Un nou inceput. Treptat-treptat o sa imbunatatesc noul site, cu link-uri utile, de la parteneri si prieteni, precum si cu alte noi proiecte online aflate in curs de dezvoltare. O sa va rog sa fiti intelegatori pana deprind toate facilitatile WordPress-ului si chiar sa ma ajutati cu sfaturi!
Altfel, ramane cum am stabilit!
Cu Adevarul lui Eminescu inainte:
„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“.
S-asa-s de multi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însusi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria crunta/ De-a spune adevarul – daca chiar/ Prin el lumea s-aprinde (1).
„Ei mint – eu adevarul îl spun, caci nu ma tem / De-a lui urmari” (2).
„Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar – dar numai el foloseste” (3).
1. Versuri fragmentare din mss. 2259.
2. M. Eminescu, Opere, I, p. 94.
3. Idem, Opere, IX, p. 311.
Raspunzand unei solicitari mai vechi,Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii s-apronuntat, in mod oficial, asupra unui caz care, de mult timp, nu armai trebui sa fie controversat. Asupra cazului meu.Am fost sau nu am fost colaborator al Securitatii? CNSAS ofera opinieipublice un verdict fara drept de apel, conform caruia nu as fi fostcolaborator al Securitatii. Si este pentru a doua oara cand institutiaprocedeaza astfel. In timp ce eu afirm contrariul. Sunt eu nebun oriavem de-a face cu o realitate rasturnata de o institutie a statului? Orealitate schimonosita. De catre o institutie care poate sa facaoricand din negru alb si din alb negru. Pe acest site, inca de la aparitia lui, mi-am postat –si orice cititor poate verifica acest lucru – propria biografie. Atatin limba romana, cat si in limba engleza. Si pentru a nu mai existaniciun fel de dubiu, capitolul colaborarii mele cu Securitatea estedestul de mult dezvoltat. Cu detalii pe care nimeni nu le-ar puteainfirma. Cu exceptia, iata, CNSAS. In urma cu circa sase ani, Consiliul de Onoare alClubului Roman de Presa, din care faceam parte, a decis cu unanimitatede voturi sa solicite CNSAS cate un verdict in privinta fiecarui membrual acestui organism. Urmand ca rezultatul sa fie facut public. Dintremembrii Consiliului de Onoare, eram singurul care, inca din 1992,recunoscuse public o colaborare cu Securitatea. Nu intru acum indetalii, pentru ca ele se gasesc din abundenta pe acest site. Solicitarea era cat se poate de legitima. Breaslagazetarilor si opinia publica aveau dreptul sa afle cine sunt membriiConsiliului de Onoare al celei mai importante organizatii de presacare, in trecut, s-au facut vinovati de o colaborare cu Securitatea.Rezultatul a fost – pentru mine, cel putin – de doua ori naucitor. Inprimul rand, pentru faptul ca eu insumi am primit un certificat denecolaborare cu Securitatea. In al doilea rand, pentru ca, incredibil,aceasta a fost situatia si in ceea ce-i priveste pe toti ceilaltimembri ai Consiliului de Onoare. In ciuda unor informatii care circulauinsistent despre unul sau despre altul. In ceea ce ma priveste, am organizat imediat oconferinta de presa la Hotelul Intercontinental, avand tema “Cum nusunt, daca sunt”. Am pus evident in discutie modul defectuos in carefunctioneaza legea dar si felul in care cei de la CNSAS o aplica. Inprealabil, avusesem o discutie cu presedintele CNSAS. Acesta mi-a spusca exista un dosar Sorin Rosca Stanescu, care este insa clasificat – eucolaborasem cu Brigada Antiterorista – si ca el, impreuna cu alticolegi, s-au uitat in acest dosar si nu au gasit nimic de natura saconduca la concluzia ca as fi participat la vreo actiune de politiepolitica. Si ca, oricum, fiind clasificat la “strict secret”, acestdosar nu poate fi luat in consideratie de nimeni. Era o aberatie. In primul rand, a legii. Atata timp cateu insumi recunoscusem, de nenumarate ori, colaborarea cu BrigadaAntiterorista a Securitatii romane, aceasta chestiune nu mai puteaconstitui un secret. In al doilea rand, incepand din momentul in caregeneralul Plesita, intre timp decedat, fusese implicat, la Paris, inprocesul intentat lui Carlos Sacalul – pana la Bin Laden considerat celmai mare terorist al lumii – am inteles, si am facut public acestlucru, ca informatiile pe care eu le ofeream Brigazii Antiteroriste nuerau, in realitate, destinate – asa cum crezusem eu pana la un momentdat – combaterii terorismului. Dimpotriva. Ele au fost utilizate pentruintensificarea colaborarii dintre Securitatea romana si organizatiileteroriste. In consecinta, ma facusem vinovat de politie politica. Simi-am exprimat, in repetate randuri, regretul. La initiativa lui Victor Roncea, pe atunci sefulDepartamentului Externe al Ziarului ZIUA, pe care eu il conduceam dinfunctia de director general, in urma cu trei ani, la CNSAS a fostdepusa o noua solicitare, vizandu-i pe toti jurnalistii. Din nou, amsustinut demersul, pentru ca, din nou, mi s-a parut important ca opiniapublica sa cunoasca trecutul formatorilor de opinie. Spre cinstea lor,cativa ziaristi de la ZIUA nu au mai asteptat cercetarea CNSAS si aurecunoscut ca au colaborat cu Securitatea. Nimeni nu i-a sanctionat invreun fel. Ei si-au continuat activiatatea la ZIUA iar ziarul apublicat declaratiile lor. Iata ca, acum, CNSAS raspunde. S-a vazut cum. Acolo nu s-a schimbatnimic. Nu vreau sa-i acuz pe membrii si functionarii CNSAS. Poate ca einu fac altceva decat sa respecte legea ad litteram. Dar legea trebuieschimbata. Si ar mai trebui sa se schimbe ceva. Si anumecomportamentul unor jurnalisti. La emisiunea “Nasul” din seara de 28ianuarie, Radu Moraru a afirmat, in mod raspicat, ca CNSAS a dat unverdict de necolaborare in ceea ce ma priveste, intrucat eu sunt incaofiter acoperit al unui serviciu de informatii. Este o acuzatie extremde grava, facuta, in cel mai rau caz, cu rea-credinta si, in cel maibun caz, cu inconstienta. Alaturi de el se afla Roncea. Pe site-ulcaruia, tot ieri, au fost lansate acuzatii grave la adresa mea. Dinperioada in care Victor Roncea lucra la ZIUA. Ca sef de departament. Saadmitem ca ele sunt adevarate. Cum se explica faptul ca Victor Roncea acontinuat, in aceste conditii, sa lucreze la ZIUA? Timp de peste 10ani? Iar fratele sau, George Roncea, care si el a lucrat la ZIUA, m-aacuzat ca l-am dat afara pentru ca a condamnat atacurile aviatieiamericane asupra Serbiei lui Milosevici. Este dreptul lui sa fiesuparat. Numai ca istoria nu poate fi schimonosita. Milosevici a fostdeclarat criminal de razboi. Nu americanii au fost condamnati deTribunalul International. Iar Romania era aliat nu al lui Milosevici,ci al Statelor Unite. Roncea nu a fost trimis pe banii ziarului laBelgrad pentru a lansa de acolo acuzatii impotriva Americii. Iarcontractul sau de munca a fost desfacut, dupa ce el a primit suficienteavertismente care ii atrageau atentia ca politica ziarului este decondamnare a regimului Milosevici. Nu a fost cenzura, ci politicaeditoriala. Roncea nu intelege ce inseamna presa, procedand asa cumprocedeaza astazi. Nici Roncea cel mare si nici Roncea cel mic. Este jalnic ca ideea aflarii adevarului prindeconspirarea dosarelor securitatii este compromisa astfel. Prin lege.Si prin modul in care oamenii, unii dintre ei jurnalisti cunoscuti,ataca aceasta tema. Sursa:www.sroscas.ro
TraianBăsescu are cancer generalizat * Un puradel obraznic: TomberonusPrigoană * Măcelarii conduşi de Ion Ţiriac ar trebui să se împuşteîntre ei * Fotbalistul Cristian Chivu şi-o face cu mîna (capul) lui *Alţi puradei obraznici: Victor şi George Roncea * Nu anchetează nimenirostogolirea, tip-bidon, a fiţuicilor “Naţional”, “7 Plus” şi iar”Naţional”?
* Tînărul Victor Roncea şi-a mîncat omenia: atîta l-a pupat în cur peBăsescu încît a devenit odios ca şi frati-su, George Roncea. Nu poţi săpozezi în om cu principii morale, dragă Fulgerică, atunci cînd eştiargatul unui borfaş primitiv şi analfabet, pe nume Mihai Iacob! Într-uncearceaf de articol, cu titlul “Vîntu bagă presa şi în faliment moral”,Victor Roncea scrie o porcărie pentru care o să-şi muşte deştele de laharipă în curînd: “Imaginaţi-vă dacă ar fi ieşit Geoană preşedinte, ceam fi vizionat acum pe Realitatea TV şi Antena 3, plus TVR: ce am fitrăit zi de zi. Oroarea i-ar fi împins pe mulţi români să emigreze purşi simplu. Pînă la urmă, în această luptă dintre David şi Goliat,uriaşa investiţie internă şi externă făcută pentru distrugerea unuisingur om, Băsescu, a fost degeaba. Vîrful de lance – al cărei capăteste Moscova, după cum se vede azi cu ochiul liber – a fost Trustulminciunilor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Însă degeaba a tras din toatepoziţiile în Băsescu, cramponat într-un ménage a trois cu Patriciu şiVoiculescu, degeaba a pritocit cu Patriciu înregistrări trucate,degeaba i-a făcut masaj pe la spate lui Geoană, la piscina sa dinstrada Paris, degeaba a transformat aproape 1.000 de ziarişti în cîiniturbaţi agăţaţi cu dinţii ştirbi de picioarele marinarului, într-unadintre cele mai sălbatice campanii de demolare iniţiate în ultimii 20de ani la adresa unui om politic. Cu tot cu Iliescu, Antonescu, Vadim,Becali, unguri, minorităţi, alături de dinozaurii serviciilor şiprădătorii serviciilor ruseşti, Vîntu nu a izbîndit să-l doboare peBăsescu, să-l pună pe Geoană, ca apoi în 24 de ore acesta să schimbeprocurorul general şi să facă dispărută orice probă şi/sau martor dindosarul FNI.” Nu-ţi e, mă, ruşine? Ai tu nas să te legi de Vadim, dupăce, ani de zile, îi telefonai să-l feliciţi după emisiunile deteleviziune la care participa? Ni-ţi crapă obrazul de ruşine, să minţică înregistrarea cu Băsescu lovind un copil peste faţă a fost trucată?Toată lumea a priceput că porcul de Băsescu a furat alegerile, cuajutorul STS-ului, numai tu şi cu celălalt cocalar jegos, frati-tu,aveţi neobrăzarea să pretindeţi că acest cadavru viu ar fi un superman,care s-a luptat cu restul lumii şi a cîştigat cinstit? În ce ţară o sătrăiţi voi doi, ţigănuşii ăştia cu foamea-n gît, Victor şi GeorgeRoncea, cînd o să crape fierea-n idolul vostru, Traian Băsescu? Şi astase va întîmpla în următoarele săptămîni sau luni. * O altă murătură apresei române, ca şi “Curentul”, e “Naţional”… bla, bla, bla…
LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seara, Dan Diaconescu a mai dat, o dată,măsura lichelismului său fără margini: s-a făcut cîrpă de şters pe josla picioarele amantei lui Traian Băsescu, Elena Udrea. Cîţi bani or fipompat în curul lui “amanţii morţii”? Aflăm noi, nici o grijă.
Scris deGeorge Roncea Prima vizită „externă“ a preşedintelui Romåniei, Traian Băsescu, vaavea loc tot… pe pămånt romånesc, respectiv în Basarabia, laChişinău, în preajma aniversării a 160 de ani de la naşterea romånuluiabsolut şi militantului pentru Romånia Mare, Mihai Eminescu. Motiv demaximă isterizare pentru presa rusă, care l-a etichetat pe şefulstatului romån drept „duşmanul secret al Rusiei“. Unul dintre cele maiascultate posturi de radio în spaţiul vorbitorilor de limba rusă, EcoulMoscovei, l-a tocat mărunt din cuvinte pe Traian Băsescu, pornind de ladeclaraţia mai veche a acestuia – „două state, un singur popor“ – caredefinea concepţia sa despre Romånia şi Republica Moldova. La Bucureşti,Realitatea TV s-a transformat prompt în Vox Moscova, reluånd lanesfårşit băşcălia şi veninosul atac rusesc, care are în fundal osingură „justificare“: Traian Băsescu este primul şi singurulpreşedinte al Romåniei care a avut o atitudine activă faţă deBasarabia, care a promovat cauza romånilor basarabeni. Pe ruşii de laMoscova şi pe ruşii vopsiţi de la Bucureşti, condensaţi în Trustul luiVîntu, i-a scos din minţi mai ales faptul că vizita lui Băsescu estechiar prima sa vizită oficială după realegere, la fel ca şi în mandatultrecut, proiectånd practic simbolic importanţa Republicii Moldovapentru politica naţională romånească. Falimentarîn Romånia, după ce a otrăvit cåt a putut spaţiul mediatic romånesc,Sorin Ovidiu Vîntu s-a îndreptat acum către Chişinău şi Tiraspol, undeşi-a instalat o nouă bază de dezinformare şi posibil loc de refugiu,ţinånd cont de statutul internaţional incert al separatisteiTransnistria, recunoscută doar de Rusia. Karadeniz Press, agenţia depresă şi ştiri a Mării Negre, semnalează că problematicile relaţiilorRomåniei cu Republica Moldova, dar şi cu Federaţia Rusă şi Ucraina suntaceleaşi teme „litigioase“, devenite clasice. Analistul de politicăexternă Mădălin Necşuţu observă că „duşmănia secretă“ invocată depostul de radio Ecoul Moscovei reflectă de fapt adversitatea politiciiRusiei faţă de Romånia. Legăturile romåno-ruse s-au complicat din 1990încoace, pe fondul unor probleme precum semnarea Tratatului politic debază, tezaurul romånesc trimis de Romånia în imperiul ţarist în 1917 şiniciodată recuperat, implicarea Romåniei în soluţionarea conflictuluidin Transnistria şi în general poziţionarea diplomatică a Bucureştiuluifaţă de Republica Moldova, aderarea Romåniei la NATO, bazele puse ladispoziţia armatei americane la ţărmul Mării Negre sau contracteledezavantajoase pentru Romånia semnate cu Gazprom.
Ruşii, pe urmele lui Băsescu
Ruşiinu stau nici ei cu mâinile încrucişate, adjunctul premierului rus, IgorSuvalov, anunţându-şi sosirea la Chişinău tot luna aceasta. Scopulvizitei – din nou gazele, cică. După ce Rusia a decis scumpirea deurgenţă a gazelor livrate Republicii Moldova, agenţiile străine deştiri arată că autorităţile de la Chişinău urmează să decidă în acestezile detaliile finale privind împrumutul în valoare de 150 milioane dedolari pe care îl va solicita Federaţiei Ruse. Agenţia azeră oficialăde ştiri APA face referinţă la declaraţia premierului Vladimir Filat,care a iterat ca decizia finală cu privire la acest împrumut se va luaîn timpul vizitei adjunctului premierului rus, Igor Suvalov, ce urmeazăsă sosească la Chişinău pånă la sfårşitul acestei luni. Mass-media dela Chişinău reaminteşte că Republica Moldova va solicita Kremlinului unîmprumut de aproximativ 150 milioane de dolari americani pe un termende 15 ani. În timpul guvernării comuniste, fostul preşedinte VladimirVoronin declara că Federaţia Rusă ar urma să acorde Republicii Moldovaun împrumut de peste jumătate de miliard de dolari. În timpulvizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev la Chişinău, cu ocaziasummitului CSI de la începutul lunii octombrie 2009, ministrul rus alfinanţelor, Aleksei Kudrin, anunţa că decizia privind alocareacreditului rus pentru Moldova va fi analizată în noiembrie. Tot AlekseiKudrin declara că suma creditului rus pentru Moldova nu a foststabilită, dar că în bugetul de stat al Federaţiei Ruse au fostprevăzute 150 milioane de dolari pentru Chişinău.
Săgeţile veninoase ale Moscovei
Rusia,după cum se vede, face eforturi serioase pentru a menţine Chişinăul cuprivirea aţintită spre Moscova „motivându-i“ pe basarabeni prin metodaclasică rusească – morcovul şi băţul. Pretextul interesului exacerbatal ruşilor faţă de Basarabia ar fi prezenţa unei minorităţi de sub zecela sută de etnici ruşi, urmaşii celor veniţi cu tancurile lui Stalin.Atåt liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, cåt şi premierul VladimirPutin folosesc un ton mai mult mai tranşant cånd se referă la „apărareaintereselor ruşilor“ din fostul spaţiu ex-sovietic. Ba mai mult,recent, preşedintele Medvedev a lansat o iniţiativă legislativă princare Rusia îşi rezervă dreptul de a-şi apăra cetăţenii de peste hotareprin forţa armelor, relatează Karadeniz Press. Un fel de justificareretroactivă a conflictului ruso-georgian din vara anului 2008. Deasemenea, acesta nu sa dat în lături de a-l ameninţa pe preşedinteleinterimar de la Chişinău, liberalul Mihai Ghimpu, vizavi de intenţiilecelui din urmă de a schimba limba oficială a statului din„moldoveanescă“ în romånă. „Sper că autorităţile vor da dovadă de o maimare toleranţă faţă de interesele populaţiei (din Moldova – n.n.) şi nuvor lua decizii artificiale, pentru a nu restrånge potenţialullegăturilor dintre popoarele noastre şi pentru a nu distruge mecanismulde comunicare din interiorul propriei lor ţări“, a mai spus Medvedev. Aceastăreacţie a venit la circa o săptămånă după ce Ghimpu a anunţat pe 1decembrie 2009, de Ziua Naţională a Romåniei, că el este „romån“ şi cădoreşte modificarea textului Legii supreme a Republicii Moldova pentruca limba romånă să fie adoptată ca limbă oficială, pentru că „råd şicopiii de noi“. Cronologia săgeţilor veninoase nu s-a oprit aici. Pe 14decembrie ieşea la rampă purtătorul de cuvånt al MAE rus, AndreiNesterenko, care spunea că Băsescu ar trebui să arate mai mult respectvizavi de politica externă a Kremlinului, pentru faptul că l-ar fiacuzat pe contracandidatul său, social-democratul Mircea Geoană, derepetate vizite şi negocieri la Moscova în secret. Nici pånă acum nu arăspuns Geoană ce căuta la Moscova pentru astfel de înţelegerisubterane, în condiţiile în care diplomaţia secretă, mai ales încontextul fragilelor relaţii romåno-ruse, sunt cel puţin condamnabile.Apoi a venit råndul ca atacul transmis din centrala de la Moscova săfie reluat pe altă arie în Romånia de actualul ambasador rus, AlexandrCiurilin, fost şef al Arhivelor de la Moscova, istoric cu orbulgăinilor, care a declarat cum că Basescu ar trebui să iasă dintr-oastfel de retorică, pentru că „vremea Războiului Rece a trecut“. Deşichiar ei întreţin Războiul Rece la graniţa estică a Europei, şi nunumai.
Chişinăul, o capitală românească
Faptulcă Basarabia vrea să se îndrepte pe culoarul european împreună cuRomånia îi scoate din sărite pe foşti gauleiteri de limbă rusă aispaţiului estic, cei care au dus o sălbatică politică dedeznaţionalizare secole întregi împotriva romånilor basarabeni, punctulculminant fiind atins la recensămåntul din 2004, cånd inchizitorii luiVoronin îi obligau pe oameni să se declare „moldoveni“ în catastif. Retoricarusă se vrea una provocatoare deoarece chiar Traian Băsescu a fost celcare a declarat la începutul lui 2009, în momentul învestitiriifostului ministru de Externe, Cristian Diaconescu, că Romånia trebuiesă „privească mai mult spre Est“, că Romånia trebuie să îşi aliniezerelaţiile cu Rusia într-o logică pragmatică. Mesajul era clar, Romåniaeste o democraţie consolidată, care nu vrea să fie tratată ca ogubernie de måna a doua, iar şeful statului romån doreşte ca Romånia sădiscute cu Rusia de pe poziţii de ţări suverane. Ruşii l-au preferat peGeoană sosit în genunchi, pe post de preş. Din fericire, romåniiau ales altfel. Cu mandatul oferit de poporul român – cu voturile a 94la sută dintre românii basarabeni în favoarea sa – preşedinteleRomâniei are tot dreptul să se simtă ca la el acasă la Chişinău, ca noitoţi de altfel.
Scris de George Roncea Ion Iliescu,cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat înaceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţarădupă Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui IonIliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, înziua votului, de numeroşi prieteni plecaţi din ţară după RepresiuneaPieţei Universităţii,care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj dinaria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmaidatorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţade fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta deVest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adusun număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodatăpånă acum. Înurma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot dinstrăinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, auexprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule.115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Separe că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecåndprobabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea,salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank. Am văzutcâteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătatefluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriilecorespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia„decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradăîmpotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din aceastăgeneraţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebrudecret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile desarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unuinumăr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina. În1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem auieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul căCeauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, IonIliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fostcrescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiuadoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îlpărăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, lacentrala NKVD, strămoşul KGB. Ion Iliescu ar fi meritat să aibăsoarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere călucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate înegală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi caurmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor PieţeiUniversităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României. Unuldintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, SorinDrăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâteutilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorinavea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. Aajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcatviaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu aînroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. PetreRoman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străinioripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilordin Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi,pentru a-l compromite pe Ion Iliescu. Eu ţin minte că atât de multsânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniserăscorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopseade ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că amajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge.Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii,necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noapteade 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plindeoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de statlegionară“. Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acumvreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi devânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerutArmatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciulde Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, DragoşDrumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA,împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus cadintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cupalma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui carei se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă,din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printredegetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-acuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi vamuri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiunici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dusla o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere. Am aflatpeste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilierprezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărulcare îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 aajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru eldecât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război. Unalt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert dincreier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, undea fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-autrebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruricare se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-aşters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţatorganizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datoreazăpractic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene,inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum aajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strânsmii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerândun singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a maiavut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese. N-amizbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe caleajustiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere,desigur, să i-o plătim şi altfel… Scria zilele trecute AdrianNăstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescuîn ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionariîmpuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilorplecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“. Citez:„Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-iconsiderăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că auvotat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nuvoturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie celecare au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificămfoarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El peroreazămai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu aucontact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, dereglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau altaasupra viitorului – în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lorar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, odezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său. Iozic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celorplecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutatemai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi serestrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută avotului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutatecorespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui IonIliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, cidoar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilorgolani ai Pieţei Universităţii. Pe cât facem pariu că dacă facemun Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, seva obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul datîmpotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos depidosnicul pervers de Ion Iliescu? „Jos Iliescu!“ rămâne încă unslogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintremotivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votezacum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că înnoul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voivedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cuml-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte,ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ – şi prin contribuţiavotului meu… Jos Iliescu!… Cine uită nu merită ….
„Proiectul debarcării“ a eşuat. Căpitanul rămâne la comandă şi pe următorii cinci ani. Evident, partea (părţile) adversă ţipă isteric, cu spume la gură, acoperindu-se de ridicol. Încă de ieri-seară panica începuse să se simtă pe aliniamentul grupării politico-financiare care a pornit războiul cu Traian Băsescu. Pe cine a ciuruit însă Băsescu? Cu ce a avut de-a face în această campanie, care durează de fapt de trei ani, de la momentul bileţelului Rompetrol? „Curentul“ a publicat în urmă cu mai multe luni o sinteză a unui material mai vast, intitulat „Proiectul debarcării“, în care se treceau în revistă elementele unei construcţii politice ce ţintea răsturnarea lui Traian Băsescu. Datele de culise s-au confirmat punct cu punct în perioada care s-a scurs de la publicarea materialului. Draftul Proiectului s-a îmbunătăţit pe traseu, strategii ofensivei anti-Băsescu reuşind să aglutineze forţe din cele mai diverse în Frontul condus de acelaşi etern Ion Iliescu şi ai săi moguli de suflet. Astfel, în gruparea politică, pe lângă cei trei miliardari ai României, Vîntu, Patriciu, Voiculescu, au fost centrifugate un număr de şase partide – PSD, PNL, PC, PRM, PNG, UDMR plus grupările minorităţilor cu reprezentare parlamentară din România – respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, Partida Romilor Social Democrată, Uniunea Sârbilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Uniunea Ucrainenilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Polonezilor din România – DOM POLSKI, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Bulgară din Banat – România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Uniunea Croaţilor din România, Asociaţia Macedonenilor din România, Liga Albanezilor din România, Uniunea Elenă din România, Comunitatea Italiană din România. Pe lângă aceste organizaţii ale minoritarilor s-au mai adăugat şi organizaţii-fanion ale unui alt gen de minoritari, cum ar fi ONG-urile controlate de un Mircea Toma, Alistar Victor, Pârvulescu. Tribunul homosexualilor, Vadim Tudor, s-a alăturat în mod firesc acestor grupări, mai ales că a şi votat recent în Parlamentul European în favoarea lobby-ului politic al homălăilor. Nici guru Gregorian Bivolaru, consăteanul din Tărtăşeşti al lui Adrian Năstase, nu a lipsit acestui arc anti-Băsescu. Până şi pişărcoşii de la MISA au fost primiţi la sânul cald al lui Ion Iliescu, Bivolaru somându-şi consumatorii de urină de la jumătatea jetului să voteze pentru integrarea lui Geoană în absolut.
Grupul şantajiştilor de presă
La Frontul larg politic asezonat cu minoritari de tot felul s-a adăugat o altă categorie de minoritari, respectiv şantajiştii de presă şi angajaţii unui infirm sufleteşte – cum altfel ar putea fi un turnător ca Dan Voiculescu? – plus angajaţii altui infirm, deveniţi şi ei, în loc de persoane cu suflet şi creier propriu, un fel de handicapaţi mintal, lipsiţi de orice criterii profesionale, şi/sau morale şi de coloană vertebrală. Cu totul, vreo câteva mii de scribălăi şi actori pe sticla Trusturilor Antenelor şi Realităţii. Actori, deoarece aşa-zişii jurnalişti au jucat pe scenariul dictat de Infirmul-şef, Mega-Mogulul, în studiouri, în faţa camerelor, adevărate scenete de teatru cu voci modulate, cu ipocrite mirări, cu false abordări profesionale. Momentele negative ale lui Băsescu s-au datorat comentariilor contextuale, ale jurnaliştilor sau ale altor actori publici, „invitaţii permanenţi“ ai Antenelor şi ai Realităţii. Miza a fost epuizarea resurselor de imagine prin atragerea lui Băsescu în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă – să fie prins în cât mai multe contexte defavorabile din care trebuie să facă eforturi să iasă. Producătorul de casete trucate Dinu Patriciu, arhitect al unui grup de conspiratori de Snagov, a fost „servit“ de colegii săi mogulieni la firul ierbii, încercând să-l acroşeze pe Băsescu la modul cel mai jegos cu putinţă, dar combinaţia nu a prins la popor, iar trucajul şi modul în care a fost difuzat de „jurnaliştii“ mai sus-pomeniţi va intra în analele europene ale mizeriei de presă. Patriciu a dus împotriva lui Traian Băsescu, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic, care avea ca scop explicit anihilarea sa, izolarea şi eliminarea din spaţiul politic, prin „diabolizare“ şi atac direct la persoană.
Marele Arhitect Ion Iliescu
Terfelirea sa a continuat prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească. Un atac direct la adresa demnităţii umane. Semnalul acestui tip de atac a fost lansat de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că preşedintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecăţii supreme a poporului“, a zis Iliescu făcând referire la Traian Băsescu şi mai lipsea probabil să facă apel la generalul Kemenici de la Târgovişte, cel care l-a pus la zid pe Ceauşescu. La lansarea lui Geoană, Iliescu l-a numit explicit pe Traian Băsescu ca ţintă prioritară, sugerând că trebuie înlăturat cu fermitate, cică,“democratic“. Geoană a preluat mai de demult ştafeta de la Iliescu, lansând şi el iniţiative dure la adresa lui Băsescu. În 2007, a fost cel care a propus sudarea lui Băsescu într-un sicriu de plumb sau alungarea din România (evident după lichidare). S-a subliniat chiar de către „ideologul“ Emil Constantinescu ideea de „război just“ – „profesorul“ Constantinescu fiind cel care a propus practic un proiect politic care nu excludea „lichidarea“ în numele „alegerii Binelui“. Gruparea Iliescu-Patriciu etc. i-a creat sistematic preşedintelui imaginea de mincinos, dement, beţiv, dictator şi, mai ales, nelegitim. Patriciu a fost cel care a instituit primul aşezarea lui Traian Băsescu în ordinea tiranilor – l-a comparat cu Lukaşenko – dictatorul bielorus, şi l-a mai numit pe Băsescu „maimuţă“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului ţării“ şi, mai recent, „scelerat“. S-a indus ideea asemănării lui Băsescu cu o fiară sălbatică, ceva ce poate fi vânat, nu-i aşa?
Razboiul dezinformarii
Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu au avut în acest război, rolul de ofiţeri de presă şi diversiune, şantajul fiind doar una dintre formele lor de participare la operaţiune. Mulţi alţi ofiţeri, în rezervă sau nu, au participat la planul operativ. Pentru ei au ieşit şi au dat semnale publice Vîntu şi Patriciu, care au adunat în jurul lor câteva sute de cadre din diferitele servicii de informaţii sau militare ale României. S-a încercat recrutarea şi coalizarea mai multora aflaţi încă în structuri, ceea ce s-a îmtâmplat însă la un nivel minor şi nesemnificativ. Onoarea militară a funcţionat totuşi. Instanţe de toate tipurile, actori politici, dar şi reprezentanţi ai spaţiului cultural cu platformă de audienţă au îndemnat la dezavuarea lui Traian Băsescu, încercând să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă, prin utilizarea canalelor Trusturilor mass-media, efort care şi-a avut originea în centrul ideocratic comun, controlat de triada mogulilor miliardari, la care s-au mai adăugat şi alţi milionari în euro din arcul PSD-PNL şi UDMR. Agenda publică a fost deplasată astfel către o zonă mizeră de ridiculizare şi contestare morală a lui Traian Băsescu, prin atac la persoană şi împingere în cocină. Cu această hoardă a luptat Traian Băsescu, împotriva unui scenariu de tip militar specific războiului dezinformării şi intoxicării. Numeroasele cadre ale Securităţii din jurul celor trei moguli au lucrat cu competenţă şi dăruire la Proiect, iar „jurnaliştii“ Trusturilor au avut doar rol de executanţi, mai mult sau mai puţin servili, mai mult sau mai puţin ciutaci…
Pe furis la Moscova, pe furis prin dosul lui Nastase
Factorii externi nu are rost să-i mai menţionez aici, evident au existat şi inferenţe din exterior, iar apariţia unor personaje de tipul Boris Golovin, organizatorul vizitelor lui Geoană la Moscova în această istorie, spune totul despre intensitatea implicării „colegilor“. Pe scurt, ceea ce a părut a fi o simplă campanie electorală a fost un război în toată regula, pe viaţă şi pe moarte, iar cei care au participat direct la tensiunea acestei lupte, de partea lui Traian Băsescu, atât stafful, cât şi activiştii partidului merită un vot de onoare. Puţinii ziarişti aflaţi pe frontul media alături de preşedinte şi-au făcut şi ei datoria atât cât le-a stat în putinţă, iar pentru unii dintre aceştia, bucuria muncii lor a fost imaginea de ieri-dimineaţă a mutrei livide a lui Ion Iliescu, cu buzele albite de furie, cu ochii goi, jalnic, decavat şi răspunzând incoerent jurnaliştilor aflaţi în faţa sediului PSD. Imediat după el, un bonus a fost strecurarea furişă, laşă, prin spatele lui Adrian Năstase, a lui Mircea Geoană, preşedintele de o seară al Realităţii şi al Antenelor. Preşedintele tuturor românilor, fostul căpitan al oceanelor şi mărilor, Traian Băsescu, ne-a făcut o bucurie cu mult peste aşteptări, unora ca mine, oferindu-ne şansa de a aplica o lecţie usturătoare găştii moguliene, lui Ilici, scursorilor din jurul acestora, din servicii şi de aiurea sau din alte bordeluri de presă…
Către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Litigii de Muncă
CC: Federatia Internationala a Jurnalistilor, Federatia Europeana a Jurnalistilor, Reporteri fara Frontiere, Comitetul de Protectie a Jurnalistilor (SUA), Uniunea MediaSind, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Clubul Roman de Presa, Asociatia Jurnalistilor din Romania
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul RONCEA VICTOR-ALEXANDRU, de profesie jurnalist, cu domiciliul în Bucureşti, prin avocat Rapcea Mihai, cu sediul profesional în Bucureşti, str. Zmeica nr. 12, Sector 4, unde vă solicităm să ne comunicaţi şi actele procedurale ce vor fi efectuate în acest dosar, în contradictoriu cu S.C. ZIUA S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. Constantin Mille nr 17, sector 1, formulez prezenta
CONTESTAŢIE
Împotriva deciziei nr. 510 din data de 30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al subsemnatului, încheiat cu pârâta, potrivit disp. art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
Solicit anularea deciziei contestate şi repunerea în drepturi a subsemnatului, având ca efect reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă, urmând să obligaţi pârâta la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei (noi).
MOTIVE:
ÎN FAPT: Arăt că odată cu schimbarea brutala a conducerii editoriale a ziarului, prin fortarea demisiei redactorului sef Adrian Patrusca si pe masura ce se apropia termenul alegerilor prezidentiale din Romania, s-a perturbat agresiv politica editorială a ziarului Ziua, noua conducere impunând ziariştilor teme, subiecte şi poziţii pronunţat anti-prezidenţiale si declarat anti-Basescu, cu preţul nerespectării deontologiei profesionale a ziaristului. Pe fondul unui conflict mai vechi, din perioada Referendumului anti-Basescu, cand am sustinut democratia ca simplu cetatean si presedinte al Asociatiei Civic Media, am devenit o tinta a cadrelor specializate in informatii care deserveau patronatul din umbra al ziarului Ziua, respectiv pe Sorin Ovidiu Vintu si acolitul sau, Sorin Rosca Stanescu.
În aceste conditii, majoritatea colegilor de redacţie au acceptat noua linie editorială, la acea data nedeclarata oficial, fără a obiecta în vreun fel, patronii de presa folosindu-se de criza economica pentru a umili jurnalistii si a ingenunchea libertatea presei in Romania. În ceea ce mă priveşte, am considerat din totdeauna că rolul ziaristului este în primul rând acela de a informa cititorii publicand adevarul in interesul public si cu orice pret si nu distorsionand informatia conform unor interese personale sau de grup, netransparente, inclusiv prin practicarea cenzurii, un act interzis prin conventii internationale solide in orice stat democratic al lumii.
Din aceste motive, am obiectat de mai multe ori când directorul ziarului, Mihai Pilsu, ori a interzis, ori a obstructionat ori a schimbat substanţial anumite articole, inclusiv interviuri luate diferitelor personalitati, din dorinţa de a fi prezentata o imagine vădit nefavorabilă, tendenţioasă, asupra conducerii Statului Roman, in mod special a presedintelui Traian Basescu.
Astfel, a izbucnit un conflict surd între mine şi actuala conducere a ziarului, care îmi urmărea cu mare atenţie materialele şi le modifica uneori grosolan, după bunul plac. Intr-unul dintre aceste cazuri, un interviu luat publicistului Ion Cristoiu, in care acesta critica mogulii de presa, a fost complet obliterat, fiind cenzurat la scurt timp dupa ce fusese publicat pe site-ul de internet al ziarului Ziua.
Ca urmare a solicitarii de lamuriri asupra acestui gest, am fost ameninţat cu sancţionarea, iar apoi chiar am fost sancţionat disciplinar, fara indeplinirea normelor legale si sindicale, pentru abateri inventate. Ulterior, fără nici o explicaţie credibila, mi s-a desfacut abuziv contractul pe drepturi de autor si am fost demis din funcţia de Senior Editor si editorialist al ziarului Ziua, dupa 14 ani de munca la faurirea acestui brand.
Hartuirea la locul de munca a continuat cu umiliri institutionale intreprinse cu intentia de a provoca o demisie, acte degradante pentru conditia de conducator al unei redactii de publicatie centrala odinioara respectabila, si cu amenintari explicite cu demiterea mea in orice circumstanta si in pofida tuturor normelor legale, venite abuziv din partea directorului Mihai Pilsu, dupa cum pot dovedi cu prisosinta in instanta.
Deşi pârâta nu a implementat la locul de muncă nici o modalitate de verificare a prezenţei angajaţilor (cartele de pontaj, registru de prezenţă, etc.), aceasta a înţeles să foloseasca aceast pretext pentru a îmi desface în mod nejustificat contractul de muncă pe motiv de lipsă de la locul de muncă, fără a dovedi în vreun fel acest lucru si fara a respecta drepturile mele de ziarist profesionist, membru al Uniunii Sindicale MediaSind si al Federatiei Internationale a Jurnalistilor.
Desfacerea contractului de muncă pentru un presupus absenteism, în condiţiile în care nu mi se mai publicau articole si deja fusesem sanctionat pe nedrept cu scopul de a mi se forta demisia, cat si cu toate ca nu există nici acum un sistem de pontare al orelor de muncă în redacţie, este aberantă, întrucât, prin natura obiectului muncii, activitatea publicistică şi randamentul acesteia se măsoară după rezultat (munca ziaristului nu se măsoară în şaibe pe oră ci în materialele redactate şi publicate), iar nu după orele de stat în spatele unui birou. Cenzura asadar asupra materialelor mele predate redactiei a continuat si dupa sanctionarea arbitrara, contestata de asemenea, conform Codului Muncii si drepturilor jurnalistilor in Romania si Uniunea Europeana.
Pentru aceste considerente, vă solicităm să aveţi în vedere că:
– Sancţiunea desfacerii contractului de muncă a fost dispusă în mod abuziv şi nelegal, fără a se dovedi în vreun fel încălcarea de către mine a prevederilor contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă.
– Motivele reale ce au stat la baza emiterii acestei decizii sunt cu totul altele decât cele invocate în decizia contestată, avand de fapt un pronuntat caracter politic, Ziua devenind unul dintre gurile de foc ale masinariei angrenate in daramarea lui Traian Basescu si acapararea tuturor institutiilor statului de catre un grup de interese politico-financiar care sfideaza normele democratice, inclusiv la nivelul drepturilor jurnalistilor si a libertatii presei.
Pentru aceste considerente, vă solicit admiterea contestaţiei, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă urmând să obligaţi pârâta la scuze oficiale tiparite in ziarul Ziua si difuzate la Realitatea Tv si la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei.
ÎN PROBATORIU solicit proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtei.
„Il est vilain, il n’ira pas au Paradis celui qui decede sans avoir réglé tous ses comptes.“
Almanach des Bons-Enfants
! Suflet al Nostru, alină-te cu tăcerea-ţi; nu mă pot, nu mă pot, suflete, alina… eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri aţi zvonit voi buze, voi buze de moartea mea, eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri aţi zvonit voi buze, voi buze de moartea mea !
! şi-acum vă temeţi, vă temeţi că mă ucideţi, că mă ucideţi şi numa cu un cuvânt, ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi, nu vă închideţi voi buzele-mi de pământ, ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi, nu vă închideţi, voi, buzele-mi de pământ!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi, să nu ne minţiţi nici cu o imagine, NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI, SĂ NU-MI PUNEŢI, SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE, NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI SĂ NU-MI PUNEŢI, SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE !
! toţi tehnocraţii, căcaţii şi democraţii, toţi comuniştii chinezi, pechinezi şi pro- l-au subţinut pe spinarea acestei naţii pe-Oligofren ca pe curva din Babilo-, l-au subţinut pe spinarea acestei naţii pe-Oligofren ca pe Curva din Babilo- !
! ne-a împroşcat curvuliţa de Europă cu voma-i multă din trupul umflat de vin primind în schimb pantofiorii de antilopă, Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini, primind în schimb pantofiorii de antilopă, Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi, să nu ne minţiţi nici cu o imagine, nimic de sângele gurii voi să nu-mi puneţi spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine, nimic pe sângele gurii voi să nu-mi puneţi, spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine !
! unde scrâşneşte de groază şi geme totul şi unde Molohii unui virgin infern zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul şi unde zilele cenuşa morţii cern, zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul şi unde zilele cenuşa morţii cern !
! unde castratu-i făcut să viseze castră şi unde naşte femeia singură pui hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră amari la suflet ca fierea de amărui, hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră, amari la suflet ca fierea de amărui !
! spune tu gura mea cea vineţie-albastră, spuneţi voi buze, voi curvele orişicui, azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui, azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui!
! unde e foame şi-i frig şi e şi arşiţă, nici pielea toată pe tine nu poţi s-o tragi, vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă, cretinoizi cu o mutră de lotofagi, vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă, cretinoizi cu o mutră de lotofagi !
! toţi absolvenţii lui nenea Ştefan Gheorghiul: Popescu, rector, Dinescu, ţâfnos emul, toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul, toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul !
! unde de toate ai doară în profunzime şi unde numai dorinţele-ţi le posezi, unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime şi-n aurori boreale te masturbezi, unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime şi-n aurori boreale te masturbezi !
! neamul nevoii hrănit doar cu mămăligă şi cu discursul scuipat al unuia şui, striga de noapte la noi toată noaptea strigă iar ziua strigă tovarăşii Domnului, striga de noapte la noi toată noaptea strigă iar ziua strigă tovarăşii Domnului !
! cei de la margine, cei daţi mereu deoparte, cei puşi de pază şi-acolo lăsaţi singuri, cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri, cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri !
! Strajă Romană pe Tisa şi sus pe Nistru vecinic la margine, vecinie poporul meu, arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu, arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
! mişcă-ţi tot trupul tău groaznic topit în aur, mişcă-ţi inelele lanţului tău de fier, mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur şi te înalţă cu muget până la cer, mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur şi te înalţă cu muget până la cer !
! mişcă-ţi odată tot trupul tău de balaur şi zvârle flăcări şi flăcări, Pământul meu, plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu, plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
!
! blestemul nostru, jigodii, să vă ajungă, să nu vă-nghită Pământul cel Românesc, ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc, ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut, o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut, o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !
Spuneam in editorialul meu de azi din Curentul, ca “Sorin Rosca Stanescu, “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, ar trebui sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid”. N-au trecut nici opt ore de la publicarea lui si “fra-su lu’ dracu'” – vorba lui Bogdan Chirieac – Sorin Ovidiu Vintu, si-a si precizat pozitia. Uite ce poate face puterea informatiei si a cuvantului liber. Pam-pam.
Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, interzisi la Realitatea Tv de D.G. / HotNews.ro Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, 18:12
Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu nu vor mai fi invitati in emisiunile Realitatea Tv. Decizia vine dupa ce “Curentul” a dat publicitatii o inregistrare a unei discutii care ar fi avut loc, la sfarsitul lunii septembrie, intre seful ANI, Catalin Macovei, si doi jurnalisti, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac. In stenograme se vorbeste despre mai multe documente cu care ziaristii amenintau sa-l compromita pe directorul ANI.
Cei doi jurnalisti au negat ca ar fi fost vorba de santaj.
“Doamnelor si domnilor, felul in care Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac inteleg, dar mai cu seama practica meseria aceasta nu are legatura cu felul in care noi o intelegem si practicam, cu regulile si cu principiile profesionale ale Realitatea TV. Drept urmare, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac NU VOR MAI fi invitati in studiourile Realitatea TV”, a anuntat sambata prezentatorul jurnalului de la ora 18.00.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, va fi invitat miercuri, la ora 11:00, la sedinta Consiliului National de Integritate (CNI), sa faca o informare pe tema inregistrarilor care au aparut in presa.
Alianta pentru Statul de Drept, formata din cinci organizatii neguvernamentale (alti mafioti –nota mea, VR) , a cerut joi convocarea de urgenta a Consiliului National de Integritate, care “poate cere revocarea presedintelui ANI” dupa aparitia in presa a inregistrarilor dintre Catalin Macovei, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac.
Clubul Roman de Presa a transmis, miercuri, un comunicat prin care dezaproba “conduita profesionala si umana a celor doi oameni de presa”, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, in timp ce pe mai multe site-uri au aparut noi inregistrari si stenograme ale unor discutii cu seful ANI, Catalin Macovei.
Ziarul “Curentul” a publicat joi noi inregistrari cu discutii intre jurnalistul Bogdan Chirieac si seful ANI, Catalin Macovei, despre care sustine ca au avut loc in masina, in drum spre intalnirea cu Sorin Rosca Stanescu si dupa plecarea de la restaurantul din Snagov. Potrivit ziarului, din discutii ar reiesi ca jurnalistul Bogdan Chirieac ar fi stiut despre ceea ce ii va solicita Sorin Rosca Stanescu sefului ANI.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, a reafirmat miercuri seara ca a fost santajat de Sorin Rosca Stanescu, spunand ca este convins ca institutiile abilitate ale statului vor face lumina in aceasta chestiune, desi a evitat sa precizeze daca a facut sau nu o plangere penala.
February 13th, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
