un parteneriat strategic cu Rusia. Acuzati-o pe ea de comunism. Cred ca ar asculta cu interes parerea dumneavoastra.
In fine, ziceti asa: “a permis rusilor sa controleze, aproape pe nimic, o parte importanta din resursele strategice ale Romaniei”. Iarasi fals. In perioada guvernarii mele au fost privatizate, in sfarsit, numeroase societati energetice importante iar cumparatorii au fost mai ales nemti, francezi sau austrieci. Companiile ruse, cu care nu am chiar nimic, au inceput sa patrunda in Romania inainte de guvernul Nastase si au ocupat pozitii importante mai ales in ultimii doi ani.
Vreti o scuza pentru votul pro-Basescu
Toate datele de mai sus sunt publice si, in mare masura, usor verificabile. Din pacate, rezultatul unor asemenea verificari e mereu dezamagitor pentru cei care vor sa atace un Nastase creat de ei pentru a putea fi “incondeiat” cat mai bine. Astept mereu, dar in van, o discutie oricat de dura despre viata si activitatea mea reala, despre eliminarea vizelor, reducerea inflatiei, cresterea economica constanta, alimentele gratuite pentru elevi, prima si singura finalizare a unui acord cu FMI, salile de sport, intrarea in NATO, finalizarea negocierilor cu UE si alte asemenea probe de “bolsevism” irecuperabil.
Pe de alta parte, daca dumneavoastra vreti sa va gasiti mereu o scuza pentru votul dat lui Traian Basescu, ale carui performante trecute, prezente si, mai mult ca sigur, viitoare nu va deranjeaza in nici un fel, e in regula. Poate ca, in definitiv, va place anecdota cu iepurasul si cu ursul. Si daca o deformare a biografiei mele sau a activitatii mele politice va ajuta sa va rezolvati problemele de constiinta e, de asemenea, in regula. Ma bucur sa va pot fi de folos, in calitate de alibi, ca si multor altor intelectuali, care au votat in 2004 cu Traian Basescu si care, si acum, pentru a-si justifica optiunea, simt nevoia de a ma “innegri” pe mine (“imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca…”). Totusi, in momentele dumneavoastra de solitudine, atunci cand va uitati, desigur, uimit, la televizor, cititi, uimit, ziarele si realizati ca povestea aceasta absurda se petrece chiar in tara si chiar in timpul in care traiti, va sugerez sa va priviti in acea celebra oglinda pomenita de actualul presedinte, in 2004, si sa va intrebati daca nu aveti si dumneavoastra o parte de vina. Evident ca nu e nevoie ca aceasta sa fie facuta publica sau recunoscuta in vreun fel, dar, ca prim pas, ar fi suficient. Si inca un aspect… Va refereati la mine in legatura cu numeroasele mele case. Va rog, cu prietenie, sa cititi rechizitoriul echipei Macovei-Morar-Basescu. Din ele au ramas numai niste termopane. Oricum, daca va plac povestile cu case, va recomand ultimele numere din colectia ziarului Ziua.
Cu cele mai bune ganduri si cu precizarea ca demisia dv. m-ar intrista: Traian Basescu are nevoie de oameni ca dv. sa-l apere!
Adrian NASTASE
(n.r.- titlul si intertitlurile apartin redactiei)
14 mai 2007
Cazul Roncea, confuzii si inconsecventa
Miruna MUNTEANU
In cazul Roncea, Sorin Rosca Stanescu este cel care a gresit. Este absurd sa penalizezi un jurnalist pentru actiuni civice care nu angajeaza redactia. In timpul sau liber si in nume propriu, Victor Roncea are dreptul sa militeze pentru orice cauza in care crede. Si ar mai trebui sa-si poata expune convingerile in editorialul sau saptamanal, chiar daca acestea contravin “liniei” ziarului.
ZIUA a incurajat de la bun inceput diversitatea opiniilor. S-a intamplat de multe ori ca aceeasi pagina sa gazduiasca, alaturat, comentarii complet antagonice. Polemicile au facut intotdeauna farmecul acestui ziar. Nu vreau sa cred ca, de acum incolo, pe anumite subiecte ar putea sa existe o singura abordare permisa. Asa ceva nici nu ar fi, de altfel, posibil cu actuala pleiada de comentatori “externi”, atat de diferiti ca orientari politice (de multe ori declarate).
Libertatile exceptionale ale editorialistilor ar trebui sa se limiteze, insa, strict la pagina de “Opinii” – acolo unde subiectivitatea este deschis asumata. Partis-pris-urile, idiosincrasiile si cruciadele personale nu au ce cauta in restul ziarului. Un politician poate sa publice editoriale, dar nu poate deveni gazetar. Ar fi incorect ca un membru PNL sa scrie reportaje de la mitingurile pro-Basescu, sau ca un PD-ist sa fie, acum, corespondent la Guvern. Iata de ce am crezut in intelepciunea vechii reguli de la ZIUA: nici unui jurnalist nu ii este permis sa fie membru de partid.
Sa-i fi afectat simpatia fata de presedinte obiectivitatea lui Roncea in calitatea sa de coordonator al paginilor de politica externa? Daca s-a intamplat asa, Sorin Rosca Stanescu are tot dreptul sa se supere si sa reactioneze. Dar, mai intai, ar trebui sa someze redactia sa renunte la formula “Basescu 5 minute” in articolele care se declara informative. Nu-si are locul acolo, asa cum nici “Nastase 4 case” nu ar fi o sintagma potrivita pentru o relatare neutra de la Parchet sau Parlament. Sa fim consecventi.
Inconsecventa submineaza grav credibilitatea. Din pacate, traim intr-o tara in care opiniile se schimba dupa cum bate vantul. Criteriile se modifica in functie de interese. Pana de curand, Victor Roncea era un fel de Anticrist pentru cercurile intelectuale militant pro-Basescu. Fusese etichetat drept “legionar”, “paranoic”, “xenofob delirant”, “mercenar” etc. Saptamani la rand am citit aproape zilnic apeluri disperate catre cei “cativa intelectuali onorabili” care – spre exasperarea “elitelor” ultragiate – continuau sa scrie la ZIUA. In vecinatatea toxica si dezonoranta a lui Roncea, cel dependent de “voluptatea ticalosiei”. Apoi, brusc, hulitorul lui Liiceanu si-a declarat sustinerea fata de presedinte. Si, deodata, totul s-a schimbat! Au fost iertate excesele de limbaj care, pana mai ieri, ii cutremurau de scarba pe liderii societatii civile. Au fost uitate crimele de lezmajestate la adresa varfurilor intelectualitatii. Din lefegiu odios al oligarhilor de presa, Victor Roncea s-a transformat peste noapte in jurnalist responsabil, debordand de spirit civic. Un profesionist, persecutat politic. “Roncea nu e concediabil” – afirma Traian Ungureanu, editorialistul favorit al Cotrocenilor, care admite, totusi, ca, uneori, textele confratelui sau i s-au parut “deplasate”. Interesant este ca, in urma cu numai doua luni, concedierea lui Roncea o cereau exact aceleasi voci care, astazi, protesteaza impotriva demiterii sale. Elitele pro-prezidentiale se dau in vant dupa libertatea de opinie. Cu conditia ca opinia “libera” sa coincida cu a lor. Presa ar trebui sa aiba repere mai solide.
4 mai 2007
ZIUA premiata la Tel Aviv
La Tel Aviv au fost decernate premiile “Omul Anului” unor personalitati din Romania si Israel, manifestare organizata de Centrul Cultural Israeliano-Roman. 10 romani si 10 israelieni de origine romana au primit “Diplome de Excelenta” si medalii israeliene.
Intre cei premiati se numara academicienii Constantin-Balaceanu-Stolnici, Eugen Simion, Nicolae Breban si Florin Constantiniu, jurnalistii anului – Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea, actrita Olga Tudorache (foto), avocatul Radu Catalin Dancu, pictorita Mihaela Schiopu, politicianul Gigi Becali, israelienii ing. Jack Cutisteanu, bancherul Benes Avital, Samuel Shlomovici, actritele Lya Koenig si Agnia Bogoslava, scriitorii Al. Sever si Shaul Carmel etc. Cotidianul israelian “Viata Noastra” l-a intervievat pe Gigi Becali inaintea festivitatii si l-a provocat cu cateva intrebari ascutite. “Exista oameni care va acuza de xenofobie, legionarism si antisemitism. Cum reactionati la aceste acuzatii”, l-a intrebat reporterul. “Gogomanii! – a raspuns Becali. Eu m-am nascut multi ani dupa razboi si sunt un om credincios. Cred in Biblie si Biblia este cartea pe care poporul evreu a dat-o lumii. Cum sa fiu anti-evreu? Ar trebui sa reneg Biblia si sa-l resping pe insusi Dumnezeu. Crestinismul se bazeaza pe iubire. Nu poate exista ura acolo unde este iubire. E o rusine sa fii antisemit, adica sa desconsideri si sa porti ura poporului care a dat lumii pe Dumnezeu, Biblia si pe Iisus Hristos. Un popor care a suferit enorm de-a lungul istoriei. Chiar am observat un lucru interesant, poporul roman si poporul evreu ne asemanam prin suferinta, fizica si teritoriala.” Printre actiunile filantropice ale lui Becali se numara si sponsorizarea unor carti cu tematica evreiasca. Becali care se pregateste sa viziteze Israelul a declarat: “E un vechi vis al meu sa cunosc tara evreilor, sa vad cu proprii mei ochi miracolul Israelului modern si sa pasesc prin locurile care evoca sfintenia lui Hristos”.
2 mai 2007
Roncea: “Ma autosuspend temporar”
Comentatorul Tom Gallagher nu se lasa si imi consacra un nou articol in paginile “Romaniei libere”, din seria jurnalism ŕ la Tom si Jerry: “(Ras)Timpul diversiunilor”. Directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, a decis sa il gazduiasca in polemica deschisa pe site-ul ziarului. Fabulatiile lui Gallagher ma fac sa ma intreb daca nu cumva a fost o “diversiune” si plecarea lui de la ZIUA pentru a se putea produce la “Romania libera” pe bani mai buni. Dar ce ma dezamageste cel mai mult la cunoscutul analist pe care il consideram pana nu demult impartial este faptul ca el considera drept “necunoscute” organizatiile care s-au alaturat demersului Civic Media in apararea presedintelui.
Aceasta dovedeste ca are, totusi, lacune grave in ce priveste istoria post-decembrista a Romaniei.
Pentru edificarea sa: sunt organizatiile care au fondat primul Parlament democratic al noii Romanii, in Agora tarii din Piata Universitatii. De la Asociatia 21 Decembrie la Liga Studentilor. Practic nucleul societatii civile romanesti reale, nu a celei inventate de George Soros si reteaua lui anti-americana si anti-romaneasca. Folosind metodele propagandei comuniste, Gallagher sustine din nou, ca si alti necititori ai mei, ca l-am atacat pe Basescu demascand de fapt intelectualii rosii care s-au agatat de el, pentru profitul propriu, la fel cum au facut si cu ceilalti doi presedinti ai Romaniei, Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Ca si cum Traian Basescu nici n-ar avea identitatea sa proprie.
Nici domnul Mircea Mihaies, pretins sustinator al presedintelui Traian Basescu din fotoliul sau caldut de adjunct la Institutul Cultural Roman, nu se dezice si imi dedica un nou material murdar in “Romania literara”. Ca si meteorologul Gabriel Andreescu, care revine “democratic” asupra persoanei mele in paginile ZIUA. Nu o data m-am intrebat ce cauta un obsesiv adulator al marxism-leninismului cu al sau “religia e opiul popoarelor” intr-un ziar autodefinit de dreapta. Cazul Andreescu este insa patologic. Ambii ideologi de serviciu ai unui sistem in declin considera ca sunt un nimeni, desi este evident ca le consum enorm de multa energie, cerneala cat mai neagra si spatiu editorial care, toate, costa bani. Dar sunt si bine remunerate, de cine trebuie. Pe Andreescu l-am devoalat ca autor al unui plan de moldovenizare (rusificare) a Basarabiei – impreuna cu Renate Weber si Valentin Stan – imbratisat si aplicat de rusii si rusofilii de la Chisinau si Bucuresti. Dar, desigur, ce ne desparte irevocabil este faptul ca eu apar icoanele, crucea si Catedrala iar ei, dimpotriva, fiind animati de sentimentul opus iubirii crestine: ura. Eu ma voi ruga totusi pentru ei si declar public ca nu le voi mai raspunde cu nici un rand. Inchid aceasta polemica, pe perioada ramasa pana la Referendum.
Manipulati si manipulatori
De partea celor mai putin informati, jurnalista Roxana Iordache crede cu prea multa fermitate ca Rusia si batalia geostrategica care se duce in aceasta zona nu are cu nimic de a face cu situatia din Romania de azi. Doamna Roxana Iordache, care, ca si contestatara vehementa a lui Traian Basescu este foarte aproape in mesaj de dorintele fierbinti ale lui Mihaies, Andreescu & Co, ma roaga, tot in ZIUA, sa ma auto-suspend daca nu sunt de acord cu Sorin Rosca Stanescu.
Sunt injurat, asadar, si de manipulati si de manipulatori. Aceasta imi confirma ca sunt pe drumul cel bun. Iata de ce, desi Sorin Rosca Stanescu nu a reusit sa ma suspende, o voi face eu. Ma retrag de la ZIUA. Sa vedem dupa ce vom vota NU distrugerii Romaniei, la Referendumul din 19 mai, cum va continua confruntarea.
Ii multumesc lui Sorin Rosca Stanescu pentru ca m-a invatat jurnalismul (pe care azi il contesta) si pentru ca a facut posibila publicarea in ZIUA a unor adevaruri ocultate de majoritatea mass-media din Romania. Vom vedea daca viitorul ne va mai aduce vreodata pe acelasi drum. Misiunea mea va ramane aceeasi ca si pana acum: apararea Romaniei cu arma cuvantului liber.
Si, pentru ca, in acelasi timp, nu imi reneg nici un cuvant publicat de mine in ZIUA, voi da satisfactie celor care sustin ca l-am atacat pe presedinte intr-o “propaganda neagra” si voi publica toate editorialele mele din ZIUA de la alegerea presedintelui Traian Basescu si pana azi. Titlul l-am gasit datorita lor, agentilor dezinformarii din aceasta tara si de la Rasarit: “Conjuratia contra Romaniei”. S-ar putea ca necititorii critici viscerali ai mei sa aiba un soc. Eu spun doar atat: cititorii sa ma judece!
Ne vedem in campania pentru Romania.
Al dumneavoastra,
Victor RONCEA
Basescu: Romania’s last Communist
I am now responding to the challenge from Sorin Rosca Stanescu, my boss, colleague and, in 1990, my friend. In the editorial he wrote yesterday, Sorin Rosca Stanescu, claiming to be an adept of the rightwing till his death, praised Adrian Nastase, Ion Iliescu’s ex pupil. Rosca Stanescu asked me to prove Traian Basescu ‘a true Anticommunist’. But he described Adrian Nastase as ‘brilliant’, ‘scholar’, ‘the most efficient PM’, a politician ‘at war with Ion Iliescu’. Rosca Stanescu got to claim that Basescu had been our enemy in the University Square demonstrations in 1990. It was his reply to my opinion that Ion Iliescu, whom Rosca Stanescu used to call ‘Iliescu KGB’ once, got back to Cotroceni Palace instead of the elected President.
In Rosca Stanescu’s view, Adrian Nastase the client, who could have been a President now (fancy this!), is ‘much less Communist’ than Traian Basescu. Well, is it indeed so? While Basescu was a marine captain, Nastase was head of the UASCR in the Law School, just when Iliescu was a secretary of the CC (Central Committee) of the UTC (Communist Youth Union). After graduation, Nastase got ‘distributed’ to the Presidency of the Council of Ministers. He had already entered the ‘good’ families of nomenclature members. He tried to get coupled with the daughter of Grigore Preoteasa, an ex illegal Communist and a foreign minister. He flirted with Zoe Ceausescu, daughter of Nicolae Ceausescu. Then he joined agriculture minister Angelo Miculescu and in the end married his daughter. In 1988 he was a vice president of the Association of International Law and International Relations and a member of the ‘Trocadero group’ ruling Romania after 1989. He was a reader representing the PCR (Romanian Communist Party) at the PCR Academy ‘Stefan Gheorghiu’ and at the Juridical Council in the Ministry of Foreign Affairs as well. In the first days after 989 he became the personal adviser of Ion Iliescu all of a sudden. The latter has recently told prosecutors that the story with the Iron Guard flags in June 1990 was provided to him by… Adrian Nastase, the star of the PSD (Social-Democrat Party), formerly the Front for National Salvation.
I want my respect for Adrian Nastase as professional, no matter the side he is on, to be clear. But his profile is also as clear as crystal: his career is typically Communist. He is also an adept of the ‘strategic partnership’ with Russia. When in power, he allowed the Russians to control a significant part of Romania’s properties in exchange to almost nothing. The oligarchs I have mentioned, both as a journalist and in the Civic Media appeals, have tight business connections with other Russian plutocrats. All these kleptocrats cheating on Romanian economy can be accused with treason. Catalin Avramescu, a journalist fired from Cotidianul daily, opined: “It is unacceptable that Romania should be ruled by Moscow’s scum.” He was right and this is why he was driven away.
Even if a Communist, like all the others, Sorin Rosca Stanescu included, Basescu undermined and caused the system he had been part of to explode, unlike the remaining ex Communists. Although I am not a ‘fan’ of Basescu, I can see that he accomplished most of what he had promised to accomplish: spur investigations on the events in December 1989 and the coal miners’ attacks and condemn communism. It is true he was wrong with the Tismaneanu Report, but let’s hope he will correct his mistake someway.
But Basescu made the Russians and Russian’s adepts angry by arguing for Romania’s energy independence, for the country’s reunification with Basarabia within the EU and especially by making preparations for an event as important as the presence of US bases in Romania.
For all these reasons, I, a man beaten black and blue by the coal miners Iliescu fetched to Bucharest (and by the way, some Corneliu Burada was a transport minister at that time, in fact), credit Basescu for his contribution to the elimination of Communist foundations in Romania.
Victor Roncea
27 aprilie 2007
Basescu, ultimul comunist al tarii
Basescu i-a suparat pe rusi si rusofili: vorbind de independenta energetica a Romaniei, de reintregirea tarii cu Basarabia in cadrul UE si creand premisele bazelor SUA
Raspund provocarii directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si strig din capul locului: am trait s-o vad si pe asta! In editorialul sau de miercuri, Sorin Rosca Stanescu, care se declara de dreapta pana la moarte, este pe post de apologet a lui Adrian Nastase, fostul pupil al lui Ion Iliescu. Rosca Stanescu pretinde sa ii demonstrez ca Traian Basescu este “anticomunist autentic” si il prezinta, prin contrapondere, pe Adrian Nastase, drept un tip “stralucit”, “om de stiinta”, “cel mai performant premier”, un “premiant”, “care s-a razboit cu Ion Iliescu”. Dintr-una in alta, Rosca afirma ca si Basescu a fost dusmanul nostru in Piata Universitatii, in 1990. Aceasta ca replica la ce scriam eu, ca Ion Iliescu, poreclit pe vremuri de Rosca “Iliescu-KGB”, a ajuns din nou, astazi, la Cotroceni, ocupand locul presedintelui ales.
Clientul Adrian Nastase, care ar fi putut sa fie presedinte acum (imaginati-va!), este pentru Rosca Stanescu “mult mai putin comunist” decat Traian Basescu. Chiar asa sa fie? In timp ce Basescu era capitan de Marina, Nastase era presedintele UASCR din Facultatea de Drept, tot atunci cand Iliescu era prim-secretar al CC al UTC. Dupa studii, Nastase a fost “repartizat” la Presedintia Consiliului de Ministri. Se invartea deja in cercul familiilor “bune”, de nomenclaturisti. Incearca un cuplaj cu fata lui Grigore Preoteasa, fost ilegalist comunist si ministru de Externe, flirteaza cu Zoe Ceausescu, apoi se cantoneaza langa Angelo Miculescu, ministrul Agriculturii, cu a carui fata se casatoreste intr-un final. In 1988 era vice-presedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) si membru al “grupului de la Trocadero” care a condus Romania dupa 1989. Activitatile sale se desfasurau in cadrul Academiei PCR Stefan Gheorghiu, ca lector al CC al PCR, in Consiliul Juridic al MAE. In primele zile dupa 1989 devine brusc consilierul personal al lui Iliescu, care azi marturiseste la Parchet ca povestea cu steagurile legionare din iunie 1990 i-a fost livrata de… Adrian Nastase, steaua cu multe case a FSN-PSD.
Profilul lui Nastase, pe care, sa fim intelesi, il respect ca profesionist, indiferent de tabara in care se situeaza, este limpede: are o cariera tipica “cadrelor”. Nastase mai este adeptul “parteneriatul strategic” cu Rusia, iar in perioada guvernarii sale a permis rusilor sa controleze, aproape pe nimic, o parte importanta din resursele strategice ale Romaniei. Oligarhii la care m-am referit atat ca ziarist cat si in apelurile Civic Media sunt in afaceri stranse cu alti plutocrati de limba rusa: tagma jefuitorilor. Toti acesti cleptocrati, pradatori ai economiei romanesti, ar putea fi inculpati pentru vanzare si tradare de tara. Catalin Avramescu, colegul de breasla aruncat de la “Cotidianul”, spunea ca “nu e acceptabil ca Romania sa fie condusa de cozile de topor ale Moscovei”. Avea deplina dreptate. Si de aceea a si fost “epurat”.
Daca Basescu a fost un comunist, ca toti ceilalti – 90% din clasa politica actuala -, spre deosebire de restul fostilor comunisti, el a subminat si a aruncat in aer propriul sistem din care a facut parte. Fara a fi un “fanatic” al lui Basescu, vad ca ce a promis a si facut in mare masura: de la batalia cu oligarhii rosii la urgentarea finalizarii anchetelor privind evenimentele din decembrie 1989 si a mineriadelor, de la desecretizarea arhivelor Securitatii la condamnarea comunismului. Cu Raportul Tismaneanu a gresit-o, ce-i drept, dar se spera ca va repara cumva eroarea – culpabilizarea intregului popor roman – dupa cum au semnalat deja istorici de prestigiu, academicieni, Biserica Ortodoxa dar si cea Catolica.
Dar Basescu i-a suparat pe rusi si rusofili: vorbind de independenta energetica a Romaniei, de reintregirea tarii cu Basarabia in cadrul UE si, mai ales, prin crearea premiselor mizei fantastice a amplasarii bazelor SUA in Romania.
Pentru toate aceste motive eu, cel care am incasat-o de la minerii adusi de Iliescu la Bucuresti, (apropo – nu Basescu era ministru al Transporturilor, ci un anume Corneliu Burada), ii acord credit presedintelui ales pentru aportul sau la nimicirea fundamentelor comuniste din Romania.
Victor Roncea
27 aprilie 2007
Communist disguised
A new challenge from my colleague Victor Roncea, who has decided to continue to work for ZIUA, makes me write this editorial. He claims that the point persuading him into joining Basescu’s side, which he did both as journalist and leader of the Civic Media, is the relation between communism and anticommunism. Probably like many others, Roncea is sincerely displeased that Iliescu’s men are back to Cotroceni Palace, 17 years after the Revolution, in which times some shabby clothed journalists, myself one of them, got rich. In other words, he says the Communists are back to Cotroceni Palace. Given this, how can one not be on Basescu’s side?
My answer is that for this very reason we mustn’t and we don’t have the moral right to be on Basescu’s side, to close our eyes in front of the following truth: there is one more category between Communists and Anticommunists. I think this category is even more perverse than the Communist one. The disguised Communists are this category. And Traian Basescu is right now the most notorious case.
He admitted the Romanian electorate was facing a dramatic situation, which brought him more polls in his last electoral confrontation against Adrian Nastase. He admitted that in late 2004 Romanians were to elect one Communist or another, himself or Adrian Nastase. He could have actually proved on the spot that he was anyway less Communist than Nastase. The latter was the Social-Democrat running for Presidency, demonized for huge fraud and for having institutionalized high level corruption. He was described as cappo di tutti cappi. In the end only the Prosecutor’s Office, but no court, found him guilty of having bought, prosecutors didn’t know how, some modern windows. But under the Communist regime before 1989 Nastase had had jobs much less important that Basescu’s. Let us be overt. Adrian Nastase is a brilliant graduate of the Sf. Sava High School and an even more brilliant graduate of Bucharest Law School. After graduation he became a teacher and a law expert, but not an ordinary one. After the fall of Ceausescu he took up politics and he did what he did. He got where he got, as he was a colleague of Ion Iliescu’s, actually at war with the latter. But it was a substantial war. It was not one with a few principles at stake, like the war between Roncea and me. As a PM, he was the most efficient one, let’s admit it. A government’s results are reflected in figures. And figures don’t lie. We will see if Tariceanu is better than him or not when the PM’s mandate is over. But demonized Nastase was awarded. Although I have always been and I will always be an adept of the rightwing, I have to admit that the PSD (Social-Democrat Party), a socialist party on the left side, was more efficient when governing than the anti-left parties and coalitions.
While Ceasescu was in power, Basescu was a member of the Securitate (Communist Secret Service in Romania), but not an ordinary one. After graduating the military school, he was a ship commander and a head of the Romanian Agency in Anvers. He presently built himself a career in the Front for National Salvation and in this organization’s Communist derivation. He opposed the project to return the properties confiscated by the Communists to the rightful owners. He initiated a masquerade to condemn communism and a hunting of politicians and criminals. Dear friend Roncea, he was our enemy when we were protesting in the University Square in 1990. The beating you got was from Basescu too. Don’t forget it! Don’t idealize this anti-system character and don’t demonize the others.
P.S.: If Roncea feels able to prove Basescu a true Anticommunist, he will get a column as large as mine in the front page of ZIUA.
Sorin Rosca STANESCU
25 aprilie 2007
Comunistul travestit
Intre comunisti si anticomunisti mai exista o categorie. Cred eu, mai perversa decat a comunistilor. Si anume, comunistii travestiti. Basescu este, in acest moment, cel mai notoriu caz.
O noua provocare a colegului meu care a ramas la ZIUA, Victor Roncea, ma provoaca de aceasta data chiar la un editorial. El afirma ca declicul in trecerea sa, cu arme si bagaje, de partea lui Basescu, pe care a executat-o ca jurnalist, dar si ca lider Civic Media, este raportul comunism-anticomunism. Roncea, si probabil ca el sunt multi altii, este deranjat, in mod sincer, ca la Cotroceni, dupa 17 ani de la baricada din Piata Universitatii – interval de timp in care unii jurnalisti peticiti in fund au devenit bogati, eu numarandu-ma printre acestia – au revenit oamenii lui Iliescu. Cu alte cuvinte, comunistii. In aceste conditii, cum sa nu fi de partea lui Basescu? Raspunsul meu este ca tocmai in aceste conditii nu trebuie si nu avem dreptul moral sa fim de partea lui Basescu. Sa nu inchidem ochii in fata urmatorului adevar. Intre comunisti si anticomunisti mai exista o categorie. Cred eu, mai perversa decat a comunistilor. Si anume, comunistii travestiti. Basescu este, in acest moment, cel mai notoriu caz.
Traian Basescu a recunoscut – si asta i-a adus voturi suplimentare in ultima confruntare cu Adrian Nastase, inaintea scrutinului prezidential – ca electoratul roman este confruntat cu o situatie dramatica. Si anume, el trebuia sa aleaga la sfarsitul anului 2004 intre doi comunisti. Intre el si Nastase. Paralizat de indrazneala unei asemenea afirmatii, Nastase a ramas fara replica. Cand, de fapt, el ar fi putut demonstra pe loc ca este, in orice caz, mult mai putin comunist decat Basescu. Nastase, demonizat pentru uriase fraude si pentru institutionalizarea coruptiei la varf, gasit in cele din urma doar de Parchet si nicidecum de vreo instanta vinovat pentru achizitionarea, nu stiu procurorii cum, a catorva geamuri termopane, a detinut inainte de 1989 functii mult mai putin importante decat Basescu. Sa nu ne ascundem dupa deget. Nastase, un absolvent stralucit al Liceului Sf. Sava si un student si mai stralucit al Facultatii de Drept din Bucuresti, a devenit dascal. Si om de stiinta. In stiinta dreptului. Dupa caderea lui Ceausescu, a intrat in politica. Si a ajuns unde a ajuns, coleg de partid fiind cu Ion Iliescu. Si de altfel, in razboi cu acesta. Iar razboiul a fost de substanta. Nu pentru cateva principii, cum e razboiul dintre mine si Roncea. Iar ca premier a fost, pana una-alta, cel mai performant. Rezultatele unei guvernari se vad in cifre. Si cifrele nu mint. Vom vedea daca Tariceanu il va depasi sau nu, atunci cand i se va incheia mandatul. Dar, pana una-alta, demonizatul Nastase a fost premiant. Si, desi eu unul am fost, sunt si voi ramane pana la moarte de dreapta, sunt silit sa recunosc ca si PSD, partid socialist, deci de stanga, a fost mai performant cand a guvernat tara decat partidele si coalitiile anti-stanga.
Sub Ceausescu, Basescu a fost un securist. Si nu unul oarecare. Dupa ce a urmat sub epoleti o scoala, tot sub epoleti a detinut, in virtutea acestei “calitati”, si functia de comandant de nava si pe cea de sef al Agentiei NAVROM la Anvers. Iar dupa, a facut cariera in FSN si in urmasul comunist al acestei organizatii. S-a opus restituirii caselor nationalizate. Cu mana sus in Parlament. Si autostrazilor. S-a opus reformei. A initiat o mascarada de condamnare a comunismului. Si de dosariada politica si penala. Si, prietene Roncea, a fost dusmanul nostru din Piata Universitatii in 1990. Bastoanele pe care le-ai luat in cap sunt si de la Basescu. Nu uita! Nu idealiza acest personaj anti-sistem si nu-i demoniza pe ceilalti in raport cu el.
P.S. Daca Roncea se simte in stare sa demonstreze ca Basescu este anticomunist autentic, ii ofer spatiu egal cu al meu in pagina de garda a Ziarului ZIUA. La fel, in situatia in care poate demonstra ca un jurnalist peticit in fund este superior unuia nepeticit.
25 aprilie 2007
Raman la ZIUA – Dare de seama!
In aprilie 1996, m-am intors din Statele Unite, unde primisem azil in urma mineriadei din 1990 si a distrugerii miscarii studentesti anticomuniste, pentru a contribui la consolidarea democratiei si – recunosc – prin daramarea lui Ion Iliescu din functie. M-am angajat la ZIUA, singurul ziar orientat deschis spre dreapta si unde media de varsta a colegilor mei ziaristi era de 25 de ani. A contat si faptul ca director era Sorin Rosca Stanescu, fostul ziarist rupt in fund si anticomunist care m-a chemat la “Romania libera” in 1990, dupa ce m-a cautat la fosta Unitate a Securitatii de la Magurele, unde se aflau tinerii arestati ilegal in zilele de 13-15 iunie 1990.
Taberele din jurul “tintei Basescu”
Pe Rosca Stanescu il cunoscusem in timpul Fenomenului Piata Universitatii, cand prezentam pe un ecran improvizat in “Zona libera de neocomunism a Romaniei” casete video privind adevarul din spatele loviturii de stat din 1989. Datorita grupului nostru a aparut pentru prima oara in scris, prin intermediul “Romaniei libere”, transcrierea filmarii in care generalul agent al GRU Nicolae Militaru afirma, in birourile Comitetului Central, alaturi de Silviu Brucan si Ion Iliescu: “Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!”. Dupa mineriada, Sorin Rosca Stanescu a preluat declaratiile noastre relevand crimele regimului Iliescu-KGB din acele zile in serialul “Infernul se numeste Magurele”. De atunci, au trecut 17 ani.
Intre timp, “Nasu'” si-a schimbat statutul social din simplu ziarist in antreprenor si nu i se mai pare ciudat ca la Cotroceni este din nou Ion Iliescu, prin reprezentantul sau, Nicolae Vacaroiu. Personal, ca participant la evenimentele din 1989-1990, nu pot sa accept ca omul Moscovei sa ocupe din nou Administratia Prezidentiala si acesta este si motivul pentru care am semnat Apelul pentru sustinerea presedintelui Traian Basescu si a principiilor sale pro-romanesti si pro-atlantice.
Mi se pare regretabil ca zilele din urma au adus atata tensiune in redactia ZIUA. Traian Basescu starneste pasiuni puternice, iar pe fond intreaga discutie de acum pleaca de fapt de la pozitionarea fata de Traian Basescu. Am ajuns “Cazul Roncea” numai datorita canonadei din transeele taberelor care se confrunta in jurul “Tintei Basescu”. Ii multumesc insa lui Sorin Rosca Stanescu pentru disponibilitatea la dialog si mana pe care inteleg ca mi-o intinde, pentru a ramane la ZIUA.
Accept. Insa nu fara cateva comentarii – drept la replica – pe care sper sa le regasesc gazduite si in ziarul nostru.
Solidaritatea jurnalistica
In ZIUA de ieri se afla o pagina intreaga dedicata persoanei mele de catre directorul general Sorin Rosca Stanescu. “Nasu'” mi-a facut o surpriza. Marturisesc ca am aflat cu uimire de publicarea unei replici a acestuia, intitulate “Cazul Roncea”, alaturi de materialul adresat de mine colegilor mei din presa, text in care explicam situatia aparuta la ZIUA. Colegii mei de la MediaSind si din Conventia Organizatiilor de Media au diseminat scrisoarea, reactionand imediat in apararea mea, drept pentru care le multumesc in mod deosebit. Gestul lor arata ca solidaritatea jurnalistica, a vocilor curate, izbandeste. Hotnews.ro a preluat acest text si a gazduit si comentariile pe marginea sa. Am gasit destule despre mine cu aceasta ocazie: de la “bizar, paranoic, fascizant” la “ortodoxist, pro-american si antidemocrat”. Mi-a mai atras atentia o observatie a unuia dintre cititorii fideli ai ziarului ZIUA, care scrie: “Ma uimeste ca Nasu ti-a dat drumu la articol. Probabil ca joaca la doua capete “vedeti bha ca la mine-i democratie!”. De altfel asa se vinde ziarul.” Un alt cititor, Ionescu, spune: “1. Cred ca Roncea a vrut sa spuna ca Basescu este in gratiile SUA, iar PSD in cele ale Rusiei. 2. Cred ca Roncea ar face o greseala daca si-ar da demisia. Asa cum Mihai Tanasescu, Adrian Severin, Zoe Petre au loc in paginile ziarului ZIUA, cu atat mai mult locul lui Victor Roncea este la ZIUA. Doar nu suntem pe vremea lui Ceausescu.” Un alt cititor al ZIUA, analist european la Institutul de Cercetari in Domeniul Pacii si Politicii de Securitate din Hamburg, RFG, imi scrie: “Am fost surprins sa citesc in editia online de astazi (ieri – n.m.) a ZIUA despre conflictul dintre tine si ZIUA si nu inteleg punctul de vedere al domnului Stanescu. Nu e ZIUA un ziar independent? Nu ar trebui ca un astfel de ziar sa exprime tot felul de puncte de vedere? Informarea prin prezentarea unor perspective diferite pare sa fie tocmai caracteristica unui ziar independent. Iar daca un jurnalist ca tine initiaza actiuni de anvergura nationala si isi exprima punctele de vedere, acest lucru nu te fac popular doar pe tine, ci si ziarul ZIUA. Nu e mai atractiv ca cititorii sa afle ca un redactor care scrie la un anumit ziar este activ si cunoscut pe plan national si ca nu lucreaza doar pentru salariu? Din perspectiva unui observator strain, toata aceasta afacere pune intr-o umbra interesanta presa si sistemul media din Romania…”.
Mai neobisnuit mi s-a parut sa ma comenteze pe larg Sorin Rosca Stanescu. Nu cred ca are rost sa ma apuc si eu la randul meu sa reiau punct cu punct afirmatiile sale la adresa mea. Retin doar ca el considera ca “am intrat intr-un grav conflict cu Razvan Ungureanu”, ca si cum ar fi fost ceva personal, cand de fapt acesta interzisese ziaristii ZIUA la MAE (o mai facuse doar Ion Iliescu in perioada primului sau mandat) si actionase dictatorial, motiv care a dus la sanctionarea Romaniei de catre prestigioasa Reporters Sans Frontieres.
Si ca acelasi lucru l-as fi facut si cu seful statului, cand de fapt am aparat drepturile unor simpli ziaristi atragandu-i atentia presedintelui Basescu ca trebuie sa se razboiasca nu cu micii purtatori de microfoane, ci cu sefii lor, mogulii. Ceea ce observam ca si face, acum.
ZIUA a fost, de la bun inceput, ziarul campaniilor
Directorul ZIUA mai incearca sa justifice eliminarea mea din redactia ziarului pe motiv ca as neglija indatoriri de serviciu, ca as avea derapaje profesionale si ca as acorda prea mult timp unor campanii ale Civic Media. Demersurile la scara nationala cu caracter civic sau politic ar dauna ziarului, se lasa sa se inteleaga, si ar duce chiar la “conflicte de interese”. Dar numai eu stiu cat de mult a contat in ochii unor diplomati straini statutul meu de chirias cu o singura proprietate personala (un Fiat 850) si cauzele bune sustinute pentru curatarea imaginii ZIUA de “ziar de spagari”. Iar ZIUA a fost, de fapt, de la bun inceput, tocmai ziarul “campaniilor”. Asa s-a nascut si consolidat marca ZIUA.
Pentru oricine, in pagina de web a ziarului ZIUA se afla un fel de declaratie de principii, si un istoric al publicatiei. Se afirma aici ca ZIUA nu este o intreprindere oarecare “deoarece in ea se investesc increderea si asteptarile unei intregi comunitati. Aceasta ne obliga la devotament, profesionalism si consecventa.” Adica exact ce promoveaza si Civic Media: jurnalismul implicat in viata cetatii. Se mai vorbeste despre “adeziunea ferma la elaborarea unui cod deontologic pentru presa romaneasca” si se defineste intentia declarata a publicatiei “de a sprijini valorile liberale si aspiratiile democratice”.
Tot in aceeasi sectiune de prezentare a ziarului se gasesc si cateva opinii ale unor cititori ai ziarului din randul politicienilor. Pe langa un Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu, se afla (inca postat) si Traian Basescu. Acesta din urma scrie despre ZIUA urmatoarele: “Ma numar printre cei care citesc zilnic ZIUA cu interes si curiozitate. Stilul ZIUA se potriveste omului modern, dinamic, voluntar, care isi asuma atitudini, care nu se teme de puterea politica a zilei si care vrea sa traiasca si sa inteleaga liber. ZIUA e ziarul oamenilor liberi, de aceea ii incurajez pe redactorii si reporterii acestei publicatii sa nu uite sa scrie liber si sa gandeasca liber indiferent de conjunctura, de presiuni si de conditionari.” Ceea ce si facem.
La vremea cand adresa aceste randuri ziarului ZIUA, Traian Basescu era doar primar general al Capitalei, iar Sorin Rosca Stanescu se mandrea cu prietenia sa care dura de multi ani de zile, (aproape cincisprezece!). Intre timp, situatia s-a schimbat. Si Romania s-a schimbat. Civic Media semna pe 19 aprilie, alaturi de mai multe organizatii ale societatii civile participante la evenimentele din Piata Universitatii 1989-1990, un Apel in care se arata ca ne aflam in fata unei veritabile lovituri de stat.
Colegul si directorul meu, Sorin Rosca Stanescu, nu este de acord pana intr-acolo incat si-a propus, poate intr-un moment de ratacire, sa ma sanctioneze, desi nu facusem aceasta declaratie in paginile ziarului pe care il conduce. Ma intreb daca la fel o fi reactionat si conducerea celui mai influent cotidian din Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung, cu ziaristul german care face, pe 23 aprilie, o analiza la fel de necrutatoare a momentului politic de azi. Sub titlul “Puciul Cleptocratilor”, al Hotilor, cotidianul german afirma ca “Suspendarea presedintelui este deja cea de-a doua faza a loviturii de stat cu sange rece, care a inceput in martie” si ca se doreste ca “Basescu sa fie inlaturat pentru ca justitia sa intre sub influenta grupurilor de interese”. “Basescu a fost suspendat pentru realizarile lui si nu pentru slabiciunile sale. De-a lungul si latul partidelor politice s-a votat impotriva lui pentru ca dorinta lui pentru un stat de drept nu corespunde cu necesitatea unei protectii a cleptocratiei parlamentare in fata urmaririi penale. De cateva saptamani se pregateste cu sange rece un puci, camuflat in straie parlamentare, care urmareste readucerea justitiei romane sub influenta Guvernului si a grupurilor de interese”, scrie, negru pe alb, FAZ. Iar de la Cartierul General al NATO aflam ca “Evolutiile de pe scena politica din Romania au determinat Alianta Nord-Atlantica sa amane anuntarea unei decizii privind locul in care ar urma sa fie organizat Summitul NATO din 2008”. Ceea ce avertiza si Civic Media in Apelul pentru presedinte amintind de interesele geopolitice ale Rusiei in aceasta zona.
“Conflicte de interese”
Sorin Rosca Stanescu lanseaza o dezbatere care are ca tema intrebarea: “Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?”. Dar ce ar face, oare, directorul nostru, daca ar afla ca pozitia generala a publicatiei, deci a celor care o compun, a redactorilor ei care formeaza familia ZIUA de peste un deceniu, este majoritar pro-Basescu, dupa cum o confirma realitatea din redactie? Redactie pe care el nu o mai simte, auto-izolandu-se la Snagov, intr-o alta lume, care, cel putin noua, scriitorilor la ziar, nu ne apartine, fiind mult prea apropiata de vechea si noua Oligarhie Rosie. Asa ca, daca este vorba de “conflicte de interese”, de data aceasta, chiar directorul general al ziarului s-ar putea afla intr-un asemenea conflict profesional, declansat atat de temerile sale privindu-i statutul libertatii sale si de aversiunea sa personala fata de omul Traian Basescu, fostul sau prieten la toarta.
Iata, colegul si prietenul meu Sorin Rosca Stanescu scria, tot ieri, un editorial, in continuarea “Cazului Roncea” in care este de parere ca “Reintoarcerea eventuala a lui <> la Cotroceni ar aduce acestei tari, fara doar si poate, prejudicii uriase. Si absolut nici un castig.” Textul mai varstnicului meu coleg se incheie cu opinia ca Basescu “ar putea sfarsi, asa cum a apucat-o, in coma etilica.” Personal, nu mai am nimic de adaugat.
As vrea, barem pentru o clipa, ca ziaristul anticomunist Sorin Rosca Stanescu cu care m-am imprietenit in 1990 sa se uite la Cotroceni – dar nu de pe pontonul sau de la Snagov, ci din Piata Universitatii imbibata de sange – si sa recunoasca daca ii place ce vede acum: stafia lui Iliescu-KGB.
Acelasi,
Victor RONCEA
MediaSind: Scrisoare catre doi prieteni
“Este foarte greu sa mediezi intre doua institutii cu care esti partener, dar mai ales intre doua persoane de care te leaga o veche prietenie. Pe de o parte, U.S. MediaSind, ca si alte organizatii din mass-media, a fost ajutata de catre directorul Sorin Rosca Stanescu si cotidianul ZIUA in toate actiunile sale, in ciuda embargoului informational la care a fost supusa de catre patronii institutiilor de presa.
De asemenea, nu putem uita ca ziarul ZIUA a fost primul cotidian care nu a mai asteptat termenul legal de 45 de zile pentru a aplica in redactie Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Mass-Media. Pe de alta parte, U.S. MediaSind a participat la toate initiativele Asociatiei Civic Media privind deconspirarea fostilor informatori ai Securitatii, pastrarea icoanelor in scoli etc, iar la randul sau, Civic Media a sprijinit neconditionat toate demersurile U.S. MediaSind pentru apararea drepturilor jurnalistilor. Pentru ca este vorba de doua institutii partenere si de doi prieteni, timp de cateva zile am incercat sa impac partile pentru a gasi impreuna o cale de rezolvare a asa-zisului conflict, iar rufele sa nu fie spalate in public”, se arata intr-un comunicat semnat de presedintele MediaSind, Cristi Godinac.
“In cazul conflictului iscat intre Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea, ca prieten le pot spune ca solutia pentru lamurirea unor probleme principiale nu este decat discutia directa, iar ca lider sindical, le spun ca potrivit reglementarilor privind relatia patron-editor-jurnalist politica editoriala este apanajul patronatului, iar in momentul in care aceasta politica poate aduce prejudicii cotidianului ZIUA sau Asociatiei Civic Media sau jurnalistului, ultima solutie este divortul, dar numai cu respectarea Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Mass-Media. In cazul Victor Roncea vs Sorin Rosca Stanescu, nefiind vorba de niste pozitii ireconciliabile, ca cele dintre sindicate si patronate, sper ca ambele parti sa urmeze calea dialogului si sa decida asa cum le dicteaza propria constiinta”, se mai arata in comunicatul citat.
COM condamna practicile care duc la auto-cenzura
“Conventia Organizatiilor de Media (COM) condamna decizia ziarului Ziua de a-i cere jurnalistului Victor Roncea sa paraseasca redactia, dupa ce acesta a redactat si semnat, in calitatea sa de lider al unei organizatii neguvernamentale, un comunicat in sprijinul presedintelui Traian Basescu.
Joi, 19 aprilie, mai multe organizatii civice, printre care si Civic Media, organizatia condusa de Victor Roncea, au transmis un apel in care acuzau “lovitura de stat construita sub forma unei operatiuni informationale complexe, urmareste ca, prin suspendarea presedintelui Romaniei, parghiile statului roman sa fie preluate de grupuri de interese politico-economice”. Conform declaratiilor lui Roncea, vineri, 20 aprilie, Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului Ziua, i-a cerut sa paraseasca definitiv redactia ziarului, motivatia fiind tocmai Apelul initiat de Roncea. Ziaristului i s-ar fi propus transferul catre o alta publicatie unde ar fi avut posibilitatea sa isi exprime liber opiniile. De asemenea, lui Victor Roncea i-a fost limitat accesul la adresa de e-mail si la serverul redactiei” – se arata intr-un comunicat al Conventiei Organizatiilor de Media, organizatie care are in compunerea sa 41 de asociatii de jurnalisti.
“La randul sau, S.R. Stanescu ne-a declarat ca nu i-a cerut ziaristului sa demisioneze, ci “sa gaseasca o solutie onorabila pentru a se desparti” si ca i-a oferit sprijin sau pentru a-si continua cariera profesionala, intr-o alta redactie. S.R. Stanescu si-a exprimat nemultumirea fata de activitatea jurnalistului in ultimul an, mentionand existenta unor sanctiuni pentru abateri profesionale si disciplinare”, mai arata comunicatul citat. “COM considera aceasta situatie ca fiind extrem de grava, avand un potential efect de intimidare asupra jurnalistilor care au curajul sa exprime, in afara redactiilor, opinii diferite de orientarea politica a institutiei la care lucreaza. Astfel de practici sunt cele care genereaza auto-cenzura in redactii”.
Versiunea integrala a comunicatelor MediaSind si Conventiei Organizatiilor de Media, alaturi de alte opinii pe marginea dezbaterii, le puteti gasi accesand “Cazul Roncea”.
25 aprilie 2007
“Cazul RONCEA” de la cap la coada
Dezbatere: Pana unde merge libertatea jurnalistilor
IMPORTANT: Arhivarea materialelor se face in ordine cronologica, astfel incat cel mai recent articol este primul.
_______________________________________________________________
Reactie a COM in cazul Roncea-Ziua
COMUNICAT (24.04.2007)
Conventia Organizatiilor de Media (COM) condamna decizia ziarului Ziua de a-i cere jurnalistului Victor Roncea sa paraseasca redactia, dupa ce acesta a redactat si semnat, in calitatea sa de lider al unei organizatii neguvernamentale, un comunicat in sprijinul presedintelui Traian Basescu.
Joi, 19 aprilie, mai multe organizatii civice, printre care si Civic Media, organizatia condusa de Victor Roncea, au transmis un apel in care acuzau “lovitura de stat construita sub forma unei operatiuni informationale complexe, urmareste ca, prin suspendarea Presedintelui Romaniei, parghiile statului roman sa fie preluate de grupuri de interese politico-economice”.
Conform declaratiilor lui Roncea, vineri, 20 aprilie, Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului Ziua, i-a cerut sa paraseasca definitiv redactia ziarului, motivatia fiind tocmai Apelul initiat de Roncea. Ziaristului i s-ar fi propus transferul catre o alta publicatie unde ar fi avut posibilitatea sa isi exprima liber opiniile. De asemenea, lui Victor Roncea i-a fost limitat accesul la adresa de e-mail si la serverul redactiei.
La randul sau, S.R. Stanescu ne-a declarat ca nu i-a cerut ziaristului sa demisioneze, ci “sa gaseasca o solutie onorabila pentru a se desparti” si ca i-a oferit sprijin sau pentru a-si continua cariera profesionala intr-o alta redactie. S.R. Stanescu si-a exprimat nemultumirea fata de activitatea jurnalistului in ultimul an, mentionand existenta unor sanctiuni pentru abateri profesionale si disciplinare.
In editia de azi (24.04.07) a ziarului, S.R. Stanescu semneaza un articol in care precizeaza ca a renuntat la cererea de demisie si ca este dispus sa continue colaborarea cu Roncea.
COM considera aceasta situatie ca fiind extrem de grava, avand un potential efect de intimidare asupra jurnalistilor care au curajul sa exprime, in afara redactiilor, opinii diferite de orientarea politica a institutiei la care lucreaza. Astfel de practici sunt cele care genereaza auto-cenzura in redactii.
Mentionam ca Victor Roncea este jurnalist angajat cu contract de munca, document ce are la baza prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura mass media (CCM). Desfacerea acestui contract nu se poate face decat in conditiile legislatiei in vigoare, cu respectarea prevederilor CCM.
Reamintim ziarului Ziua ca este prima institutie de presa din Romania care a adoptat un contract colectiv de munca la nivel de unitate, in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura mass media (CCM).
Sub nicio forma, legislatia nu permite patronatului demiterea unui salariat/jurnalist doar pentru exprimarea unor opinii diferite de ale managementului.
Pentru conformitate, alaturam un extras din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii mass media (ART. 70):
(1) Jurnalistul, fara a suferi nici un fel de consecinte, are urmatoarele drepturi:
c) jurnalistul are dreptul si privilegiul sa-si exprime liber si in public opiniile personale in legatura cu orice evenimente sau persoane, respectand insa intotdeauna deontologia profesiei de jurnalist.
COM isi exprima speranta ca partile vor identifica o solutie care sa respecte independenta editoriala, libertatea de actiune a individului si legislatia in vigoare.
Componenta COM
1. APPLE
2. ARCA
3. Asociatia AltPHel Ploiesti
4. Asociatia APEL (Asociatia Patronilor si Editorilor Locali)
5. Asociatia Civica de Media eu.ro.21
6. Asociatia Consumatorilor de Media
7. Asociatia de Comunicare Vizuala VIDEOVEST Timisoara
8. Asociatia Editorilor On-line
9. Asociatia Femeilor Jurnaliste din Romania (ARIADNA)
10. Asociatia Fotografilor de Presa din Romania
11. Asociatia Jurnalistilor Profesionisti din Deva
12. Asociatia Jurnalistilor Romani din Canada – Argument 21
13. Asociatia pentru Libertatea de Expresie Ro-Transparency (ALERT), Focsani
14. Asociatia Presei Locale PRESSMAR Maramures
15. Asociatia Presei Minoritatilor Nationale (altele decat cea maghiara)
16. Asociatia Presei Sportive din Romania
17. Asociatia Profesionala a Ziaristilor din Suceava
18. Asociatia Profesionistilor de Presa din Cluj
19. Asociatia Profesionistilor in Imagine din Cluj
20. Asociatia Tinerilor Ziaristi din Romania
21. Association Roumaine des Journalistes et de la Presse de Langue Francaise
22. Cartoonists Rights Network Romania
23. Centrul Regional de Jurnalism Iasi
24. Centrul Roman de Jurnalism de Investigatie
25. Clubul Presei Economice
26. Colegiul Jurnalistilor Gorjeni
27. Colegiul Presei Clujene
28. Fundatia “Forumul Presei Romane de Pretutindeni”
29. Fundatia Radiourilor Independente, Calarasi
30. Fundatia Start Media
31. Grupul de Initiativa a Ziaristilor din Bacau
32. Liga Jurnalistilor din Sibiu
33. Liga Romana de Presa
34. Patronatul Presei din Romania – ROMEDIA
35. Sindicatul Jurnalistilor Profesionisti Maramures
36. Sindicatul Mediavox, Vrancea
37. Sindicatul Ziaristilor si Lucratorilor din Presa Arad
38. Societatea Jurnalistilor din Galati
39. Societatea Ziaristilor Romani
40. Uniunea Jurnalistilor Maghiari din Romania
41. Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
_______________________________________________________________
Uniunea Sindicala MediaSind
Scrisoare catre doi prieteni
Este foarte greu sa mediezi intre doua institutii cu care esti partener, dar mai ales intre doua persoane de care te leaga o veche prietenie. Pe de o parte, U.S. MediaSind, ca si alte organizatii din mass-media, a fost ajutata de catre directorul Sorin Rosca Stanescu si cotidianul “Ziua” in toate actiunile sale, in ciuda embargoului informational la care a fost supusa de catre patronii institutiilor de presa. De asemenea, nu putem uita ca ziarul “Ziua” a fost primul cotidian care nu a mai asteptat termenul legal de 45 de zile pentru a aplica in redactie Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Mass-Media. Pe de alta parte, U.S. MediaSind a participat la toate initiativele Asociatiei Civic Media privind deconspirarea fostilor informatori ai Securitatii, pastrarea icoanelor in scoli etc, iar la randul sau, Civic Media a sprijinit neconditionat toate demersurile U.S. MediaSind pentru apararea drepturilor jurnalistilor. Pentru ca este vorba de doua institutii partenere si de doi prieteni, timp de cateva zile am incercat sa impac partile pentru a gasi o cale de rezolvare a asa-zisului conflict, iar rufele sa nu fie spalate in public.
Nu as fi raspuns oficial invitatiei la dezbaterea lansata de cotidianul “Ziua” si as fi actionat in continuare din umbra pentru impacare daca unii agitatori din presa nu ar fi acuzat U. S. MediaSind de un anumit partizanat politic. Lor le raspund ca Uniunea Sindicala MediaSind, asa cum este consfintit in propriul statut, nu se poate implica in nicio actiune politica, mai ales ca intreaga clasa politica, in frunte cu Presedintele Basescu, a incercat de multe ori sa puna botnita jurnalistilor si sa refuze depolitizarea celor doua institutii publice de radio si televiziune.
In cazul conflictului iscat intre Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea, ca prieten le pot spune ca solutia pentru lamurirea unor probleme principale nu este decat discutia directa, iar ca lider sindical, le spun ca potrivit reglementarilor privind relatia patron-editor-jurnalist politica editoriala este apanajul patronatului, iar in momentul in care aceasta politica poate aduce prejudicii cotidianului “Ziua” sau Asociatiei Civic Media sau jurnalistului, ultima solutie este divortul, dar numai cu respectarea Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Mass-Media. Si eu am fost nevoit sa plec din presa dupa ce am lucrat ani de zile la Evenimentul Zilei, si apoi la National pentru a reusi sa creez un sindicat puternic. Deoarece patronatul imi comunicase sa fac sindicate in fabrici si uzine, nu in presa, am constatat ca ma aflu intr-un conflict de interese ireconciliabil intre sindicat si institutiile de presa in care lucram si am ales sa plec. In cazul Victor Roncea vs Sorin Rosca Stanescu, nefiind vorba de niste pozitii ireconciliabile, ca cele dintre sindicate si patronate, sper ca ambele parti sa urmeze calea dialogului si sa decida asa cum le dicteaza propria constiinta.
Cristi Godinac
Presedinte U.S. MediaSind
_______________________________________________________________
Raman la ZIUA – Dare de seama!
In aprilie 1996, m-am intors din Statele Unite, unde primisem azil in urma mineriadei din 1990 si a distrugerii miscarii studentesti anticomuniste, pentru a contribui la consolidarea democratiei si – recunosc – prin daramarea lui Ion Iliescu din functie. M-am angajat la ZIUA, singurul ziar orientat deschis spre dreapta si unde media de varsta a colegilor mei ziaristi era de 25 de ani. A contat si faptul ca director era Sorin Rosca Stanescu, fostul ziarist rupt in fund si anticomunist care m-a chemat la “Romania libera” in 1990, dupa ce m-a cautat la fosta Unitate a Securitatii de la Magurele unde se aflau tinerii arestati ilegal in zilele de 13-15 iunie 1990. Pe Rosca Stanescu il cunoscusem in timpul Fenomenului Piata Universitatii, cand prezentam pe un ecran improvizat in “Zona libera de neocomunism a Romaniei” casete video privind adevarul din spatele loviturii de stat din 1989. Datorita grupului nostru a aparut pentru prima oara in scris, prin intermediul “Romaniei libere”, transcrierea filmarii in care generalul agent al GRU Nicolae Militaru afirma, in birourile Comitetului Central, alaturi de Silviu Brucan si Ion Iliescu: “Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!”. Dupa mineriada, Sorin Rosca Stanescu a preluat declaratiile noastre relevand crimele regimului Iliescu-KGB din acele zile in serialul “Infernul se numeste Magurele”. De atunci, au trecut 17 ani. Intre timp, “Nasu'” si-a schimbat statutul social din simplu ziarist in antrepenor si nu i se mai pare ciudat ca la Cotroceni este din nou Ion Iliescu, prin reprezentantul sau, Nicolae Vacaroiu. Personal, ca participant la evenimentele din 1989-1990, nu pot sa accept ca omul Moscovei sa ocupe din nou Administratia Prezidentiala si acesta este si motivul pentru care am semnat Apelul pentru sustinerea presedintelui Traian Basescu si a principiilor sale pro-romanesti si pro-atlantice.
Mi se pare regretabil ca zilele din urma au adus atata tensiune in redactia ZIUA. Traian Basescu starneste pasiuni puternice iar pe fond intreaga discutie de acum pleaca de fapt de la pozitionarea fata de Traian Basescu. Am ajuns “Cazul Roncea” numai datorita canonadei din transeele taberelor care se confrunta in jurul “Tintei Basescu”. Ii multumesc insa lui Sorin Rosca Stanescu pentru disponibilitatea la dialog si mana pe care inteleg ca mi-o intinde, pentru a ramane la ZIUA. Accept. Insa nu fara cateva comentarii – drept la replica – pe care sper sa le regasesc gazduite si in ziarul nostru.
In ZIUA de ieri se afla o pagina intreaga dedicata persoanei mele de catre directorul general Sorin Rosca Stanescu. “Nasu'” mi-a facut o surpriza.
Marturisesc ca am aflat cu uimire de publicarea unei replici a acestuia, intitulate “Cazul Roncea”, alaturi de materialul adresat de mine colegilor mei din presa, text in care explicam situatia aparuta la ZIUA. Colegii mei de la MediaSind si din Conventia Organizatiilor de Media au diseminat scrisoarea, reactionand imediat in apararea mea, drept pentru care le multumesc in mod deosebit. Gestul lor arata ca solidaritatea jurnalistica, a vocilor curate, izbandeste. Hotnews.ro a preluat acest text si a gazduit si comentariile pe marginea sa. Am gasit destule despre mine cu aceasta ocazie: de la “bizar, paranoic, fascizant” la “ortodoxist, pro-american si antidemocrat”. Mi-a mai atras atentia o observatie a unuia dintre cititorii fideli ai ziarului ZIUA, care scrie: “Ma uimeste ca Nasu’ ti-a dat drumu la articol. Probabil ca joaca la doua capete “vedeti bha ca la mine-i democratie!”. De altfel asa se vinde ziarul.” Un alt cititor, Ionescu, spune: “1. Cred ca Roncea a vrut sa spuna ca Basescu este in gratiile SUA iar PSD in cele ale Rusiei. 2. Cred ca Roncea ar face o greseala daca si-ar da demisia. Asa cum Mihai Tanasescu, Adrian Severin, Zoe Petre au loc in paginile ziarului ZIUA, cu atat mai mult locul lui Victor Roncea este la ZIUA. Doar nu suntem pe vremea lui Ceausescu.” Un alt cititor al ZIUA, analist european la Institutul de Cercetari in
Domeniul Pacii si Politicii de Securitate din Hamburg, RFG, imi scrie: “Am fost surprins sa citesc in editia online de astazi (ieri – n.m.) a ZIUA despre conflictul dintre tine si ZIUA si nu inteleg punctul de vedere al domnului Stanescu. Nu e ZIUA un ziar independent? Nu ar trebui ca un astfel de ziar sa exprime tot felul de puncte de vedere? Informarea prin prezentarea unor perspective diferite pare sa fie tocmai caracteristica unui ziar independent. Iar daca un jurnalist ca tine initiaza actiuni de
anvergura nationala si isi exprima punctele de vedere, acest lucru nu te fac popular doar pe tine, ci si ziarul ZIUA. Nu e mai atractiv ca cititorii sa afle ca un redactor care scrie la un anumit ziar este activ si cunoscut pe plan national si ca nu lucreaza doar pentru salariu? Din perspectiva unui observator strain, toata aceasta afacere pune intr-o umbra interesanta presa si sistemul media din Romania…”.
Mai neobisnuit mi s-a parut sa ma comenteze pe larg Sorin Rosca Stanescu.
Nu cred ca are rost sa ma apuc si eu la randul meu sa reiau punct cu punct afirmatiile sale la adresa mea. Retin doar ca el considera ca “am intrat intr-un grav conflict cu Razvan Ungureanu”, ca si cum ar fi fost ceva personal, cand de fapt acesta interzisese ziaristii ZIUA la MAE (o mai facuse doar Ion Iliescu in perioada primului sau mandat) si actionase dictatorial, motiv care a dus la sanctionarea Romaniei de catre prestigioasa Reporters Sans Frontieres. Si ca acelasi lucru l-as fi facut si cu seful statului, cand de fapt am aparat drepturilor unor simpli ziaristi atragandu-i atentia presedintelui Basescu ca trebuie sa se razboiasca nu cu micii purtatori de microfoane ci cu sefii lor, mogulii.
Ceea ce observam ca si face, acum.
Directorul ZIUA mai incearca sa justifice eliminarea mea din redactia ziarului pe motiv ca as neglija indatoriri de serviciu, ca as avea derapaje profesionale si ca as acorda prea mult timp unor campanii ale Civic Media. Demersurile la scara nationala cu caracter civic sau politic ar dauna ziarului, se lasa sa se inteleaga, si ar duce chiar la “conflicte de interese”. Dar numai eu stiu cat de mult a contat in ochii unor diplomati straini statutul meu de chirias cu o singura proprietate personala (un Fiat 850) si cauzele bune sustinute pentru curatarea imaginii ZIUA de “ziar de spagari”. Iar ZIUA a fost, de fapt, de la bun inceput, tocmai ziarul “campaniilor”. Asa s-a nascut si consolidat marca ZIUA.
Pentru oricine, in pagina de web a ziarului ZIUA se afla un fel de declaratie de principii, si un istoric al publicatiei. Se afirma aici ca ZIUA nu este o intreprindere oarecare “deoarece in ea se investesc increderea si asteptarile unei intregi comunitati. Aceasta ne obliga la devotament, profesionalism si consecventa.” Adica exact ce promoveaza si Civic Media: jurnalismul implicat in viata cetatii. Se mai vorbeste despre “adeziunea ferma la elaborarea unui cod deontologic pentru presa romaneasca” si se defineste intentia declarata a publicatiei “de a sprijini valorile liberale si aspiratiile democratice”.
Tot in aceeasi sectiune de prezentare a ziarului se gasesc si cateva opinii ale unor cititori ai ziarului din randul politicienilor. Pe langa un Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu, se afla (inca postat) si Traian Basescu. Acesta din urma scrie despre ZIUA urmatoarele: “Ma numar printre cei care citesc zilnic ZIUA cu interes si curiozitate. Stilul ZIUA se potriveste omului modern, dinamic, voluntar, care isi asuma atitudini, care nu se teme de puterea politica a zilei si care vrea sa traiasca si sa inteleaga liber. ZIUA e ziarul oamenilor liberi, de aceea ii incurajez pe redactorii si reporterii acestei publicatii sa nu uite sa scrie liber si sa gandeasca liber indiferent de conjunctura, de presiuni si de conditionari.” Ceea ce si facem.
La vremea cand adresa aceste randuri ziarului ZIUA Traian Basescu era doar primar general al Capitalei iar Sorin Rosca Stanescu se mandrea cu prietenia sa care dura de multi ani de zile, (aproape cincisprezece!).
Intre timp situatia s-a schimbat. Si Romania s-a schimbat. Civic Media semna pe 19 aprilie, alaturi de mai multe organizatii ale societatii civile participante la evenimentele din Piata Universitatii 1989-1990, un Apel in care se arata ca ne aflam in fata unei veritabile lovituri de stat.
Colegul si directorul meu, Sorin Rosca Stanescu, nu este de acord pana intr-acolo incat si-a propus, poate intr-un moment de ratacire, sa ma sanctioneze, desi nu facusem aceasta declaratie in paginile ziarului pe care il conduce. Ma intreb daca la fel o fi reactionat si conducerea celui mai influent cotidian din Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung, cu ziaristul german care face pe 23 aprilie o analiza la fel de necrutatoare a momentului politic de azi. Sub titlul “Puciul Cleptocratilor”, al Hotilor, cotidianul german afirma ca “Suspendarea presedintelui este deja cea de-a doua faza a loviturii de stat cu sange rece, care a inceput in martie” si ca se doreste ca “Basescu sa fie inlaturat pentru ca justitia sa intre sub influenta grupurilor de interese”. “Basescu a fost suspendat pentru realizarile lui si nu pentru slabiciunile sale. De-lungul si latul partidelor politice s-a votat impotriva lui pentru ca dorinta lui pentru un stat de drept nu corespunde cu necesitatea unei protectii a cleptocratiei parlamentare in fata urmaririi penale. De cateva saptamini se pregateste cu sange rece un puci, camuflat in straie parlamentare, care urmareste readucerea justitiei romane sub influenta guvernului si a grupurilor de interese”, scrie, negru pe alb, FAZ. Iar de la Cartierul General al NATO aflam ca “Evolutiile de pe scena politica din Romania au determinat Alianta Nord-Atlantica sa amane anuntarea unei decizii privind locul in care ar urma sa fie organizat Summitul NATO din 2008”. Ceea ce avertiza si Civic Media in Apelul pentru presedinte amintind de interesele geopolitice ale Rusiei in aceasta zona.
Sorin Rosca Stanescu lanseaza o dezbatere care are ca tema intrebarea: “Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?”. Dar ce ar face, oare, directorul nostru, daca ar afla ca pozitia generala a publicatiei, deci a celor care o compun, a redactorilor ei care formeaza familia ZIUA de peste un deceniu, este majoritar pro-Basescu, dupa cum o confirma realitatea din redactie? Redactie pe care el nu o mai simte, auto-izolandu-se la Snagov, intr-o alta lume, care, cel putin noua, scriitorilor la ziar, nu ne apartine, fiind mult prea apropiata de vechea si noua Oligarhie Rosie. Asa ca, daca este vorba de “conflicte de interese”, de data aceasta, chiar directorul general al ziarului s-ar putea afla intr-un asemenea conflict profesional, declansat atat de temerile sale privindu-i statutul libertatii sale si de aversiunea sa personala fata de omul Traian Basescu, fostul sau prieten la toarta.
Iata, colegul si prietenul meu Sorin Rosca Stanescu scria, tot ieri, un editorial, in continuarea “Cazului Roncea” in care este de parere ca “Reintoarcerea eventuala a lui “Basescu 5 minute” la Cotroceni ar aduce acestei tari, fara doar si poate, prejudicii uriase. Si absolut nici un castig.” Textul mai varstnicului meu coleg, se incheie cu opinia ca Basescu “ar putea sfarsi, asa cum a apucat-o, in coma etilica.” Personal, nu mai am de nimic de adaugat.
As vrea, barem pentru o clipa, ca ziaristul anticomunist Sorin Rosca Stanescu cu care m-am imprietenit in 1990 se se uite la Cotroceni – dar nu de pe pontonul sau de la Snagov ci din Piata Universitatii imbibata de sange – si sa recunoasca daca ii place ce vede acum: stafia lui Iliescu-KGB.
Acelasi,
Victor Roncea
_______________________________________________________________
Cazul Roncea
Sorin Rosca Stanescu lanseaza o dezbatere care are ca tema intrebarea: Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?
Am solicitat conducerii editoriale a ziarului ZIUA acordul pentru publicarea apelului lansat ieri de Victor Roncea. Si care nu ne-a fost transmis si noua. Cred ca textul alaturat, caruia o sa-mi permit sa-i adaug si punctul meu de vedere, poate fi startul unei interesante dezbateri. Un reporter trebuie sa ramana doar reporter sau are dreptul de a deveni si initiator al unor demersuri la scara nationala de natura civica ori politica? Daca raspunsul este afirmativ, care este punctul de demarcatie dintre cele doua activitati? Ce se intampla atunci cand se ajunge la un conflict de interese? Cine trebuie sa cedeze primul? Activistul sau ziaristul? Si, pana la urma, dezbaterea este interesanta si sub aspectul raporturilor dintre un membru al redactiei si un director al publicatiei. Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei? Asa ca, in speranta ca vom primi raspunsuri folositoare, declansez aceasta dezbatere, urmand sa publicam pe site si, la nevoie, si in ziarul tiparit diferitele puncte de vedere ce vor fi exprimate.
Ce se intampla cu demisia pe care Roncea nu si-o da?
Marturisesc ca ma simt vinovat si in eventualitatea in care Roncea are dreptate, dar si in eventualitatea in care nu are. In cea de-a doua ipoteza, recunosc ca l-am incurajat ani de zile, mizand pe calitatile lui. De gazetar. Pe evolutia pe care a avut-o, de la un simplu elev protestatar in Piata Universitatii, in 1990, atunci cand, de altfel, l-am si cunoscut, numarandu-ma alaturi de el printre “golani”, pana la statutul pe care il are astazi. El isi enumera o serie de merite, nu pe toate, in scrisoarea pe care, din pacate, nu mi-a trimis-o nici mie, nici ziarului, nici macar simultan cu optiunea pentru alte destinatii. Pot adauga faptul ca, devenind un bun specialist in materie de politica externa, dupa alegerile din 2004, cand inca mai purtam un dialog cu presedintele Traian Basescu, acesta si-a exprimat de cateva ori admiratia fata de Roncea. Acelasi Roncea care l-a enervat atat de mult mai tarziu, incat a parasit in tromba o importanta dezbatere cu jurnalistii. Cam in aceeasi perioada, la inceputul lui 2005, si ministrul de Externe, Razvan Ungureanu, si-a exprimat admiratia fata de Roncea, solicitandu-mi in mod expres acordul pentru a-l angaja in calitate de secretar de stat. I-am declarat ca nu ma pot opune unei asemenea schimbari de statut in cazul lui Roncea desi, din punctul meu de vedere, nu este o promovare sa pleci din presa pentru a ajunge un fel de sub-ministru. Iar pe colegul meu l-am sfatuit, si in calitate de prieten, sa fie foarte atent, daca intentioneaza sa plece in politica. Pentru ca s-ar putea sa fie dezamagit acolo. Mai tarziu, Roncea a intrat intr-un grav conflict cu Razvan Ungureanu, la fel cum s-a intamplat la un moment dat si cu seful statului si am fost silit sa fac mari eforturi pentru ca ziarul sa nu aiba de suferit prejudicii, din aceasta perspectiva. Este adevarat, asa cum mentioneaza si Roncea in scrisoare, ca de nenumarate ori – cazurile au fost mult mai numeroase decat cele exemplificate de el – ziarul a suferit afronturi publice sau nepublice fie din partea unor institutii, fie a unor personalitati ale vietii publice care s-au simtit lezate, pe drept sau pe nedrept, de unele luari de pozitie ale acestuia, fie in calitate de ziarist ZIUA ori de sef al Departamentului Extern, fie in calitate de initiator al organizatiei Civic Media. Cat mi-a stat in puteri, am fost de fiecare data avocatul lui Roncea.
Imaginea ziarului a avut de suferit
Spuneam ca, si daca Roncea a gresit grav, tot eu sunt vinovat. Si iata de ce. Dincolo de pretuirea pe care o am fata de el, fata de curajul lui uneori vecin cu nebunia, nu pot si nu am putut sa fiu de acord cu faptul ca, destul de des in ultimii doi ani, mai ales pe timpul ziarului, care ar fi trebuit utilizat strict pentru munca redactionala, Roncea a dat satisfactie si altor exigente, in special celor legate de Civic Media. Aceasta organizatie a inceput, treptat, sa ii acapareze timpul. Si nu numai. Am avut, din ce in ce mai des, discutii cu Roncea, solicitandu-i sa stabileasca o linie clara de demarcatie intre demersurile sale publicistice din ziar si pozitia Civic Media. De multe ori, nu am reusit si astfel imaginea ziarului ZIUA a avut de suferit, macar prin faptul ca i-a nedumerit pe unii dintre cititori. I-am acoperit lui Roncea, protejandu-l, aceste derapaje de natura profesionala. Totusi, nu intr-atat de mult incat Roncea sa nu fi devenit o nefericita exceptie in redactie. In sensul ca, in ultimul an, a acumulat cele mai multe sanctiuni pe care le-a avut cineva vreodata la acest ziar. In mod normal, contractul sau de munca, sub acest aspect, poate fi desfacut.
Paharul s-a umplut
Eu i-am spus lui Roncea vineri ca paharul s-a umplut, prin apelul, dupa parerea mea cu totul si cu totul aberant, al Civic Media, care ii “demasca” pe toti cei care cred ca Basescu a gresit si trebuia suspendat, acuzandu-i totodata ca fac jocul Moscovei si ca au comportament anti-american. Eu cred – se pare ca si o parte importanta a redactiei ziarului ZIUA – ca Basescu a gresit in mod repetat si grav, dar nu ma simt responsabil de vreun complot anti-american urzit la Kremlin. I-am comunicat lui Roncea ca, in mod normal, ar tebui sa ne despartim. Si l-am rugat sa se gandeasca daca nu cumva e bine sa se consacre o vreme activitatii Civic Media. Cand mi-a raspuns ca, in aceste conditii, nu ar castiga suficient de multi bani, i-am spus ca, eventual, pot interveni la un alt ziar, unde ideile sale s-ar afla intr-un mai mare confort cu ideile celorlalti. A ramas ca se gandeste pana luni. Apoi, pentru a se interesa ce ar trebui sa faca, a dat fuga la juristul ziarului si la Departamentul de Resurse Umane, dupa care, intr-o emisiune radio, a facut public faptul ca, pentru ca l-a sprijinit pe Traian Basescu, isi pierde painea. Iar luni a lansat apelul pe care il publicam, fara sa mi-l transmita si mie ori colegilor de la ziar.
In realitate, nu am fost in stare sa iau nici o decizie. Pentru ca ma simt inca prieten cu Roncea. Si responsabil si pentru greselile lui. Daca nu doreste sa demisioneze, sa ramana. Decizia ii apartine. Daca el vrea sa fie ca Basescu, eu nu voi reactiona ca adversarii sai. In presa nu e loc pentru razboi politic. Dar dezbaterea poate avea loc. (Sorin ROSCA StANESCU – Director General al ziarului ZIUA)
_______________________________________________________________
Colegilor mei din presa: Nu imi dau demisia!
Cererea imperativa de a parasi redactia ziarului ZIUA mi-a fost comunicata personal de catre directorul general Sorin Rosca Stanescu cu specificarea ca este irevocabila. Motivatia acestuia a fost explicita, cu citate invocate din Apelul de sustinere a presedintelui si principiilor sale conceput si semnat in comun de Asociatia Civic Media si alte organizatii care au participat la fenomenul Piata Universitatii, incepand cu 21 decembrie 1989 si sfarsind cu 13 iunie 1990. In principal, Rosca Stanescu era deranjat de prezentarea suspendarii lui Traian Basescu din functie drept o lovitura de stat a oligarhiilor prin care se incearca aservirea Administratiei Prezidentiale intereselor rusesti, intr-un moment in care trupele americane urmau sa inceapa instalarea in noile baze ale Armatei SUA din Romania. Conform analistilor Civic Media, de actuala situatie de instabilitate politica va profita in primul rand Rusia, tinand cont de faptul ca Statele Unite sunt obligate sa-si reconsidere prezenta in Romania in contextul unei Administratii reocupate de PSD, ex-FSN, conduse de Ion Iliescu, suspectat de a fi agent de influenta al fostei URSS.
Strategie de eliminare a sustinatorilor lui Basescu
Sorin Rosca Stanescu a afirmat ca nu poate sa conceapa sa aiba in redactie – “si deci sa plateasca” – pe cineva cu astfel de puncte de vedere in ce priveste criza politica actuala, generata in mare parte, in opinia semnatarilor Apelului, de catre oligarhiile de presa. Explicit, mi s-a solicitat depunerea demisiei in cursul zilei de vineri, 20 aprilie, ca solutie a despartirii “fara scandal” si cu eventualitatea angajarii intr-un alt ziar din cadrul Trustului SOV, unde se joaca sceneta sustinerii lui Traian Basescu, respectiv “Cotidianul”. Ideea de a izola ziaristii aflati in raspar cu planurile din umbra ale mogulilor de presa intr-una sau maximum doua publicatii, de mica anvergura, face parte, de altfel, dintr-o Strategie de eliminare a sustinatorilor lui Traian Basescu din viata publica. Acest Plan mi-a fost devoalat de catre Rosca Stanescu intr-o discutie anterioara, “de lamurire”. Pe langa planul expus atunci – si care se indeplineste astazi punct cu punct – mi s-a comunicat ca daca nu ma voi supune voi fi oricum in imposibilitatea de a mai practica jurnalismul pentru ca pe piata media functioneaza o intelegere secreta a Cartelului oligarhilor de presa. Pentru ca nu dadeam semne de “intelegere” am fost pus la index in redactie, iar articolele mi-au fost cenzurate, cele publicate fiind supervizate inainte personal de catre Rosca Stanescu. Ulterior, cand nu am dat curs invitatiei de a-mi da demisia “de buna voie”, mi s-a comunicat prin intermediari ca avocatii ziarului ma vor obliga sa parasesc ziarul. O prima manevra de impiedicare a activitatii mele profesionale a fost blocarea accesului la serverul redactiei, urmata de cererea unui redactor sef adjunct de a-mi preda tehnica de lucru.
Cereri anterioare de eliminare
Mentionez ca cererea de eliminare a mea din redactie fusese formulata anterior si de catre Marius Oprea, consilier (fara ORNISS) pe probleme de securitate al premierului Calin Popescu Tariceanu, care declarase ca nu va mai da nici o informatie ziarului cat timp eu lucrez acolo. De asemenea, aceeasi solicitare a fost adresata si de catre Constantin Ticu Dumitrescu, membru al CNSAS, cel care a incercat si impiedicarea publicarii dosarului de informator al lui Iustin Marchis in paginile ziarului. Horia Roman Patapievici, director al Institutului Cultural Roman, face, de asemenea, presiuni publice in aceeasi directie in paginile revistei “Idei in Dialog”, publicatie condusa de el si parte a Trustului de presa al lui Sorin Ovidiu Vantu. Alti “magnati culturali” care isi ridica plata pentru serviciile lor de la casieriile lui Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu, cum ar fi Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu, profitori ai tuturor regimurilor si impostori ai disidentei anti-Ceausescu, m-au reclamat celor doi patroni de care este legata viata lui Sorin Rosca Stanescu. Adjunctul lui Patapievici la ICR, Mircea Mihaies, in publicatia “Romania literara”, apartinatoare de ROMPETROL, i-a oferit lui Sorin Rosca Stanescu solutia negru pe alb: eliminarea lui Roncea de la ZIUA. Si campania dusa de Civic Media cu privire la Raportul falsificator al Comisiei Tismaneanu a generat acelasi tip de presiuni, din partea grupului GDS, infiintat de Silviu Brucan prin Mihnea Berindei, recunoscut informator al Securitatii. Nu este de ignorat faptul ca, in ultimul meu material aparut in ZIUA, cu o zi inainte de eliminarea mea, intr-un interviu cu Kiki Skagen Munshi, diplomat american cu stagii la Bucuresti, aceasta afirma ca persoane ca Vladimir Tismaneanu sau Radu Ioanid nu reprezinta in nici o circumstanta vreo pozitie americana in Romania, si ca cei care isi permit sa lase de inteles acest lucru sunt doar niste profitori.
Subliniez ca in toata aceasta perioada tumultoasa am primit telefoane de amenintare. Pentru ca acestea nu au incetat nici in ultimele zile, dar si-au schimbat tonul, voi solicita oficial companiei Vodafone si Serviciului Roman de Informatii sa imi monitorizeze telefonul mobil.
Ca ziarist cu 16 ani vechime, membru al Organizatiei de Media a Sud Estului Europei afiliata la Institutul International de Presa cu sediul la New York si raportor al organizatiei Reporters Sans Frontieres, membru de onoare al “Asociatiei 15 Noiembrie, Brasov-1987” si al Societatii Culturale “Tinutul Herta”, membru fondator al Coalitiilor pentru eliberarea detinutilor politic romani din Transnistria, pentru impiedicarea constructiei canalului Bastroe in Delta Dunarii si pentru salvarea Icoanelor din Scoli, membru fondator al Conventiei Organizatiilor de Media din Romania si cosemnatar al Codului Deontologic, distins cu Premiul Special al Presei la Gala Societatii Civile, 2004, ca fost bursier al Misiunii SUA la NATO, ca premiat al Clubului Roman de Presa drept cel mai bun editorialist al anului 2005, onorat cu premiul “Virgil Tatomir” al Uniunii Juristilor din Romania si medalia de aur pentru promovarea deontologiei jurnalistice, onorat in 2006 cu premiul “Vocea Basarabiei”, onorat in 2007 cu distinctia “Ordinul Ziaristilor” Clasa I de catre Uniunea Ziaristilor Profesionisti si desemnat drept “Jurnalistul anului” de catre Centrul Cultural Israeliano-Roman, autor si coautor al mai multor carti de politica nationala si externa, si nu in ultimul rand initiator al Campaniei “Voci Curate”, astept cu interes sa aflu modalitatea prin care voi fi dat afara de la ZIUA.
Am reprezentat ZIUA timp de 11 ani, de la Biroul Oval la sediile NATO si UE, de la Moscova la Ierusalim, din Kosovo in Orientul Mijlociu. Analizele externe geopolitice la obiect, dezvaluirile din spatele usilor inchise ale fauritorilor de politica externa, politica proromaneasca in ce priveste cauza Basarabiei, Bucovinei, Tinutului Hertei si Insulei Serpilor si a drepturilor romanilor din jurul granitelor actuale, sunt numai cateva particularitati ale ziarului ZIUA, construite de catre echipa Departamentului Externe formata si condusa de mine. De aceea, consider ca marca ZIUA imi apartine, intr-o anumita masura, prin ceea ce o face sa se distinga de orice alta publicatie din Romania.
Sunt perfect constient – probabil in aceeasi masura ca si Sorin Rosca Stanescu -, ca de eliminarea mea de la ZIUA se vor bucura in primul rand vectorii anti-romanismului, indiferent sub ce masca s-ar ascunde, in sanul oligarhiei de presa sau politico-financiare.
Sustin Apelul in Apararea presedintelui
Sustin Apelul in Apararea presedintelui si a principiilor sale in aceeasi masura cum nu imi reneg nici cea mai mica virgula aparuta in articolele mele din ZIUA. Daca nici noi ziaristii nu am critica Puterea atunci cand greseste de ce am mai exista? Colegilor mei din presa care muncesc onest si cu dragoste pentru meserie si adevar le adresez indemnul sa nu se lase intimidati, sa nu dispere si sa inteleaga ca prin unire vom putea inlatura mafia oligarhiei. Vocile curate vor izbandi.
Multumesc celor solidari cu mine in societatea civila, in special E-grupurilor Asociatii de Presa si FreeEx. Va promit ca nu voi ezita sa revin cu amanunte. Cat de curand. Pana atunci, urmez exemplul lui Basescu: nu imi dau demisia.
Victor RONCEA – Jurnalist independent al ZIUA
_______________________________________________________________
Comunistul travestit
Sorin ROSCA STANESCU (25.04.2007)
Intre comunisti si anticomunisti mai exista o categorie. Cred eu, mai perversa decat a comunistilor. Si anume, comunistii travestiti. Basescu este, in acest moment, cel mai notoriu caz.
O noua provocare a colegului meu care a ramas la ZIUA, Victor Roncea, ma provoaca de aceasta data chiar la un editorial. El afirma ca declicul in trecerea sa, cu arme si bagaje, de partea lui Basescu, pe care a executat-o ca jurnalist, dar si ca lider Civic Media, este raportul comunism-anticomunism. Roncea, si probabil ca el sunt multi altii, este deranjat, in mod sincer, ca la Cotroceni, dupa 17 ani de la baricada din Piata Universitatii – interval de timp in care unii jurnalisti peticiti in fund au devenit bogati, eu numarandu-ma printre acestia – au revenit oamenii lui Iliescu. Cu alte cuvinte, comunistii. In aceste conditii, cum sa nu fi de partea lui Basescu? Raspunsul meu este ca tocmai in aceste conditii nu trebuie si nu avem dreptul moral sa fim de partea lui Basescu. Sa nu inchidem ochii in fata urmatorului adevar. Intre comunisti si anticomunisti mai exista o categorie. Cred eu, mai perversa decat a comunistilor. Si anume, comunistii travestiti. Basescu este, in acest moment, cel mai notoriu caz.
Traian Basescu a recunoscut – si asta i-a adus voturi suplimentare in ultima confruntare cu Adrian Nastase, inaintea scrutinului prezidential – ca electoratul roman este confruntat cu o situatie dramatica. Si anume, el trebuia sa aleaga la sfarsitul anului 2004 intre doi comunisti. Intre el si Nastase. Paralizat de indrazneala unei asemenea afirmatii, Nastase a ramas fara replica. Cand, de fapt, el ar fi putut demonstra pe loc ca este, in orice caz, mult mai putin comunist decat Basescu. Nastase, demonizat pentru uriase fraude si pentru institutionalizarea coruptiei la varf, gasit in cele din urma doar de Parchet si nicidecum de vreo instanta vinovat pentru achizitionarea, nu stiu procurorii cum, a catorva geamuri termopane, a detinut inainte de 1989 functii mult mai putin importante decat Basescu. Sa nu ne ascundem dupa deget. Nastase, un absolvent stralucit al Liceului Sf. Sava si un student si mai stralucit al Facultatii de Drept din Bucuresti, a devenit dascal. Si om de stiinta. In stiinta dreptului. Dupa caderea lui Ceausescu, a intrat in politica. Si a ajuns unde a ajuns, coleg de partid fiind cu Ion Iliescu. Si de altfel, in razboi cu acesta. Iar razboiul a fost de substanta. Nu pentru cateva principii, cum e razboiul dintre mine si Roncea. Iar ca premier a fost, pana una-alta, cel mai performant. Rezultatele unei guvernari se vad in cifre. Si cifrele nu mint. Vom vedea daca Tariceanu il va depasi sau nu, atunci cand i se va incheia mandatul. Dar, pana una-alta, demonizatul Nastase a fost premiant. Si, desi eu unul am fost, sunt si voi ramane pana la moarte de dreapta, sunt silit sa recunosc ca si PSD, partid socialist, deci de stanga, a fost mai performant cand a guvernat tara decat partidele si coalitiile anti-stanga.
Sub Ceausescu, Basescu a fost un securist. Si nu unul oarecare. Dupa ce a urmat sub epoleti o scoala, tot sub epoleti a detinut, in virtutea acestei “calitati”, si functia de comandant de nava si pe cea de sef al Agentiei NAVROM la Anvers. Iar dupa, a facut cariera in FSN si in urmasul comunist al acestei organizatii. S-a opus restituirii caselor nationalizate. Cu mana sus in Parlament. Si autostrazilor. S-a opus reformei. A initiat o mascarada de condamnare a comunismului. Si de dosariada politica si penala. Si, prietene Roncea, a fost dusmanul nostru din Piata Universitatii in 1990. Bastoanele pe care le-ai luat in cap sunt si de la Basescu. Nu uita! Nu idealiza acest personaj anti-sistem si nu-i demoniza pe ceilalti in raport cu el. P.S. Daca Roncea se simte in stare sa demonstreze ca Basescu este anticomunist autentic, ii ofer spatiu egal cu al meu in pagina de garda a Ziarului ZIUA. La fel, in situatia in care poate demonstra ca un jurnalist peticit in fund este superior unuia nepeticit.
_______________________________________________________________
Democratia scandalului
Gabriel ANDREESCU (26.04.2007)
Editia de marti a cotidianului Ziua a anuntat ca Sorin Rosca Stanescu lanseaza o dezbatere pe tema “cat de departe merge libertatea jurnalistului”? Motivul era, desigur, tensiunea aparuta intre directorul general si Victor Roncea.
“Tema Roncea” nu ar merita, dupa opinia mea, sa stricam cerneala. Numai ca cele spuse sau amintite cu aceasta ocazie sunt absolut simptomatice pentru felul in care se impart responsabilitatile in Romania. Informatiile invocate in urma neintelegerii “de familie” explica, in sfarsit, incredibilele pretentii de autoritate ale lui Roncea in domenii in care nu are dotare, cu atat mai putin o cunoastere. Caci altfel te intrebi: cum un om care nu stie sa distinga intre autonomie si autodeterminare si care confunda secesiunea cu separarea a ajuns sa dea instructiuni, din coltul lui de ziar, cu privire la politica externa a tarii? Cum cineva care nu poate sa interpreteze un instrument international si nici sa explice rolul doctrinei si jurisprudentei in raport cu norma conduce campanii privind continutul unor drepturi si libertati? Acum, e de inteles. Daca la inceputul lui 2005 “ministrul de Externe, Razvan Ungureanu, si-a exprimat admiratia fata de Roncea”, solicitand lui Rosca Stanescu “in mod expres acordul pentru a-l angaja in calitate de secretar de stat”, ce putea sa-si inchipuie ziaristul despre sine insusi? Iar daca directorul publicatiei i-a transmis si aprecierea presedintelui Basescu, nu era oare logic ca admiratului sa i se fi ridicat la cer stima de sine? De Traian Basescu, a carui intelegere este incomparabil mai modesta decat politica internationala pe care a dus-o Institutia Prezidentiala, nu ma mir. Dar Ungureanu? Nu-mi pot explica gestul acestuia decat ca o extravaganta plecaciune de tip captatio benevolentiae. Iata insa la ce consecinte duce dorinta de a te pune bine cu presa!
Mai nou, Roncea nu se burzuluieste doar la doctoranzi, cercetatori si profesori. Da lectii unor oameni de cultura si unor scriitori. Si iar te intrebi: nu i-a spus nimeni ca agresivitatea purulenta a articolelor sale nu exprima forta stilistica? Ca scrie incoerent si confuz, uneori delirant? Ca nu deosebeste spiritul de dogma? I s-ar fi dat astfel sansa sa priveasca mai lucid spre sine insusi. Dar nu! Clubul Roman de Presa l-a premiat in 2005. Apoi, de necrezut, a primit, el, mistificatorul, medalia de aur pentru promovarea deontologiei jurnalistice. Iata de ce, vina pentru tulburarile produse de ziarist in presa nu cade doar pe umerii lui Roncea. Ci si pe ai celor care l-au stimulat punandu-i coronite.
O astfel de impartire “democratica” a responsabilitatilor o regasim peste tot. Oare doar liderii PNL si PD sa fie de vina pentru ruperea halucinanta a Aliantei D.A.? Ar fi avut loc aceasta evolutie fara obsesia sistematica a mijloacelor de presa de a se ocupa de biletele roz sau albastre fara miza? Nu au pus ei benzina peste jar cat s-a putut? Ziaristii care se lamenteaza pe marginea actualei dezordini politice sunt la fel de implicati in criza pe cat sunt fruntasii partidelor pe care ii condamna. Oare starea invatamantului se datoreaza doar ministrilor Educatiei? Nu cade responsabilitatea si pe umerii atator cadre didactice insensibile si corupte? Ce vom afla punand aceleasi intrebari cu privire la starea sistemului de sanatate!? Pot continua exemplele. Ele ne spun, ca si “cazul Roncea”, ca la atmosfera irespirabila in care traim contribuie mult mai multi decat cei aratati cu degetul.
_______________________________________________________________
Basescu, ultimul comunist al tarii
Victor RONCEA (27.04.2007)
Basescu i-a suparat pe rusi si rusofili: vorbind de independenta energetica a Romaniei, de reintregirea tarii cu Basarabia in cadrul UE si creand premisele bazelor SUA
Raspund provocarii directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si strig din capul locului: am trait s-o vad si pe asta! In editorialul sau de miercuri, Sorin Rosca Stanescu, care se declara de dreapta pana la moarte, este pe post de apologet a lui Adrian Nastase, fostul pupil al lui Ion Iliescu. Rosca Stanescu pretinde sa ii demonstrez ca Traian Basescu este “anticomunist autentic” si il prezinta, prin contrapondere, pe Adrian Nastase, drept un tip “stralucit”, “om de stiinta”, “cel mai performant premier”, un “premiant”, “care s-a razboit cu Ion Iliescu”. Dintr-una in alta, Rosca afirma ca si Basescu a fost dusmanul nostru in Piata Universitatii, in 1990. Aceasta ca replica la ce scriam eu, ca Ion Iliescu, poreclit pe vremuri de Rosca “Iliescu-KGB”, a ajuns din nou, astazi, la Cotroceni, ocupand locul presedintelui ales.
Clientul Adrian Nastase, care ar fi putut sa fie presedinte acum (imaginati-va!), este pentru Rosca Stanescu “mult mai putin comunist” decat Traian Basescu. Chiar asa sa fie? In timp ce Basescu era capitan de Marina, Nastase era presedintele UASCR din Facultatea de Drept, tot atunci cand Iliescu era prim-secretar al CC al UTC. Dupa studii, Nastase a fost “repartizat” la Presedintia Consiliului de Ministri. Se invartea deja in cercul familiilor “bune”, de nomenclaturisti. Incearca un cuplaj cu fata lui Grigore Preoteasa, fost ilegalist comunist si ministru de Externe, flirteaza cu Zoe Ceausescu, apoi se cantoneaza langa Angelo Miculescu, ministrul Agriculturii, cu a carui fata se casatoreste intr-un final. In 1988 era vice-presedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) si membru al “grupului de la Trocadero” care a condus Romania dupa 1989. Activitatile sale se desfasurau in cadrul Academiei PCR Stefan Gheorghiu, ca lector al CC al PCR, in Consiliul Juridic al MAE. In primele zile dupa 1989 devine brusc consilierul personal al lui Iliescu, care azi marturiseste la Parchet ca povestea cu steagurile legionare din iunie 1990 i-a fost livrata de… Adrian Nastase, steaua cu multe case a FSN-PSD.
Profilul lui Nastase, pe care, sa fim intelesi, il respect ca profesionist, indiferent de tabara in care se situeaza, este limpede: are o cariera tipica “cadrelor”. Nastase mai este adeptul “parteneriatul strategic” cu Rusia, iar in perioada guvernarii sale a permis rusilor sa controleze, aproape pe nimic, o parte importanta din resursele strategice ale Romaniei. Oligarhii la care m-am referit atat ca ziarist cat si in apelurile Civic Media sunt in afaceri stranse cu alti plutocrati de limba rusa: tagma jefuitorilor. Toti acesti cleptocrati, pradatori ai economiei romanesti, ar putea fi inculpati pentru vanzare si tradare de tara. Catalin Avramescu, colegul de breasla aruncat de la “Cotidianul”, spunea ca “nu e acceptabil ca Romania sa fie condusa de cozile de topor ale Moscovei”. Avea deplina dreptate. Si de aceea a si fost “epurat”.
Daca Basescu a fost un comunist, ca toti ceilalti – 90% din clasa politica actuala -, spre deosebire de restul fostilor comunisti, el a subminat si a aruncat in aer propriul sistem din care a facut parte. Fara a fi un “fanatic” al lui Basescu, vad ca ce a promis a si facut in mare masura: de la batalia cu oligarhii rosii la urgentarea finalizarii anchetelor privind evenimentele din decembrie 1989 si a mineriadelor, de la desecretizarea arhivelor Securitatii la condamnarea comunismului. Cu Raportul Tismaneanu a gresit-o, ce-i drept, dar se spera ca va repara cumva eroarea – culpabilizarea intregului popor roman – dupa cum au semnalat deja istorici de prestigiu, academicieni, Biserica Ortodoxa dar si cea Catolica.
Dar Basescu i-a suparat pe rusi si rusofili: vorbind de independenta energetica a Romaniei, de reintregirea tarii cu Basarabia in cadrul UE si, mai ales, prin crearea premiselor mizei fantastice a amplasarii bazelor SUA in Romania.
Pentru toate aceste motive eu, cel care am incasat-o de la minerii adusi de Iliescu la Bucuresti, (apropo – nu Basescu era ministru al Transporturilor, ci un anume Corneliu Burada), ii acord credit presedintelui ales pentru aportul sau la nimicirea fundamentelor comuniste din Romania.
_______________________________________________________________
(Ras)Timpul diversiunilor
de Tom Gallagher (Vineri, 27 Aprilie 2007, ROMANIA LIBERA)
In toiul crizei politice, Mircea Geoana a intentionat sa ia calea Londrei si Washingtonului pentru a deschide noi fronturi in lupta dusa pentru recucerirea pozitiei cuvenite PSD in cadrul citadelei puterii. A sosit timpul pentru resuscitarea principalelor organizatii infiintate de Adrian Nastase cu scopul distinct de a face lobby obiectivelor pesediste. In 2001, fostul premier proclama necesitatea unor sume considerabile – venite, desigur, de la bugetul de stat – alocate acestei veritabile munci patriotice. Cu ocazia vizitelor intreprinse pe meleaguri anglo-saxone, atat Nastase, cat si Iliescu au tinut deseori discursuri in fata unor astfel de foruri economice. Urmau, apoi, inevitabilele fotografii infatisandu-i alaturi de o serie de demnitari – uneori rasplatiti cum se cuvine pentru sponsorizare. Iar acasa, TVR1 relua la nesfarsit imaginile de rigoare, creand spectatorului naucit impresia ca, in pofida trecutului lor comunist, Iliescu si Nastase au reusit, cum-necum, sa castige increderea liderilor occidentali.
Din cauza stilului sau insistent si bagaret, Geoana nu prea se bucura de simpatii in cercurile UE. Fostul sef al diplomatiei romane nu a invatat inca elementara lectie a publicitatii autopromotionale – relativ eficienta in SUA, dar nicidecum in cercurile oficialilor europeni. Ca atare, frontul UE ii revine lui Adrian Severin, care va insista vehement asupra samavolniciei lui Basescu si a caracterului neofascist al unor personalitati civice, hotarate a-l incita pe seful statului la noi si noi incalcari ale cutumelor politice.
Atacurile vor creste, de-acum, in numar si intensitate, pornindu-se de la ideea ca macar unele din evenimentele survenite in cadrul campaniei pentru referendum vor veni, inopinat, in intampinarea acuzelor, conferindu-le o minima credibilitate. Precum s-a putut vedea, exista marele risc al compromiterii intregii campanii dedicate sustinerii presedintelui suspendat prin intermediul unor gesturi de agresiune comise asupra reprezentantilor taberei adverse. Prezenta lui Cozmin Gusa in Piata Universitatii in data de 19 aprilie s-a dorit o repetitie generala a scenariului existent, bazat pe indignarea celor multi si a gesturilor de provocare venite din partea celor mai putini. Pot lesne contribui, la randul meu, cu un sir de scenarii croite pe acelasi tipar – de exemplu, Iliescu si Geoana imbranciti la Timisoara de o multime furibunda care urla “Basescu e campionul nostru!” sau un alt slogan similar de inteligent.
Sa nu-si inchipuie careva ca in actualul haos al interimatului zecile de partide-fantoma vor ramane inactive. Bazarul politic abunda in membri usor de mobilizat pentru tot soiul de tranzactii sordide. In aceste zile, naivitatea se plateste, iar PRM, bunaoara, nu se va sfii sa-si infiltreze militantii in randurile asociatiilor si ale meeting-urilor pro Basescu pentru a provoca scene delirante.
La putine ore dupa suspendarea presedintelui, primeam un comunicat de presa al Civic Media – asociatie care pe parcursul lunilor de criza s-a distins prin atacuri permanente la adresa adeptilor lui Basescu, fie acestia din viata politica, fie din randurile civice. In comunicat, Victor Roncea proclama pozitionarea Civic Media in fruntea unui intreg consortiu de ONG-uri (complet necunoscute subsemnatului) dedicate sustinerii lui Basescu, autorul subliniind eforturile presedintelui in vederea stavilirii influentei Moscovei in proximitatea Romaniei. Dar Victor Roncea a fost si ramane principala forta din cadrul propagandei negre facute vreme indelungata cu scopul distinct al terfelirii fortelor civice venite in ajutorul lui Basescu, dupa ce intentiile presedintelui referitoare la formarea unei clase politice mai curate devenisera limpezi. Care va sa zica patronul “Ziua”, autorul unor editoriale ce demascau “intelectualii oculti” sustinatori ai monstrului de la Cotroceni, a anuntat ca-l va concedia pe Roncea, impacandu-se ulterior brusc si convenabil. Sa nu fie cu suparare, dar dupa nenumaratele diversiuni ale anilor ’90, cu fesenisti instruiti sa infiinteze partide pentru a distruge orice alternativa politica viabila si credibila in ochii cetatenilor, doar suflete extrem de naive sau caritabile mai pot crede acum in bunele intentii ale lui Roncea. Lobby-ul sau facut pe plaiuri mioritice va semana leit cu cel al lui Geoana din strainatate: controlul politic trebuie sa ramana in mainile unor grupuri, nicidecum sa ajunga in cele ale cetatenilor. Nesfanta alianta dintre unele trusturi media si fortele politice nedemocratice poate face prapad daca intreaga campanie a presedintelui suspendat nu se va caracteriza printr-o disciplina si un profesionalism exemplare.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
“Ma autosuspend temporar” (Sambata, 28 aprilie, 2007, ZIUA)
Comentatorul Tom Gallagher nu se lasa si imi consacra un nou articol in paginile “Romaniei libere”, din seria jurnalism a la Tom si Jerry: “(Ras)Timpul diversiunilor”. Directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, a decis sa il gazduiasca in polemica deschisa pe site-ul ziarului. Fabulatiile lui Gallagher ma fac sa ma intreb daca nu cumva a fost o “diversiune” si plecarea lui de la ZIUA pentru a se putea produce la “Romania libera” pe bani mai buni. Dar ce ma dezamageste cel mai mult la cunoscutul analist pe care il consideram pana nu demult impartial este faptul ca el considera drept “necunoscute” organizatiile care s-au alaturat demersului Civic Media in apararea presedintelui.
Aceasta dovedeste ca are, totusi, lacune grave in ce priveste istoria post-decembrista a Romaniei.
Pentru edificarea sa: sunt organizatiile care au fondat primul Parlament democratic al noii Romanii, in Agora tarii din Piata Universitatii. De la Asociatia 21 Decembrie la Liga Studentilor. Practic nucleul societatii civile romanesti reale, nu a celei inventate de George Soros si reteaua lui anti-americana si anti-romaneasca. Folosind metodele propagandei comuniste, Gallagher sustine din nou, ca si alti necititori ai mei, ca l-am atacat pe Basescu demascand de fapt intelectualii rosii care s-au agatat de el, pentru profitul propriu, la fel cum au facut si cu ceilalti doi presedinti ai Romaniei, Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Ca si cum Traian Basescu nici n-ar avea identitatea sa proprie.
Nici domnul Mircea Mihaies, pretins sustinator al presedintelui Traian Basescu din fotoliul sau caldut de adjunct la Institutul Cultural Roman, nu se dezice si imi dedica un nou material murdar in “Romania literara”. Ca si meteorologul Gabriel Andreescu, care revine “democratic” asupra persoanei mele in paginile ZIUA. Nu o data m-am intrebat ce cauta un obsesiv adulator al marxism-leninismului cu al sau “religia e opiul popoarelor” intr-un ziar autodefinit de dreapta. Cazul Andreescu este insa patologic. Ambii ideologi de serviciu ai unui sistem in declin considera ca sunt un nimeni, desi este evident ca le consum enorm de multa energie, cerneala cat mai neagra si spatiu editorial care, toate, costa bani. Dar sunt si bine remunerate, de cine trebuie. Pe Andreescu l-am devoalat ca autor al unui plan de moldovenizare (rusificare) a Basarabiei – impreuna cu Renate Weber si Valentin Stan – imbratisat si aplicat de rusii si rusofilii de la Chisinau si Bucuresti. Dar, desigur, ce ne desparte irevocabil este faptul ca eu apar icoanele, crucea si Catedrala iar ei, dimpotriva, fiind animati de sentimentul opus iubirii crestine: ura. Eu ma voi ruga totusi pentru ei si declar public ca nu le voi mai raspunde cu nici un rand. Inchid aceasta polemica, pe perioada ramasa pana la Referendum.
Manipulati si manipulatori
De partea celor mai putin informati, jurnalista Roxana Iordache crede cu prea multa fermitate ca Rusia si batalia geostrategica care se duce in aceasta zona nu are cu nimic de a face cu situatia din Romania de azi. Doamna Roxana Iordache, care, ca si contestatara vehementa a lui Traian Basescu este foarte aproape in mesaj de dorintele fierbinti ale lui Mihaies, Andreescu & Co, ma roaga, tot in ZIUA, sa ma auto-suspend daca nu sunt de acord cu Sorin Rosca Stanescu.
Sunt injurat, asadar, si de manipulati si de manipulatori. Aceasta imi confirma ca sunt pe drumul cel bun. Iata de ce, desi Sorin Rosca Stanescu nu a reusit sa ma suspende, o voi face eu. Ma retrag de la ZIUA. Sa vedem dupa ce vom vota NU distrugerii Romaniei, la Referendumul din 19 mai, cum va continua confruntarea.
Ii multumesc lui Sorin Rosca Stanescu pentru ca m-a invatat jurnalismul (pe care azi il contesta) si pentru ca a facut posibila publicarea in ZIUA a unor adevaruri ocultate de majoritatea mass-media din Romania. Vom vedea daca viitorul ne va mai aduce vreodata pe acelasi drum. Misiunea mea va ramane aceeasi ca si pana acum: apararea Romaniei cu arma cuvantului liber.
Si, pentru ca, in acelasi timp, nu imi reneg nici un cuvant publicat de mine in ZIUA, voi da satisfactie celor care sustin ca l-am atacat pe presedinte intr-o “propaganda neagra” si voi publica toate editorialele mele din ZIUA de la alegerea presedintelui Traian Basescu si pana azi. Titlul l-am gasit datorita lor, agentilor dezinformarii din aceasta tara si de la Rasarit: “Conjuratia contra Romaniei”. S-ar putea ca necititorii critici viscerali ai mei sa aiba un soc. Eu spun doar atat: cititorii sa ma judece!
Ne vedem in campania pentru Romania.
Al dumneavoastra,
Victor RONCEA
_______________________________________________________________
Regulile jocului (Sambata, 28 aprilie, 2007, ZIUA)
Pe Victor Roncea il cunosc si eu tot de pe vremea Pietei Universitatii. Eram o tanara jurnalista, iar el, un si mai tanar protestatar anticomunist, care facea dese vizite la sediul redactiei “Romania libera” si era foarte simpatic ca tatic adolescent. Acel pui de om trebuie sa aiba acum aproximativ varsta pe care o avea Victor pe vremea aceea. Am facut toate aceste precizari, evident, nu pentru noi, care le cunoastem, ci pentru cititori, care au dreptul sa le afle in acest context. Pe vremea aceea, presa scrisa era o veritabila putere, avand tiraje de milioane: precizez ca, de exemplu, Sorin Rosca Stanescu – poate si subsemnata – aveau un rating cotidian urias, la care jurnalistii presei scrise de azi nici nu mai pot visa, pentru simplul fapt ca televiziunile au devenit de multa vreme vedetele mass-media.
Dupa 17 ani de la fenomenul Piata Universitatii, fiecare isi poate permite orice. Atunci, insa, baietii cu bastoanele aveau grija de conditia noastra fizica. In mod sigur, Victor Roncea isi aminteste cum ne alergau. Acum am vazut ca e viceversa! Daca eu as fi mers in Piata Universitatii in anul de gratie 2007, ziua in care Parlamentul si-a permis sa-l suspende (cu numarul rau tre-doi-doi) pe mult-stimatul si iubitul presedinte Traian Basescu, si as fi incercat pur si simplu sa le comunic oamenilor punctul de vedere ca gresesc fundamental lasandu-se inselati, m-ar fi corectat original, cu mult inainte de a apuca sa incerc sa le aduc primul argument. Ar fi ciudat ca asa ceva sa i se para OK cuiva ca Victor Roncea, care a fost dus la Magurele de secu-mineri in 14 iunie 1990. Si totusi.
Problema dezbaterii nu o constituie insa optiunea cuiva. Fiecare e liber sa opteze pentru ce vrea, cu conditia ca optiunea sa nu fie antidemocratica, deci daunatoare celor care au alta optiune. Cand esti persoana publica, responsabilitatea pentru propria optiune devine uriasa. Atunci cand jurnalistul formator de opinie propaga propria optiune, el isi asuma direct aceasta responsabilitate. In urma cu aproximativ un an, i-am trimis amicului Sorin Rosca Stanescu un text polemic in raport cu orientarea ziarului ZIUA in materie de politica externa. Mai precis, eu aparam Administratia Bush, justificand centrele de detentie gen Guantanamo, blamate de departamentul de specialitate condus de Victor Roncea. Directorul ziarului, Sorin Rosca Stanescu, nu a publicat textul in cauza. Stiam ca opinia mea intra in contradictie cu orientarea publicatiei, asa ca am inteles ratiunea nepublicarii. Constat insa acum ca Victor Roncea se considera persecutat pentru ca ar fi “pro-american”, dupa ce a criticat politica americana. In schimb, cei care-l contesta pe presedintele suspendat Traian Basescu sunt considerati vanzatori de tara catre Rusia. Implicit dusmani ai poporului. Nu inteleg cum o constiinta ca Victor Roncea poate valida asa ceva. Pentru ca valideaza implicit toate aberatiile totalitare ale regimului Basescu. Din fericire, un regim esuat, care n-a apucat sa se concretizeze si nici nu va apuca, pentru ca daca Suspendatul se intoarce dupa absenta populara de la referendum, se va intoarce cu coada-ntre picioare. As vrea sincer sa stiu ce l-a putut determina pe Victor Roncea sa sara in barca comandantului de la Anvers. Nu stiu cate pozitii publice impotriva Moscovei abuzive a luat Victor Roncea comparativ cu mine. Poate ca mai multe, poate ca mult mai putine, oricum, nu e admisibil sa promoveze aberatia monumentala ca demiterea lui Basescu ar fi dictata de la Moscova. Nici nu si-ar putea dori Moscova un presedinte mai conflictual. Nici daca l-ar fi trimis acolo insusi KGB-ul, nu le-ar servi mai bine.
Si fiindca veni vorba de presedintele conflictual, el a fost in stare sa dezbine fundamental oamenii (si asa nu prea multi) cu continuitate democratica din 1990 incoace. Si sa uneasca in acelasi timp, conjunctural, tabere traditional adverse, pentru a proclama fals formarea unei “monstruoase coalitii”. O analiza a acestui tertip, cu alta ocazie.
Revin la tema. Anume, “cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?”. Abia cu ocazia precizarii facute de SRS in numarul din 24 aprilie am aflat ca pozitia ziarului ZIUA nu coincide cu aceea a Asociatiei “Civic Media”. Din interventiile publice ale lui Victor Roncea, ma refer la cele televizate, a reiesit implicit ca asociatia e emanatia ziarului. M-am mirat, dar am zis ca asta e situatia. Cred ca Sorin Rosca Stanescu ar fi trebuit din start sa-i puna in vedere lui Victor Roncea sa faca delimitarea, iar Victor Roncea n-ar fi trebuit sa profite de pozitia lui la ziar pentru a promova asociatia. O asociatie care si-a facut publicitate pe spatele ziarului, riscand sa-i scada ratingul. Nu e fair-play.
Personal, date fiind orientarea mea de dreapta si faptul ca il cunosc pe Sorin Rosca Stanescu din vremurile “presei romantice 1990”, as fi citit acest ziar (in conditiile in care am renuntat de mult sa mai citesc vreun ziar), minus paginile de externe, si chiar as fi colaborat la el, daca nu ar fi fost anumite pozitii, printre care aceea denigratoare la adresa parintelui Iustin Marchis. De ce, Victore? Nici chiar ceea ce ai suferit la Magurele nu-ti dadea acest drept. Cum nu-ti dadea dreptul sa-l persiflezi pe Marius Oprea, care a suferit de pe urma Securitatii regimului comunist din ultimii ani ai regimului Ceausescu incomparabil mai mult decat regretabilul si condamnabilul tau supliciu de la mineriada din iunie 1990. Poate tocmai pentru ca e unul dintre foarte putinii protestatari din acea perioada a lasitatii generale nu i s-a dat certificat ORNISS, fapt impotriva caruia ar fi trebuit sa protestezi. El are tot dreptul sa se pronunte impotriva sistemului comunisto-securist, care a continuat sa-l persecute si dupa 1990, mergand cu ticalosia meschina pana acolo incat sa-i ucida pisicuta ca avertisment ca, daca nu se potoleste sa ceara devoalarea ofiterilor acoperiti care au facut politie politica, data viitoare vor urma cei dragi cu doua picioare. Astea-s problemele care trebuie lamurite referitor la sistemul ticalos, cine sunt cei care au facut asa ceva inainte si dupa 1990, si altele asemenea, nu falsele teme si probleme pe cat de abstracte, pe atat de diversioniste precum cele lansate de Traian Basescu. Care a fost motivul convertirii tale subite? Si de ce vehiculezi expresia “mafia oligarhiei” ca pe o axioma, la fel de iresponsabil precum procedeaza si Suspendatul?
Regret ca cel de mai sus, care s-a coborat atat de jos, a ajuns sa dezbine oameni pe care ii unesc lucruri incomparabil mai semnificative decat cele care ii separa din cauza unui presedinte vremelnic si ahtiat dupa putere. Chiar daca nu am fost de acord cu unele opinii si atitudini ale lui Victor Roncea, personal, n-am incetat sa-l simpatizez, de dragul taticului adolescent, anticomunist, entuziast si curat care era. Nu vreau sa spun ca lui Sorin Rosca Stanescu ii datoreaza notorietatea. Stie si el. Mi se pare jenanta acuzatia populista referitoare la izolarea lui Sorin de ziar, “pe pontonul de la Snagov”. Suna tare a lupta de clasa resuscitata de Suspendat. Acuma, ce-ai vrea tu, Victore? Sa-l dati jos, sa-i confiscati averea – de baiat destept, da, nu prost cum ar vrea Suspendatul sa fie toti cei de dreapta, – sa-l trimiteti la munca de jos? Sa scrieti ce va taie capul pe banii patronatului? Nu ti se pare absurd? Daca nu-ti convine linia ziarului, cauta altul si daca nu gasesti, fa-ti tu unul, impreuna cu asociatiile care te sustin. Totusi, eu cred ca solutia de compromis acceptabil ar fi sa te autosuspenzi si tu din activitatea publicistica referitoare la Suspendatul. Iti ramane un departament intreg, cel de politica externa, in care ai ocazia sa-ti demonstrezi americanismul.
Fiindca veni vorba: in America, publicatiile sunt clar definite, se autodefinesc singure in functie de afinitati si apartenenta voluntara la grupuri de interese, fie doctrinare, fie financiare, fie, de regula, ambele. Acolo publicatiile anunta fiecare pe cine sustin in campanie. Din acel moment, jurnalistii respecta linia sau isi iau concediu. Nu stiu de ce nu vrem si noi in Romania sa urmam acest exemplu. Ca filo-americani ce suntem. (Roxana IORDACHE)
_______________________________________________________________
Cazul Roncea, confuzii si inconsecventa
Miruna MUNTEANU (04.05.2007)
In cazul Roncea, Sorin Rosca Stanescu este cel care a gresit. Este absurd sa penalizezi un jurnalist pentru actiuni civice care nu angajeaza redactia. In timpul sau liber si in nume propriu, Victor Roncea are dreptul sa militeze pentru orice cauza in care crede. Si ar mai trebui sa-si poata expune convingerile in editorialul sau saptamanal, chiar daca acestea contravin “liniei” ziarului.
ZIUA a incurajat de la bun inceput diversitatea opiniilor. S-a intamplat de multe ori ca aceeasi pagina sa gazduiasca, alaturat, comentarii complet antagonice. Polemicile au facut intotdeauna farmecul acestui ziar. Nu vreau sa cred ca, de acum incolo, pe anumite subiecte ar putea sa existe o singura abordare permisa. Asa ceva nici nu ar fi, de altfel, posibil cu actuala pleiada de comentatori “externi”, atat de diferiti ca orientari politice (de multe ori declarate).
Libertatile exceptionale ale editorialistilor ar trebui sa se limiteze, insa, strict la pagina de “Opinii” – acolo unde subiectivitatea este deschis asumata. Partis-pris-urile, idiosincrasiile si cruciadele personale nu au ce cauta in restul ziarului. Un politician poate sa publice editoriale, dar nu poate deveni gazetar. Ar fi incorect ca un membru PNL sa scrie reportaje de la mitingurile pro-Basescu, sau ca un PD-ist sa fie, acum, corespondent la Guvern. Iata de ce am crezut in intelepciunea vechii reguli de la ZIUA: nici unui jurnalist nu ii este permis sa fie membru de partid.
Sa-i fi afectat simpatia fata de presedinte obiectivitatea lui Roncea in calitatea sa de coordonator al paginilor de politica externa? Daca s-a intamplat asa, Sorin Rosca Stanescu are tot dreptul sa se supere si sa reactioneze. Dar, mai intai, ar trebui sa someze redactia sa renunte la formula “Basescu 5 minute” in articolele care se declara informative. Nu-si are locul acolo, asa cum nici “Nastase 4 case” nu ar fi o sintagma potrivita pentru o relatare neutra de la Parchet sau Parlament. Sa fim consecventi.
Inconsecventa submineaza grav credibilitatea. Din pacate, traim intr-o tara in care opiniile se schimba dupa cum bate vantul. Criteriile se modifica in functie de interese. Pana de curand, Victor Roncea era un fel de Anticrist pentru cercurile intelectuale militant pro-Basescu. Fusese etichetat drept “legionar”, “paranoic”, “xenofob delirant”, “mercenar” etc. Saptamani la rand am citit aproape zilnic apeluri disperate catre cei “cativa intelectuali onorabili” care – spre exasperarea “elitelor” ultragiate – continuau sa scrie la ZIUA. In vecinatatea toxica si dezonoranta a lui Roncea, cel dependent de “voluptatea ticalosiei”. Apoi, brusc, hulitorul lui Liiceanu si-a declarat sustinerea fata de presedinte. Si, deodata, totul s-a schimbat! Au fost iertate excesele de limbaj care, pana mai ieri, ii cutremurau de scarba pe liderii societatii civile. Au fost uitate crimele de lezmajestate la adresa varfurilor intelectualitatii. Din lefegiu odios al oligarhilor de presa, Victor Roncea s-a transformat peste noapte in jurnalist responsabil, debordand de spirit civic. Un profesionist, persecutat politic. “Roncea nu e concediabil” – afirma Traian Ungureanu, editorialistul favorit al Cotrocenilor, care admite, totusi, ca, uneori, textele confratelui sau i s-au parut “deplasate”. Interesant este ca, in urma cu numai doua luni, concedierea lui Roncea o cereau exact aceleasi voci care, astazi, protesteaza impotriva demiterii sale. Elitele pro-prezidentiale se dau in vant dupa libertatea de opinie. Cu conditia ca opinia “libera” sa coincida cu a lor. Presa ar trebui sa aiba repere mai solide.
24 aprilie 2007
Journalist Victor Roncea as case for debate
Sorin Rosca Stanaescu is opening debate on the following question: How far does a journalist’s freedom to say what he thinks go, no matter the general view of the publication the journalist works for?
I asked the ZIUA editorial board to agree to publish the appeal Victor Roncea wrote yesterday, but didn’t send it to us. I think this text together with my reply can be the start of an interesting debate. Is a reporter to stay a reporter or has he got the right to become also an initiator of national actions of civic or political nature? If the answer is positive, then what is the line separating the two activities? What happens when a conflict of interests is reached? Who is to surrender first? The activist or the journalist? After all, the debate is also interesting in terms of the relations between a journalist and a publication’s editor-in-chief. How far does a journalist’s freedom to say what he think go, no matter the general view on the publication the journalist works for?
As I am hopeful there will follow useful answers, I am opening this debate. The Internet edition is going to publish them and, if the case, the printed daily will do the same.
What if he doesn’t resign?
(…) Last Friday I told Roncea that it was enough, given his appeal, which I find aberrant, on behalf of the Civic Media Association, “unmasking” all those who think President Basescu was wrong and had to be suspended and also accusing them of being on Macovei’s side and having an anti-American conduct. Together with a significant number of the ZIUA journalists, I believe that Basescu made several big mistakes, but I don’t feel responsible for some anti-American plot set in Kremlin.
I told Roncea that our collaboration should stop, normally. And I asked him to think about whether it was a good idea to dedicate himself to the Civic Media activity for a while or not. He replied that he wouldn’t earn enough money. I told him I could help him get employment from a different newspaper, where his ideas would be more compatible to the other journalists’. He decided to think it over until Monday. But then he contacted the ZIUA jurist and the Human Resource Department to ask about what he was to do. Then he attended a radio show, where he claimed that he was losing his job because of having expressed support for Traian Basescu. Yesterday he wrote the appeal you can read in today’s newspaper, but he didn’t send it to me or to the other ZIUA colleagues.
I have failed to reach a decision, in fact. It is because I still feel a friend of Roncea’s, just as I feel responsible or his mistakes. If he doesn’t want to resign, he can stay. The decision is his. If he wants to be like Basescu, I won’t respond like the latter’s adversaries. There is no room for political war in the press. But there is room for debate.
Sorin Rosca STANESCU
ZIUA Editor-in-Chief
Roncea: I am not resigning!
“It was general director Sorin Rosca Stanescu in person who told me imperatively that I was to leave ZIUA, mentioning the decision was irrevocable. His motivation is explicit and includes fragments from the Appeal to support the President and his principles, elaborated and signed by the Civic Media Association and other organizations active since December 21, 1989 till June 13, 1990. Rosca Stanescu was displeased that the suspension of President Traian Basescu was depicted as a coup d’etat by the oligarchs trying to make Presidency Administration obey Russian interests, at times when the US troops were to get settled in the new US bases in Romania. According to Civic Media analysts, Russia will be the first to make use of such political instability, as the US will have to reconsider the presence of US troops in Romania, given the Administration including members of the Social-Democrat Party (formerly the Front for National Salvation), headed by Ion Iliescu, a politician suspected of being an influence agent of the ex USSR.
Strategy to eliminate Basescu’s supporters
Rosca Stanescu explained he couldn’t possibly accept to employ and therefore “to pay” a journalist with such an opinion on the present political crisis. Those who signed the above-mentioned Appeal think it was mostly triggered by the press oligarchies. I was overtly asked to resign last Friday, April 20, so that there would be “no scandal” because of the separation and so that I would be hired by another newspaper part of the SOV Group, where they are staging a play on support for Traian Basescu. Cotidianul is this daily. The idea to isolate journalists opposing the shadow plans of press magnates in 1, at most 2 publications of small importance is actually part of a Strategy to eliminate Traian Basescu’s supporters from public life. It was Rosca Stanescu who had previously unveiled it to me. Apart from this plan – now carried out point by point -, I was also informed that, unless I obeyed, I would anyway find it impossible to continue to work as a journalist, because on the media market there was a secret agreement of the press oligarchs’ Cartel. As I showed no signs of “understanding”, I got to the index: my articles were censored and the ones published would be supervised by Rosca Stanescu himself before being printed.
As I did not agree to resign, intermediaries informed me that the newspaper’s lawyers would make me leave. The first move to prevent my professional activity was to block my access to the ZIUA server, followed by one executive editor’s request that I should hand in my technical devices. (…)
I am for the Appeal to Protect the President
I am for the Appeal to Protect the President and his principles, just as I am not denying the most insignificant comma in my ZIUA articles. If not even journalists criticize the officials in power these days, why do we still exist, when the latter make mistakes? As for my press colleagues who work honesty and love their job and truth, I am urging them not to let themselves intimidated, not to despair and understand that solidarity can do away with the oligarchy Mafia. The clean voices will succeed.
My thanks to those who have expressed solidarity with me: civil society, the Press Associations and FreeEx e-groups in particular. I promise you that I won’t hesitate to provide more details soon. Until then, I am taking Basescu’s example: I am not resigning.
Victor RONCEA – Independent journalist from ZIUA
24 aprilie 2007
Loved, but dismissed
The Roncea vs. Sorin Rosca Stanescu case I am challenging the public with in today’s edition has made me proceed to an association of ideas effecting in the title above. I am therefore stating that in one month’s time even Traian Basescu’s supporters will have to vote against him, that is for his dismissal, which I will be trying to prove. There is one single reason for it: this is the only way the scandal can end. A return of the “Basescu-5 minutes” to Cotroceni Palace would undoubtedly cause huge prejudice to Romania and no advantage at all.
Let’s admit that Traian Basescu, his adepts from the PD (Democrat Party) and the PLD (Liberal Democrat Party) and some civil society members are right. For the demonstration’s sake I am ready to put up with the silly views claiming that the Parliament is illegitimate, although it is legitimate, and that Basescu and his group are being driven away to make room for the corrupted, the mob men, the illegitimate groups of interests and the swindlers who want silence so that they can steal. For one second, for the demonstration’s sake too, I will allow the latest bomb explode in my head. It is that bomb produced by the Civic Media and lit by my colleague and friend Victor Roncea: the entire initiative to suspend and dismiss the President is deeply anti Washington and deeply pro Moscow as well.
Well, were these true, let’s fancy that we will all participate in the referendum due in May 19. Suppose we are aware that we have to fight against the evil and be on the right side, therefore voting for Basescu. What will be the effect of it? He will go back to Cotroceni Palace, get back the office Vacaroiu didn’t want to work in to avoid being haunted by blonde ghosts. He won’t take Vacaroiu’s office, for Basescu wouldn’t want to be engulfed in the perfume of a KGB cloth, especially that he is as fond of Moscow and hateful of Washington as the Civic Media thinks. The office sealed today is the one Ceausescu himself chose.
So what if Basescu returns to Cotroceni? He will open a bottle of Chivas and fix a glass of whisky on no more and no less than 3 rocks, he will take the remote control and then start swearing against the government, the same government. He may not change the government, for it would be unconstitutional. And he hasn’t really got power over the Parliament, the same one, the illegitimate one, to hell with it! It is an evil doing, villainous Parliament! As for the political class, things haven’t changed. On the one side there are the Prince Charmings from the PD and the PLD, and on the other side there are his adversaries, the numerous heads of a dragon. It’s enough to drive one crazy, isn’t it? It’s enough to make you pour yourself some more Chivas on 3 rocks. Then there are the talk shows and the briefings for official rebuke. And the others reply, of course, which is wonderful. The scandal goes on till 2009, when presidential elections are to take place. And if he gains a second mandate, which would be absurd, it will go on till 2014, when Romania will adopt the Euro, as Vosganian estimates. But if this Basescu stays, it won’t happen.
As for myself, were I as stupid as I was before, meaning a supporter of Basescu, I would unhesitatingly vote for his dismissal. First, because otherwise I would vote for the greatest evil ever against Romania. And there can be found no evil greater than the escalating of the political scandal. Secondly, because I would harm my idol who may end up in alcoholic coma.
Sorin Rosca STANESCU
24 aprilie 2007
Iubit, demis
Si daca “Basescu 5 minute” se intoarce la Cotroceni, ce face? Desurubeaza un Chivas, isi tranteste in stacana continutul peste, invariabil, trei cuburi de gheata, ia telecomanda si incepe sa suduie.
Cazul Roncea versus Sorin Rosca Stanescu, pe care il ofer spre provocare publica in editia de astazi, m-a obligat la o asociere de idei din care a rezultat titlul de mai sus. Fac, asadar, afirmatia – pe care ma voi stradui sa o si argumentez – ca, peste o luna, chiar si simpatizantii lui Traian Basescu ar trebui sa voteze impotriva lui. Pentru demitere. Si asta dintr-un singur motiv. Ca numai astfel circul ar fi cat de cat oprit. Reintoarcerea eventuala a lui “Basescu 5 minute” la Cotroceni ar aduce acestei tari, fara doar si poate, prejudicii uriase. Si absolut nici un castig.
Sa admitem ca Traian Basescu si partizanii acestuia din PD, PLD si o parte a societatii civile au dreptate. Merg pana acolo incat, de dragul acestei demonstratii, sunt gata sa inghit si idiotenia ca Parlamentul ar fi nelegitim, in timp ce el e legitim, precum si gogorita ca Basescu si ai lui sunt dati la o parte pentru a lasa loc coruptilor, mafiotilor, grupurilor nelegitime de interese, borfasilor care vor sa fure in liniste. O secunda macar, tot de dragul demonstratiei, voi lasa sa imi explodeze in cap si ultima bomba. Cea aruncata pe piata de Civic Media, cu fitilul aprins de colegul si prietenul meu, Victor Roncea. Si anume ca toata miscarea de suspendare-demitere a presedintelui e profund anti-Washington si la fel de profund pro-Moscova. Ei bine, daca toate cele de mai sus ar fi adevarate, atunci haideti sa ne imaginam ca mergem toti la referendum in data de 19 ale lunii viitoare si, constienti ca trebuie sa luptam impotriva raului si sa ne plasam de partea binelui, vom vota pentru Basescu. Ce va rezulta? El se intoarce bine-mersi la Cotroceni, in biroul in care Vacaroiu nu a dorit sa se aseze, pentru a nu fi bantuit de stafii blonde si nicidecum in biroul in care sta Vacaroiu, pentru ca nici Basescu nu doreste sa stea in parfum de carpa kaghebista. Mai ales daca el este atat de pro-Washington si atat de anti-Moscova, cum crede Civic Media. Ca sa inchei paranteza, tot trebuie sa spun ca biroul, astazi sigilat, a fost cel ales de Ceausescu pentru el insusi. Si daca “Basescu 5 minute” se intoarce la Cotroceni, ce face? Desurubeaza un Chivas, isi tranteste in stacana continutul peste, invariabil, trei cuburi de gheata, ia telecomanda si incepe sa suduie. La Guvern, e acelasi Guvern. Si nu-l poate schimba, ca ar fi anti-constitutional. Si nici putere nu prea are. La Parlament, dracia-dracului, e acelasi Parlament. Cel nelegitim. Si pus pe rele. Ticalosit. In clasa politica, situatia e cum a lasat-o. De-o parte fetii-frumosi, dar cam putini, de la PD si PLD, de cealalta parte numeroasele capete de balaur ale adversarilor sai. Sa innebunesti, nu alta! Si sa ataci al doilea “Chivas trei cuburi de gheata”. Dupa care, hop la talk-show-uri ori briefinguri pentru a sudui oficial. Ceilalti, fireste, raspund. Este superb. Balamucul continua. Pana in 2009. Cand ar urma sa aiba loc alegeri prezidentiale. Si daca, prin absurd, ii iese si un al doilea mandat, pana in 2014. Cand zice Vosganian ca trecem la euro. Dar cu “Basescu 5 minute” nu mai trecem.
Eu unul, daca as fi si de aceasta data la fel de tampit cum am mai fost, adica fan Basescu, as vota fara ezitare pentru demiterea lui. In primul rand, fiindca altfel as alege raul cel mai mare adus Romaniei. Si un rau mai mare decat escaladarea balamucului politic nici nu poate fi identificat. Si in al doilea rand, pentru ca i-as face rau si idolului meu, care ar putea sfarsi, asa cum a apucat-o, in coma etilica.
Sorin Rosca STANESCU
24 aprilie 2007
Colegilor mei din presa: Nu imi dau demisia!
Cererea imperativa de a parasi redactia ziarului ZIUA mi-a fost comunicata personal de catre directorul general Sorin Rosca Stanescu cu specificarea ca este irevocabila. Motivatia acestuia a fost explicita, cu citate invocate din Apelul de sustinere a presedintelui si principiilor sale conceput si semnat in comun de Asociatia Civic Media si alte organizatii care au participat la fenomenul Piata Universitatii, incepand cu 21 decembrie 1989 si sfarsind cu 13 iunie 1990. In principal, Rosca Stanescu era deranjat de prezentarea suspendarii lui Traian Basescu din functie drept o lovitura de stat a oligarhiilor prin care se incearca aservirea Administratiei Prezidentiale intereselor rusesti, intr-un moment in care trupele americane urmau sa inceapa instalarea in noile baze ale Armatei SUA din Romania. Conform analistilor Civic Media, de actuala situatie de instabilitate politica va profita in primul rand Rusia, tinand cont de faptul ca Statele Unite sunt obligate sa-si reconsidere prezenta in Romania in contextul unei Administratii reocupate de PSD, ex-FSN, conduse de Ion Iliescu, suspectat de a fi agent de influenta al fostei URSS.
Strategie de eliminare a sustinatorilor lui Basescu
Sorin Rosca Stanescu a afirmat ca nu poate sa conceapa sa aiba in redactie – “si deci sa plateasca” – pe cineva cu astfel de puncte de vedere in ce priveste criza politica actuala, generata in mare parte, in opinia semnatarilor Apelului, de catre oligarhiile de presa. Explicit, mi s-a solicitat depunerea demisiei in cursul zilei de vineri, 20 aprilie, ca solutie a despartirii “fara scandal” si cu eventualitatea angajarii intr-un alt ziar din cadrul Trustului SOV, unde se joaca sceneta sustinerii lui Traian Basescu, respectiv “Cotidianul”. Ideea de a izola ziaristii aflati in raspar cu planurile din umbra ale mogulilor de presa intr-una sau maximum doua publicatii, de mica anvergura, face parte, de altfel, dintr-o Strategie de eliminare a sustinatorilor lui Traian Basescu din viata publica. Acest Plan mi-a fost devoalat de catre Rosca Stanescu intr-o discutie anterioara, “de lamurire”. Pe langa planul expus atunci – si care se indeplineste astazi punct cu punct – mi s-a comunicat ca daca nu ma voi supune voi fi oricum in imposibilitatea de a mai practica jurnalismul pentru ca pe piata media functioneaza o intelegere secreta a Cartelului oligarhilor de presa. Pentru ca nu dadeam semne de “intelegere” am fost pus la index in redactie, iar articolele mi-au fost cenzurate, cele publicate fiind supervizate inainte personal de catre Rosca Stanescu. Ulterior, cand nu am dat curs invitatiei de a-mi da demisia “de buna voie”, mi s-a comunicat prin intermediari ca avocatii ziarului ma vor obliga sa parasesc ziarul. O prima manevra de impiedicare a activitatii mele profesionale a fost blocarea accesului la serverul redactiei, urmata de cererea unui redactor sef adjunct de a-mi preda tehnica de lucru.
Cereri anterioare de eliminare
Mentionez ca cererea de eliminare a mea din redactie fusese formulata anterior si de catre Marius Oprea, consilier (fara ORNISS) pe probleme de securitate al premierului Calin Popescu Tariceanu, care declarase ca nu va mai da nici o informatie ziarului cat timp eu lucrez acolo. De asemenea, aceeasi solicitare a fost adresata si de catre Constantin Ticu Dumitrescu, membru al CNSAS, cel care a incercat si impiedicarea publicarii dosarului de informator al lui Iustin Marchis in paginile ziarului. Horia Roman Patapievici, director al Institutului Cultural Roman, face, de asemenea, presiuni publice in aceeasi directie in paginile revistei “Idei in Dialog”, publicatie condusa de el si parte a Trustului de presa al lui Sorin Ovidiu Vantu. Alti “magnati culturali” care isi ridica plata pentru serviciile lor de la casieriile lui Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu, cum ar fi Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu, profitori ai tuturor regimurilor si impostori ai disidentei anti-Ceausescu, m-au reclamat celor doi patroni de care este legata viata lui Sorin Rosca Stanescu. Adjunctul lui Patapievici la ICR, Mircea Mihaies, in publicatia “Romania literara”, apartinatoare de ROMPETROL, i-a oferit lui Sorin Rosca Stanescu solutia negru pe alb: eliminarea lui Roncea de la ZIUA. Si campania dusa de Civic Media cu privire la Raportul falsificator al Comisiei Tismaneanu a generat acelasi tip de presiuni, din partea grupului GDS, infiintat de Silviu Brucan prin Mihnea Berindei, recunoscut informator al Securitatii. Nu este de ignorat faptul ca, in ultimul meu material aparut in ZIUA, cu o zi inainte de eliminarea mea, intr-un interviu cu Kiki Skagen Munshi, diplomat american cu stagii la Bucuresti, aceasta afirma ca persoane ca Vladimir Tismaneanu sau Radu Ioanid nu reprezinta in nici o circumstanta vreo pozitie americana in Romania, si ca cei care isi permit sa lase de inteles acest lucru sunt doar niste profitori.
Subliniez ca in toata aceasta perioada tumultoasa am primit telefoane de amenintare. Pentru ca acestea nu au incetat nici in ultimele zile, dar si-au schimbat tonul, voi solicita oficial companiei Vodafone si Serviciului Roman de Informatii sa imi monitorizeze telefonul mobil.
Ca ziarist cu 16 ani vechime, membru al Organizatiei de Media a Sud Estului Europei afiliata la Institutul International de Presa cu sediul la New York si raportor al organizatiei Reporters Sans Frontieres, membru de onoare al “Asociatiei 15 Noiembrie, Brasov-1987” si al Societatii Culturale “Tinutul Herta”, membru fondator al Coalitiilor pentru eliberarea detinutilor politic romani din Transnistria, pentru impiedicarea constructiei canalului Bastroe in Delta Dunarii si pentru salvarea Icoanelor din Scoli, membru fondator al Conventiei Organizatiilor de Media din Romania si cosemnatar al Codului Deontologic, distins cu Premiul Special al Presei la Gala Societatii Civile, 2004, ca fost bursier al Misiunii SUA la NATO, ca premiat al Clubului Roman de Presa drept cel mai bun editorialist al anului 2005, onorat cu premiul “Virgil Tatomir” al Uniunii Juristilor din Romania si medalia de aur pentru promovarea deontologiei jurnalistice, onorat in 2006 cu premiul “Vocea Basarabiei”, onorat in 2007 cu distinctia “Ordinul Ziaristilor” Clasa I de catre Uniunea Ziaristilor Profesionisti si desemnat drept “Jurnalistul anului” de catre Centrul Cultural Israeliano-Roman, autor si coautor al mai multor carti de politica nationala si externa, si nu in ultimul rand initiator al Campaniei “Voci Curate”, astept cu interes sa aflu modalitatea prin care voi fi dat afara de la ZIUA.
Am reprezentat ZIUA timp de 11 ani, de la Biroul Oval la sediile NATO si UE, de la Moscova la Ierusalim, din Kosovo in Orientul Mijlociu. Analizele externe geopolitice la obiect, dezvaluirile din spatele usilor inchise ale fauritorilor de politica externa, politica proromaneasca in ce priveste cauza Basarabiei, Bucovinei, Tinutului Hertei si Insulei Serpilor si a drepturilor romanilor din jurul granitelor actuale, sunt numai cateva particularitati ale ziarului ZIUA, construite de catre echipa Departamentului Externe formata si condusa de mine. De aceea, consider ca marca ZIUA imi apartine, intr-o anumita masura, prin ceea ce o face sa se distinga de orice alta publicatie din Romania.
Sunt perfect constient – probabil in aceeasi masura ca si Sorin Rosca Stanescu -, ca de eliminarea mea de la ZIUA se vor bucura in primul rand vectorii anti-romanismului, indiferent sub ce masca s-ar ascunde, in sanul oligarhiei de presa sau politico-financiare.
Sustin Apelul in Apararea presedintelui
Sustin Apelul in Apararea presedintelui si a principiilor sale in aceeasi masura cum nu imi reneg nici cea mai mica virgula aparuta in articolele mele din ZIUA. Daca nici noi ziaristii nu am critica Puterea atunci cand greseste de ce am mai exista? Colegilor mei din presa care muncesc onest si cu dragoste pentru meserie si adevar le adresez indemnul sa nu se lase intimidati, sa nu dispere si sa inteleaga ca prin unire vom putea inlatura mafia oligarhiei. Vocile curate vor izbandi.
Multumesc celor solidari cu mine in societatea civila, in special E-grupurilor Asociatii de Presa si FreeEx. Va promit ca nu voi ezita sa revin cu amanunte. Cat de curand. Pana atunci, urmez exemplul lui Basescu: nu imi dau demisia.
Victor RONCEA – Jurnalist independent al ZIUA
24 aprilie 2007
Cazul Roncea
Sorin Rosca Stanescu lanseaza o dezbatere care are ca tema intrebarea: Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?
Am solicitat conducerii editoriale a ziarului ZIUA acordul pentru publicarea apelului lansat ieri de Victor Roncea. Si care nu ne-a fost transmis si noua. Cred ca textul alaturat, caruia o sa-mi permit sa-i adaug si punctul meu de vedere, poate fi startul unei interesante dezbateri. Un reporter trebuie sa ramana doar reporter sau are dreptul de a deveni si initiator al unor demersuri la scara nationala de natura civica ori politica? Daca raspunsul este afirmativ, care este punctul de demarcatie dintre cele doua activitati? Ce se intampla atunci cand se ajunge la un conflict de interese? Cine trebuie sa cedeze primul? Activistul sau ziaristul? Si, pana la urma, dezbaterea este interesanta si sub aspectul raporturilor dintre un membru al redactiei si un director al publicatiei. Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei? Asa ca, in speranta ca vom primi raspunsuri folositoare, declansez aceasta dezbatere, urmand sa publicam pe site si, la nevoie, si in ziarul tiparit diferitele puncte de vedere ce vor fi exprimate.
Ce se intampla cu demisia pe care Roncea nu si-o da?
Marturisesc ca ma simt vinovat si in eventualitatea in care Roncea are dreptate, dar si in eventualitatea in care nu are. In cea de-a doua ipoteza, recunosc ca l-am incurajat ani de zile, mizand pe calitatile lui. De gazetar. Pe evolutia pe care a avut-o, de la un simplu elev protestatar in Piata Universitatii, in 1990, atunci cand, de altfel, l-am si cunoscut, numarandu-ma alaturi de el printre “golani”, pana la statutul pe care il are astazi. El isi enumera o serie de merite, nu pe toate, in scrisoarea pe care, din pacate, nu mi-a trimis-o nici mie, nici ziarului, nici macar simultan cu optiunea pentru alte destinatii. Pot adauga faptul ca, devenind un bun specialist in materie de politica externa, dupa alegerile din 2004, cand inca mai purtam un dialog cu presedintele Traian Basescu, acesta si-a exprimat de cateva ori admiratia fata de Roncea. Acelasi Roncea care l-a enervat atat de mult mai tarziu, incat a parasit in tromba o importanta dezbatere cu jurnalistii. Cam in aceeasi perioada, la inceputul lui 2005, si ministrul de Externe, Razvan Ungureanu, si-a exprimat admiratia fata de Roncea, solicitandu-mi in mod expres acordul pentru a-l angaja in calitate de secretar de stat. I-am declarat ca nu ma pot opune unei asemenea schimbari de statut in cazul lui Roncea desi, din punctul meu de vedere, nu este o promovare sa pleci din presa pentru a ajunge un fel de sub-ministru. Iar pe colegul meu l-am sfatuit, si in calitate de prieten, sa fie foarte atent, daca intentioneaza sa plece in politica. Pentru ca s-ar putea sa fie dezamagit acolo. Mai tarziu, Roncea a intrat intr-un grav conflict cu Razvan Ungureanu, la fel cum s-a intamplat la un moment dat si cu seful statului si am fost silit sa fac mari eforturi pentru ca ziarul sa nu aiba de suferit prejudicii, din aceasta perspectiva. Este adevarat, asa cum mentioneaza si Roncea in scrisoare, ca de nenumarate ori – cazurile au fost mult mai numeroase decat cele exemplificate de el – ziarul a suferit afronturi publice sau nepublice fie din partea unor institutii, fie a unor personalitati ale vietii publice care s-au simtit lezate, pe drept sau pe nedrept, de unele luari de pozitie ale acestuia, fie in calitate de ziarist ZIUA ori de sef al Departamentului Extern, fie in calitate de initiator al organizatiei Civic Media. Cat mi-a stat in puteri, am fost de fiecare data avocatul lui Roncea.
Imaginea ziarului a avut de suferit
Spuneam ca, si daca Roncea a gresit grav, tot eu sunt vinovat. Si iata de ce. Dincolo de pretuirea pe care o am fata de el, fata de curajul lui uneori vecin cu nebunia, nu pot si nu am putut sa fiu de acord cu faptul ca, destul de des in ultimii doi ani, mai ales pe timpul ziarului, care ar fi trebuit utilizat strict pentru munca redactionala, Roncea a dat satisfactie si altor exigente, in special celor legate de Civic Media. Aceasta organizatie a inceput, treptat, sa ii acapareze timpul. Si nu numai. Am avut, din ce in ce mai des, discutii cu Roncea, solicitandu-i sa stabileasca o linie clara de demarcatie intre demersurile sale publicistice din ziar si pozitia Civic Media. De multe ori, nu am reusit si astfel imaginea ziarului ZIUA a avut de suferit, macar prin faptul ca i-a nedumerit pe unii dintre cititori. I-am acoperit lui Roncea, protejandu-l, aceste derapaje de natura profesionala. Totusi, nu intr-atat de mult incat Roncea sa nu fi devenit o nefericita exceptie in redactie. In sensul ca, in ultimul an, a acumulat cele mai multe sanctiuni pe care le-a avut cineva vreodata la acest ziar. In mod normal, contractul sau de munca, sub acest aspect, poate fi desfacut.
Paharul s-a umplut
Eu i-am spus lui Roncea vineri ca paharul s-a umplut, prin apelul, dupa parerea mea cu totul si cu totul aberant, al Civic Media, care ii “demasca” pe toti cei care cred ca Basescu a gresit si trebuia suspendat, acuzandu-i totodata ca fac jocul Moscovei si ca au comportament anti-american. Eu cred – se pare ca si o parte importanta a redactiei ziarului ZIUA – ca Basescu a gresit in mod repetat si grav, dar nu ma simt responsabil de vreun complot anti-american urzit la Kremlin. I-am comunicat lui Roncea ca, in mod normal, ar tebui sa ne despartim. Si l-am rugat sa se gandeasca daca nu cumva e bine sa se consacre o vreme activitatii Civic Media. Cand mi-a raspuns ca, in aceste conditii, nu ar castiga suficient de multi bani, i-am spus ca, eventual, pot interveni la un alt ziar, unde ideile sale s-ar afla intr-un mai mare confort cu ideile celorlalti. A ramas ca se gandeste pana luni. Apoi, pentru a se interesa ce ar trebui sa faca, a dat fuga la juristul ziarului si la Departamentul de Resurse Umane, dupa care, intr-o emisiune radio, a facut public faptul ca, pentru ca l-a sprijinit pe Traian Basescu, isi pierde painea. Iar luni a lansat apelul pe care il publicam, fara sa mi-l transmita si mie ori colegilor de la ziar.
In realitate, nu am fost in stare sa iau nici o decizie. Pentru ca ma simt inca prieten cu Roncea. Si responsabil si pentru greselile lui. Daca nu doreste sa demisioneze, sa ramana. Decizia ii apartine. Daca el vrea sa fie ca Basescu, eu nu voi reactiona ca adversarii sai. In presa nu e loc pentru razboi politic. Dar dezbaterea poate avea loc.
Sorin ROSCA StANESCU – Director General al ziarului ZIUA
24 aprilie 2007
Scrisoare de la un cititor
Gestul directorului ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, de a-si prezenta scuze public pentru ca a avut incredere in Traian Basescu desi el, ca ziarist, ar fi trebuit sa fie mai echilibrat, a starnit reactia cititorilor. Va prezentam in continuare, integral, textul unui mesaj transmis lui Sorin Rosca Stanescu de catre o cititoare.
“Stimate Domnule Rosca Stanescu,
Gestul Dumneavoastra m-a impresionat… De putine ori mi-a fost dat in viata sa vad pe cineva cu destula tarie ca sa-si ceara scuze publice (Antena 3, la emisiunea Domnului Gadea). Gestul Dumneavoastra a fost cu atat mai valoros cu cat l-am simtit a fi si sincer, nu doar o adaugire de convenienta pentru ca va aflati la Antena 3… Pe scurt, pentru a-mi intelege pozitia, va declar ca ma simt jignita de declaratiile Domnului Basescu, pentru ca ma considera un firicel dintr-o imensa masa de manevra, masa Domniei Sale de manevra, foarte usor impresionabila de declaratii populiste. Si ma intreb uneori, Doamne, chiar asa de fraieri ne crede? Nu doar din revolta de a depasi conditia in care ma incadreaza Domnul Basescu, ci si din mandria de ceea ce am realizat intr-o institutie publica, va declar ca in activitatea mea am putut constata la concret dimensiunea esecului “reformei institutionale” cu care se impauneaza Domnia Sa (pot sa dau nenumarate exemple…) De aceea sunt uimita de reactia sustinatorilor Domniei Sale stransi aseara in Piata Universitatii. O uimire dureroasa care imi creeaza sentimentul ca sunt exclusa din sensurile vietii sociale… ca doar eu nu inteleg… Fiece zi este o noua provocare si doar increderea in ceea ce fac imi intareste identitatea.
Imi imaginez ca primiti zilnic sute de comentarii, dar va rog sa intelegeti ca mai exista multi romani, care, ca si mine se simt jigniti de atitudinile oamenilor publici. Aceasta este esenta: JIGNITI. V-ati gandit vreodata la asta?
As fi foarte bucuroasa daca ati avea timp cateva minute sa cititi si sa va ganditi la categoria sociala de romani din care fac si eu parte. Si pentru ca v-am citit articolul de astazi… “La mitingul “spontan” organizat cu mari eforturi de catre PD si PLD au venit mai putini cetateni decat cei care au fost prezenti in Piata Universitatii cu prilejul victoriilor….” va transmit in attachment ceea ce am primit ieri pe e-mail si ca mine sute, poate mii de alti romani, o invitatie de sustinere a presedintelui… scrisa de Domnul Victor Roncea. Lucreaza la ziarul Ziua nu?
Acum intelegeti Domnule Rosca? Acum ma credeti?
Carmen ANDREI, cititoare
Am primit la redactie urmatoarea scrisoare adresata domnului director, Sorin Rosca Stanescu (26.04.2007)
Domnul Director,
Intrand cam ”ex abrupto” in subiect, voi arata ca am devenit un cititor fervent si frecvent al ziarului pe care-l conduceti, deoarece am gasit in coloanele lui o gura de aer romanesc, anti-comunist si datator de sperante.
Printre semnatarii de articole ale ziaristilor, l-am remarcat pe tanarul dumneavoasta colaborator, domnul Victor Roncea. A propos de controversa iscata intre dumneavoastra si dansul, voi incerca sa ma erijez in ”procuror”, aducandu-i celui din urma o serie de ”acuze”, ca:
-este ”vinovat” ca simte romaneste;
-este ”vinovat” ca-l doare suferinta fratilor nostri de peste Prut;
-este ”vinovat” pentru ca s-a intors in tara sa lupte impotriva nemernicilor rosii;
-este ”vinovat” intrucat persevereaza in a afla reala identitate, atat de bine ascunsa, a tuturor ticalosilor, care au facut din delatiune, ratiunea lor de a fi;
-este ”vinovat”, denuntand restauratia comunista.
In lumina celor de mai sus ma socotesc solidar cu acest tanar curajos, daca avem in vedere ca mai toti cei de varsta lui, nu stiu incotro s-o apuce, uitand ca a fi Roman presupune, in anumite situatii istorice, spirit de sacrificiu, muncind si luptand in si pentru Tara ta.
Generatia mea, in toate chinurile suportate in puscarii si dupa, a crezut neclintit in Dumnezeu si Natiunea Romana.
P.S.
Semnatarul acestor randuri a primit, de doua ori (1977 si 1984), din partea Securitatii, prin colonelul Ion Sandulescu (”umbra” mea), pasaportul si l-am refuzat.
Daca Va amintiti, atunci se plateau averi pentru a evada din Iadul Rosu.
In incheiere Va adresez rugamintea de a nu arunca un semn de intrebare asupra acestui ziar care beneficiaza de o echipa remarcabila, cu un cuvant greu de spus in mass-media romaneasca.
Cu sinceritate,
Paul Dumitrescu
