In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
Daca eu (simplu cetatean) stiam inca de lunea trecuta ca la sfarsitul saptamanii Realitatea TV se muta cu transmisia in curtea (mai precis, cortul) miliardarului israelian Eyal Ofer (omul din spatele afacerii Cathedral Plaza, si altele, si altele – in foto mai jos cu piarista Willbrook, Daiana Voicu), cum mama serviciilor de informatii nu stia ‘nimica’ tocmai Sebi Ghita, baiatul care l-a infundat pe SoriNus, regele vinturilor TV?!
Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevazut”, “in care sunt implicati si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvaluie Radu Moraru. Problema este, mai spune Moraru, ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care actioneaza in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.
Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apararea sau, dupa caz, manipularea – in functie de originea serviciului care actioneaza – sunt printre prioritatile oricarui serviciu secret in relatia cu mass media. Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.
Cui apartin, de fapt, televiziunile din Romania?, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare telespectator inainte de a apasa pe butonul telecomenzii care il teleghideaza pe el si mintea sa. Pentru a da cat de cat raspunsul la aceasta intrebare o sa ne folosim doar de logica (dar si de cateva date, totusi 🙂 ), luand la ochi principalale televiziuni, in special de stiri, din Romania. Asadar:
Despre postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri – are sediul central la Budapesta.
Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromaneasca a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghita cu Asesoft. Acum, tinand cont ca Asesoft este o companie strict romaneasca nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI (sa vedem acum, in ultima batalie, poate cea finala, care va fi mai tare 🙂 ).
Penalul Vintu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita. Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Parintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya. Bazandu-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.
Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.
Ce a mai ramas? Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila” – personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet. Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu, altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea (in continuare actionar la Antene!), este mai interesant. Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui. Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”. Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD? De observat ca la B1 apare ca actionar acelasi Elan Swartzenberger de la Realitatea TV iar despre “fratele” Paunescu se spune ca reprezinta si interesele B’nai B’rith. Si-uite asa ne crucim cand vedem cum agentul de influenta al Mossad Bogdan Chirieac isi incepe naveta de dimineata, de la vila lui de un milion de euroi de pe centura, la noul sediu al Realitatea Tv de pe Bucuresti – Pitesti, pus la dispozitia lui Swartzenberg de miliardarul israelian Eyal Ofer, patronul Willbrook si al “Cathedral Plaza”, care s-a aratat deja dispus sa puna mana pe Money Channel. De pe centura presei, Chiriac se opreste la Baneasa, in studiourilor romului Voiculescu, dupa care se lafaie la TVR, in Piata Aviatorilor si isi incheie ziua pe Calea Victoriei, alaturi de colegul sau navetist de cursa lunga, Ioska Boda, “hipopotamul transpirat” dar si de… Ion Cristoiu. Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul partener B1 si condus, ca intermediar, de Dan Andronic & co – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc… Pe la mijlocul Orientului 🙂
Era sa uit tocmai de TVR! Postul national de televiziune nu mai apartine Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista. Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS-ului, organizatie infiintata in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros. Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepresedinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI. Ulterior, a revenit in Consiliul de Administratie TVR pe baza sprijinului fostului presedinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidentiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliati centralei GDS si, respectiv, serviciului de informatii al lui Dinu Patriciu, deservitor la randul lui al intereselor rusesti. Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a stirilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile straine la “Era Socialista” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetatean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati. Ulterior, “tovarasa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri straine, in institutii unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD. Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzatoarea “Flacara Iasului”: “Suntem comunisti, sau viitori comunisti, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.
Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din presa. Nu pierdeti nimic. In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.
Anul care tocmai se incheie l-am inceput cu afacerea Gojdu.
Sper ca n-ati uitat: un tratat rusinos prin care Romania cedeaza o avere imensa in Budapesta (avere aflata in administrarea episcopilor ortodocsi din Transilvania) si primeste in schimb multumiri. Camera Deputatilor a respins ratificarea acestui tratat, iar Senatul a amanat problema. Cu siguranta vom mai auzi de afacerea Gojdu si in 2007.
Apoi a venit beleaua de langa Catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti: un bloc de 75 de metri, numai bun sa rupa o biserica in trei, conform modelului de la Biserica Armeneasca. Afacerea a fost investigata de comisii parlamentare si Inspectoratul pentru Constructii care au subliniat ilegalitatile legate de acest ziggurat, s-a cerut Guvernului sa ia masuri pentru intreruperea lucrarilor – degeaba! Colosul de sticla si otel se inalta in continuare. E drept ca astfel s-a reusit o performanta rara: iritarea Vaticanului. Mai astept doar ca primarul Videanu sa-si lase mustata á la Stalin si sa intrebe intre doua fumuri de pipa: “Cate SRL-uri de granit, marmura si borduri are Papa de la Roma?”
Vara a fost cu adevarat torida: a inceput dansul deconspirarilor. A inceput frumos, in ritm saltaret: ieseau turnatorii la iveala unul dupa altul. Si cand ma gandeam ca nimeni si nimic nu mai poate opri avalansa deconspirarilor, minunea s-a produs: CNSAS nu mai elibereaza aprobari pentru cercetatori si amana la nesfarsit solutionarea cererilor de verificare. Deconspirarea a intrat ca ursul la barlog si-si suge de sub unghii pe perioada iernii. Sper ca la primavara sa se mai invioreze, odata cu dezghetul si cu predarea integrala a arhivelor fostei Securitati.
Cand ne pregateam de iarna a aparut inca o minunatie: recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de scoatere a icoanelor din scoli. Ne mai lipseste o politie a constiintei care sa ne caute pe sub tricouri de cruciulite si sa impoziteze icoanele de prin casele oamenilor. Mi se pare ciudat ca tocmai sustinatorii autonomiei locale s-au declarat nemultumiti de decizia Ministerului Educatiei de a lasa prezenta icoanelor in scoli la latitudinea comunitatilor locale.
Am incheiat anul oarecum nedumerit: raportul Tismaneanu ne-a trantit un scuipat gros peste ochi de nu mai sunt in stare sa disting raul de bine. In continuare sunt zapacit: Iliescu este bun sau este rau pentru Tismaneanu? Undeva se ascunde o forma de schizoidie: Iliescu este desemnat ca o bestie a comunismului, in schimb este preluata ca atare teoria revolutiei spontane pornite la Timisoara de pastorul Tökes (teorie care ii vine manusa lui Iliescu). Asta ar fi doar o rupere a discursului – cele 660 de pagini ale raportului sunt pline de astfel de minunatii. Nu stiu daca a reusit sa inteleaga cineva de ce a tinut Basescu sa condamne comunismul pe baza unui raport alcatuit de o comisie schioapa (Goma exclus prin metode obscure, Antohi zburat pe motiv de turnatorie, episcopul Corneanu habar n-avea ca e membru al comisiei si tot asa pitic dupa pitic). Din popor s-a vazut asa: Basescu a citit ceva total de neinteles, Vadim a urlat ca un descreierat si ca o cireasa pe tort Patapievici a miorlait pe la toate televiziunile ca Daniela Buruiana a vrut sa-l arunce de la balcon. Cam asta ar fi imaginea condamnarii comunismului – destul de vesela daca n-ar fi trista. La multi ani, Romania!
P.S. Am ales sa recapitulez doar evenimentele de natura sa afecteze profund Romania. Circul zilnic al politicienilor este doar comic, iar aderarea la Uniunea Europeana si ceea ce va urma nu se hotaraste la Bucuresti. Cel putin deocamdata.
Ilustratie: Afisul Campaniei Civic Media si desenul-manifest oferit de graficianul Eugen Mihaescu
In facsimil: Stenograma şedinţei Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, prezidata de Andrei Pippidi, din data de 17.07.2001, in care este consemnat în mod expres faptul că se cunoştea retragerea acordului Arhiepiscopiei pentru “Cathedral Plaza”. Mai mult, în lipsa cvorumului legal (au participat 8 membri din cei 19 ai comisiei) s-a dat un aviz favorabil construirii molohului de beton si sticla (la cererea membrului GDS Andrei Pippidi – “Se poate trece la vot!”).
COMUNICAT DE PRESĂ (471/12.07.2011) În data de 11 iulie 2011, Curtea de Apel Suceava a respins cea de a şasea şi ultimă cale extraordinară de atac promovată de către Primarul sectorului 1 şi Millenium Building Development, stabilind irevocabil nulitatea autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza. ARCB solicită demolarea acestei construcţii, ca precedent şi avertisment pentru cei care nu respectă legea.
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) solicită autorităţilor Statului să treacă de urgenţă la aplicarea deciziei nr. 1989/3.11.2010 a Curţii de Apel Suceava. Aceasta a respins în data de 11 iulie 2011, cea de a şasea şi ultimă cale extraordinară de atac ce a fost promovată de către Primarul sectorului 1 şi Millenium Building Development, împotriva deciziei Instanţei din Suceava, prin care fusese schimbată în tot decizia nr. 1025/25.06.2009 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, în sensul stabilirii irevocabile a nulităţii autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri „Cathedral Plaza”.
„A trecut vremea jumătăţilor de măsură. A venit timpul să fie luate măsuri ferme şi concrete pentru eliminarea din peisajul centrului Capitalei a blocului turn ilegal construit de Millennium Building Development SRL, lăsând la o parte interesele politice şi de strategie electorală şi punând în faţă interesele naţionale privind patrimoniul cultural, parte a celui european. (…) Este timpul ca autorităţile să nu mai mimeze o bună administraţie ci să o realizeze efectiv, iar un bun început este acela al reîntoarcerii la istorie şi credinţă, protejând monumentele istorice care sunt şi lăcaşe de cult. Nu cerem asta numai pentru noi, o cerem pentru toate cultele care creează diversitatea spirituală a naţiunii, cunoscând că şi Biserica Ortodoxă, cea Armeană şi Cultul Musulman, suferă datorită violării zonelor de protecţie a lăcaşelor de cult şi implicit a dreptului lor la exercitarea credinţei”, a declarat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.
În ceea ce priveşte declaraţiile celor de la Millenium Building Development conform cărora clădirea a fost întabulată şi vândută unui fond de investiţii britanic, Casa de avocatură Bârsan, Popescu & Asociaţii, cei care reprezintă ARCB în Instanţă, declară „că opinia publică ar fi interesată să afle numele acestui fond, ce ar fi cumpărat o clădire construita ilegal, având în vedere că la data de 4 martie 2011, în Cartea Funciară a sectorului 1 clădirea „Catheral Plaza” nu era întabulată, dar decizia Curţii de Apel Suceava care stabilise ilegalitatea autorizaţiei de construcţie era deja înscrisă!”
ARCB a decis să promoveze o serie de acţiuni în Instanţe prin care solicită exproprierea terenului şi demolarea autointitulatei clădiri „Cathedral Plaza”, aflată în zona de protecţie a Catedralei „Sf. Iosif” şi a altor 5 monumente istorice de pe str. G-ral Berthelot.
Eyal Ofer de la Wilbrook, cel mai bogat israelian din lume, e suparat ca a pierdut procesul dar vrea sa mearga la CEDO. INTERVIU CAPITAL
Omul de afaceri Eyal Ofer (foto jos), cel mai bogat israelian (oficial -n.red) – cunoscut în România pentru controversatul proiect Cathedral Plaza, intenţionează să îşi continue cele 25 de proiecte imobiliare din România, care presupun investiţii de circa 900 mil. euro, chiar dacă recunoaşte că a supraestimat potenţialul pieţei locale. El a încheiat recent un contract de 400 mil. euro cu Şantierul Naval Mangalia, care trebuie să îi livreze acestuia patru cargouri.
Capital: Aţi recunoscut că v-aţi înşelat cu privire la potenţialul pieţei imobiliare româneşti. Dacă v-aţi putea întoarce în timp, aţi mai intra pe această piaţă ştiind ce se va întâmpla?
Eyal Ofer: Când am început lucrările la Cathedral Plaza eram sincronizaţi perfect. Am intrat pe o piaţă care avea foarte puţine clădiri noi şi ne aşteptam să finalizăm construcţia într-un an şi jumătate – un an şi trei trimestre. Asta se întâmpla în 2006, când nivelul potenţial al chiriilor pentru această clădire ar fi fost de 35 euro/mp, acum vorbim de aproape jumătate din această valoare, adică între 18 şi 22 euro/mp. Costul clădirii a escaladat dramatic din cauza piedicilor puse de biserică, care a dus la întârzieri de un an şi jumătate, iar piaţa a căzut pe noi. Una peste alta, am început cu dreptul, sincronizarea noastră fiind perfectă, însă am fost reţinuţi de controverse şi am ajuns într-o piaţă care face această investiţie neeconomică.
Capital: Regretaţi că aţi intrat pe piața românească în acel moment?
Academia Română s-a pronunţat întotdeauna şi se pronunţă pentru menţinerea şi consolidarea monumentelor istorice, ca expresii ale trecutului şi ca mărturii de civilizaţie. În ultimul deceniu, febra imobiliară a afectat înfăţişarea Capitalei noastre. Au fost ridicate uriaşe blocuri nearmonizate oraşului şi cadrului general urban al Bucureştilor. Clădiri care reprezintă monumente istorice au fost, de asemenea, victime ale acestei situaţii. Unele au fost chiar demolate, altele au fost puse în primejdie prin noi construcţii, acestea ridicate fără a se lua în considerare aspectul general al oraşului, dar şi situaţia fiecărei construcţii care aparţine tezaurului de clădiri al oraşului-capitală.
Un caz particular, dar extrem de important este cel al Catedralei Sfântul Iosif, care este pusă în pericol prin ridicarea unui uriaş bloc-turn în imediata sa apropiere. Nu este vorba numai de desfigurarea centrului Capitalei prin amintita nouă construcţie, nepotrivită şi străină de ambientul oraşului Bucureşti şi de aspectul centrului său istoric, dar şi de primejdia latentă pe care o reprezintă această construcţie pentru Catedrală, dar şi pentru întreaga zonă şi pentru comunitatea care o locuieşte, mai ales în cazul unui seism puternic.
Academia Română speră să se pună capăt acestei situaţii – ţinându-se seama şi de protestele generalizate – prin intervenţia autorităţilor administrative şi ca urmare a unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, protejându-se astfel unul din cele mai însemnate monumente de arhitectură ale Capitalei, care ne afirmă în spaţiul naţional, dar şi în cel european de cultură, artă şi istorie.
Pe langa afacerea imobiliara de langa Biserica Sf Iosif, care, se pare, le apartine, conform unor surse de pe piata, Ofer Brother Group a fratilor miliardari Ofer-Herscovici are si alte interese foarte bine marcate in Romania. Un articol de dezvaluiri pe aceasta tema (interesant: adresa din Constanta a companiei este in Millennium Business Center iar firma de la Bucuresti se numeste tot… Millennium):
Mafia Statală
Istoria familiei “Ofer” începe în România, la Galati, de unde Josef Herschovici a emigrat în Israel, înfiintând un birou comercial în portul Haifa. Ulterior, Josef si-a extins mica afacere, achizitionând mai multe nave comerciale. Dupa casatorie a avut trei fii, în ordinea urmatoare: David, Sammy (foto) si Yuli. Mult mai tarziu, dupa plecarea în Israel, Sammy si Yuli au schimbat numele familiei cu unul mai comercial-Ofer (offer, în engleza: oferta). Pe rând, cei trei fii, au condus si dezvoltat afacerile tatalui, transformând micul birou într-o corporatie internationala. Fiul cel mare David, dupa ce a slujit statul Israel luptând în fortele de Politie Israeliene, de unde s-a retras cu gradul de General Maior, a trecut la afaceri, coordonând câteva companii din cadrul Ofer Group, pâna în 1994, atunci când s-a stins din viata.
Sammy Ofer este Capul limpede al Familiei
Dupa moartea fratelui cel mare, Sammy si-a luat în serios rolul de cap al familiei, devenind principalul strateg pentru afacerile „grupului”. Nascut pe 22 februarie 1922 în România, având astazi cetatenie israeliana, Sammy Ofer, împreuna cu familia sa, controleaza un vast imperiu corporatist, dupa cum urmeaza: Israel Corporation –companie de investitii de tip holding cu subsidiarele IC’s, respectiv „Israel Chemicals” (cu o valoare de piata de 1,1 miliarde de dolari), linia “ZIM Israel Navigations Ltd.” (aceasta flota maritima ocupând locul 12 în lume) si „Tower Semiconductor” (nasdaq: TSEM). Grupul mai detine o participatie de 16.5% la “Royal Caribbean”, a doua linie de croaziera ca marime din lume si comapania londoneza “Zodiac Maritime Agencies.” În octombrie 2006, Grupul Ofer a mai achizitionat 12% din “South Korea’s Hanjin Shipping”, ce opereaza ca si “Zodiac Maritime” si pe teritoriul României, în Portul Constanta. Totodata, prin intermediul „Zodiac Maritime”, Ofer a achizitionat 50% din “Associated Bulk Carriers” de la compania “P&Q”, înfiintând în asociere cu familia Savery din Statele Unite compania “Cape International”.
Royal Caribbean preluata de la Jay Pritzker
Compania de shipping “Royal Caribbean” a fost achizitionata de la miliardarul filantrop Jay Pritzker din Chicago, creatorul lantului hotelier international “Hyatt”. Dupa ce Pritzker a preluat 50% din “Royal Admiral” (devenita Royal Caribbean), restul revenind norvegianului Anders Wilhelmsen, managementul companiei a fost încredintat fratilor Ofer, care detineau atunci numai 5%. Dupa moartea lui Pritzker, din ianuarie 1999, fratii Ofer au preluat practic controlul “Royal Caribbean”, în functia de Presedinte fiind numit Eyal Ofer, fiul cel mare a lui Sammy. Deoarece Sammy Ofer este rareori gata sa bage mâna adânc în buzunare ca sa-si plateasca oamenii, compania “Royal Caribbean” angajeaza cu precadere marinari si personal auxiliar din Turcia, platiti însa destul de prost (fapt prezentat în dese rânduri de presa din Turcia). În prezent, “Royal Caribbean” detine nave de croaziera, petroliere, vase-cargo, veliere, containere, vase-cisterna, feriboturi si nave multifunctionale, însumând peste 100 de vapoare. Flota grupului Ofer, include toate tipurile de nave, acestea fiind utilizate de cei mai mari transportatori israelieni, inculzând “Zim Israel Navigation”, „Agrexco Agricultural Export”, „Israel Electric Corporation” si „Oil Refineries”. Zim Israel Navigations Ltd, este proprietatea Israel Corp, aceasta flota ocupând locul 12 în lume. Activitatile de shipping sunt administrate de directorul executiv Ehud Angel împreuna cu Yehuda (Yuli) Ofer care ocupa postul de Presedinte al Comitetului Director.
Sammy – un miliardar discret
Sammy Ofer este totodata un mare colectionar de arta moderna, detinând cea mai mare colectie privata de picturi semnate Marc Chagall si un Van Gogh’s (“Madame Ginoux”) în valoare de 40 milioane USD. Are un iaht si un avion particular. Evita publicitatea si tine foarte rar discursuri. În cadrul familiei Ofer, Sammy are mereu ultimul cuvânt, acesta fiind considerat de apropiati capul limpede al afacerilor, întregul business fiind coordonat de la cele patru resedinte strategice ale lui Sammy, din Tel Aviv, Monaco, Londra si Moscova. Este casatorit si are doi copii, Idan si Eyal (Ofer).
Idan Ofer este specializat în tehnologia de vârf
Idan Ofer este Presedintele companiei “Tanker Pacific Management” din Singapore, iar dupa ce tatal sau, Sammy, a cumparat 53% din Israel Corp., cu 330 millioane USD, de la familia afaceristului decazut Shoul Eisenberg, Idan a devenit si Presedintele Consiliului de Administratie al Israel Corp. În aprilie 1999, în asociere cu cu Yariv Zghoul si Geva Perry, Idan a înfiintat la New York, împreuna cu cei doi afaceristi din Haifa, fondul de investitii “Synergy Ventures”, în valoare de 25 de milioane USD. Asociatul sau, Zghoul nascut în 1969, a lucrat ca avocat la RAD-Bynet, o companie israeliana din domeniul comunicatiilor informatice si a mai ocupat functia de director executiv la o alta companie de software pentru Internet. Zghoul mai lucrase pentru Idan la compania de shipping din Singapore, detinuta integral de familia Ofer. Celalalt asociat, Perry, nascut tot în 1969, este fost jurnalist, cu un MBA la Universitatea Columbia. A lucrat în proiectare strategica pentru mai multe companii din domeniul Internet-ului, inclusiv la EarthWeb (Nasdaq: EWBX), ce produce site-uri WEB pentru profesionistii tehnologiei informaticii. Prin Fondul Synergy Venture, Idan a raelizat mai multe investitii în Spania, Hong Kong, Anglia si Singapore, la fel de mult ca si în Israel si Statele Unite. Prima companie înfiintata prin intermeduil Synergy a fost SeeRun, cu sediul la San Francisco. Firma care a dezvoltat facilitati în Israel pentru producerea de software de supraveghere si management on-line pentru afaceri.
Eyal Ofer, mâna familie din România
Dupa ce a absolvit Atlantic College în Anglia, obtinând o diploma în arhitectura si inginerie, Eyal devine ofiter de informatii în cadrul fortelor aeriene israeliene. Din mai 1991, este Presedinte si CEO al Carlyle M.G. Limited –Florida, iar din mai 1995 i-a urmat tatalui sau în consiliul director al companiei de vase de croaziera Royal Caribbean Cruises Ltd, devenind totodata si Co-Presedinte al companiei Miller Global Properties – specializata în investitii imobiliare pe plan international. În prezent, este director al Royal Caribbean International si Celebrity Cruises Holdings, dar pâna în 2005 a ocupat si functia de Presedinte al Associated Bulk Carriers Limited, companie de tip joint-venture cu Peninsular si Steam Navigation Company, a Marii Britanii – compania poseda si administreaza o mare flota de nave Capesize de tip bulk. Eyal Ofer este expert în imobiliare, cu o experienta de 25 de ani în domeniul proprietatilor internationale, fiind totodata specializat în transporturi maritime si în general în toate sectoarele aferente shipping-ului. Prin intermediul Miller Global Properties, Ofer detine primul mall construit la Budapesta, la mijlocul anilor ’90, respectiv Duna Plaza si un hotel. Prin intermediul societatii “Ptelia Company Limited”-Cyprus, în 1997, Eyal Ofer preia de la Fondul Proprietatii de Stat -Constanta, participatia de 51% la SC Tomis SA., achizitionând astfel magazinul Tomis si reteaua de retail “Conex Plus”.
Ofer Brothers Group face afaceri cu Erdoğan
În anul 2005, Sami Ofer a ocupa primele pagini ale ziarelor din Turcia dupa ce, primul minsitru turc Recep Tayyip Erdoğan a recunoscut, la presiunea presei, ca a avut o întâlnire de taina cu Eyal Ofer si Sami Ofer. Publicatia Milliyet sustine însa ca, de fapt, a fost vorba nu de una, ci de trei întâlniri discrete, pe care Erdoğan le-a avut cu reprezentantii familiei Ofer în 2002 si în 2003. Interesul presei turce în privinta familiei Ofer nu este unul întâmplator. Dupa privatizarea rafinariei Tüpras, încheiata pe 12 septembrie 2005, presa turca a publicat mai multe anchete jurnalistice cu privire la afacerile lui Eyal Ofer din Turcia. Astfel s-a aflat ca Administratia Pietei de Capital Turce (SPK) a acuzat Autoritatea pentru Privatizare (OIB) ca nu a informat în legatura cu plasamentul privat de 14,67% al familiei Ofer, însa OIB a raspuns atunci ca nu stia nimic despre cine achizitionase actiunile. În legatura cu aceste evenimente, ziarul Milliyet informa ca Ministrul de Finante turc Kemal Unakıtan, care se ocupa de privatizarea Tüpras, a avut o întâlnire cu Sami Ofer, Eyal Ofer si cu afaceristul Mehmet Kutman, la începutul lunii martie (în 2005). În conformitate cu publicatia de la Ankara, ministrul de finate turc a ordonat în aceiasi zi vânzarea actiunilor catre familia Ofer.
Proiectul “Galataport” – o afacere de proportii internationale
În 2003, în asociere cu afaceristul Mehmet Kutman, proprietarul Global Yatırım Holding si cu Çeçen Group, Eyal Ofer a achizitionat Egeport din Kusadası, frecventat în special de nave de croaziera, datorita apropierii de Ephesus. Aceasta investitie a fost realizata fara publicitate, fiind sesizata de presa turca numai dupa ce Ofer a câstigat si proiectul Galataport – în parteneriat cu guvernul turc. Galataport a fost gândit ca un proiect de investitii prin care urmau sa fie realizate toate facilitatile portuare pentru liniile de croaziera, inclusiv hoteluri si restaurante, proiectul incluzând si alte proprietati din Istanbul. Pentru realizarea Galataport, administratia de la Ankara a negociat contra sumei de 4,3 miliarde de dolari cu Eyal Ofer, urmând ca afaceristul sa achite suma esalonata conform contractului pe 49 de ani. Proiectul a fost negociat si cu o perioada de gratie de trei ani, constructia urmând sa fie demarata la începutul acestui an (2007). În legatura cu afacerea Galataport miliardarul turc Rahmi Koç a declarat ironic: “Daca stiam metoda de plata luam proiectul pe cont propriu”, nu în asociere cu statul turc. Sursa:https://www.dezvaluiri.ro/
Bisericii Catolice i-a fost blocat accesul la Dreptate
La sfârşitul săptămânii trecute Mafia Imobiliară împreună cu completul de judecată al Curţii de Apel Ploieşti au blocat accesul la Dreptate al Bisericii Catolice, permiţând continuarea lucrărilor la construcţia auto-intitulată Cathedral Plaza.
În faţa acestei mari nedreptăţi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti doreşte să aducă în faţa opiniei publice în cadrul unei conferinţe de presă următoarele:
1. Cei trei judecători ai Curţii de Apel Ploieşti au răsturnat 3 ani de soluţii corecte, în favoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, dând câştig de cauză Mafiei Imobiliare. 2. Cathedral Plaza prezintă un adevărat pericol public pentru construcţiile din apropierea ei, dar şi pentru viaţa oamenilor. Un incendiu asemănător cu cel de lângă Biserica Armeanească sau un eventual cutremur ar avea efecte mult mai devastatoare asupra Catedralei „Sfântul Iosif”, datorită spaţiului mult mai restrâns. Pericolul este public, dar răspunderea trebuie să fie personală. 3. Lipsa de reacţie a autorităţilor la numeroasele cereri trimise. Preşedintelui Traian Băsescu i-au fost adresate 14 petiţii directe, începând cu luna aprilie 2006, care au rămas fără răspunsuri, în pofida „atacurilor” Preşedintelui la grupurile de interese din Mafia Imobiliară.
Pentru a detalia aceste subiecte vă invităm mâine, 2 iulie 2009, la conferinţa de presă organizată de Arhiepiscopia Romano-Catolică, începând cu orele 11:30, la sediul său din str. General Berthelot, nr. 19.
Conferinţa de presă va fi onorată de prezenţa Înalt PreaSfinţitului, Mons. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.
Scrisoare deschisă Către: PREŞEDENŢIA ROMÂNIEI – Domnului Preşedinte Traian Băsescu PARLAMENTULUI ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAŢILOR PARLAMENTUL ROMÂNIEI – SENAT GUVERNULUI ROMÂNIEI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Timp de 3 ani cazul Catedralei „Sfântul Iosif” a ajuns de notorietate publică depăşind graniţele României. Asupra ilegalităţii, inoportunităţii şi pericolului ce-l creează imobilul auto-intitulat „Cathedral Plaza” pentru vecinătăţi dar mai ales pentru Catedrală, monument istoric şi de arhitectură cu valoare naţională şi universală, cel mai important lăcaş al cultului romano catolic din România, s-au pronunţat deja Inspectoratul de Stat în Construcţii (Raportul ISC nr. 2910/10.05.2006), Senatul României (Hotărârile nr. 40/17.11.2006 şi nr. 05/11.02.2007), specialişti în domeniu, mass-media, personalităţi şi instituţii publice, Sfântul Scaun (chiar Papa Benedict al XVI-lea în persoană) şi peste 153000 de cetăţeni sub semnătură proprie. S-a mai pronunţat şi Parlamentul Europei prin Declaraţia Scrisă nr. 054/septembrie 2007 semnată de 424 europarlamentari. La Comisia pentru petiţii a PE este activă petiţia noastră nr. 0067/2007 în care se arată clar că avizarea şi autorizarea construcţiei “Cathedral Plaza” s-a realizat cu încălcarea gravă a legislaţiei româneşti în domeniu dar şi cu încălcarea Convenţiei de la Granada, din 03 octombrie 1985, pentru protejarea patrimoniului arhitectural european, la care România este parte din anul 1997. Nimic din toate acestea nu a contat în faţa Curtii de Apel Ploieşti, care a răsturnat în mod şocant sentinţa Tribunalului Dâmboviţa din 27.02.2009 de anulare a autorizaţiei de construcţie. ContinuareaAICI Conform unor informatii de pe piata imobiliara, in spatele Grupului Millenium se afla celebrii frati Ofer – Herscovici, originari din Romania. Jurnalul National afirma ca fratii Ofer sunt “singurii romani in Forbes“ :
Doar doi romani au reusit sa patrunda pe listele celebrei reviste americane “Forbes“, care, anual, realizeaza un top al miliardarilor in dolari ai lumii, si acestia sunt fratii Ofer. Anul acesta ocupa locul 184, dintr-un total de 584, in topul bogatasilor lumii, care ia in calcul numai miliardarii in dolari. Acum un an erau pe locul 256, iar in 2002 erau pe locul 208. de MARINA CONSTANTINOIU
Originari din Romania, instalati in Israel si Monte Carlo, cei doi Ofer, Yuli si Sammy, invart pe degete averi cu muuuulte zerouri in coada si numele lor atarna greu in balantele decizionale din lumea afacerilor. Daca incerci sa le numeri interesele imprastiate prin diverse colturi ale lumii si in diverse companii, te apuca ameteala. Aici un 80%, dincolo un 5%, uite asa se fac averile!
CLARIFICARI. Ca lucrurile sa fie clare si sa apara cat mai putine disensiuni intre ei, fratii Ofer si-au impartit imperiul financiar. Ei detineau 60% din actiunile Israel Corporation, in parti egale. In urma intelegerii, familia lui Sammy a preluat controlul la Israel Corp. Sammy si fiii sai, Idan si Eyal, au obtinut 80% din actiuni, restul revenind Holdingului Ofer Ship, care este detinut, in parti egale, de Sammy Ofer, Doron Ofer (fiul lui Yuli Ofer) si Ehud Angel (fostul ginere al lui Yuli). Frate, frate, dar branza-i pe bani, zice o vorba romaneasca pe care, probabil, cei doi frati n-au uitat-o, asa ca Sammy a transferat actiunile in curtea lui Yuli pe bani cash!
OAMENI SI ACTIUNI. Sammy, care locuieste in Monte Carlo, si copiii lui se ocupa de shipping, prin Israel Corp., intrand in posesia liniei de navigatie si containere Zim Navigation (care are filiala si in Romania) si a unor rafinarii din Israel. Familia Ofer a achizitionat 50% din Zim Navigation de la Guvernul israelian, dupa ce deja se afla in posesia celorlalte 50% din actiuni. Ei detin actiuni ale liniei de croaziere Royal Caribbean, impreuna cu familia altor bogatasi, Prizker, din Chicago. Yuli si copiii sai au sub control, la sediul din Tel-Aviv, holdinguri imobiliare, inclusiv cateva hipermarketuri, imobile pentru birouri, investitii in domeniul bancar (Mizrahi Bank) si high-tech.
PASIUNI. De la inaltimea celor circa 2,5 miliarde de dolari, cifra in jurul careia oscileaza averea celor doi frati originari din Romania, si pasiunile sunt pe masura: Sammy este un avid colectionar de arta moderna, dar si un filantrop, care doneaza burse pentru universitatile israeliene. Colectia sa este compusa in cea mai mare parte din lucrari de arta contemporana. Ofer, spun cunoscatorii, nu ezita sa semneze cecuri de 20 de milioane de dolari pentru ceva ce-si doreste in colectie.
Yuli Ofer nu se lasa nici el mai prejos, primind chiar si un premiu de la B’nai B’rith (cea mai veche si cea mai mare organizatie neguvernamentala evreiasca din lume) pentru activitatile sale filantropice si umanitare. In plus, Yuli nu si-a uitat tara de origine si a acceptat rolul de consul onorific al Romaniei in Israel. El si-a redobandit cetatenia romana si are acum un pasaport romanesc. De altfel, Ambasada noastra din Israel se straduieste, acum, sa-l aduca pe Ofer in tara, asteptand ca starea sanatatii si mai ales agenda incarcata sa i-o permita acestuia. Yuli Ofer vorbeste bine romaneste, desi a plecat de mic din tara.
INCEPUTURI. Ofer Brothers. Multi dintre oamenii de afaceri au avut de-a face sau macar au auzit despre acest nume, in spatele caruia se afla un imperiu financiar. Grupul a pornit de jos, de la o afacere mica, un birou comercial in portul israelian Haifa, care apartinea unui anume Josef Herschovici.
Evreu nascut in Romania, la Galati, Josef a emigrat in Israel, unde si-a inceput activitatea in domeniul naval. Doi dintre fiii sai, adica Sammy si Yuli, au “israelizat“ numele familiei si l-au schimbat in Ofer, au preluat afacerea si au dus-o hat, departe, pana cand au ajuns pe listele cu miliardarii lumii. Doua vieti dedicate in totalitate consolidarii afacerii si extinderii ei, ca o datorie fata de mostenirea lasata de tata si de visurile acestuia.
Fiul cel mare al lui Josef, David, s-a alaturat si el afacerii de familie, dupa o impresionanta cariera in serviciul public, care l-a adus in postul de general maior in politia israeliana. In 1994 a murit insa. La carma imperiului Ofer au ramas Sammy si Yuli.
FARA PUBLICITATE. Familia Ofer prefera sa-si tina afacerile departe de curiosi. In Israel, clanul Ofer, alaturi de Recanatis si Arison (care la randul ei are origini romanesti) formeaza o adevarata casta a bogatasilor. Averile lor, care se numara in miliarde de dolari, sunt subiecte de presa, dar atunci cand este cazul: s-a mai produs vreo achizitie, au mai fuzionat niste companii. Extrem de rar subiect de barfe. Evident, exista firme de public relations care au privilegiul de a lucra pentru familia Ofer (cum este cazul specialistului in PR Rani Rahav), dar care se transforma intr-o adevarata bariera, in fata oricarei tentative de acces direct la “frati“. Cu atat mai mult cu cat ea vine din partea presei straine.
CHESTIUNE DE ZODIE. Sammy Ofer a implinit 82 de ani la 22 februarie. Peste tot, pe unde-i cauti numele, nu se poate sa nu se aminteasca faptul ca este un colectionar de arta care evita publicitatea, dar care, impreuna cu fratele sau si alti membri ai familiei, detine controlul asupra unuia dintre cele mai mari grupuri financiare din Israel.
Zodiac Maritime este numele uneia dintre firmele sale, din Londra. Un nume potrivit, dat fiind faptul ca Ofer s-a nascut in zodia Pestilor, iar data nasterii sale este extrem de usor de retinut: 22.2.22.
Imperiul Ofer Shipping detine peste 100 de vase, una dintre cele mai importante investitii din ultimii ani fiind achizitionarea a 50% din Associated Bulk Carriers de catre compania Zodiac, de la o alta linie de croaziere de lux renumita, P & O, si crearea, impreuna cu familia Savery, a companiei Cape International.
Pe langa investitiile imobiliare din Israel, cele bancare si cele maritime, Grupul Ofer Brothers si-a extins tentaculele si in Europa de Est.
El a construit la Budapesta primul mall, Duna Plaza, la mijlocul anilor ’90. Si, prin Israel Corporation, mai au si un hotel la Budapesta.
UN TIMID. Sammy Ofer este renumit pentru faptul ca apare foarte rar in paginile ziarelor si cu atat mai rar tine discursuri. Unii il descriu ca pe un timid, dar hotarat, un om de afaceri adevarat, care are grija de banii lui pana-ntr-atat incat unii-l cred zgarcit.
Sammy, care poarta mai tot timpul niste ochelari cu rame mari si negre, amintind de marele Onassis, este un mare iubitor de arta, in special al picturilor lui Marc Chagall. Cei care-l cunosc spun despre el ca urmareste asiduu licitatiile de arta si a adunat o colectie care este asigurata contra sumei de 200 de milioane de dolari. Unul dintre fostii sai asociati spune ca Ofer are cea mai mare colectie privata de picturi semnate de Chagall din lume.
TEMERI. Operele sale de arta sunt tinute in conditii de stricta securitate in resedintele din New York, Londra, Monte Carlo sau Singapore. Unul dintre motivele pentru care Sammy nu prea se expune este faptul ca se teme ca va deveni o tinta, din cauza bogatiei sale. N-ar fi nici primul, nici ultimul dintre bogatasii care atrag precum magnetul vanatorii de averi!
De cele mai multe ori are ultimul cuvant de spus cand e vorba de marile decizii. Cei doi fii ai sai detin pozitii-cheie in companiile familiei. Idan Ofer este presedintele companiei din Singapore, Tanker Pacific Management, iar Eyal Ofer i-a urmat tatalui sau in consiliul director al companiei de vase de croaziera Royal Caribbean.
UN RIGUROS. Brokerii spun ca vasele lui Ofer sunt bine intretinute din punct de vedere managerial. Periodic sunt controlate la sange pentru a se depista eventualele deficiente. Inspectorii nu ezita in a-l verifica pe magnat, doar e o placere!
Desi detine un iaht, un avion particular si o impresionanta colectie de arta moderna, circula o gramada de bancuri pe seama lui Ofer si a zgarceniei sale. Carcotasii merg pana-ntr-acolo incat spun ca afacerea din domeniul turismului a fost facuta in ideea obtinerii de bilete cu discount! O alta sursa din anturajul clanului Ofer vorbeste despre Eyal, fiul lui Sammy, care ar fi zburat, o data, la clasa “Economic“, cu avionul, in timp ce altii, care-l insoteau, se bucurau de confortul de la clasa “Business“.
“Sammy e oricand gata sa explice cum se economisesc banii“, comenteaza o persoana care l-a cunoscut si care-l caracterizeaza drept un tip “practic, caruia ii place sa conduca totul pe principiul managementului naval“.
Simple barfe izvorate din invidie sau adevaruri mai mult sau mai putin fondate, greu de stabilit. Atat timp cat presa are acces la informatii “la mana a doua“, e libertate mare la “brodat“.
CV Nume: Sammy si Yuli Ofer Tara de origine: Romania Tara de adoptie: Israel Resedinte: Tel-Aviv, Monte Carlo Varsta: peste 80 de ani Stare civila: casatoriti, fiecare avand copii Merite: au mostenit si au dezvoltat Clasificare: numarul 184, dintr-un total de 584 de miliardari ai lumii, in clasamentul revistei americane Forbes. Acum un an erau pe locul 256 in acelasi top al bogatasilor. Legaturi cu Romania: filiala a companiei Zim Navigation, investitii imobiliare; Yuli Ofer are cetatenie si pasaport romanesc si este consul onorific al Romaniei in Israel
2,7 miliarde de dolari Imperiu naval, imobiliar, energetic, bancar. Averea fratilor Ofer ocupa locul 184 pe lista Forbes
SPLENDOAREA MARILOR Lansat in 1996, la Sanit-Nazaire (Franta), in beneficiul Royal Caribbean, vasul botezat, in prezenta magnatului Sammy Ofer, “Splendoarea marilor“, poate primi la bord 2.060 de pasageri. Destinatii exotice si servicii remarcabile sunt puse la dispozitia oamenilor cu portofele dotate: un cazinou, doua restaurante, opt baruri, magazine de tot soiul, un centru de conferinte si un altul de intretinere, sala de sport, piste de jogging, piscina pentru adulti si piscina pentru copii, solar, sauna, patru jacuzzi, un centru medical si o capela nuptiala.
OM BOGAT, OM CIUDAT Cand Sammy si-a facut aparitia la Southampton, acum cativa ani, pentru botezul unei nave nou-noute, Splendour of the Seas, a permis unor ziaristi sa-l fotografieze pentru scurt timp si dupa aceea s-a strecurat printre VIP-uri si a plecat.
Putini oameni, inclusiv din presa, par sa-l recunoasca, intr-un loc public. “E un om plin de succes, dar cred ca este si foarte egoist si nesuferit“, declara unul dintre oamenii care au lucrat pentru el si care nu are prea multe lucruri frumoase de spus despre miliardarul evreu. “Un lucru e foarte sigur, nu e nebun“, adauga acelasi cunoscator.
Altii, majoritatea parteneri de afaceri, sunt mai putin carcotasi si-l catalogheaza “un tip foarte retras“ si “foarte loial prietenilor lui“.
Gurile rele spun ca-i un meschin si si-a facut o reputatie din a angaja echipaje ieftine, inclusiv cetateni turci, de la care se astepta sa-i faca si munca de reparatii la bordul navelor din dotare, dar pe care ii platea prost.
Se spune ca rareori era gata sa bage mana adanc in buzunare ca sa-si plateasca oamenii.
“Cand si-a schimbat parerea in legatura cu calitatea navigatiei, a trebuit sa achizitioneze vase noi si moderne“, comenteaza un alt personaj care l-a cunoscut pe Sammy.
Numai Dumnezeu stie daca toate aceste comentarii sunt expresia unor adevaruri 100% sau “mici inflorituri“ la adresa unui bogatas care, pe deasupra, mai e si evreu.
Un imperiu pe apa si pe pamant Petroliere, vase-cargo, vase cu panze, containere, vase-cisterna, feriboturi, nave pentru utilizare multipla, toate fac parte din flota Ofer. Royal Caribbean este, dupa parerea unora, expresia loialitatii lui Sammy Ofer fata de relatiile pe termen lung pentru care este renumit. In acest caz, este vorba despre familia Pritzker, din Chicago. Se spune despre Ofer ca era un apropiat al miliardarului filantrop Jay Pritzker, care a murit in ianuarie 1999. Pritzker este creatorul lantului hotelier international Hyatt.
Cand Pritzker, mai mult dintr-o sansa decat dintr-o miscare de strategie, s-a trezit posesor al unor vase, ca urmare a preluarii unor companii, i-a cerut lui Ofer sa se ocupe de managerierea lor. Si cand antreprenorul in domeniul hotelier s-a decis sa preia, in regim de 50-50, pachetul majoritar al Royal Admiral (devenita Royal Caribbean), impreuna cu norvegianul Anders Wilhelmsen, l-a invitat si pe Ofer sa intre in afacere. Se intelege de ce acum, din pachetul familiei Pritzker, care reprezinta circa 20% din Royal Carribean, 5% din actiuni ii revin lui Ofer.
Royal Caribbean are unele dintre cele mai mari vase de croaziera din lume, dar despre Sammy se spune ca nu a petrecut intr-o croaziera de lux pe unul dintre vasele sale mai mult de doua-trei zile.
IN CRESTERE. In iulie 1998, revista Forbes estima averea fratilor Sammy si Yuli Ofer la 1,5 miliarde de dolari, fata de un miliard, cu un an in urma. Forbes listase in primul rand averea detinuta de familie peste hotare, adica in domeniul imobiliar la Londra si New York, dar si in domeniul naval. Cele 50 de procente castigate dupa un an au venit tocmai din evaluarea actiunilor liniei maritime Royal Caribbean. In anii umatori, averea lor a fost intr-o continua crestere, pentru a ajunge in februarie 2004 la 2,7 miliarde de dolari.
In cadrul Israel Corporation, familia detine un concern care include mai multe domenii: chimia (Israel Chemicals, cu o valoare de piata de 1,1 miliarde de dolari), energia (rafinarii de petrol) si, desigur, linia maritima Zim.
October 15th, 2012 
VR 
In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
Posted in 
Tags: 
