In ziua in care prelua “managementul” Realitatea TV cu o contributie de 75 milioane euro (foto de ieri), Sebastian Ghita avea al “n”-spelea termen la Tribunalul Bucuresti (mai precis: al 54-lea) in cauza dosarului cu numarul 4758/3/2006, avand ca obiect infractiunile prevazute de art 215 al Codului penal, inselaciunea. Prejudiciu: 20 miliarde lei. Amanari in judecata: patru ani (pana acum).
Conform unei stiri mai vechi a fostului ziar Gardianul, cele noua persoane trimise in judecata de procurorii Parchetului General sunt acuzate de prejudicierea statului roman cu peste 20 miliarde lei, prin afaceri cu produse petroliere. Inculpatii acestui dosar sunt Dan Constantin Grigoriu, Dan Florin Berendel, Gheorghe Romulus, Lalu Ioan Gheorghe, Alexandru Lenghel, Dan Mircea Nicorici, Stela Stefan, Iriza Stefan si celebrul patron al grupului Asesoft Ploiesti, Sebastian Ghita – nasul de cununie al fostului ministru al economiei Codrut Seres.
Potrivit procurorilor, acestia s-ar fi asociat in vederea comiterii de infractiuni, inselaciune, fals in declaratii si fals material in inscrisuri sub semnatura privata. Infractiunea ar fi constat, potrivit anchetatorilor, in aceea ca, in perioada ianuarie-mai 2001 acestia ar fi obtinut produse petroliere de la rafinarii fara a mai plati taxa de drum.
Pentru aceasta, ar fi declarat ca respectivii carburanti urmau sa fie folositi in alte scopuri decat circulatia pe drumurile publice. In realitate, acestia ar fi vandut succesiv produsele petroliere, incluzand ilegal in pret taxa de drum si insusindu-si diferenta de valoare.
Sa tot ajungi milionar “de Top” asa!
Demisii în grup la România liberă, ne informeaza ReporterVirtual, alias Tiberiu Lovin, care ne da si amanunte: În frunte cu Petre Mihai Băcanu, care de luni va fi scos din caseta editorială ca director fondator – la ordinul lui Turturică, 12 angajaţi părăsesc ziarul România liberă. Cei mai mulţi vor pleca să lucreze pentru săptămânalul Timpul, condus de echipa Băcanu şi Eliade Bălan, iar două ziariste au decis să emigreze. Continuarea la RV»
Tiberiu ne mai da niste stiri-traznet. Cum ar fi un Anunţ pe bune: caut jurnalist onest. Se pare ca pana acum doar Tatulici – ultimul ziarist onest din Romania – a raspuns apelului. Tot Mihai Tatulici este cel care îi duce dorul fostului coleg Robert Turcescu, ne spune RV la Ştiri scurte. Tatulici a declaratla o dezbatere intitulata (normal!) “Jurnalism intre politica si credibilitate” ( 🙂 ) că vrea să facă tot ce poate pentru a-l aduce pe Robert Turcescu înapoi, la Realitatea TV. “Vre au să-l aduc înapoi pe Robert Turcescu. Am şi negociat cu el”.
Compania care isi tot pregateste mandibulele sa-muste din pamantul aurifer stramosesc (zic asa pentru a mi se spune si nationalist) parca ar fi defunctul Comitet Central: convoaca niste ziaristi si-i trimite in actiune de propaganda. Iar ei raspund docil si respectuos. Indiferent daca sunt profesionisti sau nu, mai mult sau mai putin onesti. Nu e de facut de pe acum procese de intentie, vom vedea cum va presta fiecare “nominalizat” la intoarcere. Jenant e ca o firma hrapareata si ciudata face discretionar agenda unor nume de presa care-si pot imprastia mesajul mai generos “ajutati” decat alti de-ai lor. De aici, si responsabilitatea sporita de pe umerii lor (daca tin sa aiba umerii drepti, sira spinarii dreapta – si parte dintre cei din Noua Zeelanda tin la asta).
Actiunea firmei e o forma eleganta de influentare, de corupere. Dar, vorba ceea, barbatul e dator sa incerce, important e cum reactioneaza femeia. Deontologia firmei nu intra in discutie, firma poate fi amorala sau imorala, iar daca gaseste si parteneri oficiali pe potriva si rastalmacesc impreuna legi, afacerea necurata se face. Eventualitate trista, dar trist mai e si altceva.
Cu vizita in Noua Zeelanda, presa din Romania isi mai pierde niste procente de credibilitate. O credibilitate si asa in scadere. Fenomenul nu e exclusiv romanesc. Fascinat de puterea politica si de puterea banului, ziaristul pe cai mari coboara de pe piedestal, presupunand ca acesta exista, si se face sluga, gramofon, tonomat, unealta. Cine sa-l mai creada? Cum sa nu fie dispretuit?
Dar nu aceasta conditie a lui X sau Y, nume notoriu sau nu, ne intereseaza, ci credibilitatea presei, ca a patra putere in stat sau prima contraputere, cum spunea cineva. O instanta morala a presei (si a societatii), cum se vrea ori s-au vrut nu-s ce colegiu de onoare al nu stiu cui sau semnaturi ca Paler, Liiceanu, Patapievici, Dinescu, dar pana si micul invartitor si aventurier Bacanu, nu functioneaza.
Cu vreo 20 de ani in urma, Comisia pentru Cartea de identitate a ziaristilor profesionisti din Franta scria, intr-un comunicat, ca “in fata discreditarii presei in opinia publica, daca dam crezare sondajelor, si tinand seama de conditiile din ce in ce mai scabroase care ghideaza colectarea informatiei – asprimea concurentei, presiunea auditului, cautarea cu orice pret a scoopului, ponderea publicitatii, viteza accelerata a transmiterii stirilor, reducerea timpului necesar pentru verificarea lor etc. – Comisia cheama cei 27 000 de membri ai sai la cea mai mare vigilenta. In fata cascadei de derapaje care macina credibilitatea ziaristilor si a media, Comisia considera ca este de datoria ei sa cheme solemn editorii si ziaristii, fiecare potrivit responsabilitatilor sale, sa-si uneasca eforturile pentru a stavili aceasta periculoasa deriva.”
Cine ar putea stavili in Romania o asemenea “periculoasa deriva” daca “editori si ziaristi” care ar urma sa o faca se afla si printre voiajorii in Noua Zeelanda, unii dintre ei chiar membri ai penibilului consiliu sau colegiu autointitulat “de onoare” al breslei?
Oricum, masa, pentru unii informa si acerebrata, a cititorilor si privitorilor la televiziune nu poate fi inselata, caci simte si respinge minciuna, cat ar fi ea de iscusita. Consumatorul de informatie e un animal cu simturi mai ascutite decat rafinatii sai manipulatori. (“Natiunea”)