Scris deVictor Roncea Am aflat de la unul dintre ultimii cititori care i-au mai ramas “Nasului” expiratilor din Clanul santajistilor de la Snagov, Deleanu zis H15 zis Sorin Stanescu dupa sotia a doua zis si Rosca, cum ca milionarul parvenit din el si-ar fi permis sa afirme ca “leprele de fratii Roncea i-au ciugulit din palma”. Se pare ca varsta, alcoolul si esecurile in lant incep sa-si puna amprenta asupra discernamantului fostului ziarist, transformat dintr-un linge-blide la poarta lui Patriciu in cersetorul favorurilor lui Vintu si lustragiul lui Voiculescu. Spre deosebire de el, dupa eliminarea mea intr-o maniera mizerabila de la Ziua, eu nu am ales sa atac visceral ziarul si conducerea lui suferinda dupa atatea operatii de liposuctie la creier si nici sa amenint cu distrugerea lui, dupa cum a facut el cu mine. Am considerat ca nu este cazul: ziarul Ziua se autodistruge oricum, in urma politicii dictatoriale anti-Basescu imprimate de Vintu, Rosca si sclavul lor mai mic, Pilsu, in dispretul respectului fata de adevar, meseria de jurnalism si familia odata unita de ziaristi ai Ziua. Mi-a fost mila de colegii mei, chiar daca, din saracie materiala sau sufleteasca nu au indraznit sa sara in apararea mea, cum faceam odinioara cu totii, daca era cazul, fiind capabili sa intrerupem, daca vroiam, chiar si aparitia ziarului, de dragul cuvantului liber. Numai din dragoste fata de adevar si de fostii mei colegi, care au acceptat, umili, scuipatul unui fel de patronas din umbra la adresa mea, sunt obligat sa-l fac pe “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid. Adevarul, pe care il stiu toti colegii mei de la Ziua, e ca “fratii Roncea” au fost singurii care l-au confruntat direct pe bietul alcoolist uzat, alegand libertatea cuvantului in pofida banului. Primul a fost George, in timpul razboiului asupra Iugoslaviei, din 1999. Aflat sub bombardamentele executate impotriva civililor sarbi, cand, pentru prima oara dupa cel de-al doilea razboi mondial o capitala europeana era lovita salbatic cu bombe si rachete, George Roncea primeste un telefon de la H15, in plin atac. Aflat la un sprit cu unul dintre amploaiatii lui Patriciu de la varful serviciilor secrete pseudo-romanesti – remarcat pentru ca stia sa rupa bine bilete, pe vremuri, la Teatrul Mic -, Rosca ii ordona lui Roncea Sr sa nu mai trimita corespondente despre victimele din randurile civililor sarbi ci sa scrie numai despre albanezele violate vii sau moarte si apoi eviscerate de satrapii sarbi pentru a-si hrani cainii lupi. Cand George i-a replicat ca acestea sunt fatasme si dezinformari din cadrul razboiului informational practicat de fortele atacante, fapte inexistente si ca, dimpotriva, civilii sarbi sunt tintiti cu predilectie, vajnicul tele-ziarist a sarit din jacuzzi, chiar cu riscul de a-i varsa whiskey-ul partenerului de spume si curve, urland ca sa nu-l invete pe el meserie. Atunci George, politicos, l-a invitat sa vina alaturi de el si de maestrul Ion Cristoiu, cu care se afla – impreuna cu nu mai mult de doi corespondenti de presa din Romania -, pentru a se convinge singur. Turbat, Rosca l-a somat: ori scrii de albaneze violate ori te dau afara. Evident, George a ales, ca si mine, libertatea si adevarul, chiar daca ambele se aflau, ca si acum, sub bombe. Din toata presa romana, care mintea ca o morisca stricata alimentata de servicii – aceleasi care l-au sfatuit si indemnat pe Constantinescu sa semneze nenorocitul Tratat cu Ucraina – doar Ion Cristoiu l-a primit pe George, care a continuat sa scrie, liber, in paginile Cotidianului de atunci, singurul care indraznea sa publice adevarul. Asa si azi: razboiul presei mincinoase, al Ligii fripturistilor si santajistilor, s-a mutat din afara tarii in interiorul ei si tinteste de data aceasta proprii cititori, romanii si insesi institutiile fundamentale ale statului roman, incepand cu Presedintia Romaniei. Un singur ziar, Curentul, mai spune, in scris si integral, adevarul nealterat, insotit, uneori, de EvZ si de alte cateva voci, profesioniste dar reduse de dictatura mogulilor la exprimarea on line. Cam asta ar fi cu “ciugulitul” in ce-l priveste pe George, caruia a trebuit sa-i duc bani si alimente la granita inchisa cu Serbia, ca unui puscarias, dupa ce “marinimosul” patron ii taiase toate fondurile, in plin teatru de razboi. Desigur, George, daca vrea, poate sa mai adauge destule amanunte, picante sau grotesti, despre infatuatul de Snagov, ca, din nefericire, sunt de toate felurile. Evident, in ce ma priveste, la momentul respectiv, primul meu gest a fost sa-mi dau demisia, in semn de solidaritate. Frate-miu, insa, s-a opus. Incepusem un proiect national de presa – recuperarea drepturilor romanilor din jurul tarii– si nu puteam sa-l abandonam. Pentru Basarabia a meritat sa indur orice iar rezultatele se vad, cred, astazi, dupa un deceniu de munca pentru Romania. In rest, ca sa ajung la “ciugulitul” meu, pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua se lipeau, ca si Pilsu, de exemplu, de cate un apartament pe “Victoria Socialismului”, pe pile si trafic de influenta, fratii Roncea, desi bucuresteni si familisti, stateau, ca si azi, in gazda. Pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua isi mareau ca matroanele, in conclav, salariul, Roncea de la Externe, se pare singurul sef tampit din acel ziar, si-l impartea cu colegii sai mai mici, ca sa nu fie aruncati in strada, cum i se cerea sa o faca. Pe vremea cand toti sefuletii parventi de la Ziua trecusera de la apartamente centrale la vile prin jurul Bucurestiului si case de vacante la munte si de la motorete si Dacii la Jeep-uri si Jaguaruri, Roncea strangea fonduri si-si dona banii pentru familiile detinutilor de la Tiraspol sau organiza manifestatii impotriva Ucrainei sovietice si a atentatelor ei la Romania pe Bistroe si asupra Biosferei Dunarii, fara sa se apuce sa suga cu nesimtire pe seama vulnerabilitatilor nationale ca toate capusele lui Vintu infipte pana si in biata Delta. Pe vremea cand imbuibatii de la Snagov si din Delta puneau la cale – tot la El Capitano, scena santajului Chirieac-Rosca la seful ANI – o lovitura de stat anti-Basescu, Roncea iesea, ca si in ’89 si ’90, in aceeasi Piata a Universitatii, ca sa apere statul de drept, cu riscul de a-si pierde toate “ciugulelile” si a ramane, la propriu, in strada. Pe vremea cand penalul Sorin Rosca Stanescu devenea milionar in euro prin escrocherii de presa, ziaristul Victor Roncea era silit – pentru colegii sai nevinovati si acea amarata de onorabilitate externa care mai ramasese – sa spele fata ziarului inclusiv in fata aparatorilor euro-atlantici ai Romaniei. Nu vreau sa epuizez atentia observatorilor acestui caz, asa ca inchei, momentan, cu o intrebare, pentru lacheul devalizatorilor acestei tari, grupati in Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI: isi mai aduce aminte cand am venit insotit de o delegatie oficiala a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti pentru a-i cere sa inceteze santajul practicat asupra unor companii cu capital american in Romania?
Sunt nevoit sa fac cateva lamuriri in randurile de mai jos, in urma telefoanelor si mesajelor primite in cursul zilei de ieri de la mai multi colegi ziaristi din presa centrala, dupa ce s-a raspandit zvonul in lumea jurnalistilor ca se incearca salvarea ziarului Ziua de la falimentul total.
Nu, nu ma intorc la Ziua, nici ca redactor sef nici ca director, dupa cum mi s-a propus prin interpusi. Ziarul Ziua a murit. Ceea ce se mai aude azi despre si dinspre el sunt doar ultimele horcaieli. Ziarul Ziua a fost ucis o data de Rosca, prin vendeta sa personala cu Basescu. Ziarul Ziua a fost ucis a doua oara cand a intrat, administrativ si editorial, pe mainile lui Mihai Pilsu – “322 de accesari” – vezi decizia tampita de a declara ziarul – fara macar sa-i intrebe si pe cei care-l fac, pe ziaristii – ca fiind anti-Basescu. Sau cea mai noua, de a face economie prin hotararea de a nu mai publica ziarul in ziua de luni, cand sunt, statistic, cele mai mari vanzari de presa sau accesari on line. Adica de a-si prelungi week-end-ul. Tamp! Daca vroia economie de o zi trebuia sa nu mai apara sambata, logic. (Apropo, bietii mei fosti colegi care nu si-au primit de o luna salariul ce vor face dupa desfiintarea ziarului: vor fi pusi sa se “recalifice la locul de munca” construind caramizi de lut pentru super-mediatizatul “Turn Ziua”?!) Ce sa mai faci cu Ziua? Un reporter virtual mai neinformat zicea ca Ziua devine “Saptamana”… Asta chiar ar fi haios! Adevarul e frust: dupa cum am mai spus, Ziua se va inchide daca nu a doua zi ci a treia zi dupa alegeri. Inclusiv “Ziua Online”. Produce ceva? Poate doar daca devine “Ziua- Porno Online” ca oricum a transformat site-ul ziarului in gazeta de perete electronic a tuturor obsedatilor sexual de pe planeta dezaxatilor. Apoi, ziarul Ziua a fost ucis definitiv cand, cu un Rosca pus putin sa faca turul lumii, a inceput sa actionezedin interior, ideologic, coloana a 5-a, a lui Tismaneanu, care sta si acum in genunchi, ritualic, la fundul lui Stoica. Acest hrebenciuc si verestoi la un loc al PD-L, negociatorul de ieri cu Nastase impotriva CDR, ca maine il va trada pe Basescu pentru a crea un “pol de stramba-dreapta” cu Crin si Marko, daca da Kondiakov semne de lumina de la Rasarit. Cam asta este cu cadavrul Ziua. Pacat de munca celui mai tanar, pasionat si anticomunist colectiv de ziaristi din presa romana (cand s-a pornit ziarul), cel mai unit (pana cand s-a sucit Rosca impotriva lui Basescu), cu cel mai bun supliment special – “Dosare ultrasecrete” (pana cand a fost data afara Miruna Munteanu, ca nu raspundea la comenzi) cu cea mai buna sectiune de politica externa nationala (conform ambasadelor euro-atlantice si… rasaritene 🙂 care a tinut treaza problema Basarabiei si a romanilor din jur peste un deceniu (pana cand si-au consolidat serviciile rusesti prin tismanenii pozitia la ziar). Ca veni vorba de Tismaneanu. Dupa el, care i-a pupat in cur pe Ceausescu si pe Leana, i-a proslavit pe Lenin si pe Stalin si atunci si dupa caderea comunismului, la brat cu Magureanu si la serbet cu Iliescu si madam Nina, s-a gudurat apoi pe langa Constantinescu ca, la Basescu, sa se bage pana la urma pe sub usa Presedintiei, cica ar fi persecutat si, saracul, lapidat (de ce nu “cremat”?), pentru ca ar tine, bietul bubico, cu Basescu. Ca si cum Romania sau poate chiar lumea se imparte in cei buni, ca el, care tin cu Basescu, si cei rai si urati, toti ceilalti, care sunt impotriva “fripturistilor lui Basescu”. Nu, Volo, nu! Lumea se imparte intre oameni si jigodii. Exista jigodii dar si oameni normali care sunt impotriva lui Basescu tot asa cum exista oameni simpli care il sustin pe presedinte dar si jigodii care se proptesc in umbra lui Basescu, ridicand insa salarii si mormane de carnati de la dusmanii sai de moarte, Sorin Ovidiu Vintu – cum este cazul angajatului SOV Patapievici – sau Dinu Patriciu – cum face Manolescu (ca sa nu mai vorbim de Plesu). Miorlaindu-se ca un motan castrat, Tismaneanu e oripilat ca Nistorescu a inceput sa le dea jos mastile “intelectualilor” cu voci murdare, calificandu-i drept “fripturistii lui Basescu” (eu as fi zis “fripturistii lui …escu”, de la Ceausescu la Basescu; si sa nu-l uitam pe Voiculescu, ca si de la el a incasat bine-mersi polit-ologul Tismaneanu!). Lasat in pielea goala de Nistorescu, profitorul tuturor regimurilor se baga repede intre picioarele presedintelui, pentru a-si ascunde putulica icerista. “Profesorul Morcovel” (sau Moscovel?) ia pozitie de gornist si se pune in fruntea gonacilor aspiranti la oase si zgarciuri pe sub masa presedintelui-vanator, cerand, ca si in campaniile Petrom-SOV si OMV-Crin, “respect” si “bun simt”. Ca un aplicant aplicat de analism in grup, striga ca din ochiul cel de sarpe la Hurezeanu – fost “consilier personal” al lui Nastase -, sa sara la gatul lui Nistorescu – ziaristul care, a se retine, l-a demolat pe Nastase – si sa se delimiteze de “stalinistul” de la “ex-Cotidianul” (vorbeste proletcultistul de la ex-Stefan Gheorghiu!), dandu-i ca exemple pe oamenii muncii de la sate si orase care deja s-au ridicat in B.O.B. impotriva cotidianismului: Buscu-RAAPPS, Morar-UTC sau Patrascoiu-UTM. Profitorul ICR le mai cere bietilor ziaristi de la Cotidianul sa-si dea demisiile in semn de protest fata de “atacul” la adresa intelectualilor de pe ogoarele tarii, calificat drept o “orgie a nesimtirii etice” (astia-s obsedati rau). Interesant de observat la Moscovel: e mai grav ca s-a ajuns la “orgie” anti-intelectualista (vorba bancului cu ardeleanul: “poate-n cur, ma!”) decat ca tovarasii lui de drum sunt partasi la o executie publica nationala a sefului statului si isi primesc cu totii salariile, sponsorizarile sau premiile de la – repet – dusmanii de moarte ai lui Basescu, capi ai Coalitiei KAZ-GRIVCO-FNI si ai campaniei de eliminare a presedintelui de pe scena politica a tarii, respectiv mogulii Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vintu. Lui Bijulica, Busculica si Patrascoica – ca sa nu mai vorbim de Harry si Patapievicica – nu le cere sa se dezica de patronul mafiei media de la Realitatea-FNI – din care fac si ei parte, cu totii – ci o cere saracilor jurnalisti care n-au dupa ce bea apa si isi fac meseria cum pot si ei in conditiile unei dictaturi media girate si implementate de Hurezeanu, Buscu si toti roitorii din jurul lui Tismaneanu & cooperativa de productie anti-Romania. Si, by the way (panimaiesi Volodea?), si eu sunt unul dintre milioanele de simpli sustinatori ai lui Basescu – din sentiment national, pur si simplu: cred ca e mai roman decat Crin, “garantat” de Patriciu-FSB sau Geoana, “garantat” de familia Vanghelie-Hrebenciuc-Iliescu-KGB – , motiv pentru care am si fost fript, ca ziarist, fara a deveni, ca voi, fripturist, adica pupincurist. Daca Nistorescu, pentru ca-ti strica putin fardul, e “stalinist” (de ce nu “nazist”?) profesorul de istorie est-europeana de la CIA Michael Peter Shafir, consangean de-al tau, care te-a facut “ayatollahul anticomunismului”, cum e? Trebuie cumva sa se delimiteze fostul sau coleg de la Europa Libera, dl Hurezeanu, si de el? Dar “distinsele intelectuale”, papesa Tatiana Mungiu, rabina Zoe Petre, pecerepenelista anticrestina Smaranda Enache si societara Soros Renata Weber, sau bulibasa Aferim Plesu, care sterg pe jos cu Basescu ori de cate ori au ocazia, ce-ar trebui sa faca? E, uite – vorba lui Goma – “de-aia” nu ma intorc la Ziua. Raman, al dvs, al cititorilor mei, iubitorilor de adevar si nebunilor pentru tara, acelasi, Victor Roncea Huligan, Golan, Gugulan
EROI PENTRU ROMANIA nerecunoscuti de bravii senatori “romani” Toni Grebla si Gyorgy Frundo
Propunerea legislativă a senatorilor PDL Urban Iulian si Badea Viorel privind declararea domnilor Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc si Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti, depusa la Senat la 21 mai 2009 (asa cum scriam aici https://www.urbaniulian.ro/2009/05/21/suntem-obligati-sa-tinem-vie-flacara-sperantei-si-sa-nu-ajungem-obezi-dpvd-moral/ ), a fost respinsa de catre senatorii PSD-PNL si UDMR din Comisia Juridica si de Drepturile Omului. Daca despre senatorii PSD, originea lor doctrinara era de anticipat sa provoace ura fata de niste eroi care au luptat – pana au ajuns in temnitele rusesti – impotriva statului dictatorial sovietic, eu cred ca senatorii PNL s-au umplut de rusine prin acest vot, renegandu-si intreaga istorie de lupta si rezistenta anticomunista. Repet ce am mai spus: Exemplul lor, al celor care lupta acolo cu regimul totalitar, care isi risca viata si pot ajunge oricand in puscariile comuniste sau la cimitir, trebuie sa ne trezeasca din amorteala in care ne zbatem si sa nu uitam ce strigam cu totii la 21 decembrie 1989 sau mai tarziu in Piata Universtitatii, la kilometru zero al democratiei romanesti : MAI BINE MORT DECAT COMUNIST! Dar asta inseamna ca trebuie sa ne implicam si sa lasam delasarea, trebuie sa abandonam pozitia de pe care doar ne plangem mereu si sa actionam, sa luptam si sa fim vigilenti pentru noi si pentru un viitor liber al copiilor nostri. Nu ne ramane decat sa ne plecam capul in fata curajului tinerilor basarabeni, sa ne rusinam ca am ajuns obezi din punct de vedere al dorintei de lupta pentru drepturile noastre, si sa revenim cu picioarele pe pamant pentru ca o facem pentru noi. Primul pas? Sa ne alaturam si sa-i sustinem pe cei care acolo, in Basarabia sugrumata de regimul tiranic, tin vie flacara sperantei si luptei impotriva totalitarismului abject.
Traseul acestei initiative legislative – soldate cu avizul negativ care a fost dat publicitatii astazi – poate fi urmarit aici: https://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14230&pos=0&NR=L494&AN=2009 sau direct mai jos: Documente asociate proiectului de lege: – Adresa de înaintare a proiectului de lege pentru dezbatere – Forma iniţiatorului – Expunerea de motive la proiectul de lege – Avizul Consiliului Legislativ – FAVORABIL – Punctul de vedere al Guvernului – Avizul comisiei – NEGATIV
Urban I. Iulian Senator de Ilfov Grupul Parlamentar al PDL din Senat Vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senatul Romaniei
Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la Bucuresti.
Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai “grupului Ilascu”. Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, sunt sutati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel “romani de mana a doua”.
Fundatie pentru Romania
In urma cu un an, la 2 si, respective, 4 iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Popa vedeau libertatea prima oara dupa 15 ani. Cu trei ani inainte, tot la 2 iunie, Alexandru Lesco se trezise, la randul lui, intr-o lume noua si, oarecum, potrivnica.
Corneliu Vlad, un reputat comentator de politica externa, remarca atunci ca cei trei, reintorsi asemenea lui Ulise acasa, dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. “Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea” – spunea unul dintre ei. S-au aflat la un control de sanatate la Spitalul Militar din Bucuresti, la un sejur oferit de presedintele Traian Basescu in Romania, dupa care, au revenit de unde au plecat. S-au acomodat cu greu – lumea a evoluat rapid in 15 ani. Acum sunt alaturi de cei dragi si nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar “daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru” – marturiseste unul dintre ei.
Printr-o adevarata minune – scria Corneliu Vlad in urma cu un an -, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Mai mult, doi dintre ei – Popa si Lesco – au pus bazele Fundatiei pentru Romania, prin care doresc sa-si continuie activitatea, pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului.
Andrei Ivantoc, agresat in momentul eliberarii
In urma cu un an, BBC si alte canale romanesti transmiteau in direct eliberarea zbuciumata a detinutilor. Andrei Ivantoc a fost agresat de fortele de securitate ale Tiraspolului si apoi luat cu forta de autoritatile Republicii Moldova si transportat la Chisinau. Incidentul a avut loc in momentul eliberarii la punctul de control de langa Tighina, cand Andrei Ivantoc a inceput sa fuga spre teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. El a fost urmarit, ajuns din urma, trantit la pamant si batut de agenti ai securitatii nistrene. Apoi a fost urcat cu forta intr-o masina oficiala a Republicii Moldova, care a trecut in viteza de bariera de securitate, unde asteptau mai multe personalitati ale vietii publice si numerosi ziaristi. Seful Misiunii OSCE in Republica Moldova, Louis O’Neill, a afirmat ulterior ca in momentul eliberarii acestuia nu a fost aplicata forta. Andrei Ivantoc a negat insa acest lucru, afirmand ca reprezentantii OSCE evita sa spuna adevarul, fapt intarit de ziaristii aflati la fata locului.
Piedici de la deputati
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Alexandru Lesco: “Cauza romaneasca ramane aceeasi”
Alexandru Lesco, detinut de regimul separatist din Transnistria a fost eliberat din detentie intr-o miercuri, la 2 iunie 2004, ca urmare a expirarii termenului de condamnare de 12 ani. “Pentru mine, cauza romaneasca ramane aceeasi. Eu am fost condamnat pe nedrept. Asa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum.
Curtea Europeana pentru Drepturile Omului va conchide cu siguranta ce a fost cu aceasta condamnare ilegala”, a declarat Alexandru Lesco in mijlocul grupului de prieteni si de ziaristi care l-au asteptat la “frontiera” cu Transnistria. “Am iesit asa cum am fost arestat: cu buzunarele goale. Sufletul nu mi-a secatuit insa. Nu pot sa spun ca regret amarnic acesti ani. Am stat pentru poporul roman si limba noastra romaneasca. Va iubesc pe toti si va multumesc, popor roman!”. Alexandru Lesco si Tudor Popa nu s-au lasat si au infiintat o organizatie neguvernamentala – Fundatia Pentru Romania – prin care isi propun sa desfasoare activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale, pe ambele maluri ale Prutului. Intervievat de Gardianul la aniversarea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, Lesco afirma: “27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Si acum, stiti vorba aia: nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o Unire mai mare!”.
Tudor Popa: “Suferinta noastra nu a fost degeaba”
Tudor Popa, ultimul detinut politic din grupul Ilascu, a fost eliberat la 4 iunie, cu putin dupa ora 10.00, la punctul de granita de la Dubasari. Desi fusese anuntat initial ca va parasi inchisoarea la ora 16.00, gardienii i-au deschis poarta dimineata, probabil in speranta ca va fi intampinat de mai putini ziaristi. Eliberarea sa vine dupa 15 ani de detentie ilegala la care a fost condamnat de autoproclamatul regim transnistrean. “Neamurile, Romania, conducerea Romaniei, m-au sustinut mult. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba. Noi am dorit ca tara sa fie integra, mare. Au fost unii care nu au dorit asta. Nu am castigat acum, vom castiga pe urma. Are sa vina timpul”, au fost primele declaratii date de Popa jurnalistilor care l-au asteptat. Victor RONCEA
REMEMBER: Cavaleri ai Romaniei si Cetateni de Onoare ai Bucurestilor, degeaba
Iulie 2007
Dupa ce au primit Ordinul National Steaua Romaniei pe 3 iulie 2007, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco au primit pe 12 iulie si titlul de “Cetatean de Onoare al municipiului Bucuresti”, la initiativa primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, in urma propunerii Asociatiei Civic Media. Decernarea acestei distinctii s-a facut in aplauze generale chiar la inceputul sedintei Consiliului General al Municipiului Bucuresti, de catre primarul Adriean Videanu, care a imbracat special pentru eveniment esarfa cu tricolor. Primarul le-a multumit celor trei pentru sacrificiul lor si a declarat ca se va implica in proiectele viitoarei Fundatii a celor trei eroi. La ceremonie a fost prezent si Prefectul Capitalei, Mioara Mantale.
“Ne aflam intr-un moment emotionant si istoric. Acesti oameni au infruntat un regim despotic la Tiraspol si trebuie sa fie pentru noi si copiii nostri un exemplu de urmat. Sacrificiul celor trei eroi este un exemplu de cum trebuie sa ne tratam neamul si glia”, a declarat de la tribuna sedintei CGMB, consilierul Doru Giugula. Vizibil emotionat, Alexandru Lesco a multumit “din tot sufletul” pentru aceasta distinctie. Propunerea decernarii acestui titlu a fost luata in cadrul intalnirii de acum doua saptamani cu noul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca cand reprezentantii Asociatiei Civic Media au propus celor doua capitele romanesti sa se infratateasca simbolic si prin conferirea acestei distinctii celor trei eroi romani. Primarul Capitalei, Adriean Videanu, a imbratisat imediat ideea urmand ca si Dorin Chirtoaca, tanarul primar anticomunist al Chisinaului sa le decerneze celor trei aceelasi titlu.
Roxana Cosma, consilier general si membru in Comisia de Cultura a CGMB, ne-a declarat: “Din punctul meu de vedere, este o onoare sa pot vota pentru acordarea unei asemenea distinctii celor trei luptatori. Admir curajul lor, admir verticalitatea lor, admir puterea de care au dat dovada pe parcursul acestor ani de detentie care s-a dovedit a fi ilegala – pentru ca avem o decizie a Curtii de la CEDO care nu a fost respectata. Am o admiratie pentru spiritul lor de reintregire a neamului romanesc, si pentru sufletul cald de romani ce bate in pieptul oamenilor acestia.”
Tudor Popa, Alexandru Lesco si Andrei Ivantoc au devenit Cavaleri ai Romaniei
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau. Presedintele Basescu a fost foarte emotionat la decorarea celor trei eroi romani, observandu-se vizibil lacrimi in ochii sai in momentul in care a vorbit despre anii de inchisoare ai militantilor pentru romanism.
CARTE DESPRE EROI
Dupa ce, marti, 3 iulie, Andrei Invantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco au fost distinsi cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, cei trei membri ai fostului Grup Ilascu au primit, si din partea presedintelui Uniunii Juristilor din Romania, reprezentanta a societatii civile, medalii de merit si premii de excelenta, in semn de pretuire a activitatii lor. In acelasi cadru, ziaristii Victor Roncea si Corneliu Vlad au lansat volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut special pentru acest eveniment la Editura Semne. Premierea si lanasrea au avut loc in aceeasi zi in care SUA au sarbatorit 4 Iulie, Ziua Independentei, si exact la o luna de la eliberarea ultimului detinut politic din Europa, Tudor Popa.
Marti, 10 iulie, Tudor Popa, fostul detinut politic al regimului rusofon de la Tiraspol timp de 15 ani a depus la Ministerul Justitiei din Bucuresti Juramantul de Credinta fata de tara pentru a marca recunoasterea cetateniei romane, dreptul natural al tuturor basarabenilor, bucovinenilor si hertenilor din fostul Regat al Romaniei. “Jur sa fiu devotat patriei si poporului roman, sa apar drepturile si interesele nationale, sa respect Constitutia si legile Romaniei”, a rostit Tudor Popa, al carui dosar fusese aprobat inca din 2005 la presiunile societatii civile romanesti. Luni, 9 iulie a.c., la Brasov, cei trei au devenit membri de onoare ai Miscarii Anticomuniste romanesti coordonate de Asociatia 15 Noiembrie 1987, Civic Net – Piata Universitatii si Centrul Rezistentei Anticomuniste.
Cu ochii în lacrimi Băsescu i-a elogiat pe Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa, dupa le-a asezat pe piept „Steaua României” în grad de Cavaler: „Trei nume care înseamnă dragoste de ţară, eroism, dorinţa de a te sacrifica pentru poporul tău. Ei sunt oameni care, dincolo de dragostea pentru filonul românesc al ţării lor, au săpat în zile de pace, în patria-mamă, file de istorie, într-o ţară care, cândva, a fost parte a României. Poate cel mai important lucru pe care aceşti oameni îl semnifică este faptul că, deşi între România şi Moldova există o frontieră de stat, sunt lucruri pe care frontierele nu le pot opri: filonul cultural comun, dragostea comună pentru pământul patriei”.
In numele celor trei a vorbit Alexandru Lesco, eliberat din inchisoarea transnistreana in 2004, dupa ispasirea unei pedepse de 12 ani. Multumind pentru decoratie, Lesco a afirmat ca aceasta nu este doar a lor, ci si a romanilor. El a explicat ca, alaturi de colegii sai, a simtit, in anii de detentie din Transnistria, “suflarea” si “sprijinul tuturor romanilor”. Dupa ce a ciocnit o cupa cu sampanie impreuna cu cei prezenti, seful statului a primit de la Asociatia Civic Media o rezolutie adoptata pe 27 martie, in care se cerea autoritatilor elaborarea unei strategii pentru spatiul rasaritean romanesc, simplificarea formalitatilor de obtinere a cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova si acordarea celor mai inalte distinctii ale statului pentru Lesco, Ivantoc si Popa. Rezolutia a fost semnata printre altii de Mariana Nicolesco, artist UNESCO pentru Pace, Radu Beligan, academicienii Dinu C. Giurescu, Dan Berindei, Constantin Balaceanu Stolnici si Florin Constantiniu, de reprezentanti ai mediului academic si studenti. Cei trei s-au deplasat apoi la Palatul Victoria, unde au fost primiti si de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru ca a doua zi sa aiba o intalnire cu Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu. In cursul serii de 3 iulie, Ivantoc, Lesco si Popa au raspuns invitatiei liderului PNG, George Becali, care a dorit sa le multumeasca pentru jertfa lor. Cei trei au primit din partea finantatorului Stelei cate 50.000 de euro, pentru a incepe o noua viata.
Surse: Ziua, Gandul, Mediafax, Rompres
Cavalerii, premiati si de societatea civila
Explicand ca, inca din 1993, organizatia pe care o reprezinta a actionat pe langa organismele europene pentru a obtine eliberarea membrilor fostului grup Ilascu, presedintele UJR, Iosif Gavril Chiuzbaian a afirmat ca a daruit celor trei aceste medalii pentru a-si manifesta recunostinta fata de suferintele lor in temnitele transnistrene. Chiuzbaian, a mai spus ca, in 2000, i-a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Vladimir Putin, solicitandu-i sa faca demersuri pentru eliberarea grupului Ilascu. Desi a marturisit ca perioada petrecuta in inchisoare a insemnat pierderea unei parti din viata, dar si lupta pentru un ideal, Alexandru Lesco a promis ca va continua lupta pentru Transnistria. La randul sau, Andrei Ivantoc i-a multumit lui Dumnezeu pentru ca i-a dat taria de a rezista, iar Tudor Popa, referindu-se la suferinta indurata, a afirmat: “Suntem barbati, trebuie sa rabdam”. Reprezentantii Civic Net – Piata Universitatii au anuntat ca cei trei eroi au fost declarati membri de onoare ai miscarii anticomuniste romanesti de dinainte si de dupa 1989.
La lansarea volumului “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, Victor Roncea a spus ca a invatat de la Andrei Ivantoc ce inseamna libertatea dupa cum a fost pictata de acesta pe peretii celulei – doi ingeri si Tricolorul – si de la intregul grup ce inseamna lupta pentru tara si neam. Cartea – de peste 700 de pagini, continand si un DVD cu filmari inedite reunite sub genericul “In cusca pentru dragostea de tara” – sintetizeaza anii de detentie ai grupului Ilascu, probleme geostrategice ale zonei si influenta Rusiei asupra Romaniei.
Iata cateva titluri din volum: Ultimii detinuti politici din Europa @ Eliberarea romanilor, simbolul noii Romanii @ “Razboi rece” la granita Romaniei @ Patriarhul: “Unirea este vie” @ “Am supravietuit datorita idealului tuturor romanilor: Romania Mare” @ “Daca s-ar intoarce timpul inapoi am face exact acelasi lucru” @ Procesul grupului Ilascu – conotatii geopolitice si efecte sociologice @ Chestiunea Marii Negre – Expansiunea ruseasca @ Menirea noastra mondiala la Gurile Dunarii @ Aspecte geopolitice si culturale din Transnistria @ Romanitatea si granita Europei spre Rasarit @ De la Pax Sovietica la Pax Americana @ Repozitionarea bazelor militare ale SUA @ Insula Serpilor si razboiul strategic al Ucrainei cu Romania @ Mafia gulerelor albe de la Marea Neagra – insertia capitalului rus in Romania @ Serviciile secrete ale Rusiei @ Structurile speciale postkaghebiste @ Activitati secrete desfasurate in spatiul romanesc @ Tradarea de la Bucuresti si renasterea de la Chisinau
O carte si o distinctie pentru patriotii romani de pe Nistru, exact in ziua cand s-a implinit o luna de la eliberarea intregului „lot”, dupa intemnitarea lor in urma cu 15 ani. Ziaristul Victor Roncea si Asociatia Civic Media au lansat cartea „Eroi pentru Romania”, iar juristul G.I. Chiuzbaian si Uniunea Juristilor din Romania le-au inmanat lui Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa cate o Medalie de Merit si un Premiu de Excelenta. Cartea are 750 de pagini si a fost alcatuita intr-un timp record, iar medalia este din aur de 25 de karate. Si cartea, si medalia – dovezi ca acesti eroi, in viata, ai natiunii, nu sunt intru totul uitati de cei pentru care s-au luptat si au suferit, reusind, ca prin miracol, sa supravietuiasca anilor grei de temnita si schingiuire fizica si psihica de neinchipuit.
Cei trei, reintorsi asemenea lui Ulisse acasa dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. „Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea” – spune unul dintre ei. Isi cauta de sanatate, se reasaza in familie, alaturi de cei dragi, dar nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar „daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru” – marturiseste unul dintre ei.
Acum, fiecare dintre cei cinci isi reface viata, dupa ce anii lor de deplina putere si maturitate le-au fost distrusi in celula. Ilie Ilascu, senator al Romaniei, nu a putut participa la manifestarea de la Uniunea Juristilor, aflandu-se la Strassbourg, ca parlamentar european. Petru Godiac, stabilit pe undeva pe la Cluj, nu a fost de gasit pentru a fi, si el, la aceasta reintalnire. Ceilalti trei, decorati, ca toti de altfel cu „Steaua Romaniei”, in grad de Cavaler, au asistat, in centrul atentiei generale, modesti, timizi si discreti, la prezentarea cartii si inmanarea distinctiilor. Daca Presedintia, Guvernul, Primaria Bucurestiului si cateva organizatii civice le-au onorat actele de eroism, pentru Chisinaul oficial, cei cinci parca nici n-ar exista. Doar Iurie Rosca, presedintele Partidului Popular Crestin Democrat – din care si ei fac parte, fara sa se fi dezis – s-a regasit cu fratii sai de idealuri. Printr-o adevarata minune, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Iar Uniunea Juristilor si Civic Media nu le-a organizat ceremonia de cinstire din ratiuni ipocrit-conjuncturale. Uniunea a facut demersuri juridice la instante europene si guverne implicate pentru internationalizarea cazului si eliberarea lor neintarziata, iar asociatia a initiat mobilizarea civica pentru eliberare si a insistat sa li se acorde cea mai inalta decoratie a Romaniei.
Volumul „Eroi pentru Romania” panorameaza generos problematica geopolitica a zonei in care centrul de putere al slavilor de rasarit se interfereaza, de peste doua sute de ani, cu spatiul locuit dintotdeauna de romani, in cuprinsul si in afara granitelor de astazi ale Romaniei. De la primul tratat secret incheiat de domnitorul Gheorghe Stefan al Moldovei cu cneazul Moscovei si pana la ambiguitatile de ultima ora din relatiile romano-ruse, cartea ofera o cronologie si o antologie de texte esentiale asupra acestui capitol important din istoria romanilor. In acest context amplu se inscriu si faptele de bravura ale patriotilor romani de pe Nistru, care s-au aflat printre primii luptatori pentur mentinerea integritatii teritoriale a tinerei Republici Moldova, impotriva secesiunii transnistrene, pentru apararea limbii romane si renasterea identitatii nationale a romanilor de pe malurile Prutului si Nistrului.
Cartea nu este totusi o cronica detaliata a epopeii eroice a celor cinci patrioti, epopee consacrata pe plan european prin sintagma „Ilascu si altii vs. Moldova si Rusia”, cum s-a numit acest dosar la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Adevarata istorie a lui „Ilascu si altii” nu este inca scrisa. Evenimentele sunt inca fierbinti, iar conflictul de pe Nistru in plina desfasurare. Cercuri influente de la Chisinau si Tiraspol, dar si de la Moscova ori Kiev nu sunt interesate in prezentarea adevarului ci in rastalmacirea sa ori, pur si simplu, in tacere. Asa numitul proces desfasurat la Tiraspol a fost o inscenare judiciara condamnata cvasiunanim, iar calomniile debitate acolo au valoare istorica doar ca probe suplimentare la dosarul samavolniciilor capeteniilor comunismului de aiergarda de la Tiraspol.
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra cestui episod eroic din cronica zbucimata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele „Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice. Deocamdata, inainte de a se reintalni si regasi impreuna cu totii, cei din asa numitul „grup Ilascu” sunt, pe deoparte, cinstiti aproape cum se cuvine, dar, pe de alta parte, victime ale unor denigratori aflati in slujba celor care au incercat pana nu demult, sa-i anihileze.
Multumiri speciale publicatiilor ZIUA si FLUX – Chisinau, ziaristilor liberi din presa romana de pe ambele maluri ale Prutului, Televiziunii Romane si posturilor TV Antena 1 si 3, National TV si N24, Bucuresti si EuroTV, Chisinau
Autori
Gr. Antipa, M. I. Antonescu, Gh. I. Bratianu, S. Mehedinti, I. I. Nistor, I. Badescu, R. Cestelli, G. Coman, G. Damian, D. Donnelly, D. Dungaciu, V. Gribincea, V. Nagacevschi, D. Postica, D. Padurean, A. Rogojan, V. & G. Roncea, P. Sartori, A. Tanase, M. Ureche, C. Vlad
Civic Media & IntelMedia
Contine DVD-ul “In cusca pentru dragoste de Tara” – Patru documentare inedite despre Basarabia si procesul, incarcerarea si eliberarea eroilor de la Nistru, realizate de Corneliu Vlad, Andrei Dumitru, Radu Gaina, Victor Roncea si Petrica Rachita
Azi trebuia sa fiu cercetat “disciplinar” la ZIUA in privinta “posibilelor absente nemotivate”. N-am putut sa merg. Ma doare undeva. Si-apoi, n-am inteles, cum sa fie absentele “posibil nemotivate”? Sunt motivate de prostia conducerii! MediaSind, care este afiliat la Federatia Internationala a Jurnalistilor, mi-a promis tot sprijinul. Sa vedem, la urmatoarea infatisare. Nota bene: Cenzura nu se acopera prin Comisii. Parerea organizatiilor internationale de aparare a drepturilor jurnalistilor si presei libere.
În plină frământare electorală asupra informatorilor şi agenţilor conspiraţi din presă, s-a lansat pe piaţă şi „profilul ofiţerului acoperit“ din politica de azi, cu ţintă asupra premierului desemnat, Lucian Croitoru. Simpatic e că atacul vine din partea agenţilor trusturilor pline de „descoperiţi“, începând cu vârfurile Coaliţiei KAZ-GRIVCO-SOV: Patriciu, Felix şi Vîntu, nici unul dintre ei nu ar fi putut promova în timpul regimului comunist în spaţiile şi mediile în care au activat – arab, european, interlop – fără o strânsă legătură cu Securitatea. Sau cu alte servicii. Apoi, nu cumva profilul vehiculat se suprapune perfect şi pe un Iohannis?; ca să nu mai vorbim de Geoană, Oprescu, Duda, Dăianu, Stolojan, Isărescu, Dijmărescu, Pasti, Secăreş, Codiţă, Năstase, Teodorescu etc etc etc. Vorba „prostanacului“: „nici noi nu mai ştim câţi suntem“… Diferenţa, desigur, cum am spus, ţine de „croitor“. Unii au costumele făcute încă de pe vremuri, la Casa de Modă Venus, alţii la Londra, Washington sau Moscova. Cei mai mulţi amestecă obiectele vestimentare ca pe băutură, gen votcă-cola. Alţii se menţin pe whisky. Foarte puţini mai preferă palinca. Dacă mă întrebaţi pe mine, după 20 de ani de presă şi activitate pe spaţiul extern, părerea mea este că nimeni nu mai este propulsat în funcţii-cheie de conducere în aparatul de stat dacă nu este cadru sau dacă nu garantează pentru el un membru de încredere al mafiei politice.
La fel şi cu noi, ziariştii. Numărarea formatorilor de opinie care nu sunt agăţaţi în vreo nadă SIE-DGIPI-SRI sau a unei reţele externe, cel mai adesea antiromâneşti, este cât se poate de simplă: se face prin eliminare, de pe televizoare. De la TVR, la televiziuni de cartier, cel puţin în ce priveşte audienţa de 1 – 2% din naţiune, ca Realitatea TV sau Antenele, majoritatea persoanelor catapultate este tributară unei asemenea legături. Cei rămaşi pe-afară, ca şi pe vremuri, sub imperiul morţii civile, este aproape sigur că au devenit ameninţări serioase, dar nu la adresa siguranţei naţionale, ci dimpotrivă, la adresa celor care atentează la siguranţa naţională.
Zilele acestea circulă printre jurnalişti, mai mult sau mai puţin securişti, o listă a „acoperiţilor“, apărută şi pe site-ul ziarului „Curentul“, la comentarii. Sunt nume vechi, de personaje prăfuite, cunoscute pentru orice profesionist al informaţiilor ca aparţinând mai multor structuri – când făceai naveta de la „Ştefan Gheorghiu“ la vreo ambasadă occidentală sau de la Bucureşti la Budapesta, Londra şi München, Paris şi Heidelberg şi retur, la „odioasa dictatură“, nici nu poate fi altfel – dar şi nume de tineri, activi şi foarte vorbăreţi, până mai ieri. Am consultat un specialist al serviciilor, pentru a edifica cititorii „Curentului“ şi pe cei migraţi de la „Ziua“ – pentru care îmi arăt recunoştinţa – asupra acestor speculaţii. Profesorul de contra-spionaj susţine că pe această listă sunt şi agenţi ai altor servicii… altele decât cele care toacă banii contribuabililor români. „În lumea asta a operaţiunilor secrete pot fi întâlniţi tot felul de oameni: mercenari şi aventurieri, homosexuali şi curve, trădători, conspiratori sau revoluţionari de profesie, nebuni geniali sau… „contra-ziarişti“. Marii proprietari ai trusturilor media au păcălit pe mulţi în numele serviciilor, făcând caz de şefii acestora, de generalii şi ofiţerii pe care i-au racolat ori au fost infiltraţi pe lângă ei… Viitorul va dovedi ca nimeni nu e infailibil. Încerc un sentiment de jenă profesională când văd că un fost director de serviciu sau altul se autoinvită – prin „acoperitul său“ – pe la câte un post de televiziune. În contextul marilor combinaţii politice preelectorale unii aşa-zişi „acoperiţi“ au devenit deja un fel de proprietate privată în faţa căreia sistemul a prea mic. Asta se întâmplă când la tastatura operaţiunilor acoperite se joacă tot felul de neaveniţi care eludează diferenţa între verbele „a apăra“ şi „a atenta“”.
Dezbaterea declanşată frust prin adresarea provocatoare „Afară cu descoperiţii din presă!“, a prins. Atât pe bloguri, cât şi pe forumuri electronice, spaţii mediatice încă libere. Nu au lipsit comentarii pertinente pe site-ul ziarului „Curentul“. Dintre acestea, se detaşează o analiză amară a unui cititor-observator, care are drept titlu: „Care Listă? Care Presă Liberă? Care jurnalişti?“. Comentatorul nostru remarcă: „Tema asta cu infiltraţii acoperiţi/descoperiţi e haioasă de-a dreptul. Ce nevoie ar avea nişte instituţii serioase de informaţii să mai şi «infiltreze» agenţi la ziare sau televiziuni când acestea le aparţin cu totul? Să luăm de exemplu Antena. De la sediul central – fost obiectiv al DSS, până la totalitatea structurii de conducere – originea e aceeaşi: Secu. Protv – de la Adrian Sârbu – fost securist (conspirat) la Sahia – în jos, tot Protv -ul a fost şi este infuzat cu «băieţi». Diferenţa la Protv, faţă de alte televiziuni, este că în sedii activează şi cadre ale Mossad, aproape la vedere. Protv le aparţine în totalitate şi este o platformă de culegere de informaţii şi influenţă utilizată din plin la nivel specific. Restul televiziunilor mai mici au în interior, distribuite proporţional, cadre la toate nivelurile – administrativ, management etc. La ziare, patronatul administrează treaba exclusiv prin consilierii fostei securităţi – cum e cazul la Trustul lui Patriciu, de exemplu, dar şi la Ringier – unde avem din nou o sănătoasă infuzie de Mossad, şi exemplele pot continua – chiar şi ziare bulevardiere, gen «Cancan», aparţin tot fostei Securităţi – vezi Buzoianu, şmecherul pe energie al lui Dan Ioan Popescu – cadru (şi trădător la ruşi). La «România Liberă» – Adamescu, patronul lui Turturică, a lucrat tot pentru DSS, pe linia Germania, la «Ziua» nu mai are rost să mai pomenim, situaţia e ştiută – Pîlşu a fost ciocofonist că şi fostul redactor şef, Pătruşcă, ca şi Roşca Stănescu etc. Pe scurt, părerea mea e că poveştile astea cu liste sunt pentru adormit copiii. Discuţia serioasă este despre care «Presă Liberă» vorbim când toată, în întregime, aparţine structurilor. Cu sau fără voie, dle Roncea, dezinformaţi deoarece puneţi greşit problema. Ca o entitate să o penetreze pe aialaltă ar trebui ca ele să fie chestii diferite, altfel nu se numeşte penetrare, ci aglutinare. Dacă «Presa» aparţine cadrelor, ce nevoie ar mai fi de agenţi care să se «infiltreze», când totul este controlat chiar de la vârf, la nivel de patronat, management şi executiv?“ Provocatorul nostru e rău. Nu am cum să fiu de acord cu toate aserţiunile sale, mai ales când, în ce-l priveşte pe micul învârtit cu cheiţa Pîlşu, chiar eu l-am cercetat la CNSAS. Pe de altă parte, ce mai e CNSAS-ul când fostul meu şef, Sorin Roşca Stănescu, fusese dezvăluit de Măgureanu drept agentul „H15“ şi „Deleanu“, se confesase deja public, iar de la CNSAS a primit o frumoasă dovadă de „bună purtare“, ca multe alte mii de personaje publice, agăţate în reţele cu noduri externe. Pe mine, sincer, nici nu mă interesează „acoperiţii-descoperiţii“, „conspiraţii-deconspiraţii“ din presă sau politică. Pe mine mă interesează să nu trădeze şi, dacă tot îi plătim (şi noi), să-şi facă treaba, pentru România. Ceea ce nu prea se întâmplă, trebuie să admit. Vîntu, se spune, e înconjurat de o armată de generali DSS-DIE/SRI-SIE, Voiculescu, la fel, Patriciu, la fel. Important este care dintre zecile de generali, sutele de colonei şi miile de maiori şi căpitani a optat între jurământul de militar şi îngroşarea contului, între a sluji România sau alte state, servicii şi interese străine. Răspunsul, de altfel, îl vedem cu ochii liberi: câţi dintre miliardarii români s-au gândit, în toţi aceşti ani, să sprijine cu sutele lor de milioane făcute prin căpuşarea ţării şi o cauză naţională? Una singură. După lovitura de stat din 1989, în acest răstimp planificat de Brucan, de 20 de ani, statul, vedem, a fost reocupat, cu toate instituţiile sale, de către noul komintern. Noi, „stupid people“, ce facem? (va urma)
PS: Inteleg ca sunt niste probleme in presa: la ZIUA nu se mai dau salariile iar de la Evenimentul Zilei au fost zburataciti “senatorii EvZ” Rodica Culcer, ex-Era Socialista si Nicolae Manolescu, zis Niki. Of, of! Daca pentru fostii mei colegi imi pare rau, in ce-i priveste pe cei doi “intelectuali”, saracii, cred ca vor reusi sa se descurce, ca si in trecut, cu celalalte trei-patru-cinci, poate chiar sase-sapte salarii, in cazul proletlimbistului de aur al Partidului.
Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, intervievata de Victor Roncea despre securistii ICR si Patapievici Nobelul pentru literatura a fost atribuit, in premiera pentru romani, scriitoarei germane nascute in Romania, Herta Muller. Scriitoarea a fost recompensata pentru ca “a schitat un peisaj al dezradacinarii cu concizia poeziei si obiectivitatea prozei”, dupa cum a anuntat, azi, Academia Suediei. Nascuta intr-o familie de svabi din Banat, Herta Muller a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, laNiţchidorf, lângă Timişoara. Părinţii ei au fost membri ai minorităţii vorbitoare de limbă germană din România. Tatăl ei a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi români germani au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. Mulţi ani mai târziu, în “Atemschaukel” (2009), Muller a descris exilul românilor de naţionalitate germană în Uniunea Sovietică. Herta Muller a debutat cu “Niederungen” (“Tinuturi joase”), care a aparut insa incomplet in editia din romana din 1982. Comunitatea academica germana a nominalizat-o de trei ori pentru Nobel si i-a acordat premiul orasului Berlin. Herta Muller a fost distinsa cu Premiul european pentru literatura “Prix Aristeion” si cu Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin, pentru cartea “Animalul inimii”, tradusa si in limba romana de editura Polirom, in 2006. Intrebata, in 2007, daca premiul Nobel este semnificativ pentru creatia unui scriitor, Muller spunea ca singurul avantaj al acestei distinctii este suma mare de bani pe care laureatul o primeste, nicidecum recunoasterea literara, potrivit NewSin. “Sunt surprinsa si inca nu-mi vine sa cred!”, a declarat Herta Muller, citata de New York Times. Ascultati interviul de 15 minute realizat de mine cu doamna Herta Muller in 2008 pe fondul scandalului legat de securistii si turnatorii promovati de ICR si Patapievici. Felicitari, doamna Herta Müller!
Herta Muller deceptionata de intelectualii din Romania si lipsa lor de reactie la scandalul ICR si turnatorii Antohi si Hoisie promovati de Patapievici
23 iulie, 17:41
“Ma doare, ma doare enorm de ce se intampla cu Romania!”. Aceasta este reactia disidentei anticomuniste HertaMuller ca urmare a scandalului creat de prezenta informatorilor Sorin Antohi si Andrei-Corbea Hoisie la o “Scoala de vara” organizata de Institutul Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici. Singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, disidenta anticomunista HertaMuller, in prezent membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie, s-a aratat public revoltata de faptul ca Horia Roman Patapievici a decis sa trimita la Berlin, intr-un program al Institutului Cultural Roman, doi fosti turnatori. Sorin Antohi, alias “Valentin”, si Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, fosti informatori ai Securitatii, sunt prezenti pe banii contribuabililor la o “Academie de vara” cu tema: “Germania si Romania. Transferuri academice, culturale si ideologice”. “Cursurile, cazarea si masa, precum si un program de timp liber sunt subventionate de catre Institutul Cultural Roman”, aflam din anuntul ICR. Conducerea Institutului, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, a ales ca transferurile ideologice si academice ale Romaniei in Germania sa fie facute de doi fosti colaboratori ai politiei politice comuniste dintre care unul, Sorin Antohi, s-a dat autor al unor articole in publicatii stiintifice inexistente, s-a pretins un timp indelungat “doctor”, fara a avea aceasta calitate, si a coordonat lucrari de doctorat la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, care acum sunt nule de drept.
“Planeta ICR”
HertaMuller a publicat in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Protestul scriitoarei disidente HertaMuller a fost urmat de alte gesturi similare ale intelectualilor si comunitatii romanesti din Germania. Patapievici nu a ales sa-i raspunda direct disidentei anti-comuniste, ci a preferat sa publice ieri un material titrat “Replica ICR”, aparut in Evenimentul Zilei, si in care raspunde “acuzatiilor din presa”. El considera ca afirmatia ca “ar exporta informatorii Securitatii este complet tendentioasa” si ca prezenta celor doi turnatori-impostori in Germania nu se datoreaza “clientelismul conducerii ICR, care isi promoveaza prietenii”. “Mie nu mi-a trimis nici o scrisoare. Ar fi putut sa-mi raspunda personal, ca eu i-am scris”, afirma HertaMuller in urma publicarii articolului din Evenimentul Zilei.
Demiterea lui Patapievici
Intr-o convorbire cu Victor Roncea, presedintele Asociatiei Romanilor din Berlin, Ruxandra Dimitriu, a anuntat ca miercuri seara comunitatea romanilor din capitala Germaniei se va reuni pentru a concepe o scrisoare deschisa adresata Presedintiei Romaniei, care patroneaza ICR, Guvernului si Parlamentului Romaniei, care raspund de banul public al contribuabililor si respectarea statului de drept, pentru a solicita demiterea presedintelui ICR Horia Roman Patapievici si a adjunctilor sai, Mircea Mihaies si Tania Radu. Dimitriu considera ca Patapievici nu mai are ce sa caute intr-o institutie publica din Romania dupa ce i-a trimis pe cei doi intelectuali turnatori ca reprezentanti ai societatii academice romane.
“Teatrul absurd” al condamnarii comunismului
Am stat de vorba si cu HertaMuller pentru a afla opinia domniei sale fata de pozitia publica a presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici. Marturia scriitoarei si disidentei anticomuniste este tulburatoare. HertaMuller nu poate intelege cum ICR a indraznit sa trimita intr-o tara ca Germania, care este un exemplu privind lustrarea agentilor STASI, doi colaboratori ai politiei politice comuniste Securitatea. Este de amintit ca Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea cu Securitatea dupa 17 ani, pe cand era membru al Comisiei Tismaneanu, iar Andrei Corbea-Hoisie, dupa 18 ani, pe cand era ambasador al Romaniei la Viena. HertaMuller considera ca, in conditiile acestea, condamnarea comunismului este un “teatru absurd”. Din acest motiv a si refuzat sa faca parte din “Comisia Tismaneanu”. “Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd”, afirma disidenta in interviul acordat noua.
Patapievici l-a “acoperit” pe Antohi pe cand era la CNSAS
Cu referire la faptul ca Patapievici sutine ca trebuie avuta in vedere “valoarea profesionala” si “somitatea stiintifica” a celor doi intelectuali informatori ai Securitatii, HertaMuller spune cu sarcasm: “Da, sigur! Noi trebuie sa tinem cont de toate acestea in timp ce ei ocupa toate pozitiile de influenta din Universitati, din societate. Eu am spus ca nu sunt de acord, dar daca lui ii convine asa, treaba lui. Romania sa faca ce crede de cuviinta. Eu mi-am articulat parerea despre aceasta”. Revoltata, scriitoarea afirma ca a aflat ca “nu este pentru prima oara cand au fost trimisi la Berlin fosti securisti” sub auspiciile ICR. “Pentru ce mai sunt studiate Arhivele Securitatii daca nu are loc nici o consecinta? Care este sensul?”, se intreaba disidenta. Scritoarea isi aminteste si faptul ca Horia Roman Patapievici, in 2002, pe cand era in Colegiul CNSAS, a “acoperit” cazul informatorului “Valentin” Antohi si, acolo, “au facut tot posibilul ca sa nu se afle”, in pofida Legii si a misiunii CNSAS. “Am crezut ca Patapievici are niste repere morale de care tine cont”, spune dezamagita scriitoarea, membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie. Ceea ce a facut conducerea ICR, mai spune fosta disidenta, “nu ar fi posibil in Germania. Asa ceva nici nu se concepe!”.
“Ce fac intelectualii romani? Nu au o scarba morala?”
Referitor la cererea de demitere a lui Patapievici, HertaMuller considera ca este de datoria romanilor din tara sa actioneze: “Asa cum au grija de ea, asa o sa aiba tara”. “Ce fac intelectualii romani?”, se mai intreaba scriitoarea. “Am vazut ca in program este si Caramitru si Johnny Raducanu. Ce-i cu astia? Tac?”. Atat ei, cat si fiecare intelectual, ar trebui sa aiba o reactie “pentru ca simte nevoia, pentru ca are o scarba, o scarba morala. De aceea ar trebui sa refuze sa participe. Daca nu o are, ce sa fac? Caramitru mai are si prelegeri despre dictatura la Teatrul National despre securisti… Ce spune Cartarescu, ce spune Dinescu, ce spune Nora Iuga, ce spun toti intelectualii? Ce spun ziaristii?”. “Faceti ceva pentru voi, nu pentru asa-zisa imagine a Romaniei. Nu pentru UE. Pentru realitate, pentru voi insiva, pentru ca este tara in care traiti, pentru copii vostri!”, mai spune scritoarea, emigrata in 1987 in Germania impreuna cu sotul sau, Richard Wagner, la fel de revoltat de actiunea conducerii ICR. “Asa nu se mai poate! Au vrut sa faca un program remarcabil, ceva mare si tare. Cu cine?”, conchide scriitoarea anticomunista referindu-se la alegerea facuta de ICR: doi intelectuali turnatori.
Scrisoarea Deschisa a Hertei Muller catre Horia Roman Patapievici
“Draga Horia Patapievici,
Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasta luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu. Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman. In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale. Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati. Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp indelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata? Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE? ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni! Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural. Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul. Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin – si nu voi fi singura care va proceda astfel.
Cu salutari cordiale, HertaMuller“
Scandalul ICR merge mai departe: cazul Antohi-Hoisie ii face pe sefii Institutului sa se contrazica privind informatorii Securitatii
— Horia Roman Patapievici a decis sa ii raspunda printr-o scrisoare deschisa disidentei anticomuniste HertaMuller, care il acuza de “acoperirea” si promovarea informatorilor Securitatii Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie, trimisi de Institutul Cultural Roman sa reprezinte societatea academica romana la o Scoala de vara din Berlin. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea indelungata cu Securitatea la inceputul anului 2007, pe cand facea parte din “Comisia Tismaneanu”. Andrei Corbea Hoisie a primit decizie de politie politica din partea CNSAS in aprilie 2007. Pentru cititorii ZIUA Online prezentam atat confesiunea lui Antohi, alias “Valentin”, cat si Decizia oferita de CNSAS in cazul Hoisie, alias “Horia”, pentru a putea judeca “calitatea” morala a celor doi, ignorata de conducerea ICR. In plus, prezentam ca extrase din scrisoarea lui Patapievici si o noua declaratie a Hertei Muller.
24 iulie, 21:38
Disidenta HertaMuller, singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, a reprosat public conducerii ICR trimiterea celor doi turnatori, pe banii contribuabilului roman, la o Scoala de vara care se desfasoara chiar in aceste zile la Berlin. Proiectul Institutului Cultural Roman “Titu Maiorescu” Berlin este realizat in colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) si Institutul Moldova – Universitatea Leipzig, transmite si HotNews.ro. Sub titlul “Turnatori la Academia de Vara”, HertaMuller a publicat pe 16 iulie, in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau, o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. La randul sau, scriitorul Richard Wagner, publica in ziarul german Tagesspiegel articolul “Invatand de la turnator”, in care arata cum Antohi a predat, fara a avea doctoratul cu care se lauda, la Universitatea Central-Europeana de la Budapesta, fondata de George Soros, fiind ales si in consiliul director al Fundatiei, la fel ca si Corbea-Hoisie. A trecut mai bine de o saptamana pana a reactionat si presa din Romania. Urmare a criticilor aparute, Horia Roman Patapievici s-a hotarat sa ii raspunda in doua reprize scriitoarea HertaMuller. Printr-o “Replica ICR” si printr-o Scrisoarea Deschisa, ambele gazduite de ziarul Evenimentul Zilei.
HR Patapievici o acuza pe HertaMuller
In cea din urma, Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu si la randul sau membru al GDS, i se adreseaza direct Hertei Muller, incercand sa gaseasca o explicatie pentru promovarea de catre o institutie a statului roman a celor doi turnatori care, prin informarile lor, au dus la persecutia disidentilor autentici din Iasi, in perioada comunista. “E cu totul tendentios sa spui ca ICR ar fi trimis in Germania ca “reprezentanţi ai Romaniei” fostii informatori ai Securitatii ori că ICR ar avea ca politica promovarea lor peste hotare. Motivul pentru care ICR a finantat această scoală de vara a fost inalta ei tinuta stiintifica”, afirma presedintele ICR. Si, continua Patapievici: “Atunci cand te intrebi cum vor fi prezentati cursantilor Andrei Corbea-Hoisie ori Sorin Antohi – si sugerezi ironic titulatura “profesori si agenti de securitate cu state vechi” – ridici doua probleme de principiu, care merita o dezbatere publica serioasa. Cat de durabila e vina informatorului? Cum trebuie sa ne comportam cu informatorii care nu au facut ori prilejuit crime (pentru ca, daca au facut crime, solutia e simpla: Codul Penal)? Prima problema e filozofica si religioasa, iar solutia la ea nu e usor de gasit. Tu pari sa inclini spre ideea ca vina este imprescriptibila, ca un fost informator ramane in mod esential un informator si ca “atingerea” informatorului cumva “intineaza”. Numai asa pot considera ca fiind rationala, si nu doar impulsiva, decizia ta de a nu mai calca pragul ICR-Berlin si incurajarea ta explicita ca si altii sa faca la fel.”, spune presedintele ICR numit in aceasta functie cu rang de secretar de stat de Presedintia Romaniei. Despre informatori, Patapievici afirma ca “eu nu stiu, din punct de vedere sistematic, cum trebuie sa ne raportam public la ei”, dar nu lamureste cum ar trebui sa se raporteze ei la restul lumii, mai ales cand stiu cate note au dat impotriva disidentilor reali din acea perioada.
Mircea Mihaies: “Cat de “groasa” trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?”
Insa, tot in Evenimentul Zilei, raspunsul ii este oferit chiar de subalternul sau, vice-presedintele ICR, scriitorul Mircea Mihaies, care e de alta parere decat seful sau: “Nu poti mentine ca reprezentant oficial intr-o tara care a votat cu entuziasm pentru primirea Romaniei in Uniunea Europeana pe cineva pozat pe prima pagina a ziarelor si descris drept un colaborator zelos al Securitatii. Actul de inamicitie e prea pe fata si batjocura prea mare”, scria zilele trecute Mihaies intr-un editorial intitulat sugestiv “Vara turnatorului”. “Cat de ‘groasa’ trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul? Si cat de adanc trebuie sa “contextualizezi” pentru a nu ti se citi printre declaratii abjectia?”, scrie dur vice-presedintele ICR Mircea Mihaies cu referire la un alt diplomat dar la fel de valabil si pentru fostul ambasador Corbea Hoisie (foto).
HertaMuller: “M-am pronuntat pentru ca iubesc tara de unde-am venit!”
Dupa interviul realizat de Victor Roncea cu HertaMuller, scriitoarea originara din Romania a stat de vorba si cu ziaristii de la Jurnalul National. La intrebarea daca i s-a facut lehamite de scandalul iscat la ICR, disidenta anticomunista raspune: “Mi s-a facut lehamite de toate intrebarile neajutorate si naive care mi se pun. Si aceste intrebari explica situatia. Dar eu m-am pronuntat. Si stiti de ce? Pentru ca nu suport, ma doare pur si simplu. Eu iubesc tara de unde-am venit. As fi fost si acum acolo daca nu ar fi fost dictatura atat de crunta. Si ce s-a realizat dupa? Nimic aproape! Pentru ce au fost impuscati oamenii care au murit atunci? Ce fac intelectualii din Romania? De la mine trebuie sa aflati ce trebuie facut? Intrebati-i pe ei! Cartarescu, Nora Iuga, sint zeci de persoane care au un nume in viata publica. Uitati, Caramitru, si el a venit la Berlin si recita poezie in cadrul Academiei de vara. Si minunatul Johnny Raducanu a venit. Dar de ce vin cu astfel de persoane? De ce nu-i deranjeaza pe ei asta? Intrebati-i pe ei! Situatia este ca eu trebuie sa ma explic, in timp ce ceilalti pe care nu-i intereseaza n-au nici un fel de parere si nu-i intreaba nimeni nimic. Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.”
Problema morala si problema legala
Dupa cum reiese atat din confesiunea lui Antohi (foto) cat si din Decizia CNSAS in cazul Hoisie, pe care le prezentam aici, problema morala a acceptarii si promovarii lor, chiar printr-o institutie de stat patronata de presedintele care a condamnat comunismul, poate deveni si o problema legala. Pentru ca cei doi intelectuali publici au provocat rau la propriu, in multe cazuri nenorocind viata celor despre care au dat informari, in special a disidentilor din grupul de la Iasi. Si atunci, cum de sunt promovati tocmai de cei care pretind ca au contribuit la condamnare comunsimului? Dupa cum scria si Cotidianul la vremea deconspirarii lui Andrei Corbea-Hoisie, numit ambasador la Viena de catre Mihai Razvan Ungureanu, la sugestia lui Andrei Plesu, profesorul de germanistica a inceput sa trezeasca suspiciunea “grupului de la Iasi” inca dinainte de 1989.
Tereza Culianu Petrescu: Hoisie “nu era un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”
“Nu i se mai spunea nimic important. El nu era insa un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”, spune spune Tereza Petrescu, sotia lui Dan Petrescu si sora lui Ioan Petru Culianu, discipolul lui Mircea Eliade. Indiferent unde mergea, la Heidelberg, la Trier sau la Freiburg, “Horia” se intorcea cu informatii pentru Securitate. Interesant ca si alti intelectuali publici au urmat acelasi traseu, in aceeasi perioada, fiind privilegiati cu burse Alexander von Humbold la Heidelberg si lasati de Securitate sa intreprinda vizite frecvente in R.F. Germania, la fel ca si Hoisie. Iar astazi frecventeaza aceleasi medii academice.
Dan Petrescu: Antohi si Hoisie turnau tot ‘baietilor cu ochi albastri’
“Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cand, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la “Dialog” fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intalnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera “baietilor cu ochi albastri” de intentia noastra, iar ei zisesera Nu”, a relatat Dan Petrescu, disident anticomunist care se regaseste in multe din notele informative ale lui “Horia”, pe care vi le prezentam mai jos.
Problema de fond a scandalului ICR este sintetizat amar de HertaMuller. Atata timp cat asemenea “valori” vor fi promovate de persoane care au ocupat functii importante in stat, ne vom intoarce, incet, incet, de unde am plecat si poate chiar intr-o lume si mai groaznica, in lumea descrisa de George Orwell in “1984”, lumea lui Lenin, Stalin si Trotki la un loc: “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe…”
– CAMELEONII – Decizia nr. 1407/26.04.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Avand in vedere: 1.Cererea formulată de către Ministerul Afacerilor Externe, inregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P1472/06/26.04.2006, privind verificarea domnului HOIŞIE Andrei – Ambasadorul Romaniei la Viena; 2.Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/4502/A,B,L/15.05.2006, respectiv S/4790/A,B,L/16.08.2006; 3.Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/111772/27.06.2006, S/113962/15.03.2007; S.I.E. nr. S/13088/22.08.2006, M.Ap.N. – S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei) nr. A/350/07.06.2006, respectiv A/S/90/06.09.2006; 4.Dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550 (cote C.N.S.A.S.); 5.Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/253/15.02.2007; 6.Audierea domnului HOIŞIE Andrei din data de 17.04.2007; 7.Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 26.04.2007; In fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550, in care se regăsesc următoarele documente care atestă colaborarea domnului HOIŞIE Andrei cu organele poliţiei politice comuniste, după cum urmează: 1.Dosar fond informativ I 2624, perioada 1984 – 1987: Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi către Direcţia 3, din 25.11.1985, in care ofiţerul consemnează: “La ordinul dumneavoastră /…/, raportăm că a fost identificat numitul CORBEA ANDREI (pseudonim literar), in persoana lui HOIŞIE ANDREI, fiul lui Beno şi Silvia, născut la 15.12.1951, in Iaşi, membru P.C.R., asistent universitar, cu domiciliul indicat de dvs. Cel in cauză se află in atenţia noastră.” In Insemnarea făcută pe marginea adresei de către ofiţer, se precizează că “S-a discutat cu lt. Maj. /…/. Il are in legătură şi urmează să ii traseze sarcini pe langă obiectivul “LAZĂR”. Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 18.01.1986: “HOIŞIE ANDREI – cu numele pseudonim CORBEA ANDREI, din Iaşi, este in atenţia S. 3, /…/, cu care s-a discutat pentru instruire adecvată pe langă “LAZĂR”, cat şi pe linia pregătirii contrainformative.” Insemnare marginală din 28.04.1986: “/…/ a fost insoţit de /…/ şi HOIŞIE ANDREI (pseudonim literar “CORNEA ANDREI”) (n.n. – CORBEA ANDREI), ultimul sursă a I.J. Iaşi, Serviciul 3.” Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 29.05.1987: “HOIŞIE ANDREI este in legătura mr. /…/, Serviciul 3, Iaşi. Este instruit a-l vizita pe /…/ (D.U.I. “LAZĂR”), in perioada 5 – 10.07.1987, inaintea plecării la Heidelberg, pentru a-i semnala eventuale comunicări pentru persoanele din străinătate. Pe timpul prezenţei in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative.” Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3, către Direcţia 3, Serviciul 2, din 15.06.1987: “La intalnirea din ziua de 11.06.1987 cu sursa “HORIA”, acesta a fost instruit cu problemele ordonate de dumneavoastră /…/, urmand ca in dimineaţa zilei de 15.06.1987 să sosească in Bucureşti. Aici va lua legătura cu /…/. De asemenea, sursa “HORIA” a relevat că a primit din partea fundaţiei Alexander von Humbold o invitaţie /…/ pentru a participa la adunarea generală a bursierilor străini, care va avea loc anul acesta intre 6 – 9 iulie la Bonn. /…/ Rugăm să ne precizaţi ce alte sarcini trebuie date sursei spre a fi rezolvate in perioada cat se va afla in R.F.G.” Notă – Sinteză privind stadiul urmăririi informative ce se desfăşoară asupra numitului /…/, din 29.12.1985: “In aceeaşi perioadă la care se referă prezenta analiză, in conlucrare cu Inspectoratul Judeţean Iaşi, Serviciul 3, a fost identificat CORBEA (HOIŞIE) Andrei, scriitor, care se află in atenţia organelor de securitate şi care, conform solicitării noastre telefonice a fost instruit adecvat pe langă element”. In Completarea documentului amintit anterior, din 03.06.1987, se menţionează: “In conformitate cu ordinul rezolutiv al conducerii profesionale/…/, s-a reuşit interpunerea sursei “HORIA” /…/, care se va deplasa in august a.c. in R.F. Germania, la Heidelberg şi care in prima decadă a lunii iulie il va contacta la Bucureşti. Instructajul făcut sursei va urmări sensibilizarea obiectivului pentru a face eventuale comunicări legăturilor sale din străinătate. Pe durata prezenţei lui “HORIA” in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative menite a verifica şi controla contactul celor doi.” 2.Dosar fond informativ I 146674, perioada 1983 – 1987: Notă din 06.04.1984, olografă, atribuită sursei “HORIA”, semnată olograf cu numele HORIA: “In perioada verii anului 1983, cand am participat la un curs de vară in R.F. Germania, la Trier, am dus, cu ştirea organelor de partid, un comision pentru familia /…/, din partea fiului lor, /…/ comision pe care l-am expediat prin poştă, el nefiind urmat de alte contacte. Menţionez, de asemenea, că in cursul şederii nu am fost contactat de ziarişti sau reprezentanţi ai postului de radio Europa Liberă, pentru a transmite mesaje din ţară.” In Nota ofiţerului, pe documentul amintit anterior, se precizează că “Nota a fost dată la cerere, in urma discuţiilor avute.” Notă informativă din 29.03.1985, dactilo, atribuită sursei “HORIA”: “Vărul drept al /…/, responsabil de redacţie la revista Tribuna Romaniei din Bucureşti, a avertizat-o pe aceasta asupra parazitismului manifest al soţului ei, trăind din munca ei şi din pensia celor 2 bătrane /…/ cu care convieţuiesc. De atunci, relaţiile cu /…/ au fost rupte. Mai recent, /…/ a reuşit să publice in revista “Astra” din Braşov, un articol injurios la adresa unei intregi serii de oameni care l-au ajutat cu diferite prilejuri (oameni al căror succes public i-au provocat probabil iritarea) /…/, “puşi la punct” tocmai pentru că aceştia ar renunţa la o aşa – zisă insurgenţă iniţială şi s-ar adapta cerinţelor vieţii literare. Se pare că in urma acestui articol, mai multe persoane care in Bucureşti il sprijiniseră /…/ şi-au reconsiderat atitudinea. Răman puţine nume care mai pot fi considerate drept un relativ “sprijin” in cercurile revistelor şi editurilor din Bucureşti: /…/. Mulţi dintre cei care, deşi l-au ajutat iniţial pe /…/ au considerat ulterior că orice relaţii normale cu acesta sunt imposibile, au incercat să dea o explicaţie manierei sale de a se purta. Pe langă trăsăturile de caracter negative accentuate şi de inactivitate, ca şi de conştiinţa marginalizării şi ratării, este posibil ca /…/ să incerce intenţionat să-şi compună o “mască” de refuzat, de scriitor şi critic prigonit din cauza “intransigenţei” cu care se pronunţă asupra realităţilor romaneşti. Aceasta ar putea fi, s-a presupus, o eventuală “platformă” pentru a dobandi o anumită “situaţie” printre cei plecaţi in Occident, “situaţie” pe care altfel, la pregătirea sa şi la problemele de acolo in privinţa forţei de muncă, n-ar putea-o obţine. De altfel, se pare că, mai recent, afland că revista Viaţa Romanească intenţionează să publice un material (interviu?) despre activitatea cumnatului său /…/, /…/ şi-ar fi exprimat ingrijorarea cum că acesta ar putea fi “recuperat” şi “valorificat” pentru “interesele regimului”.” Notă din 13.05.1985, olografă, semnată olograf cu numele HORIA: “Sursa informează că numele lui /…/ şi-a făcut apariţia in presa studenţească in anii 1978 – 1980, cand, student al Facultăţii de filologie, a inceput să publice recenzii şi articole consacrate literaturii actuale. Nu se poate contesta talentul său de comentator al literaturii /…/. Se poate afirma că adevărata platformă /…/ şi-a creat-o prin aceste contribuţii, scrise fără prejudecăţile şi părtinirea ce vor apare mai tarziu in maniera sa de a se manifesta public. Succesul meritat de pană acum s-a exercitat in chip negativ asupra unor trăsături de caracter, i-a creat iluzia infailibilităţii, in textele sale şi-a făcut simţită, pe langă un ton nou, plin de aroganţă (privind pe autorii şi cărţile luate in discuţie), şi o atitudine oarecum viciată de lecturi teoretice cu caracter iraţionalist – mistic, dintr-o tradiţie ce se revendică din epoca interbelică, mai precis generaţia Mircea ELIADE – Emil CIORAN, cu cunoscutele ei luări de poziţii violente, sfarşind prin a netezi calea, pe plan cultural, a forţelor antidemocratice pană la legionarism.“ n Nota ofiţerului pe documentul invocat anterior, se consemnează: “Nota a fost dată conform sarcinilor primite in urma avizului dat de conducerea securităţii judeţene de a documenta scrierile lui /…/, sub aspect de tematică, idei, conţinut, etc. Sarcini: Să continue compromiterea lui /…/ in cercurile literaţilor.” Completare din 05.03.1984, aprobată in 09.03.1984, in care ofiţerul consemnează: “La măsurile prevăzute in raportul cu propuneri de inceperea urmăririi informative asupra numitului /…/ se impun a fi luate şi alte măsuri /…/ respectiv: obţinerea materialelor de cunoaştere asupra soţilor /…/ de la sursele /…/ “HORIA”/…/ de la catedrele de limbi străine (franceză şi germanice) /…/ vor fi luate măsuri de clarificare a informaţiei primite de la U.M. 0544, mai intai prin sursa “HORIA” /…/.” 3. Dosar fond informativ I 149550, perioada 1983 – 1984: Notă informativă din 08.10.1986, atribuită in antet sursei “HORIA”: “Am efectuat o călătorie de 3 luni in R.F. Germania, ca bursier al fundaţiei “Alexander von Humboldt” din Bonn /…/. In cursul acestor vizite, am primit o serie intreagă de informaţii cu privire la problemele din colonia romană din Freiburg şi biblioteca intemeiată in 1948 de Mişcarea Legionară. Respectivele probleme s-au declanşat odată cu pensionarea actualului director şi fondator al bibliotecii /…/. Politica acestuia de a transforma instituţia intr-o instituţie preponderent culturală cu anumite legături fireşti cu Romania, a fost practic dezavuată de consiliul de conducere legionar /…/. In intenţia acestuia şi a grupului său /…/ biblioteca romană ar urma să devină mai ales un centru politic militant anticomunist /…/. Menţionez că telefonandu-mi prof. /…/, lector roman la Universitatea din Koln, acesta mi-a declarat că ar fi cerut azil politic in R.F.G. /…/”. In Nota ofiţerului pe documentul amintit anterior se consemează că: “Materialul este ca urmare a instruirii contrainformative făcute sursei la plecarea in R.F.G. şi se referă la foşti cetăţeni romani”. In Insemnarea marginală pe acelaşi document se menţionează că: “Informaţia are valoare operativă. De văzut ce relaţii se menţin intre unele persoane originare din jud. Iaşi, care au fost in timp in R.F.G. şi elementele semnalate. Apoi, prin selecţie să fie luate in lucru la problemă”. Invederăm că, in cursul audierii in faţa Colegiului C.N.S.A.S., domnul HOIŞIE Andrei a confirmat veridicitatea informaţiilor furnizate organelor poliţiei politice comuniste, perioada colaborării cu acestea, atribuirea numelui conspirativ “HORIA”, precum şi persoanele despre care a oferit date, regăsite astfel in documentele menţionate mai sus. Astfel, prin informaţiile furnizate organelor poliţiei politice comuniste, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia Romaniei din 1965), dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice). In temeiul: 1.art. 2 lit. i, art. 3¹, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006; coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică, adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 2.art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 3.art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pană la data de 26.04.2007, DECIDE Art. 1 Domnul HOIŞIE Andrei, fiul lui Beno şi Silvia, născut la data de 15.12.1951, in Iaşi, judeţul Iaşi, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste. Art. 2 Prezenta decizie poate fi contestată la Colegiul C.N.S.A.S. in termen de 15 zile de la data comunicării. Art. 3 Prevederile prezentei decizii vor sta la baza intocmirii de către Biroul Juridic a inscrisurilor ce vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Preşedinte, Claudiu – Octavian SECAŞIU Victor RONCEA Articole ale sussemnatului preluate din ZIUA Petitia CIvic Media pentru demiterea lui Patapievici
Noi, semnatarii de mai jos, profund revoltati de modul in care actuala conducere a Institutului Cultural Roman dezonoreaza statul roman, batjocoreste valorile nationale si stirbeste imaginea Romaniei in lume, subminand menirea ICR, va solicitam sa va exercitati prerogativele si sa dispuneti demiterea urmatorilor:
Horia Roman Patapievici, presedinte Mircea Mihaies, vicepresedinte Tania Radu, vicepresedinte
“Misiunea Institutului Cultural Roman este promovarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in afara ei”, este primul punct inscris pe frontispiciul ICR. Inainte de a trece la fondul problemei, scandalul international declansat de decizia conducerii ICR de a sprijini financiar, imoral si arogant, doi informatori ai Securitatii dintre care unul este un impostor total pe linie stiintifica, amintim incalcarea flagranta a Misiunii Institutului intr-un alt scandal cu puternice reverberatii, generat de ICR-New York. Comunitatea romaneasca din New York a fost la fel de ultragiata ca si noi de modul in care conducerea ICR a inteles sa “promoveze cultura si civilizatia nationala” prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii Galeriei romanesti din New York, afisari de zvastici, profanari ale menorei evreiesti si imaginii Sfintei Fecioare Maria, grave jigniri aduse in mediul american poporului roman, catalogat in Galeria ICR drept “paranoic”. In singura explicatie pe care a dat-o Horia Roman Patapievici, polemizand insa din postura de editorialist al “Senatului EvZ” si nu din cea de presedinte al ICR oferind un raspuns firesc si obligatoriu ca functionar al statului, retinem ca ICR ar practica o “neutralitate morala” deci o amoralitate din care se exclude sustinerea “artei nationale”. Afirmatiile sale vin in contradictie cu insasi Misiunea ICR si nobilele intentii ale Fundatiei Culturale Regale dupa modelul careia a fost infiintat acest Institut sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei. Acest fapt deosebit de grav este insa eclipsat pe planul onoarei statului roman in lume de operatiunea de reciclare a “intelectualilor publici” turnatori, infractori si impostori, declansata sub auspiciile ICR in capitala Germaniei, Berlin, prin sustinerea informatorului Securitatii si falsului “doctor” Sorin Antohi si a altui informator care si-a ascuns trectul 18 ani, dezonorand si dimplomatia romana, Andrei Corbea-Hoisie. Sponsorizarea de catre ICR a unei asa-zise “Academii de vara” la care co-director este informatorul-impostor Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, fost director al Fundatiei Soros, fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost profesor-“doctor” la Universitatea Soros CEU din Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca falsa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”, este mai mult decat revoltatoare. Iar reactia de aparare a acestora pana in panzele albe de catre o intreaga pleiada de beneficiari ai fondurilor contribuabilului roman ajunse la ICR, incepand cu presedintele si vicepresedinte ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si continuand cu alti “intelectuali publici” ca Mircea Cartarescu si Vladimir Tismaneanu, sfideaza bunul simt comun si normalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, invocate in protestul intelectualilor germani ultragiati de acest gest. In cazul in care nu ati fost informat, domnule presedinte Traian Basescu, va transmitem noi ca atat presa germana de mare tiraj cat si postul de stat al Germaniei Federale, Radio Deutsche Welle, a prezentat si continua sa o faca, prin contrast strident cu “omerta” vizibile in mass media din Romania, protestul Hertei Muller, singura scriitoare din Romania propusa la premiul Nobel pentru literatura, si al scriitorilor si traducatorilor emeriti Richard Wagner si Ernest Wichner, la adresa conducerii ICR si a imoralitatii acesteia. La intrebarea “care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?”, raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, comenteaza Deutsche Welle: “Nu sunt niciodată separabile”. “In cazul turnatorilor “actionand in taină”, (in beneficiu propriu) si “in serviciul aparatului represiv”, activitatea lor “n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala”, afirma sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner, in presa germana, citata de DW. Scriitorul german ii reproseaza si lui Mircea Cartarescu imixtiunea penibila in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care “contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc”. Herta Muller apreciaza cu ingrijorare in ZIUA ca “Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.” In prima scrisoare deschisa catre conducerea ICR aparuta in presa germana, Herta Muller intreba: “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Ca ICR are enorme carente nu ar trebui sa fie o noutate pentru presedintele Romaniei, totodata presedinte de onoare al ICR. Incompetenta manageriala ce domneste in “noul ICR” a fost evidentiata inca din decembrie 2006 de catre cunoscutul scriitor si disident anticomunist Radu Portocala, fost director al filialei din Paris a ICR. Acesta si-a anuntat demisia (tot) printr-o scrisoare deschisa, in care mentiona toate “hibele functionale” ale ICR-ului generate de “inmultirea si agravarea blocajelor” institutionale, etc. Domnia sa era de parere ca problemele intampinate in realizarea proiectelor ICR Paris se datorau in mare parte “carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti”. La fel, pentru presedintele Romaniei, ca presedinte de onoare al ICR, nu ar trebui sa fie un secret continutul Rapoartelor Curtii de Conturi a Romaniei privind jaful care domneste in Institutul Cultural Roman, bazat pe trafic de influenta, conflict de interese si hotie pura. Horia Roman Patapievici este si recidivist in raporturile sale cu turnatorul Sorin Antohi, pe care l-a promovat in societate prin acoperirea colaborarii sale cu Securitate, pe vremea cand era membru al Colegiului CNSAS. Fapta sa este cercetata (de doi ani!) de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr. 13861/P/2006. Asadar, recenta atitudine a presedintelui ICR submineaza inclusiv procesul de condamnare a regimului comunist si crimelor bolsevice declansat de Dvs. Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa stie atunci cand l-a chemat la Cotroceni la cererea lui Andrei Plesu pe Horia Roman Patapievici, ca sa preia cheile fostei Fundatii Culturale Romane, ca fizicianul sustinut operativ si de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, este, printre altele, autorul urmatorelor “maxime” despre Romania: Din volumul “Politice”, publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici: 1) Despre Romania, la pagina 63: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”. 2)Despre populatia Romaniei, la pagina 53: “23 de milioane de omuleti patibulari” (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: “un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare”. Sau la pagina 64 scrie: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma”. 3)Despre limba romana, la pagina 64 scrie: “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi’. 4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine avrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit”. 5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor, presedintele Institutului Cultural Roman scrie: “Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”, iar la pagina 56 scrie: “cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic”. Daca pentru aceste “opere” nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti “intelectualii rosii” ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO – inclusiv cele de securitate – pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile. Domnule Presedinte, cele de mai sus sunt doar cateva motive care va indreptatesc sa-i cereti demisia actualului presedinte al ICR. Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman, este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de “resturile” si “stafiile” regimului comunist-blosevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu e va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.
Candidatul independent cu cele mai mari sanse sa-i doboare pe Traian Basescu si Mircea Geoana, doctorul Sorin Oprescu, se lanseaza astazi, la ora 16.00, in cursa electorala pentru Cotroceni. Ar putea sa devina al cincilea presedinte al Romaniei, dupa Ceausescu, Iliescu, Constantinescu (iar Iliescu) si Basescu. Sa fie intr-un ceas bun!
Tot astazi sunt preconizate sa aiba loc cele mai mari miscari sindicale din Romania. Sunt pentru anti!
In ce ma priveste, sustin ideea unei Legi a Presei, propusa de senatorul Iulian Urban, iar intre timp ii scriu lui Sorin Ovidiu Vintu (pentru ca nu ma mai poate suna dupa ce mi-a fost confiscat telefonul si numarul), pregatesc lansarea a doua portaluri online, ma gandesc ce sa accept dupa ce am fost invitat sa colaborez cu editoriale, analize si materiale de investigatii de trei publicatii centrale si mai multe locale, finalizez spre publicare un Raport asupra presei si societatii civile romanesti (mai bine zis din Romania) si astept sa vad ce organizatii profesionale vor interveni pentru apararea drepturilor unui jurnalist profesionist persecutat din motive politice la ziarul ZIUA.
PS: Zilele acestea, blogul meu, deschis in urma cu vreo 20 de luni, a depasit 2.000.000 de accesari. Multumesc!
Scandalul recent de la “Ziua” de unde ziaristul Victor Roncea a fost dat afara pentru ca a refuzat sa dea curs cererii patronilor de a il infiera pe seful statului demonstrează inca odata, daca mai era necesar, că amestecul foarte rău mirositor între interesele economice şi cele politice devine exploziv atunci când atinge masa critică.
Un ziarist nu este o constiinta ce se poate manevra dupa bunul plac al unui sforar care detine parghiile unui salariu, adica controleaza echivalenta materiala si financiara a muncii depusa de ziarist. Interesele economice stârnite de marile ziare sau televiziuni, – dar chiar şi de cele mici! – sunt legate de sumele imense vehiculate pentru publicitate, inclusiv pentru publicitatea politică si pentru pastrarea unor privilegii ale patronilor de presa cu interese in zona politica. A lăsa nereglementat prin lege acest domeniu este o crimă.
Nici unul din mecanismele de autoreglementare despre care vorbesc asociatiile jurnalistilor nu a functionat in cazul Roncea. Puternic controlate financiar de patronii de presa care doresc sa fie de fapt niste latifundiari ai constiintei ziaristilor, asociatiile profesionale ale jurnalistilor sunt in fapt la fel de manevrabile prin aceleasi sfori la capatul carora, exact ca la teatrul de papusi, se afla patronii de presa.
Înţeleg rezerva unor ziarişti care cred că o lege a presei ar însemna de fapt o îngrădire a presei, dar cine-i opreşte să o formuleze chiar ei şi să o impună în parlament prin campanii de presă duse profesionist, cum numai ei ştiu să o facă.
Este naiv să crezi că rezolvi problema prin organizarea Clubului Român de Presă, pentru ziariştii care câştigă milioane de dolari şi sindicate ale ziariştilor, pentru cei care câştigă milioane de… lei ! Un cod al manierelor elegante pentru ziarişti, botezat „deontologic”, nu-i o lege. Si s-a vazut ca nu are putere pentru ca NIMENI nu l-a aparat pe Roncea de un abuz grosolan in care a fost dat afara de la ZIUA pentru ca a refuzat sa scrie la comanda.
El nu defineşte relaţiile dintre patronat şi ziarist, nu reglementează publicitatea, nu stabileşte condiţiile de muncă ale ziariştilor, drepturile şi îndatoririle lor, mijloacele de protecţie etc.
Ziaristul nu-i muncitor producător de “bunuri materiale”, ca canta si joaca la bunul plac al patronului, el nu poate fi angajat sau concediat după “Codul muncii”, cum se întâmplă acum, evident aberant. Am aparat dreptul ziaristului roman de investigatie sa isi faca meseria, fara ingerinte, atunci cand am discutat pe marginea Codului Civil, insa in mod evident, la acest moment, ziaristul roman trebuie aparat in fata pozitiei dominante, abuzive a patronului care are impresia ca este stapanul mintii si constiintei ziaristului. Iar cazul Victor Roncea este temelia acestei legi, studiul de caz care ne demonstreaza ca aceasta lege este necesara, daca vrem sa avem o presa independenta si puternica in Romania.
Constituţia României consfinţeşte dreptul la opinie şi dreptul la informaţie în articolele 30 şi 31. Dar aproape în fiecare paragraf se spune “se va reglementa prin lege”.
Asadar este momentul sa apara legea presei. Ca sa il apere pe ziaristul roman ce [inca] are verticalitate morala, profesionala si constiinta.
Spuneti si voi: am de ales intre noul birou oferit in batjocura intr-un fel de debara din podul ZIUA si invitatia facuta de Dana Iliescu…
Jurnalistul Victor Roncea este pentru a doua oară mazilit de mercenarii lui Sorin Ovidiu Vîntu pe motiv de Traian Băsescu, nefiindu-i iertată exprimarea în termeni obiectivi despre preşedinte, duşmanul numărul unu al Trustului SOV. După o activitate de 14 ani la ziarul „Ziua“ şi 19 în presă, expert în politică externă şi probleme de securitate, unul dintre puţinii ziarişti monitorizaţi de Ambasada Rusiei şi nu numai, mai ales pentru că a ţinut aprinsă flacăra Basarabiei în presa romånă, senior editorul „Ziua“ Victor Roncea este împins acum spre demitere, în urma unor acţiuni de intimidare şi hărţuire pe care jurnalistul le denunţă public pe blogul său personal, https://www.victor-roncea.blogspot.com/. În ciuda acestor fapte scandaloase, pseudo-organizaţiile de apărare a libertăţii presei şi de expresie din Romånia, cumpărate, se pare, ori de SOV, ori de Soros, se fac că nu observă cazul. Jurnalistul se află în litigiu de muncă cu ziarul „Ziua“ în urma cenzurării totale a unui interviu cu Ion Cristoiu despre Băsescu şi mogulii media. La acestea se adaugă traficul de influenţă şi motivarea pecuniară pe care se pare că le-a executat în menajeria lui SOV deontologul cu vilă de la RAAPPS, Doru Buşcu, care s-a ales cu un dosar penal, la fel ca şi mardeiaşii săi, pentru sacrilegiul de la Universitate, executat de månuţă cu ministrul „cacarisit“ Theodor Paleologul. În timp ce Academia Caţavencu a fost amendată de Brigada Ordine Publică pentru profanarea statuilor de la Universitate, iar ancheta Secţiei 10 Poliţie continuă cu profesionalism pentru loviri, violenţă, vătămare corporală şi ultraj, Victor Roncea pare să nu ducă lipsă de oferte de la publicaţii şi chiar şi oameni politici. Conform zvonurilor de pe piaţă, jurnalistului i s-a oferit să-l consilieze pe probleme de media pe unul dintre cei doi candidaţi din finala alegerilor prezidenţiale. Ziarul „Curentul“ îi urează succes şi îl invită, dacă doreşte, să scrie editoriale necenzurate în paginile noastre. Dana Iliescu
PS 1: Vezi mai jos Contestatia admisa de Tribunalul Bucuresti in cazul Roncea vs cenzura ZIUA PS 2: Stati linistiti, ca biroul o sa ii stea direct in gat celui responsabil: 1. Vine procesul, cu despagubiri cu tot; 2. Vin alegerile; 3. Se desfiinteaza ZIUA. QED PS 3: Multumesc, Dana!!!
November 14th, 2009 
VR 
Scris de Victor Roncea 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
