In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevazut”, “in care sunt implicati si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvaluie Radu Moraru. Problema este, mai spune Moraru, ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care actioneaza in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.
Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apararea sau, dupa caz, manipularea – in functie de originea serviciului care actioneaza – sunt printre prioritatile oricarui serviciu secret in relatia cu mass media. Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.
Cui apartin, de fapt, televiziunile din Romania?, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare telespectator inainte de a apasa pe butonul telecomenzii care il teleghideaza pe el si mintea sa. Pentru a da cat de cat raspunsul la aceasta intrebare o sa ne folosim doar de logica (dar si de cateva date, totusi 🙂 ), luand la ochi principalale televiziuni, in special de stiri, din Romania. Asadar:
Despre postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri – are sediul central la Budapesta.
Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromaneasca a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghita cu Asesoft. Acum, tinand cont ca Asesoft este o companie strict romaneasca nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI (sa vedem acum, in ultima batalie, poate cea finala, care va fi mai tare 🙂 ).
Penalul Vintu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita. Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Parintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya. Bazandu-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.
Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.
Ce a mai ramas? Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila” – personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet. Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu, altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea (in continuare actionar la Antene!), este mai interesant. Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui. Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”. Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD? De observat ca la B1 apare ca actionar acelasi Elan Swartzenberger de la Realitatea TV iar despre “fratele” Paunescu se spune ca reprezinta si interesele B’nai B’rith. Si-uite asa ne crucim cand vedem cum agentul de influenta al Mossad Bogdan Chirieac isi incepe naveta de dimineata, de la vila lui de un milion de euroi de pe centura, la noul sediu al Realitatea Tv de pe Bucuresti – Pitesti, pus la dispozitia lui Swartzenberg de miliardarul israelian Eyal Ofer, patronul Willbrook si al “Cathedral Plaza”, care s-a aratat deja dispus sa puna mana pe Money Channel. De pe centura presei, Chiriac se opreste la Baneasa, in studiourilor romului Voiculescu, dupa care se lafaie la TVR, in Piata Aviatorilor si isi incheie ziua pe Calea Victoriei, alaturi de colegul sau navetist de cursa lunga, Ioska Boda, “hipopotamul transpirat” dar si de… Ion Cristoiu. Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul partener B1 si condus, ca intermediar, de Dan Andronic & co – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc… Pe la mijlocul Orientului 🙂
Era sa uit tocmai de TVR! Postul national de televiziune nu mai apartine Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista. Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS-ului, organizatie infiintata in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros. Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepresedinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI. Ulterior, a revenit in Consiliul de Administratie TVR pe baza sprijinului fostului presedinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidentiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliati centralei GDS si, respectiv, serviciului de informatii al lui Dinu Patriciu, deservitor la randul lui al intereselor rusesti. Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a stirilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile straine la “Era Socialista” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetatean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati. Ulterior, “tovarasa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri straine, in institutii unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD. Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzatoarea “Flacara Iasului”: “Suntem comunisti, sau viitori comunisti, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.
Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din presa. Nu pierdeti nimic. In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.
Florin Calinescu: “Diferenta dintre mine si fostii mei colegi de la Catavencu este ca eu sunt civil. Dar astia de la Catavencu nu fac parte din structurile NATO ci din cele diametral opuse… Ei au treaba cu alte servicii… Toata lumea stie cum a venit Mircea Toma la Catavencu: in uniforma!”
Simpaticul batranel Mircea Toma se pare ca e mandru ca ar putea sa fie fiul nelegitim al lui Sorin Toma Moscovici, ziaristul moscovit de la Scinteia care cerea condamnarea la moarte a detinutilor politici. Cel putin de semanat, ii seamana. Unde mai pui si ca Toma de azi se bucura ca e la fel de sinecurist ca si Toma de ieri… Cel putin asta reiese din articolasul sau din Kakamikaze in care, insa, din graba de a pune mana pe pixul altora nu-si mai vede de pixul lui si-mi da cu sic ca as fi scris gresit “Mircea Toma, cel pe care-l ştim cu toţii (sic), s-a născut în decembrie 1952, ca şi Mircea Toma, fiul bolşevicului Sorin Toma Moscovici”. Chiar asa? Si pluralul articulat ce facea?
La fel de slabista – marca onanisului intelectual Volodea Tismaneanu -, este si remarca ca “Victor Roncea – unul dintre cei mai serioşi biografi ai mei ( 🙂 – nm), un tânăr (hai ca nu mai sunt nici eu prea tanar 🙂 – nm) care a preluat ştafeta de la deja obositul Corneliu Vadim Tudor”… Hai, ma, nea Toma necredinciosul!… dupa 20 de ani si tot cu asemuirea asta ati ramas in gura? Mai schimbati si voi placa! Cine ma citeste stie foarte bine care este opinia Roncea.ro despre maestrul in manuirea ventilatorului de rahat si hotul de texte (inclusiv ale mele) Corneliu Vadim Tudor, mai ales de cand, ca “Euro-tribun al homosexualilor”, militeaza la Bruxelles pentru aceleasi anormalitati pedofilo-curlangiste ca si Mircea Toma si “Coalitia pentru o Romanie murdara”, in Parlamentul de la Bucuresti.
Poate ar fi cazul sa repet, totusi, pentru ofiterii de/din presa: Vadim Tudor si revista lui, “Romania Mare”, este doar fata aceleiasi ruble ruginite, unde, pe spate, de 20 de ani, se lafaie Catavencu si piticii de gradina ai lui Vintu (sau ai cui da mai mult), de la Toma la Buscu, creatii de duzina ale aceleiasi centrale KGB-FSN. Astazi se stie foarte clar ca scriitorul anticomunist Dan Petrescu si-a dat demisia de la Ministerul Culturii lui Iliescu, unde trona “disidentul” Andrei Plesu, dupa ce tov ministru FSN i-a aprobat hartie si tipografie color lui… Vadim Tudor, la cererea lui… Petre Roman, “Neulanderul” reclamat apoi cu gura plina in “Romania Mare”, ca sa se perpetueze conceptul “antisemitismului visceral al romanilor” si sa se ingroape sub steagul Unirii nationalismul romanesc, Basarabia, Bucovina, Transilvania… Pe partea cealalta, tov disidentul sef al KGB si AVO, Mircea Dinescu, fonda… “Catavencu”. Unde, asa cum avea sa marturiseasca Florin Calinescu dupa niste ani, “colegii sai militari de la Academnia Catavencu” , “urechisti si raspandaci”, marsaluiau in pas de gasca ca in Piata Rosie de la Kremlin. Pe scurt, “Romania Mare” si “Catavencu” sunt ca FSN si GDS, ca Kamikaze si Realitatea TV.
Greu, greu cu batranetile fraierilor cu cioc, biete curve gaozare din bordelul tuturor serviciilor antiromanesti.
Acum o săptămână şi ceva, scriam două articole pe blog despre strategia lui Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu de a scăpa de Guvernul Boc şi apoi de Preşedintele Traian Băsescu. Categoriseam acest plan ca o tentativă de lovitură de stat.
După stenogramele apărute în presă ieri, văd că nu mă înşelam. Aceşti oameni sunt capabili de orice. Însetaţi de putere, pentru ei nu există presă, nu există angajaţi, nu există stat sau ideea de dreptate. În minţile lor există doar interese personale, lăcomie, angajaţii sunt slugi, iar cei care li se opun şi nu vor să le dea statul pe mână trebuie înlăturaţi.
Mizeriile spuse de SOV despre Traian Băsescu arată, fără îndoială, că acesta este un ultim bastion al democraţiei în România. Din păcate, el este asaltat de scribi plătiţi cu bani grei şi bine cravaşaţi de stăpânii de presă. Aceştia le spun ce să scrie, cum să scrie. Iar „jurnaliştii” angajaţi la SOV şi Voiculescu sunt simpli executanţi, nu degeaba le spuneam eu „dactilografi”. Sau pur şi simplu „tonomate”. Mă gândesc cum se simt unii dintre angajaţii Realităţii, care au pornit atâtea campanii de presă în numele „informării publicului”, iar acum sunt dovediţi simpli executanţi.
Am văzut cu toţii, în stenograme, cât de aproape am fost să le dăm ţara pe mână celor doi. Mircea Geoană lua şi el creionul în mână şi nota pe o foaie, după propriile sale spuse, indicaţiile lui Vântu. Neştiind, în naivitatea sa, că ar fi urmat să fie noua ţintă a prietenului Vântu – după cum prea bine spune şeful Realităţii Tv.
Aţi văzut şi faptul că SOV admitea că aşa-zisa casetă în care Traian Băsescu lovea un copil era o făcătură? Toată presa ostilă ştia asta. Şi totuşi, nimic nu i-a oprit pe cei care ştiau să propage mai departe ideea loviturii. Pixelul albastru a rămas în creierul unora, dar sunt sigură că acum va fi uitat pe vecie.
Totuşi, mă surprinde reacţia anemică a presei de bună-credinţă. Au în faţa ochilor dovada campaniilor de presă care au ca scop doborârea adversarului politic şi nu spun nimic. Nicio reparaţie morală pentru toţi oamenii politici care nu au cedat în faţa şantajiştilor. Pentru toţi oamenii politici în care s-a lovit fără milă, deveniţi peste noapte proscrişi şi duşmani ai poporului. Nimic, toată lumea se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta în condiţiile în care „băieţii buni” o iau de la capăt în fiecare săptămână.
Totul e normal: chiar şi faptul că un afacerist veros a reuşit, după propriile-i spuse, să-l suspende pe Preşedintele în funcţie în 2007. Prin controlul asupra oamenilor politici şi asupra presei. Ei bine, asta este lovitură de stat.
Mă întreb oare câţi politicieni sunt ţinuţi în lesă de aceşti doi moguli. Sunt aceiaşi politicieni care vor să vadă Guvernul căzut săptămâna viitoare, care vor să-l suspende apoi pe Preşedinte. S-au mai cizelat între timp – nu mai merg la spa-uri seara –, dar sunt la fel: oameni acontaţi, ţinuţi din scurt şi cu azimutul bine trasat.
Nu trebuie să lăsăm România pe mâna lor! Cred încă în curăţirea presei româneşti. Cred încă în presa capabilă să se revolte din interior. Cred în jurnaliştii de bună-credinţă care vor îndrăzni să ridice vocea şi să spună că aşa nu se mai poate.
In ziua in care prelua “managementul” Realitatea TV cu o contributie de 75 milioane euro (foto de ieri), Sebastian Ghita avea al “n”-spelea termen la Tribunalul Bucuresti (mai precis: al 54-lea) in cauza dosarului cu numarul 4758/3/2006, avand ca obiect infractiunile prevazute de art 215 al Codului penal, inselaciunea. Prejudiciu: 20 miliarde lei. Amanari in judecata: patru ani (pana acum).
Conform unei stiri mai vechi a fostului ziar Gardianul, cele noua persoane trimise in judecata de procurorii Parchetului General sunt acuzate de prejudicierea statului roman cu peste 20 miliarde lei, prin afaceri cu produse petroliere. Inculpatii acestui dosar sunt Dan Constantin Grigoriu, Dan Florin Berendel, Gheorghe Romulus, Lalu Ioan Gheorghe, Alexandru Lenghel, Dan Mircea Nicorici, Stela Stefan, Iriza Stefan si celebrul patron al grupului Asesoft Ploiesti, Sebastian Ghita – nasul de cununie al fostului ministru al economiei Codrut Seres.
Potrivit procurorilor, acestia s-ar fi asociat in vederea comiterii de infractiuni, inselaciune, fals in declaratii si fals material in inscrisuri sub semnatura privata. Infractiunea ar fi constat, potrivit anchetatorilor, in aceea ca, in perioada ianuarie-mai 2001 acestia ar fi obtinut produse petroliere de la rafinarii fara a mai plati taxa de drum.
Pentru aceasta, ar fi declarat ca respectivii carburanti urmau sa fie folositi in alte scopuri decat circulatia pe drumurile publice. In realitate, acestia ar fi vandut succesiv produsele petroliere, incluzand ilegal in pret taxa de drum si insusindu-si diferenta de valoare.
Sa tot ajungi milionar “de Top” asa!
Discuţie între S.O.Vîntu şi Dragoş Stanca , directorul F5 – “divizia new media” a grupului Realitatea Caţavencu, la 8 martie 2010,ora 11.32. Nota: Consideram limbajul lui Sorin Ovidiu Vintu reprobabil.
Dragoş Stanca: Alo!
S.O. Vîntu: Te pup, Dragoş.
D. Stanca: Râdeam, că sunt pe ăla după central.
S.O. Vîntu: Ce voce melodioasă?
D. Stanca: Da.
S.O. Vîntu: Gold_FM.
D. Stanca: Vroiam să-ţi zic că vrea Bobby să se mai vadă o dată cu tine, dacă poţi.
S.O. Vîntu: Care Bobby?
D. Stanca: Bobby Voicu, ăla cu reteaua socială.
S.O. Vîntu: Hai să spunem 2 şi jumătate pe Paris ar fi OK?
D. Stanca: Da, da, când vrei tu.
S.O. Vîntu: Dar pe Paris, la mine acasă, nu la birou.
D. Stanca: Bine, OK.
“Pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta”
S.O. Vîntu: Că mai am o întâlnire acolo cu un prieten şi mă întâlnesc şi cu el.
D. Stanca: La 2 şi jumătate, da?
S.O. Vîntu: 14.30 fix.
D. Stanca: Bine. Şi, în paranteză fie spus, ca să ştii, noi avem, apropos de reteau socială românească, pe zona asta există Neogen, care e veche şi e liderul, şi noi am lansat “Toţi pentru unul” se cheamă, care acuma mi-au venit rezultatul pe luna trecută, cred că într-o lună îi batem pe Neogen că n-au… (Vezi foto cum “i-a batut intr-o luna” 🙂 )
S.O. Vîntu: Măi Dragoş Stanca…
D. Stanca: Nu, zic ca idee.
S.O. Vîntu: Ce-ai tu în cap? Rahat?
D. Stanca: Nu, că sunt de acord să mai facem, nu zic că nu e bine, doar…
S.O. Vîntu: Nu, tu mi-i trimiţi dar eu nu iau nicio decizie. Tu îmi trimiţi nişte…noi avem o strategie, am impresia că în permanenţă ignori care este… de ce mă întâlnesc eu cu labagii ăştia.
D. Stanca: N-am de ce să ignor, pentru că eu ţi-am propus asta.
S.O. Vîntu: Şi atunci? Nu, dar…Măi băiatule, n-am de gând să fac nimic nici cu Zoso, nici cu Bobby Voicu, pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta. Şi trec în regimentele noastre. E o tehnologie de a atrage lumea lângă tine.
D. Stanca: Nu, că Bobby e OK. Nu te fac să-şi pierzi timpul cu tot felul de…
S.O. Vîntu: Poate fi şi un cretin, mă doare fix în fund, nu mă interesează aceşti băieţaşi decât din perspectiva acelei operaţiuni pe care o facem.
“Chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria <eşti prostul meu>”
D. Stanca: Bine, deci la 2 jumătate pe Paris.
S.O. Vîntu: Deci n-am de gând să-mi aduc şef pe F5. N-am de gând să aduc şmecheri pe F5, care să-ţi arate ţie ce prost eşti.
D. Stanca: A, mă doare-n cot.
S.O. Vîntu: Pentru că tu, chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria “eşti prostul meu”. Am închis subiectele astea. Nu mă mai bate atâta la cap cu prostiile tale!
D. Stanca: Ţi-am zis ca să ştii.
S.O. Vîntu: Nu vreau să fac business cu ăştia, vreau să-i cumpăr. Uite, acum e clar şi pentru Coldea. Eşti mulţumit?
D. Stanca: Eram mulţumit oricum.
S.O. Vîntu: Băi deşteptule, d-aia ţi-i pasez. Ţi-i pasez ţie şi după aia îi temporizăm, le mai dăm un franc acolo, ca să se simtă bine, ne împrietenim.
D. Stanca: Da, OK, bine.
S.O. Vîntu: Că toţi labagii ăştia sunt pentru bani, nu vin de dragul meu sau cred ei în nişte principii generoase. Vor pace pe pământ. Vor bani!
D. Stanca: Bine, hai, nu mă mai certa atât.
S.O. Vîntu: Nu, dar chiar mă irit cu toate prostiile. Habar n-am ce ai tu în divizia aia, mă doare-n cot ce faci tu acolo, eu cumpăr nişte oameni pentru proiectul meu personal.
NO COMMENT
SOV: Poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul…Deci, este război, dragă prietene. Cu domnul Băsescu şi cu gaşca lui de sugători de p…ă, ne comportăm ca la război.Lucrează cum spun eu, că sunt expert în chestiile astea (ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 )
Dan Badea: Noua serie de stenograme cu Sorin Vîntu în rolul de comandant al oştilor PSD-PNL scoate la iveală informaţii inedite din războiul total declanşat împotriva lui Traian Băsescu. Foto: Realitatea.net
Toate discuţiile purtate de Vîntu pånă la alegerile din 6 decembrie 2009, cu supuşii lui din mass media, arată atât siguranţa de sine a celui care a făcut totul ca preşedintele României să nu mai apuce un nou mandat, cât şi modul de gândire tipic infractorului care s-a format în puşcărie şi a ajuns apoi stăpân peste preşedinţi de partide. (more…)
Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 09.09.2010
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : TRANCĂ ANA MARIA
GREFIER : MICA CLARA
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică participă procuror Diniţă Camelia.
Pe rol soluţionarea propunerii de arestare preventiva a inculpaţilor Vîntu Sorin Ovidiu, Ţurcan Octavian şi Stoian Alexandru, formulată de Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av. Marian Nazat cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, Ţurcan Octavian, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av.Victor Enescu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar şi Stoian Alexandru, personal, aflat în stare de reţinere, şi asistat de apărător ales, av. Moroianu Gheorghe, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) avânt cuvântul, arată că competenţa materială a Tribunalului a fost atrasă potrivit referatului întocmit de parchet de disp. art.35 alin.5 Cod procedură penală, potrivit acestui text de lege tăinuirea pentru favorizarea inculpatului pentru că acest dosar are această infracţiune, se judecă de către instanţa competentă care judecă infracţiunea la care aceasta se referă. De asemenea mai solicită să se aibă în vedere că legiuitorul a înţeles să determine acest caz de competenţă în funcţie de cauza principală care însă este pe rolul instanţei de judecată, este firească această tehnică de reglementare întrucât s-a dorit ca atunci când cauza principală se află pe rolul instanţei de judecată, favorizarea infractorului pentru infracţiunea principală să se judece de aceeaşi instanţă de judecată, este o derogare de la norma de muncă în ceea ce priveşte competenţa, însă în celelalte cazuri cum este şi prezenta cauză competenţa rămâne cea comună, adică atunci când cauza principală a fost soluţionată definitiv, această excepţie de la regulă art.35 alin.5 Cod procedură penală nu îşi mai găseşte aplicabilitatea.
În speţa de faţă favorizarea reţinută în sarcina inculpatului se referă la o infracţiune de înşelăciune care a fost soluţionată definitiv, deci nu se mai află în faţa unei cauze care se judecă în acest moment la Tribunalul Bucureşti.
Pe cale de consecinţă solicită ca instanţa să constate că este sesizată nelegal, competenţa în această situaţie, în această speţă revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere domiciliul inculpatului şi locul unde se presupune că s-ar fi consumat această infracţiune de favorizarea infractorului, pe cale de consecinţă solicită să se constate această neregularitate care echivalează cu o nulitate absolută art.197 alin.2 Cod procedură penală, este un caz care vizează sesizarea instanţei de judecată şi pe cale de consecinţă să se trimită dosarul cu propunerea formulată de parchet la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea mai arată că nu se poate interpreta altfel acest text de lege care este extrem de clar pentru că se referă numai la cauzele care se află pe rolul instanţei de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că tăinuirea, favorizarea şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă, exprimarea este clară, nu care a judecat.
De asemenea arată că se raliază întrutotul concluziilor puse de domnul avocat Marian Nazat, şi ar trebui să fie prima chestiune care ar trebui să se vadă într-un proces penal, motiv pentru care solicită să fie judecat după toate regulile începând de la această chestiune de procedură.
Apărătorul ales al inculpatului Ţurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, învederează instanţei că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa care trebuie să soluţioneze această propunere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei, având în vedere că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze această propunere de arestare preventivă, privind favorizarea inculpatului Popa Nicolae, care a fost condamnat în primă instanţă de către Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul, deliberând, arată că Tribunalul se consideră competent să judece această propunere de arestare preventivă pentru următoarele argumente care vor fi expuse succint:
Sorin Ovidiu Vantu : – Stii ceva? Iti dau cuvantul meu ca as prefera sa stai sa-ti f… tu capul aici, sa ma intretii pe mine acolo. Popa Nicolae : – Dumnezeule, dar stii ca as vrea sa se poata intampla chestia asta? As vrea!
Am scris mai jos, intr-un mic comentariu intitulat Mafiotul fara cap, ca daca Vintu a actionat atat de neprofesionist in afacerile sale mafiote atunci e un prost patentat. Si totusi, cineva care a avut acces direct la lumea mogulilor si a lucrat pe teren dublu fata de mine, mi-a strecurat o indoiala. Jurnalistica. Sau criminalistica. Pentru ca, intotdeauna, in ambele meserii, trebuie sa iei in calcul toate variantele posibile. Analizand cazul conversatiilor libere dintre Sorin Ovidiu Vintu si urmaritul international Nicolae Popa avem, asadar, varianta A – prostia si autosuficienta sa, cea din urma bazata pe controlul asupra unor instrumente ale statului si pe inchipuita victorie a lui Geoana in alegeri, dar si, automat, o varianta B – care implica experienta “profesionala” a lui Vintu, de infractor si lucrator cu organele de securitate din Romania si alte spatii, in special rasaritene, cu peste trei decenii de “vechime in munca”. Fac o paranteza: cand Dinescu i-a amintit sensibilitatile poetice, a avut dreptate. Prima lor legatura informativa a avut loc inainte de 1989 prin intermediul unor versuri trimise spre publicare la redactia Romania literara, in atentia lui Mircea Dinescu. Ori, Dinescu al cui agent e, ca al Romaniei in nici un caz?! Profesionistii stiu prea bine.
Revin: in cazul in care Vintu “s-a lasat prins”, avem si o cu totul alta perspectiva asupra evenimentelor. Sunt explicabile strategiile de exit ale pionilor sai principali: care la Voiculescu, care la Patriciu, care la “independenti”. Surparea propriei cosmelii de aparare si atac, Realitatea TV, fara sa-si asume responsabilitatea de demolator pe baza de implozie, devine normala (ati urmarit ieri seara fata lui Hurezeazu la Realitatea TV? Daca nu, iat-o aici, intr-o poza. Spune mult). Si se mai naste o intrebarea, de tip teoria conspiratiei, foarte normala pentru viata dubla sau chiar tripla a lui Vintu, de la infractor si turnator pana la conspirator: care este miza sa, potul cel mare?Ii va lua locul Popa, dupa cum sugereaza in dialogul de Ilf si Petrov de mai sus, si-si va lua zborul Vintu, la prima eliberare pe procedura (daca va mai veni vreuna)?Sau, poate, nu-si mai apartinede mult, si-atunci si el si Popa intra la categoria, daca tot i-au placut versurile, de doua jucarii stricate, ce merg tinandu-se de mana, spre celula. Intre ei, ce-i uneste si-i desparte: o pereche de bratari, mai aparte.
Reporter Virtual: Lansată în aprilie cu mare fast şi o investiţie de câteva milioane de euro, Publika Tv, televiziunea lui Vîntu din Republica Moldova, nu pare să aibă viaţă lungă. Zvonuri despre închiderea ei până în decembrie circulă prin redacţia moldovenească, unde jurnaliştii nu şi-au mai luat lefurile de două luni după o altă pauză de câteva luni. Singura salvare ar fi vânzarea televiziunii. Întrebată despre situaţia din sectorul pe care-l păstoreşte, Maia Metaxa, redactorul şef, mi-a spus că nu ştie nimic şi că nu comentează momentan, ci după ce se va documenta. Încă nu a reuşit.
Paranghelie „jurnalistică“ pe banii Gold Corporation
Noua Zeelandă a devenit o destinaţie de călătorii gratis de vis şi o ţară mult mai bine cunoscută în ultimele cåteva zile, chiar şi fără ajutorul vreunei frunzuliţe magice. Paginademedia.ro a dat în vileag că o serie de jurnalişti aleşi pe språnceană (språnceana lui Corina Vinţan, pedelistă înfocată) au fost invitaţi în Noua Zeelandă, să admire răsăritul soarelui între maori, şi să danseze haka-maka, kaka (dans popular al băştinaşilor) – totul pe banii generoşilor investitori de la Roşia Montană Gold Corporation.
Practic a ieşit la iveală că un nucleu dur de amploaiaţi ai lui Sorin Ovidiu Vântu a fost împins de foamea în gåt să accepte o deplasare de muncă tocmai la antipozi, unde a înţărcat dracu’ bălaia (Noua Zeelandă este renumită pentru oiţele sale).
Nucleul de nehaliţi este format din Daniel Apostol, director The Money Channel, Dragoş Nedelcu, boss în Consiliul de Administraţie al Realitatea, Emil Hurezeanu, însuşi preşedintele Realitatea-Caţavencu, Mihai Tatulici şi Robert Turcescu, mari şmecheraşi şi deontologi eolieni, Sorin Freciu – fost mare meşter la Gelsor, actual boss la Realitatea, Doru Buşcu, deontologul cu vilă de la RAAPPS, precum şi veşnic atårnătorul Ioan T. Morar de la „Academia Caţavencu“ – tot din Trustul Vântu, la care s-a mai adăugat atårnătoarea lui Gigi Kent, Taher şi UTI – Floriana Jucan, specialista în prosoape elveţiene, plus un berbec de la „Evenimentul Zilei“, grăbit să o pună de-o plimbare „afară“, şi încă vreo cåţiva gujbeţi mai de second class.
Desantul jurnaliştilor eolieni şi ai ciracilor de complezenţă a fost furajaţi cu vreo 200.000 de euroi, cåte 10.000 de euro cel puţin per bucată de deontolog, de către amabilii şi generoşii căutători de aur din Apuseni ai Gold Corp. pentru a bate un drum dus-întors de vreo 35.000 de kilometri – pentru documentare, cică, pe teme aurifere. Voiajul durează vreo zece zile şi deja şi-a atins scopurile, strict publicitare, deoarece mai toată lumea din presă comentează acum pe această temă căinåndu-i pe săracii şefi de la Realitatea, atåt de rupţi în cur, vorba maestrului Cristoiu, încåt au ajuns să ciugulească de pe jos nugget-urile otrăvite (chicken nugget este copănaşul de pui rumenit în pesmet) zvårlite de căutătorii de comori ai Apusenilor noştri de la Gold Corp.
Fripturiştii lui Vântu versus virginalii lui Patriciu
S-a stårnit o ditai zaveră cu accente dintre cele mai comice. Cristian Tudor Popescu s-a repezit mugind din caverna-i unde pritoceşte trilogii de science fiction (în care Iliescu trăieşte forever, transformat în Robo Capo), înfierånd cu tipica-i månie proletară, lipsa de etică a deplasării în excursie a ciurdei de ziarişti fripturişti, „pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului“ – se subînţelege că domnia sa era obiectiv cånd îi lingea lui Iliescu bocancii roşii de sångele studenţilor călcaţi în picioare la Universitate, deoarece scria gratis la „Adevărul“, acelaşi ziar care îi solicită părerea şi azi, cånd vine vorba de deontologie.
Alte şi alte perle şi comentarii pe tema deontologiei jurnaliştilor care au acceptat voiajul oferit de Gold Corporation au produs cåte un Nistorescu, ziaristul milionar în euro, bani cåştigaţi numai şi numai pe căi preacurat apostolice, dar şi condeierii Trustului Adevărul, ce aparţine altui distins ziarist, miliardar în euro de data asta, Dinu Costache Patriciu, cap de crimă organizată la nivel internaţional, pentru a cita din Rechizitoriul Parchetului, şi care se află la a 28-a amånare a dosarului pe rolul instanţei. Trustul Adevărul şi-a tras un titlu de glorie din refuzul banilor de la Gold Corp, pe care îl poartă cam cum ar purta o cocoşată un portjartier aurit întins pe bulanu-i îmbietor.
Cianoticul Patriciu nu vrea să pună laba pe banii månjiţi de cianură lui Gold Corporation. A pus deja laba pe destui bani „curaţi“, din spălătoria Mosckva, plasånd Rompetrolul kazahilor fondatori ai CSI-ului rusesc. Iar dacă nu ar trona în aeropagul Adevărul încă un hagiograf al lui Tătuca Iliescu, aproape de talia CTP-ului – respectiv un Nicki Manolescu, cel care a tapetat cu reclama de la Gold Corp Romånia Literară, mai că ne-ar da lacrimile, de cåtă deontologie virginală exală pudibondul „Adevarul“.
Comicăria glosei pe marginea subiectului Roşia Montană este savuroasă, iar dacă nu ar fi dramatică povestea ar fi o adevărată commedia de’l arte. Toată lumea se dă curată pe måini, deşi bacilii le colcăie sub gulerele albe.
Naumovici face spume la gură în interviuri pretinzånd că el nu e mercenar şi că cele peste 2 milioane de euro (bani frate!) pe care îi încasează de la Gold pe reclamă cåt mai perfid-mincinoasă, sunt pe merit de deontolog profesionist publicitar. UDMR-iştii se dau ecologişti verzi pånă-n plăsele în timp ce ministrul lor, Lazslo Borbely, o dă pe după cireş.
Gargară şi caterincă oengistă a la Soros
Cei de la Fundaţia Soros se dau mega-luptători pe frontul anti-cianurilor, asta în timp ce Soros însuşi face parte dintre acţionari. Renate Weber, europarlamentara PNL, este un fel de Jenica d’Arc a luptei pentru independenţa Apusenilor de hoardele goldsteinilor, în timp ce soţia şefului ei de partid, Adina Vălean, face PR pentru Roşia Montană.
O pletoră de grupuri de stangişti, homosexuali şi cutre de tot felul s-au pripăşit pe subiectul Roşia Montană şi în timp ce toţi ecologiştii de pripas fak festivaluri de artă pop-rock-fleoşk nimeni nu bagă de seamă că la cåţiva paşi de Baia Mare, prin Munţii Igniş, (Igniş înseamnă muntele de foc, un loc fabulos care este legat de o legendă a cavalerilor argonauţi ce umblau prin Dacia după låna de aur), zac încă din 2005 milioane de tone de steril toxic de plumb, cupru şi zinc abandonat de compania Remin.
Otrava îşi vede de treaba ei, tembelizåndu-i pe urmaşii dacilor, în timp ce exploatarea foştilor proprietari romåno-australieni ai companiei Aurul, vinovată de scurgerea, în anul 2000, a celor peste o sută de mii de tone de steril cu cianură şi metale grele, a fost preluată pe şest de Romaltyn Mining şi se află, din 2008, în proprietatea firmei Polyusgold, cel mai mare producător de aur din Rusia. Noii proprietari au cerut autorităţilor romåne o nouă licenţă de funcţionare, iar daravela rusnacilor se tåreşte påş påş, ca mierla pe ouă, către aurul dacic, fără a băga nimeni de seamă, în aparenţă.
Pånă una alta, degeaba Academia Romånă atrage atenţia că în eventualitatea realizării tenebrosului proiect al Gold Corp exploatarea celor 300 de tone de aur şi argint din Roşia Montană „se va solda cu distrugerea a patru munţi, adăpostind importante galerii şi vestigii din perioada romană, desfiinţarea mai multor biserici şi cimitire, strămutarea unei mari părţi din populaţie şi ştergerea urmelor unei comunităţi milenare, dintre cele mai vechi atestate documentar în Romånia“. Vroiam să spun că degeaba atrage atenţia Academia.
La final, tot un străin a punctat cel mai bine ipocrizia nehaliţilor şefi ai Trustului Vîntu şi ai papagalilor de presă care i-au însoţit în voiajul de la capătul lumii, plătit de Gold Corp. Alison Mutler, preşedinta Asociaţiei presei străine din Romånia, s-a întrebat dacă, pånă la o deplasare de 35.000 de kilometri în Noua Zeelandă, nu ar fi fost mai bine ca ziariştii noştri să tragă o raită la 350 de kilometri, în Roşia Montană, să se documenteze mai întåi între aborigenii noştri şi apoi între băştinaşii maori, cu pene’n în fund şi belciuge în nas.
Corectă viziune, dar atunci cu cine şi-ar mai fi petrecut organizatoarea tărăşeniei, piarista RMGC, Corina Vinţan, ziua de naştere, la antipozi, doar cu piticania de I.T. Morar? O înţelegem şi pe ea… CURENTUL – Citeaza acest articol pe saitul tau
October 15th, 2012 
VR 
In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…
Posted in 
Tags: 
