Posts Tagged ‘Imnul Golanilor’

CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC

In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…

Documentare: Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate

Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI.

Iata adresa si nota CNSAS:

Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Sunt de acord cu Basescu ca la Cotroceni este o paiata si la Palatul Victoria un plagiator. Si cu afirmatia privind clica de tradatori. Dar m-am saturat de dubla masura. Plagiatori si paiate sunt destule si in jurul lui. Ca sa nu mai vorbim de tradatori. Chestia cu “golanii din presa” care ataca “oamenii muncii intelectuale de la orase si sate” ma face sa privesc de-acum mult mai circumspect toate declaratiile presedintelui-suspendat. Si sa pun serios “sub semnul intrebarii” “dezvaluirile” coloneilor sai. Stiu ca in procesul de victimizare, pe langa mogulii cei rai si golanii cere biciuiesc intelectualii in piata publica, inevitabil trebuie sa apara, cand se “incinge” treaba, si rusii, pe post de sperietoare nationala. Dar nici pe-asta n-o mai cred. De ce? Pai din foarte multe motive, care tin de cumetriile politico-mafiote de care nu este strain deloc regimul ungro-pedelisto-gedesist. Un alt principalul motiv ar fi ca toata economia importanta a tarii este, oricum, in mainile lor. Iar altele sunt explicate mai jos. Sa citim in continuare.

Din pacate pentru tara, Traian Basescu nu reuseste sa inteleaga, nici acum, ca mizele unor batalii politice – chiar si demiterea unui presedinte sau chiar si iesirea Romaniei din UE – sunt infime pe langa cele ale apararii culturii nationale sub indiferent ce regim, totalitar sau democratic, cum se pretinde cel de acum. Repet ceea ce i-am scris in Sfarsitul erei Basescu. Cine l-a ingropat, ce il poate invia: “Ce n-a indraznit nici macar o “carpa kaghebista” ca Iliescu sau un “invins al sistemului” ca Constantinescu – sa atace filonul national prin otravire, zagaduire si secare -, s-a petrecut, iata, din nefericire, sub presedintele-luptator Basescu, un aparator al cauzei romanesti in Basarabia, cum n-au fost ambii sai predecesori la un loc. Averea tarii se mai poate reface, societatea se mai poate curata, chiar si singura, dar cine si in cati ani va putea repara multiplele fracturi provocate coloanei vertebrale a natiunii, identitatea nationala, si gaurile lasate in cultura romana de sobolanii ICR?”

Nu stiu ce sau daca a inteles ceva presedintele-suspendat din ce am vrut sa spun dar ma intreb de ce, daca “apara poporul si nu scaunul” nu a reactionat deloc cand, la sezatoarea de la GDS, filozofeanu’ Liiceanu a catalogat romanii, ca si prepusul sau Patapievici, drept un neam de imbecili. Iata ce i-a spus Liiceanu lui Basescu: “Suntem prizonieri ai unui clase politice (…) Poporul cade în groapă prin inconştienţa lui, noi cădem în groapă pe conştienţa noastră”. Definitie “Inconstient”: “Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată”. Adica, intelegeti, “noi”, ghedesistii, vorba lui Brucan – fondatorul Grupului, alaturi de Soros si Iliescu-KGB -, suntem singurii care gandim in tara asta. Iar poporul cel tampit ne trage si pe noi in groapa. Desigur, a uitat sa specifice ca ei, GDS-istii, sapa la groapa acestui popor de 22 de ani.

Dar sa revin la povestea din titlu: Basescu victima presei. Hai sa cantarim cum sta afacerea asta. Cum? Cel mai simplu: comparand presa care conteaza in aceasta batalie (scrisa, online si TV) si mogulii pro Basescu (dintr-un motiv sau altul – de exemplu, lui Patriciu ii tatie curul ca intra-n puscarie 20 de ani) cu presa si mogulii anti Basescu. Plus cei si pro si contra, oarecum neutri. Ca sa ne lamurim. Cum stiu ca cei care citesc acest blog sunt oameni informati, de la CIA la STS, sunt convins ca vor sti sa puna in balanta si serviciile secrete care manevreaza armele media de mai jos. Restul cititorilor, la fel de inteligenti, pot sa le intuiasca. Iata ce-mi iese mie (daca gresesc, astept sa fiu corectat):

Presa si mogulii pro-Basescu:

Realitatea TV – Vintu-Schwartzenberg

B1 TV si Evenimentul Zilei – Paunescu-Silberstein (unde evolueaza cu dezinvoltura pe langa col. Turcescu si pol. Gusa, ca sa nu mai vorbim de Tismaneanu si ai lui)

Adevarul si Dilema Veche – Patriciu, Plesu si rusii

Romania libera – Adamescu si nemtii

Curentul – Mihai Iacob si moldovenii 🙂

Hotnews/Contributors, Revista “22” – Soros, GDS si compania KGB

UPDATE: Un cititor imi atrage atentia ca am uitat de Nasul TV

Pro si contra / neutri

Radio Romania si TVR- poporul “inconstient”

RTV – Sebastian Ghita (mai mult contra dar si pro, vezi prestatia Sorinei Matei)

Trustul Media Pro – Lauder si Sarbu cu tot cu CTP

Trustul Ringier – Ringier

Ziare.com (si pro si contra)

Presa si mogulii anti-Basescu:

Jurnalul National si Antenele – Voiculescu

Cotidianul lui Nistorescu

Deci, victima cui? Care moguli? Aia rai sau aia buni?

Ca de Golani, ramane cum am stabilit:


Imnul Golanilor lui Basescu si Iliescu de VictoRoncea

S-a mai dus un Golan… A murit Cristian Paturca. Drum bun, Cristi! Dumnezeu sa-ti dea o garsoniera in ceruri ca pe pamant nu s-a putut…





Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cristi mai avea in plan lansarea unui nou album, La majorat!

Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani

Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990


Imnul Golanilor. Autenticii anticomunisti din Piata Universitatii de VictoRoncea

Istoria noastra

21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. De la pranz ne-am aflat la Romana, pe Magheru si pe Calea Victoriei, pentru a ne reintalni pe seara in prima Zona Libera de Comunism a Romaniei. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.

25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).

26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.

28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.

31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.

Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.

12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”

23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.

28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.

12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.

18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.

3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).

20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.

22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronache, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.

23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.

24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.

Deschiderea balconului


(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova