In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
Toate persoanele nominalizate in continuare sunt niste indivizi care nu au nimic comun cu profesia de jurnalist (acea „minima moralia”, etica si deontologia profesionala), cu problemele si suferintele reale ale oamenilor obisnuiti, folosind nesimtit genericul „noi” cand vorbesc despre acestea.
Toti sunt angajati, direct sau indirect, ca activisti de partid ai mogulilor Voiculescu, Vantu si Patriciu si primesc stipendii grase, la fel, direct sau indirect, pentru propaganda pe care o fac!
Ordinea nu conteaza, este aleatorie.
Dana Grecu, Mircea Badea, Mihai Gadea, Oana Stancu, Adrian Ursu, Oana Dobre, Radu Tudor, Andrei Badin, Sabina Iosub, Bogdan Chireac, Cornel Nistorescu, Sorin Rosca Stanescu, Mircea Dinescu, Stelian Tanase, Mugur Ciuvica, Valerian Stan, Cosmin Prelipceanu, Laura Chiriac, Ema Zeicescu, Corina Dragotescu, Andreea Cretulescu, Razvan Dumitrescu, Victor Alistar, Radu Soviani, Oana Stanciulescu, Marius Pieleanu, sotii Saftoiu, Cosmin Gusa, Bogdan Teodorescu, Cristian Parvulescu, Sandra Stoicescu, Sorina Matei, Gabriela Vranceanu Firea, Mircea Toma, Moise Guran, Liviu Mihaiu, Irina Petraru, Madalina Puscalau, Florin Iaru, Emil Hurezeanu, Catalin Tolontan, Anca Florea, Florin Chilian, Dan Suciu, Dan Constantin, Cristian Suciu, Cristina Sincai, Daniel Barbu, Doru Viorel Ursu, Mircea Dogaru, Maria Coman, Mihaela Barzila, Cosmin Stan, Mihai Tatulici, Paula Rusu, Alfred Bulai …
Lista poate continua cu multe alte nume …
Pe toti ii invit sa isi faca publice, cu mana pe Biblie!, declaratiile de avere, cum au fost dobandite acestea si ce venituri lunare sau anuale realizeaza (salarii conform legii, dividende si ce primesc … in plic!). Si sa motiveze acel „noi”cand vorbesc despre problemele si suferintele dvs!
Toti acestia care pretind ca sunt „jurnalisti” trebuie sa se gandeasca serios daca isi vor mai gasi un loc de munca intr-o presa morala si scutita de servituti politice. Au vreme sa se orienteze, asa cum face Cosmin Prelipceanu care simte ca se zgaltaie sandramaua si fuge.
Oricum, niciunul dintre acestia nu au ce cauta ca angajati sau colaboratori ai serviciilor publice de radio si televiziune (SRR si SRTV).
Atentie Consiliile de administratie!
Mai invit sa faca acelasi lucru si ceva in plus urmatoarele persoane:
Ion Radoi, Matei Bratianu, Dumitru Costin, Miron Mitrea, Liviu Luca, Mircea Popa, Bogdan Hosu, cunoscuti de mine personal. Si pe ceilalti, Anton Hadar, Vasile Marica, Marius Nistor, Pavel Todoran, Marius Petcu, Ion Popescu, Petre Dandea, Aurel Cornea, Dumitru Coarna – lista nu este epuizata, apar nume noi de ciocoi sindicali care folosesc acelasi generic „noi” cand ei nu au nimic comun cu problemele si suferintele oamenilor carora le striga toata ziua ca ii reprezinta. si sufera la fel ca ei …
“SOV nu a fost un investitor de conjunctură, a investit nu ştiu ai cui bani, ai lui, ai altora, habar n-am, mă interesează prea puţin, dar a investit masiv în Realitatea-Caţavencu. Nu mă bucur, în niciun caz, de ceea ce i se întâmplă acum. Dar SOV e genul de om care-şi asumă ce face la un moment dat, bine sau rău. Regret că se află într-o astfel de situaţie şi îmi doresc să reziste acestui context”. – Robert Turcescu, 100% deontolog, din cand in cand presedinte al Societatii Jurnalistilor Profesionisti,n-a auzit de FNI si nici gura nu-i miroase
Ca să-l facă tonomat pe Turcescu, Vîntu l-a umflat de 25 de ori
Robert Turcescu este, de departe, cel mai bine plătit jurnalist achiziţionat, la bucată, de Sorin Ovidiu Vîntu. Cum vom arăta mai încolo, preţul lui a crecut brusc, într-o zi, de 25 de ori. Şi Turcescu a devenit, instantaneu, tonomat. Deşi este printre primii oameni ai lui Vîntu din mass media care şi-au trădat stăpånul, el nu este mai puţin vinovat pentru jigodismul de presă practicat de grupul Realitatea-Caţavencu pe care l-a slujit aproape şapte ani. Oricåt se străduie unii să-l scoată din categoria tonomatelor, doar pentru că a avut, în comparaţie cu restul sclavilor lui SOV, şi tresăriri de luciditate, mă tem că este imposibil de făcut această separaţie. Mai mult, dacă ar fi să-l compar pe Turcescu cu Buşcu, spre exemplu, sau cu Nistorescu, adică să compar un intelectual cu un om de grotă, sau un sculer-matriţer, responsabilitatea primului este mult mai mare decåt a celor din urmă. Jocurile făcute de Turcescu de-a lungul anilor, după cum i-a bătut Vîntu prin buzunare, sunt un fapt deja consumat. De altfel, fiecare dintre sclavii lui Vîntu a ocupat un loc bine determinat în cadrul grupului de presă şi a fost plătit corespunzător.
Tonomatele obişnuite, cei asmuţiţi zilnic asupra cetăţeanului telespectator dar şi a instituţiilor statului romån, ajungeau să primească salarii de pånă la 10.000 de euro lunar. Spre exemplu, omul de grotă Buşcu era plătit cu 120.000 de euro anual, diversionistul Răzvan Dumitrescu cu 100.000 de euro, vuvuzeaua Creţulescu cu 65.000, cealaltă vuvuzea, Drăgoteasca, cu 50.000 de euro, sculer-matriţerul Nistorescu cu 40.000 de euro şi tot aşa pånă la cel mai de jos tonomat. Deasupra lor erau, însă, tonomatele de lux, cele cu obrazul subţire, de tipul lui Turcescu sau Hurezeanu, indivizi care manipulau doar în momente-cheie, atunci cånd argaţii de rånd erau ineficienţi.
Adversar şi critic al lui SOV la începutul anilor 2000, pe când era şi redactor la „Evenimentul Zilei“, Robert Turcescu a întors armele în momentul în care Vîntu i-a pus un preţ de nerefuzat: 25.000 de dolari lunar, cu promisiunea dublării acestei sume după câteva luni. Conform documentelor intrate în posesia noastră, la începutul lui 2004, Robert Turcescu, angajat în paralel la societatea Edi Romania SRL care deţinea Europa FM, a încheiat un contract de „cesiune exclusivă de drepturi de autor“ cu Realitatea Media SRL. Postul de televiziune era, la acea dată, controlat de Bluelink Communicazione SA (55%) şi Rosal Grup (45%). Acesta este motivul pentru care contractul dintre Robert Turcescu şi Realitatea Media SRL a fost semnat, pe 15 ianuarie 2004, de Dan Andronic, directorul general de la acea dată. Încheiat pe perioada 01.01.2004 – 31.01.2005, contractul viza realizarea de către Turcescu a emisiunii „100%“, salariul lunar pentru aceasta fiind fixat la 1.000 de dolari.
Ca bonus, realizatorului tv i se punea la dispoziţie, din partea firmei, un Volkswagen Passat. Deşi clauzele contractuale prevedeau plata unei despăgubiri de 25.000 de dolari în cazul denunţării unilaterale a contractului de către oricare dintre părţi, acesta era valabil doar în mandatul lui Dan Andronic. „În cazul în care din oricare motiv reprezentantul legal al S.C. REALITATEA MEDIA SRL, semnatar, în calitate de Director General, îşi încetează mandatul sau se află în imposibilitatea executării acestuia, prezentul contract se consideră desfiinţat de plin drept, fără a fi necesară notificarea prealabilă sau intevenţia vreunei instanţe judecătoreşti“. Am făcut această menţiune deoarece în acelaşi an a apărut un nou contract încheiat între Realitatea Media şi Robert Turcescu pentru aceeaşi emisiune.
“Ce credeti despre ONG-uri care se comporta ca niste corporatii, jurnalisti care fac PR si PR-isti care au intiative jurnalistice si in general oamenii care poarta prea multe palarii?”– Corina Vintan, ghida si PR pentru Rosia Montana Gold Corporation prin firma de trei oameni la care este actionara, Links Associates (asupra careia voi reveni)
Intr-o postare facuta pe contul sau de Facebook, piarista Corina Vintan, despre care am afirmat in exclusivitate ca face pe ghida grupului de ziaristi spaguiti de Gold Corporation cu o vacanta in Noua Zeelanda, confirma stirea mea si o imbunatateste. Corina Vintan isi petrece deja ziua de nastere, astazi, 23 august, in Aukland, “intr-o companie nemaipomenita” (BTW – La Multi Ani! ):
Corina Vintan birthday party at the end of the world, in the ‘city of sails’ in a great companionship!
Corina Vintan New Zealand I am coming! NZ the best kept secret in the world
Culmea amuzamentului si a PR-ului: Pe 14 iulie, aceeasi Corina Vintan se intreba reprobator pe FB: “Ce credeti despre ONG-uri care se comporta ca corporatii, jurnalisti care fac PR si PR-isti care au intiative jurnalistice si in general oamenii care poarta prea multe palarii?”. O mai buna descriere a situatiei ei si a grupului de navetisti constituit din “crema” presei romane nici ca se putea face. O preiau ca motto! 🙂
Si mai interesant este raspunsul onest al Iuliei Motoc, in prezent judecator la Curtea Constitutionala, care pune punctul pe “i”, caracterizand fara sa vrea aceeasi situatie de azi a navetistilor Gold: “Ca poarta prea multe palarii este un fel frumos de a o spune. De fapt, ceea ce fac cei numiti este sa fie intr-un mare conflict de interese“.
O reala profesionista a jurnalismului si scrisului in general, corespondenta Associated Press in Romania, Alison Mutler, intervine in discutie si intareste afirmatiile judecatoarei Iulia Motoc, radiografiind aprioric ceea ce se intampla azi in Noua Zeelanda: “Asa ceva estompeaza linia de demarcatie intre ceea ce este si ceea ce nu este cinstit. Chiar daca viata nu este colorata numai in alb si negru, un astfel de comportament POATE conduce la slabirea democratiei, daca nu se mai respecta regulile si principiile.” Perfect adevarat! Iata discutia:
Corina Vintan what do you think about ngos that behave like corporations, journalists that do PR, PR people that have journalistic initiatives and generally of people that wear too many hats?
Iulia Motoc Wearing too many hats it is a nice way to put things. In fact what they are doing the institutions quoted is that there are in a big conflict of interest.
July 15 at 4:09pm
Alison Mutler Corina, It blurs the lines of what is what nd is not honest. While life is not black and white or rigid, this kind of behavior CAN lead to a weakening of democracy if rules are principles are not adhered to. Bravo tie for posting this discussion. Alison
Ce ar mai fi de spus? A, da! Lista profitorilor. Presa de azi deja a prezentat un sir de nume dar e vorba doar de opt din cei 20 de premianti ai Gold Corporation alesi pe spranceana ei de Corina Vintan. Ce este de remarcat pentru “profesionismul” acestei actiuni este ca, din acesti opt, sase lucreaza pentru Vintu si Realitatea-Catavencu. Si, cine stie?, poate mai sunt si altii pe lista. Dar sa recapitulam si sa revenim la potentialii “suspecti” :). Pana acum avem, asadar:
Vlad Macovei (EvZ), Floriana Jucan (QM), Ioan T. Morar (Vintu), Emil Hurezeanu (Vintu), Mihai Tatulici (Vintu), Dragos Nedelcu (Vintu), Dan Apostol (Vintu), Sorin Freciu (Vintu) si, dupa cum spuneam, cu voia dvs, independentul sef al lui Vintu, Robert Turcescu.
Propunerile mele (ramane sa votati si sa adaugati) pentru “new entry”-urile Listei lui Vintan de invitati la ziua ei de nastere, sarbatorita in Aukland, intr-o “companie nemaipomenita”:
Bogdan Chirieac, Dan Turturica, Marius Tuca, Andrei Gheorghe, Dragos Bucurenci, Doru Buscu – RAAPPS, Liviu Mihaiu (“iar din nou”? cine stie…). Mai sunt, desigur, televiziunile: ProTV, Antenele, TVR. Asadar, lista ramane deschisa…
Sa (mai) radem putin cu Ioan T Morar, deontologul lui Tismaneanu si Vintu (care, in urma cu doar o luna, se cerea ciudos in excursia din Noua Zeelanda dupa ce isi bestelise colegul de Trust, pe Liviu Mihaiu, pentru ca acceptase una similara 🙂 🙂 🙂 ) Moraru – “Moralistul”:
“Pentru că tot ni se vorbeşte despre Roşia Montană ca despre o sperietoare şi pentru că tot sînt demonizaţi toţi cei care susţin acest proiect, cred că ar fi timpul să intervină şi activiştii verzi autorizaţi şi cunoscători ai subiectului. De pildă, aş vrea să aflu de la Liviu Mihaiu, fostul meu coleg, cum arată minele de aur din Noua Zeelandă şi cum s-a rezolvat problema cianurilor acolo. El ştie foarte bine chestia asta pentru că a făcut o vizită la minele de acolo. O vizită, evident, cu avionul la clasa biznis, în condiţii de boier al mediului.
Deci, aş vrea să ştiu dacă tehnologia cu cianuri e un dezastru, cum se spune pe aici, sau dacă e o soluţie viabilă, cum cred eu. Dacă tot a bătut drumul pînă acolo, ar fi interesant de aflat şi adevărul despre asta.”
“Recunoasteti personajul?” Cine ii spunea “La Multi Ani!” anul trecut Corinei Vintan?
Ani la rând presa a strâns frumos, sub preş, gunoiul din propria ogradă şi s-a ferit să vorbească public despre propriile slăbiciuni de teamă să nu-şi piardă credibilitatea. Vremea a trecut, credibilitatea s-a făcut praf, iar gunoiul de sub preş s-a transformat într-un munte de dejecţii morale, frumos ambalate şi vândute publicului sub eticheta „presa“.
În costume Armani sau în bluze de trening, analişti şi deontologi ne-au livrat ani la rând opinii şi analize despre care au susţinut că sunt independente 100%. Independente de ei, dependente de portofelul mogulului. Am auzit comentându-se că trebuiau şi ei să trăiască, săracii, să-şi plătească ratele la bănci, să-şi mai cumpere o maşină etc. Lucruri fireşti. Dar, în aceste condiţii, nu mai au dreptul moral de a se prezenta în faţa publicului în postura de cavaleri ai dreptăţii şi moralităţii, pentru că de sub armuri le curg banii şi contractele pe care le ţin departe de ochii publicului deoarece aşa e de bonton.
Nu poţi să vii la televizor, să ai pretenţii la credibilitate, dar în acelaşi timp să primeşti în plic lista cu subiecte şi cu ţinte, aşa cum ne povestea o fostă ziaristă că se întâmplă lucrurile la Realitatea TV. O declaraţie publică de interese, din partea fiecărui analist, ziarist, după modelul politicienilor, ne-ar ajuta să facem puţină curăţenie sub preşul unde s-a strâns mormanul de gunoi. Spre deosebire de alte instituţii care sunt controlate, verificate etc., presa are marea libertate de a se autoreglementa, de a-şi face singură curăţenie în propria ogradă. Problema e că nimeni nu face nimic, personaje demonstrate ca şantajişti notorii, precum Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac, sunt în continuare invitate şi prezentate ca ziarişti, iar deciziile organismelor de presă sunt aruncate direct la coşul de gunoi pentru că nu există sancţiuni, ci doar recomandări. În orice ţară cu o presă puternică, indivizi dovedţi ca şantajişti ar fi fost excluşi automat din breaslă şi cu siguranţă s-ar fi ales şi cu dosare penale. La noi, complicitatea unei părţi a presei cu propria mizerie a dus la o scădere la cote istorice a încrederii în această instituţie considerată cândva a patra putere în stat.
Vinovaţi pentru această situaţie nu sunt mogulii, pentru că ei, vorba unora, cumpără şi vând. Principalii vinovaţi sunt cei care se vând oricui şi oricum, fără condiţii şi fără conştiinţă.
B1 Tv si Vox News, luni seara.
Subiect: Reţeaua lui Vântu – episodul 1 PRESA.
În studio, invitaţii Mbelei Ntuzi sunt Iulia Nueleanu, George Roncea şi Silviu Sergiu.
Grigore Cartianu intră prin telefon.
Redăm astăzi paragraful pe care l-am scris în ziarul de ieri:
„Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la «Adevărul», s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu
Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coelho în redacţia EvZ ca Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi. De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers. Ne-ntrebăm doar cåte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Våntu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia «Adevărul» pe statul său de plată. Este vorba de redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat, însă, că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare. Astfel, Ioniţă a încasat de la Realitatea Media, în 2007 – 18.022 RON, în 2008 – 25139 RON şi în 2009 – doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi“.
Cartianu, foarte agitat, ne-a acuzat că nu facem bine articolele şi că nu putem să-i punem pe toţi ziariştii în aceeaşi oală. Pånă aici suntem de acord: unii sunt într-o oală, alţii în cazane, alţii în butoaie, fiecare după valoarea contractului.
După care ne-a explicat nervos că el nu a luat bani de la postul de televiziune Realitatea aşa cum l-am acuzat (unde?), ci de la Telesport. Ok, au spus invitaţii. Dar aţi semnat un contract cu Realitatea Media. Da, a spus el, dar aceştia erau nişte bani pe care mi-i datora Telesport, şi cum Realitatea Media a cumpărat Telesport, eu am luat banii de la Realitatea Media.
Aoleu, domnu’ Cartianu, dar aveţi o problemă: tocmai ce aţi recunoscut, în direct la B1, că aţi fost complice la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
Iată ce prevede Legea 241/2005:
Art. 9. – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvårşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: … c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
Turturică, recompensat pentru ruperea redacţiei „Evenimentul Zilei“?
Azi, pe locul I, redactorul-şef al ziarului „România Liberă“, Dan Turturică.
În 23 decembrie 2004, Turturică este demis de trustul Ringier de la conducerea „Evenimentului Zilei“. În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia Evz demisonează din solidaritate cu Turturică, unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară. Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI 16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.
Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL! Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10780 EURO lunar la 2223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009. În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76 în 28.01.2005 la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV. Contractul prevedea:
„1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.
2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media. 3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.
4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.
5. Consultanţă privind managementul informaţiei“.
Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă: „În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“. Adică banii i se cuvin orice ar fi.
Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.
Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la „Adevărul“, s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu (more…)
Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate
Catre: Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucuresti
Domnule Presedinte Dragos Petrescu,
Stimati Domni,
In completarea listelor de jurnalisti, formatori de opinie si membri ai unor organizatii neguvernamentale solicitati spre verificare de catre Asociatia Civic Media in cadrul campaniei “Voci Curate”, revenim astazi si cu numele unor patroni de presa, pe care va rugam sa ii cercetati cu prioritate, data fiind notorietatea lor, influenta in societate cat si numarul lor mic, spre deosebire de cei din cadrul initiativei numite, la care inca asteptam rezultatele finale, dupa patru ani fara o zi de la data depunerii cererii.
Prin urmare, va rugam sa ne comunicati in timp rezonabil, conform prevederilor legale, daca persoanele de mai jos au fost lucratori sau colaboratori ai Securitatii sau/si ai Militiei (in cazul vreunui turnator mai marunt). Mentionam ca ii dam in cautare pe acesti patroni de media in baza urmatoarelor articole din Legea CNSAS:
p) membru în consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi de televiziune, acţionar, administrator, director, redactor-şef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiştii politici şi asimilaţii acestora;
y) persoanele cu funcţii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administraţie în regii autonome, companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic, precum şi membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora;
z) persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989.
Asadar, tinand cont ca deja s-a solutionat cazul “Felix” Dan Voiculescu, in prezent membru de vaza al societatii civile, un adevarat ONG-ist, ca fondator al Fundatiei “Dan Voiculescu”, aflat si pe lista “Top 300” al celor mai mari imbogatiti din Romania inca de dinainte de decembrie 1989, va rugam sa ii aveti in vedere pe urmatorii:
Dan Costache Patriciu, zis “Dinu” Patriciu, nascut la data de 3 august 1950, cu locul de munca in Bucuresti, la cotidianul “Adevarul”, unde semneaza si editoriale, in calitate de publicist amator. De asemenea, ONG-ist, ca fondator al Fundatiei “Dinu Patriciu”. Semnalam ca in perioada regimului comunist, Patriciu Dan Costache, absolvent al Institutului de Arhitectura “Ion Mincu” in 1975, a participat la realizarea mai multe contracte de constructii in Emiratele Arabe Unite, derulate prin intermediul Institutului de Proiectari al Ministerului de Comert Exterior si al Departamentului pentru Constructii in Strainatate, aflat la vremea aceea in subordinea fostul sef al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu. Conform surselor din aceasta zona, gradul sau in decembrie 1989 era de locotenent major. In prezent se afla in primele locuri din „Top 300”.
Sorin Ovidiu Vintu, nascut pe 23 noiembrie 1955, la Roman, infractor marunt si fost puscarias de drept comun, in prezent patron majoritar al Trustului Realitatea – Catavencu si al altor publicatii „independente” cu activitate pe internet. De asemenea fondator al „Vintu Foundation”, deci ONG-ist. Aflat prin si el in „Top 300”, pe un loc fruntas.
Adrian Sarbu, nascut in 1955 la Brasov, fost angajat al „Sahia Film”, apoi „revolutionar”, membru al Consiliului Frontului Salvarii Nationale si sef de cabinet al premierului FSN Petre Roman, actionar in mai multe intreprinderi media si ONG-ist, ca fondator al Fundatiei PRO (prezent de altfel si pe lista Voci Curate – vezi www.civicmedia.ro – numar de inregistrare P/2865/06/ din 13 iulie 2006). Aflat in „Top 300”.
Dan Grigore Adamescu, nascut in 1948, actionar majoritar al publicatiei istorice „Romania libera”, in perioada regimului comunist fost angajat al Ministerului Comertului, ca sef de serviciu si adjunct al sefului Agentiei de Import, iar ulterior comerciant liber, „business-man”, prin Republica Federala Germania. Aflat in „Top 300”.
Nota bene: pe Bobby Paunescu, actionar al postului B1TV si al publicatiilor Evenimentul Zilei si Capital nu-l mai dam la cautat tinand cont ca acesta s-a nascut pe 8 septembrie 1974 si, ca atare, in decembrie 1989 avea doar 15 ani.
“Un ziarist a lansat o campanie care a fost apoi preluată de trusturile de televiziune cum că familia prezidenţială ar face trafic cu armament. Dar aţi văzut doi ziarişti care şantajau şeful ANI dorind să afle taine din dosare despre oameni politici?”.
“S-a acţionat cel mai bine la aceste inundaţii”.
“Peste tot primarii au acţionat corect în timpul inundaţiilor. Am un semn de întrebare la Dorohoi”.
“Avem mult mai multe probleme care înseamnă vulnerabilităţi. De exemplu: o campanie care s-a petrecut în această perioadă de inundaţii de trusturile Intact şi Realitatea”.
“Nu presa este o vulnerabilitate ci campaniile de presă incorecte”.
“În rezolvarea problemelor, nu am atacat exact substanţa”.
“Marea problemă este că suntem şi cu preţurile crescute şi cu inflaţia crescută. A fost nevoie de schimbarea ţintei de inflaţie. Nu ne rezolvăm problema reală cu cheltuielile din buget”.
“Ce am facut acum? I-am mai păcălit încă odată pe pensionari, le luăm banii prin creşterea TVA şi a inflaţiei”.
“În mod categoric România are nevoie de un acrod cu FMI. Poate fi de două feluri: un acord de împrumut de bani sau un acord ca, doar dacă vom fi într-o situaţie critică, să putem împrumuta bani”.
“Cea mai mare parte a celor decedaţi la inundaţii sunt bătrâni”.
“Oare cei din satele afectate de inundaţii nu s-au gândit la vecinii lor în vârstă care nu puteau ieşi din casă când s-a dat ordinul de evacuare?”
“Mari proiecte de infrastructură care ar schimba ţara sunt blocate de incompetenţi”.
“Banii europeni nu sunt utilizaţi pe de-o parte din incompetenţă. De aceea, am cerut guvernului să facă o evaluare a personalului”.
“În campanie am vorbit foarte mult despre restructurarea, modernizarea statului”.
“Mi-aş dori ca guvernul să nu mai meargă în viitor pe ideea măririi TVA ci pe restructurarea cheltuielilor bugetare”.
“Nu mă simt singurul responsabil pentru soarta ţării. Toţi 22 de milioane de români suntem responsabili”.
“Excesul de bani daţi înainte de alegeri pe diverse proiecte sociale este un exces dăunător fiecăruia”.
“Ajutorul social sau venitul minim garantat în mediul rural ne-a făcut să aşteptăm totul de la stat”.
“Avem pensionari şi la 40 de ani”.
“În câţiva ani am ajuns de la 400 de mii de pensionari pe caz de boală la 900 de mii”.
“Parlamentul, dacă era corect acum, ar fi avut o altă atitudine legată de creşterea TVA-ului”.
“Să trăim din ce producem, iar ce împrumutăm să folosim numai în dezvoltare”.
“Culpa politicienilor este că pentru a cumpăra voturi au dat legi de asistenţă socială, de multe ori şi când nu trebuia”.
“Mi-am asumat oprobriul privind micşoararea pensiilor. Aveam şi o altă variantă: impozitarea pensiilor cu cota unică de 16%”.
“Nu avem în buget nicio resursă să îmbunătăţim situaţia pentru eventuale inundaţii din viitor”.
“A venit momentul adevărului în care trebuie sa mergem în buget în acele zone care ne iau orice perspectivă de dezvoltare a ţării”.
“Toate planurile sunt sortite să rămână simple desene pe hârtie dacă nu restructurăm cheltuielile bugetului de stat”.
“Este dificil de anticipat ce resurse vor fi la dispoziţie pentru că s-a evitat să se spună în trecut în ce situaţie suntem”.
“Nu sunt un susţinător al creşterii TVA. În opinia mea a fost o greşeală, pentru că n-a operat exact acolo unde este cancerul, în buget”.
“Nu cred că există venit în România care nu trebuie impozitat, şi sper ca de la 1 ianuarie guvernul să nu vină cu altă măsură de genul mai mărim TVA-ul cu câteva procente şi să nu introducă impozit pe orice venit, inclusiv pe pensii”.
“Noi de ani de zile împrumutăm bani, deci avem bugete cu deficit şi dedicăm banii consumului”.
Exemplul nr. 1: un jurnalist care afaceri cu echipamente de telecomunicaţii
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu consideră justificată introducerea campaniilor de presă drept factor care vulnerabilizează siguranţa naţională şi dă exemple. “Să zicem că un jurnalist, nu contează de la ce ziar, are o afacere cu echipamente de telecomunicatii speciale şi scrie articole sau editoriale în avantajul afacerii sale. Aici nu e doar un conflict de interese, pentru că, dacă influenţează prin campania pe care o duce o decizie de achiziţionare care ţine de siguranţa naţională, şi decizia va fi proastă. Atunci avem un risc. Sunt cazuri de campanii de presă care pot fi un risc pentru siguranţa naţională, nu e vorba despre toate campaniile de presă în general”, a declarat Lăzăroiu, pentru Gândul. Deşi nu i-a pronunţat numele, el a făcut aluzie lui Bogdan Chirieac, a cărui firmă a făcut afaceri de milioane de euro cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) (si nu numai – nota mea).
Exemplul nr. 2: un patron de presă care vrea să-şi pună oameni la Resurse Minerale
Pentru consilierul prezidenţial, un exemplu la presiune exercitată de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică în relaţia cu instituţiile statului ar fi următorul: “Un patron de presă care critică guvernul sau unii miniştri pentru că vrea să îi intimideze ca să-şi plaseze oamenii lui la conducerea unor agenţii care se ocupă de resurse minerale sau alte resurse strategice pentru că vrea sa aibă monopol economic asupra lor“. Presa a relatat despre interesele în domeniu ale lui Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu, chiar dacă oficialul de la Cotroceni a refuzat să-i nominalizeze pe cei doi.