Cu cateva luni in urma a fost finalizat un nou film documentar avandu-l in centru pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului. Aceeasi echipa ca si pentru filmul “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011, 80 minute), respectiv Nicolae Margineanu (regizor si producator), Ion Costin Manoliu (text/comentariu) si Maria Ploae (voce), a realizat in acest an, 2013, filmul “Parintele Arsenie Boca în duh și adevar” (83 minute), care va rula si in cadrul festivalului de film documentar care incepe maine la Sibiu, Astrafilm Festival.
Politica ta despre fonfleurile lui Gyuri Frunda din presa ungara legate de carpa secuiasca si Victor Ponta si fiul colonelului post-mortem Aurel Agaghe despre “minciunile și tâmpeniile debitate de Frunda Gyorgy cu privire la decizia ÎCCJ în procedura de revizuire inițiată de fiul ucigașului Paizs Octavian”.
De unde se vede ca Csobi Asztalos Ferenc si-a dat demisia din UDMR dar nu si pe cea din functia de extremist maghiar antiroman platit de “statul roman”
Primejdia majoră — conștientizată de către parlamentarul Mădălin Voicu, care, cum arătam, în virtutea ascendenței paterne din excelentul violonist Ion Voicu, se declară a fi țigan, respingând a se recunoaște în termenul rom sau în varianta rrom — este ștergerea, în ritm destul de rapid, a identității reale, ba chiar a înseși istoriei poporului nomad, de origine indiană, ajuns în Europa la finele secolului al XIV-lea, după opinia celor mai numeroși istorici, alții opinând că migrația s-ar fi făcut în valuri succesive, între secolul al IX-lea și al XIV-lea.
Servilismul a căpătat noi forme odată cu cizma sovietică, servilismul faţă de “Lumina care vine de la Răsărit”. S-a format repede la Moscova o nouă clasă de manevră, care a pus stăpânire pe ţară. Şi de atunci a apărut servilismul de culoare roşie. Servilismul faţă de şefi, faţă de secretarul de partid.
Am intrat în politică şi în Parlament cu cinci ani în urmă, după şase ani de procuratură, un an de administraţie publică şi şaptesprezece ani de presă. Ca procuror, am avut ocazia să-i cunosc îndeaproape pe reprezentanţii nomenclaturii comuniste locale sau centrale în anchetele pe care le-am iniţiat la Satu Mare după Revoluţie sau la care am participat în calitate de membru al Comisiei guvernamentale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, al cărei cap de afiş a fost fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu, Nicu.
Acest articol este o continuare firească a celor două precedente (Cine e agresorul (I) și Cine e agresorul (II) Constanța și litoralul), de asemenea o continuitate a articolului Minciuna 22 iunie 1941, prin care demonstrez că sovieticii nu s-au mulțumit cu Basarabia și nordul Bucovinei ocupate la 26 iunie 1940, ba chiar doreau mai mult, mult mai mult. Și numai de la noi, ci de la întreaga Europă, ba chiar întreg globul pământesc era țelul lor, în spiritul revoluției comuniste.
Aceasta nota dintr-o lucrare stiintifica de un asemenea nivel, citita de la Langley la Londra si Lubianka, ca sa nu mai vorbesc de Bucuresti, Budapesta si Bruxelles, ne indeamna sa publicam, in premiera, si partea a doua a Raportului tinut secret de fostul presedinte al Comisiei, Sergiu Nicolaescu, impreuna cu plansele desfasurarilor de operatiuni, unele consemnate ca fiind teroriste. Asadar, veti gasi aceste noi date, foste secrete, in curand, in sectiunea SSI/Intelligence a portalului Ziaristi Online.
In tot cazul, un al doilea iscoditor al istoriei secrete a Romaniei ante si post-decembriste care a facut aceeasi observatie este cunoscutul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, in cadrul cercetarilor sale privind evenimentele din decembrie 1989 si implicarea fostului procurorValer Marian, actualul senator si acuzator public vehement al ciudatelor increngaturi din subteranele regimului Basescu-Ponta. O parte din informatiile existente in Raportul citat sunt dezvaluite azi si de Valer Marian, intr-un interviu realizat de Marcel Barbatei, publicat de Cotidianul.ro si semnalat de Ovidiu Ohanesian pe blogul sau, AntiMafia.
Informatia-bomba din acest interviu, care apare si in Raportul “Sergiu Nicolaescu” dar nu cu atata lux de amanunte, si pe care o redau mai jos, priveste implicarea sovieticilor in lovitura de stat din decembrie 1989 dar si prezenta alaturi de trupele speciale de actiune si diversiune ale fortelor rusesti, in 20 decembrie 1989 (!), a prelatului, ce este azi Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului dupa decesul regretatului Parinte Bartolomeu Anania.
Fara indoiala ca IPS Andreicut ar trebui sa povesteasca opiniei publice, in folosul descifrarii unor aspecte istorice controversate, cum s-a nimerit in avionul special de la Bucuresti la Sibiu cu cei 60 de Spetsnazii in cauza cat si alte detalii si observatii personale despre acest zbor, in urma caruia, conform senatorului Valer Marian si evenimentelor derulate, au fost ucisi o mare parte din cei 99 de morti de la Sibiu si, respectiv, au fost ranite prin impuscare 272 de victime (dintre care, in 22 decembrie 1989, conform Raportului Comisiei si martorilor oculari, Armata, provocată de “trăgători misterioşi”, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. Si-au pierdut vieţile 43 de oameni: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili).
Iata fragmentul cu pricina:
“Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei.
Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.
În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.
În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.”
Interviul integral poate fi citit la legaturile electronice oferite mai sus. Ovidiu Ohanesian publica si catava facsimile aici.
Profit de aceasta postare pentru a aminti un citat al lui Ovidiu Ohanesian plasat de mine, cu sustinerea lui Sorin Rosca Stanescu, pe cladirea Arhitecturii din Piata Universitii, in perioada in care jurnalistul de investigatii se afla incarcerat in Irak impreuna cu Marie Jeanne Ion, fica fostului senator PSD Vasile Ion, si Sorin Miscoci, actualul operator al presedintelui Traian Basescu. Iata citatul:
Mai jos, o fotografie de la slujba sustinuta la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti, cu participarea membrilor si simpatizantilor Civic Media:
Daca intelectualitatea publica din Romania nu ar fi fost prin esenta ei tradatoare, un asemenea rechizitoriu ar fi trebuit sa apara atunci cand Tismaneanu era calare pe magarul Troian si isi permitea sa ingroape istoria nationala intr-o mlastina de ura si minciuna sub acoperirea Presedintiei Romaniei.
„România va fi un stat întemeiat pe primatul românesc, în toate domeniile. În România trebuie să fie puşi în valoare mai întâi românii, ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Singura politică ce trebuie să o facem este aceea a iubirii de Neam şi a apărării drepturilor lui sfinte, prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi.”
După teleconferinţa din 17 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu uzând de atribuţiunile ce-i reveneau în calitate de prim-secretar P.C.R. al Comitetului Judeţean Sibiu şi preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare a anunţat membrii biroului judeţean de partid şi pe ceilalţi factori de conducere din judeţ că se găsesc în alarma şi că „din acest moment se află în stare de război”.
Ambasadorul ungar la București va fi convocat de urgență la MAE pentru a i se comunica faptul că partea română consideră aceste declarații care „echivalează cu susținerea explicită a autonomiei teritoriale pe criteriu etnic” ceea ce ar reprezenta o încălcare a Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate semnat de România și Ungaria
Traian Basescu si-l dorea succesor la tronul de la Cotroceni: “un candidat viabil pentru prezidenţiale în 2014“. Emil Hurezeanu, cel despre care presedintele Traian Basescu afirma voalat, la nervi, ca este fost agent al Securitatii (DIE) infiltrat la Europa Libera si actual agent de influenta al unei puteri straine, isi incepea o Prefata, intitulata “Ratiune si luciditate” (?), inchinata fostului premier, fostului sef al SIE si fostului ministru de Externe (demis/demisionar) cu: “asa cum spunea cineva despre un candidat la presedintia Americii, l-am cunoscut ‘inainte ca el sa devina virgin‘.” Hmmm… Spre final, Emilian – Emilian Hurezeanu -, credea despre Razvan – Mihai Razvan, Mihai Razvan Ungureanu -, ca “la o privire mai severa, starnita de stropii fatali ai invidiei, aceasta carte ar putea fi considerata si o dovada, nesolicitata, de narcisism”. Dar se auto-contrazicea rapid, imediat dupa.
Andrei Plesu vroia sa-l cloneze: “Daca clasa politica romaneasca are nevoie de aer proaspat atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai-Razvan Ungureanu trebuie ” clonati” si pusi la locul potrivit”. Tot eseistul Minimei Moralia afirma, in Cuvantul inainte al aceluiasi tom amintit al fostului, fost si fost, “Intotdeauna loial” – da, dar cui? -, ca o calitate remarcabila a vedetei ARD/PDL/PFC/ICCD/PNL/UTC e “un anumit simt al oportunitatii si al orientarii politice”. “Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei”, conchidea rectorul Colegiului Noua Europa, sotul fostei agente DIE Catrinel Plesu. I-am vazut cariera. Nu poti sa spui ca profetul din strada Paris n-a avut dreptate: Mihai Razvan Ungureanu este el insusi o exceptie. Poate chiar si regula si exceptia la un loc.
Vedeta de exceptie despre care Elena Udrea afirma ca “n-a convins pe nimeni” desi s-a facut un partid special pentru ea (vedeta) si ca, alaturi de “domnul de la Noua Republica” reprezinta “o prostie pentru care se plateste”, este acum senator. Senatorul forcepsului. La Referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu i se spunea Asudatul. Acum o sa i se spuna Arici-Redistribuici. Spre deosebire de fosta lui sefa de la Fundatia Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a candidat cu tupeu in Bucuresti, Ungureanu a ales sa devina “os de aradean”. Daca avea curaj, ca fost prim ministru, fost sef al SIE si fost ministru de Externe al Romaniei, candida, normal, in Capitala tarii a carei destine le-a afectat, aproape iremediabil, din functiile pe care le-a ocupat vremelnic, prin numire directa, pe o filiera, gen, ca sa zic asa, Rich-Soros-Plesu-Basescu. Daca era mai putin fricos, candida in orasul sau de bastina, Iasiul unde s-a format si s-a afirmat, inca de pe bancile scolii, cand flutura cu mandrie pe sus a lui dreapta, normal, cu care daduse mana cu insusi Secretarul General al Partidului Comunist Roman, to-va-ra-sul Nicolae Ceausescu. Dar el n-a fost nici prea curajos, pentru a alege Bucurestiul, nici mai putin fricos, pentru a-si alege propriul camin, Iasul de bastina. N-a fost nimic. Adica a fost ceea ce este. A ales sa fie… falcos.
La Iasi insa l-a bagat la inaintare pe succesorul sau la MAE, fostul coleg de Noua Europa, fost ambasador si teolog J’acuzzist, fost “il consigliere” prezidential si fost Ministru de Externe demis de seful PDL si al Guvernului Boc, adica de insusi Boc. Respectiv pe Teodor Anatol Baconsky (schi), cunoscut drept “Dorel” alias “Doru”. Despre el, marele (la propriu) Plesu, “inventariindu-i meritele”, emitea: “Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician. Croiala lui si croiala orasului rimeaza. Restul tine de dreapta judecata a alegatorilor”. Insusiul Ungureanu, pe urmele magistrului, afirmand ca prietenul sau “va reprezenta Iasul cu curaj” (atentie ca “Iasul: se aseamana cu “lasul”), decreta: “Candidatura lui Teodor Baconschi la Iasi este o veste buna pentru elita orasului (!), reunita in Copou, dar si pentru fiecare cetatean responsabil, care vrea mai-binele comunitatii… Sunt convins ca Teodor Baconschi are toate sansele sa castige Colegiul 4 Senat si ii chem pe toti sustinatorii dreptei nationale (?) si pro-europene sa iasa la vot pentru o victorie meritata”.
Dar “mahalaua inepta” din Iasi n-a avut, normal, “dreapta judecata”, in ciuda convingerilor lui Ungureanu si edictelor lui Plesu. Iesenii, cu totii, niste iresponsabili! Nu-si vor “mai-binele comunitatii”. Din zecile de mii de ieseni fara judecata dar cu drept de vot in Colegiul curajosului Baconsky, cu fostul, fost si fost, basca fost prim-vice-presedinte al PDL, au votat doar 9879. Restul, niste idioti. Peste 30.000 de asemenea specimene au votat cu o doamna care, daca ar fi sa ne luam dupa Ungureanu, nu merita sa reprezinte “elita orasului reunita in Copou”: Mihaela Popa. E doar o biata profesoara si directoare de liceu, chiar daca e si fosta PDL-ista. Ca sa conchid, acum Baconscky e fost, fost, fost, fost si fost… candidat, ratat. Pe scurt un pampalau inept. De ce ar mai baga Konrad Adenauer Stiftung bani in dosul lui? Pentru ca vrea Plesu? Sau seful lui Plesu? Ca seful sefului lui Plesu nu cred ca se incurca cu plevusca…
Intorsi la Ungureanu, liderul nu stiu carei chestii facute pe genunchi (ai cui?), ca sa o citez pe Doamna Udrea, el, cum se stie, a ales Aradul, fieful Falcii. Chiar daca Aradul nu l-a ales pe el. Dar acolo s-a intalnit si cu Neamtu. Horia Neamtu, ca sa il citam pe Presedintele Romaniei. “Domnul de la Noua Republica”, ca sa o citam pe Elena Romaniei. Mihaita Horia Neamtu, la randul lui fost bursier al Colegiului Noua Europa, este coordonatorul Omagiului scris si publicat in cinstea rectorianului Plesu, la a nu stiu cata serbare de ayatollah al tuturor regimurilor: “In honorem Andrei Pleşu” aparuta, unde altundeva decat la Humanitas. Daca Patapievici mai facea multi pui la ICR acum Omagiul era tiparit cel putin in 22 de limbi, fara a le mai socoti pe cele ale GDS-ului. N-are rost sa mai amintesc aventurile de cinci stele ale Neamtului tinut in puf de Tismaneanu, la IICCMER, pe banii “patibularilor” de romani. Este de consemnat doar ca, atat Neamtu cat si Baconsky, cat si Ungureanu (Traian) cat si Tismaneanu cat si, mai ales, Patapievici, incasau luna de luna cate un cec, de caciula, cu destule zerouri in coada, de la “sinistrul si odiosul” mult hulitoriul de Basescu, “mogulul cel rau” Sorin Ovidiu Vintu, pe cand erau auto-cantautori la “Idei in dialog”. Cate voturi a luat Neamtu’ lui Vintu, Basescu si Plesu? Pai… 6014. Rebut. Ratat. Nu continui rima.
Dar sa incheiem cu Austro-Ungureanu, alias Arici-Retribuici. Cand liderul suprem al ARD-ului, constructia supersofisticata gandita de consilierii tai mediteraneeni ajutati de mintile lui Tataru, Neamtu si insusiul Ungureanu, fost, fost, fost si actual, omul care a stat in capul la SIE, vazut de magistrii sai, de la Basescu la Plesu, chiar de “inainte ca el sa devina virgin”, drept succesorul tronului de la Cotroceni, iti ia, in fieful Falcii tale, baronul penticostal local, un scremut 30 la suta si pica, dupa care se apuca toate brigazile sa-i numere voturile doar-doar or mai creste peste 17-18.000 si intra, cu chiu cu vai, la redistribuire, practic printr-o frauda intelectuala si morala, ce inseamna oare aceasta? “Calea dreapta”? Nu. Si-a “ascultat inima”. Si ce mai inseamna cand alti doi liderici de-ai tai, scosi din menajeria Novaya Evropa, iti iau, unul, Paleologu, 6888 de voturi, si al doilea, Papahagi, un chinuit 7572, in alt fief, al baronului national Emil Boc, si pica si ei, lamentabil, pentru a fi salvat, doar unul, de blamata redistribuire? Mai cinstita a fost sefa lor de la Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a luat 13.000 de voturi in plin Bucuresti, dar tot degeaba, evident. Insa ce mai inseamna si asta, ca pana si matroana Soros, care i-a facut ce sunt pe toate vedetele puliticii (vorba lui Pastorel Teodoreanu), sa pice lamentabil?
Insemana ca toate stelele au cazut de pe epoletii PDL. Daca exista un sistem de uninominal pur PDL-ul disparea complet. In neant. Ceea ce si merita. Degeaba au pompat SON, KAS, NEC si alte entitati cu alte initiale zeci de milioane de euro in dosul “stelelor” lui Soros, Plesu si Basescu iar SIE si-a consumat norma de acoperiri pe un deceniu cu toate brigazile socio-pato-media-politice menite sa le lustruiasca ego-ul. Proiectul lor, desfasurat sub steag strain, e pe masura votului cu care i-au recompensat romanii. Pentru ca e nascut mort. Imi pare rau ca guristii Preda, Ungureanu II si comisareasa Macovei, alesi pe liste la Parlamentul European, unde au aterizat pe aceeasi filiera, Rich-Soros-Plesu-Basescu, nu au avut parte si ei de acest dus rece. O meritau, la fel ca toata cooperativa GDS care l-a facut pe Basescu din om neom, si se tot joaca cu el ca si c-o jucarie stricata, o matrioska mutanta, din care nici el nu stie ce mai iese .
In 15 iunie 2007 scriam si eu, in ZIUA, un editorial: “Cioro-ungurenii”. Era vorba despre “Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali“. Citez: “(…) Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate.
Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului.
Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin.
Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi.
In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.”
Pai, Comandante, daca ti-au si ti-am dovedit inca din 2007 asta, de ce ne-ai mai furat 5 ani x 20.000.000 de romani = 100.000.000 de ani din viata Romaniei?
Daca tot e vremea stelele cazatoare, n-ar trebui sa cada si capete? Poate chiar incepand cu capul tau. Sa-ti dai o demisie, de onoare, macar acum, pentru halul in care ai adus tara si poporul asta?! Ce mai astepti? Oricum ti-ai ratat rolul si locul in Istorie. Pe mana ta, care acum tremura, incontrolabil. Te scufunzi in tine, nu vezi? De ce vrei sa tragi si Romania dupa tine? Un Comandant prizonier pe propria-i epava, aflata in deriva…
Sau, daca crezi ca mai poti, incepe, macar acum, sa faci ce ai promis, in urma cu opt ani (!): pune tepele in Piata Universitatii si trage-i in ele pe toti ratatii din partid si groparii Romaniei. Asa macar se va implini si dorinta noastra cu reducerea numarului de parlamentari…
Victor Roncea
PS: Iti mai aduci aminte, Comandante, cum, in urma cu ceva ani, un parintel a batut la poarta la Cotroceni? Ti-a lasat o cerere, insotita de un milion (1.000.000) de semnaturi, cu tot cu “CNP”-uri. Nu 6014, nici 9879, nici macar 18964. Nu. 1.000.000 de semnaturi, care stateau in vreo 16 saci, adusi cu duba la Cotroceni! “Il consigluere” Baconsky era ocupat si nu a putut sa-l primeasca pe mesagerul celor 1.000.000 de romani, un monah amarat, cu doar vreo doua facultati si doctorate. “Il consigliere” facea o baie, probabil, in vreun havuz, daca n-aveti Jacuzzi la Cotroceni, visand la alte functii de marire, de care a fost, iata, vitregit acum de poporul roman. Cele 1.000.000 de semnaturi fusesera stranse, una cate una, de un batranel din Muntii Neamtului, un parinte duhovnic, fost voluntar pe frontul de Est, cu doar vreo 16 ani de lagare si inchisori in spate: Parintele Justin. Credea ca esti cinstit si o sa respecti Legea Referendumului, solicitat de el si acesti 1.000.000 de romani din intreaga tara, pelerinii sai, pentru o cauza dreapta. N-ai fost. Nu ti-a pasat, atunci, de 1.000.000 de romani, cum nu ti-a pasat, mai tarziu, de 7 milioane de romani. Si credeai ca n-o sa te bata Dumnezeu, pe tine si toata hoarda ta?
Dupa ce a fost prezentat pe scena Teatrului National din Bucuresti in cadrul Festivalului International George Enescu, Asociatia Jungen Rumänen eine Chance! aduce la Sibiu, primul spectacol de community dance din Romania, „Pasarea de foc”. Proiectul reuneste 100 de tineri cu varste cuprinse intre 11-22 de ani din Bucuresti, Brasov si Sibiu intr-un spectacol de dans contemporan de exceptie pe muzica lui Igor Straviski, in viziunea originala a coregrafilor Royston Maldoom si Josef Eder. Tinerii dansatori provin atat din medii sociale defavorizate, cat si din familii instarite, sunt tineri fara abilitati fizice deosebite, fara experienta in arta dansului si care nu s-au cunoscut pana acum. Spectacolul va avea loc la Casa de Cultura a Sindicatelor, in data de 8 septembrie, la ora 19.00. Intrarea va fi libera, in limita locurilor disponibile. Pasarea de foc deschide noi perspective, nu numai in domeniul artistic, ci si in cel al practicilor sociale din Romania. De asemenea atesta alinierea la tendintele europene interdisciplinare si reprezinta un stimulent al creativitatii cu valente terapeutice pentru o societate aflata intr-o perioada dificila si un demers de promovare a tolerantei, increderii, spiritului de echipa si a disciplinei in randul tinerei generatii. Proiect cu scop social Proiectul Pasarea de Foc inseamna dedicare si implicare din partea unor categorii variate de oameni. Este important de mentionat faptul ca peste 90% din buget proiectului a fost obtinut in Romania. Acest lucru demonstreaza faptul ca atat in domeniul public cat si in cel privat exista la nivel decizional persoane care recunosc importanta proiectelor sociale, pe care le sustin, chiar si in perioade de criza, bazandu-si increderea pe doua criterii esentiale: valoarea proiectelor (beneficiul adus societatii) si continuitatea acestora (numai printr-un efort sustinut se pot produce cu adevarat schimbari). Terapie socială Toate aceste eforturi vin in beneficiul unor categorii diferite de oameni, cu efecte deosebite in dezvoltarea personala si sociala a celor aflati in situatii dificile si nu numai: copii, angajati, varstnici, someri, orfani, persoane cu dizabilitati, persoane aflate in zone de conflict etc. Cei care au sustinut prin orice modalitate Pasarea de Foc au inteles ca dansul comunitar este un instrument de motivare, terapie sociala, teambuilding, dezvoltare personala si stimulent al creativitatii. Declaratii: Monique Gruber, fondatorarea Jungen Rumänen eine Chance!: “Proiectul “Pasarea de foc” face parte din povestea mea de dragoste cu Romania si cu romanii, tine de dorinta mea de a pastra legatura cu acest popor deosebit, in special cu tinerii, dupa ce m-am intors acasa, in Germania. M-am gandit cat de mult ar insemna pentru tinerii romani sa traiasca o astfel de experienta de creatie. Sunt convinsa de valoarea conceptului de dans comunitar in sine. Cred ca reprezinta un instrument inedit si puternic contra individualismului si prejudecatilor, le da speranta celor implicati, ii valorizeaza, le incurajeaza impulsul creator, le arata cat de puternici pot fi impreuna si ce lucruri extraordinare pot realiza daca au incredere in ei insisi si in cei din jur. “ Royston Maldoom, coregraf: “Nu ii privesc pe cei cu care lucrez prin prisma identitatii lor sociale, nici a dizabilitatilor lor. Pentru mine, ei sunt artisti, performeri, iar scopul nostru este sa cream un spectacol de clasa. Legaturile, energia, increderea, sunt generate in timpul procesului, dar nu acestea sunt obiectivul nostru final, ci calitatea actului artistic. Progresele obtinute pe plan social sunt rezultate secundare ale acestui proces. Unul din instrumentele cele mai importante in relatia noastra cu cei pe care ii indrumam este increderea cu care ii investim. Eu cred fara nicio urma de indoiala in capacitatea lor de a realiza spectacolul. Nu am avea niciun succes altfel.” Josef Ede, coregraf: “Dupa ani de angajamente cu companii de dans profesioniste, intalnirea cu Royston m-a readus la dansul comunitar. Am inceput sa lucrez cu amatori. Este un sentiment foarte reconfortant sa dau mai departe acest dar care mi s-a oferit, la randul meu, de a ma putea exprima prin dans. Secretul nostru este convingerea in puterea increderii. “Pasarea de foc” ne este un proiect deosebit de drag amandorura. L-am prezentat pentru prima oara in 2005, in Saarbrucken, si este prima piesa coregrafica pe care am creat-o impreuna cu Royston. Grupul de tineri romani este unul din cele mai receptive si mai motivate cu care am lucrat.” Ora de Sibiu
“Pasărea de foc” – în această seară la Sibiu
de Alexandra CHEŞCU
07 septembrie 2009
100 de tineri, dintre care 15 sibieni, vor urca marţi, 8 septembrie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu pentru a aduce în faţa publicului spectacolul “Pasărea de foc” a lui Igor Stravinsky. Cu vârste cuprinse între 11 şi 22 de ani, provenind din medii sociale diferite, de la şcoli obişnuite sau speciale, tinerii care vin din Sibiu, Braşov şi Bucureşti, îşi vor folosi talentul pentru a da viaţă unui nou concept, acela de dans comunitar. Spectacolul, care începe la ora 19, vine după cel desfăşurat în Capitală pe 5 septembrie şi care s-a bucurat de un mare succes, după cum au declarat organizatorii. Proiect pilot pentru România”Am iniţiat acest proiect pentru că am trăit aici (…). Am avut un contact foarte strâns cu copiii din medii diferite (…) Am decis că trebuie făcut mai mult pentru România şi pentru tinerii care sunt viitorul României” a spus Monique Gruber, preşedintele Asociaţiei Jungen Rumanen eine Chance!, care a adus în ţara noastră conceptul de dans comunitar. Ea a ţinut să sublinieze efectele benefice ale dansului asupra tinerilor şi deschiderea deosebită oferită de Sibiu pentru un proiect ca acesta. Monique Gruber şi-a exprimat totodată speranţa că spectacolul, care este un proiect pilot, va reprezenta doar începutul pentru mai multe iniţiative de acest gen. Pe de altă parte, Alexandra Arnăutu, managing director If Magic Events s-a angajat “nu numai să pună în aplicare proiectul, ci să susţină continuarea sa în România”.
Solişti sibieni
Pe lângă tinerii din Braşov şi Bucureşti spectacolul “Pasărea de foc” cuprinde 15 dansatori din Sibiu, unii dintre ei elevi ai Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu”, ceilalţi fiind beneficiari ai Centrului de plasament Gulliver, după cum a declarat Monique Gruber. Totodată, doi dintre sibieni vor evolua ca solişti ai spectacolului.Proiectul de dans comunitar “Pasărea de foc” a fost organizat de Asociaţia Jungen Rumanen eine Chance! şi de If Magic Events, cu sprijinul Primăriei Municipiului Sibiu, a Consiliului Judeţean, a Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu, a Direcţiei Judeţene de Tineret şi a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu. Totodată spectacolul poartă semnătura a doi reputaţi coregrafi, Josef Eder şi Royston Maldoom, remarcându-se, totodată creatorii Martha Hincapie Charry, Irina Roncea şi Oana Rotariu. Iubitorii dansului sunt aşteptaţi să ia parte la un proiect original, inedit în România, care îşi propune să lege oamenii şi să elimine prejudecăţile. Intrarea este liberă.
Achiziţiile Programului „Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, vor fi verificate de Direcţia Naţională Anticorupţie. Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai guvernării PNL o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici.
Adrian Iorgulescu, ca ordonator principal de credite, a virat sume de peste 2.000.000 (doua milioane) de euro firmei STAR MEDIA MUSIC SRL, firmă pe care tot domnia sa o înfiinţase cu puţin timp înainte de a fi ministru al culturii şi cultelor!
Curtea de Conturi detine declaraţiile scrise ale membrilor Comisii de negociere şi recepţie numite de Adrian Iorgulescu prin Ordinul nr. 2371 din 15. 11. 2005, cum că nu au negociat niciodată cu nimeni, nu au văzut şi nu au recepţionat nicicând acele produse, fiind doar obligaţi să semneze documente înregistrate în fals!
În data de 19 decembrie 2008, ora 12.00, Florin Chilian şi Marius Marian Şolea, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor, au depus o nouă sesizare la Direcţia Naţională Anticorupţie. Cei doi solicită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie explicaţii privind dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, dosar care a fost făcut MCC de cei doi şi în cadrul căruia Curtea de Conturi a României a fost obligată să înainteze DNA rezultatele controlului de anul trecut. În demersul lor din 19 decembrie 2008, cei doi au sesizat DNA, printre altele, următoarele: 1. Totalitatea achiziţiilor publice prin care s-a derulat Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, cu prezentarea în detaliu a condiţiilor în care s-a încheiat contractul de publicitate (contract 3538 din 14.07.2006), atribuit companiei Generic Audiovizual SRL, în valuare de 3,2 milioane RON. 2. Contractul nr. 2207 din 08. 05 2006, în valoare de 600000 lei, care a dus la amplasarea Statuii Generalului De Gaulle din piaţa cu acelaşi nume. 3. Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anii 2006 şi 2007, déjà celebrul program de promovare a imaginii României în ţările membre UE, de această dată pentru anul 2007. Pentru 2005 şi 2006, acesta este cunoscut mediatic ca fiind ”prima de murături”, program prin care Adrian Iorgulescu, ca ordonator principal de credite, a virat sume de peste 1.000.000 (un million) de euro firmei STAR MEDIA MUSIC SRL, firmă pe care tot domnia sa o înfiinţase cu puţin timp înainte de a fi ministru al culturii şi cultelor. Pentru cele enumerate mai sus, cei doi au sesizat la 1 octombrie 2008 şi Curtea de Conturi a României, aceasta fiind acum în procedura de ”prelucrare” a rezultatelor controlului desfăşurat la Ministerul Culturii şi Cultelor. Prin acest demers cei doi speră ca instituţia respectivă să înainteze DNA constatările evidente, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când o parte din prejudiciul constatat a fost déjà recuperat. Semnatarii sesizări l-au asigurat pe domnul Procuror şef Daniel Marius Morar că nu vor renunţa la acţiunea lor de a dovedi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai guvernării PNL o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici. Florin Chilian 6 Ianuarie 2009 Mai jos conţinutul sesizări.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE Str. Ştirbei Vodă nr. 79-81
În atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie Domnului Procuror şef Daniel Marius Morar
Domnule Procuror Şef, înainte de expunerea conţinutului acestei sesizări, vă rugăm să ne comunicaţi, în scris, stadiul în care se află dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, având ca obiect ilegalităţi din activitatea Ministerului Culturii şi Cultelor, gen de ilegalităţi care în legislaţia românească sunt încadrate, fără nici un fel de dubiu, infracţiunii, falsului şi uzului de fals! Ne arătăm şi cu această ocazie surprinderea pentru faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie nu a trimis în judecată atât demnitarii, cel puţin până la această dată, cât şi funcţionarii şi înalţii funcţionari publici ai instituţiei, deşi, cel puţin în cazul „Promovării imaginii României în ţările membre UE”, pentru anul 2005, aveţi dovezile exacte ale acestei false achiziţii publice, făcute, evident, prin firma înfiinţată de domnul Adrian Iorgulescu, STAR MEDIA MUSIC SRL. Adică: membrii acestei ipotetice Comisii au recunoscut în scris, în explicaţiile date Curţii de Conturi, că nu s-au întâlnit niciodată pentru a negocia şi recepţiona vreun obiect al achiziţiei, au recunoscut inclusiv faptul că au semnat documente care aveau date de înregistrare dovedite a fi fost falsificate în Registrul MCC, iar preşedintele acestei Comisii, domnul Gabriel Matei, onest, a declarat în două rânduri la postul de televiziune Antena 1, am predat DNA cele două înregistrări, că nu a existat nici o achiziţie şi că dumnealui doar a semnat nişte documente băgate sub nas de către conducerea ministerului şi că, într-adevăr, nu a funcţionat nici un fel de comisie şi că beneficiarii „achiziţiei” fuseseră deja decişi, că domnia-sa a fost numit preşedinte al unei Comisii formale, care în realitate nu a avut nici un fel de atribuţie. DNA deţine aceste dovezi, conform legii, cel puţin din două surse. Modalitatea în care s-a încălcat infracţional procedura legală vă arată exact şi cine au fost beneficiarii acestei încălcări. Şi pentru că instituţia Curtea de Conturi a României nu a dorit la controlul din 2006 să constate ilegalitatea prin care banii publici ai unui minister condus de domnul Adrian Iorgulescu au trecut în conturile firmei înfiinţate de acelaşi domn, respectivul mecanism s-a repetat şi în 2006, prin aceeaşi firmă, iar în 2007 şi 2008 sumele alocate au fost din ce în ce mai mari, în funcţie de necesitatea României de a avea o imagine, care, cu siguranţă, este mult mai complexă în urma acestor afaceri şi manierei în care s-au desfăşurat acestea decât promovarea imaginii rezultate din „Eterna şi fascinanta Românie” a domnului Adrian Costea, a cărui inteligenţă aplicativă este cu mult superioară parametrilor intelectuali ai celor care au angajat aceste sume de milioane de euro la Ministerul Culturii şi Cultelor. Faptul că MCC argumentează legalitatea acelei „achiziţii” de 10.000 de pachete pentru personalităţi diplomatice din UE prin 5-6 confirmări de primire este de-a dreptul comic. Evident, asta în nici un caz nu eludează ilegalitatea flagrantă a procedurii. Nimeni nu a susţinut că nu au existat cel puţin 5-6 colete a căror „recepţie” s-a făcut prin MAE… Dar cele 10.000 de pachete, plecate cu cele 6 tiruri închiriate de MAE şi un microbuz, este deja o metaforă al cărui înţeles intră în sfera sărbătorilor de iarnă. Oricum, ceea ce trebuie, cu sinceritate, remarcat la Guvernul României este forţa sa imaginativă şi gradul de plasticizare al demersului… Cele şase tiruri au fost şi împodobite de MCC sau doar „încărcate” acolo, cu fetele de la Cabinet, cu toate că recepţia nu a existat în fapt, iar pe hârtie respectiva recepţie are o dată cu mult după sărmana zi naţională, 1 Decembrie…
Suntem de acord cu toţii că în România închisoarea a fost interzisă pentru hoţii care s-au aflat într-un fel sau altul în anturajul puterii, indiferent de domeniul în care s-a operat şi indiferent de reperul temporar avut în vedere, dar nu este vina semnatarilor că domnii de la Ministerul Culturii şi Cultelor sunt cei mai nevolnici în acest deja banal domeniu concurenţial al României… Dacă „activitatea” Ministerului Culturii şi Cultelor nu va avea consecinţele corecte, conform legislaţiei acestui stat de drept, există precedentul, cu adevărat periculos pentru România, să se înţeleagă faptul că hoţia este chiar la îndemâna oricui, indiferent cât de ignorant sau cât de prost ar putea să fie acesta şi asta ar fi într-adevăr deosebit de frustrant pentru cei care se apropie performant profesional de acest domeniu, fie că este vorba de maeştrii deja consacraţi spaţiului public, fie că este vorba de simplii aspiranţi. Pe de altă parte, deşi domeniul de activitate al instituţiei la care ne referim este bântuit de muze, activitatea puterii propriu-zise, cu sumele bugetare corespunzătoare, nu trebuie lăsată, cel puţin de acum încolo, pe mâna artiştilor.
Domnule Procuror şef Daniel Marius Morar, vă asigurăm că nu vom renunţa la acţiunea noastră de a dovedi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai actualei guvernării o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici. Sesizările pe care vi le-am adresat au avut în vedere, pe lângă încrederea pe care am arătat-o instituţiei pe care o conduceţi, şi procedura firesc legală pentru denunţarea unor atare ilegalităţi, a căror evidenţă ar fi trebuit de mult timp, oficial, condamnată. Un astfel de minister dezatruos nu trebuie lăsat doar la judecată operatorilor culturali din România şi la dispoziţia afectelor negative ale acestora. În spaţiul public, toată lumea politică discută despre corupţie, dar corupţia evidentă, într-un minister al Guvernului, este protejată de intervenţii la instituţiile abilitate pentru control, nu avem aici în vedere DNA, de intervenţii la conducerile instituţiile de presă pentru a nu mai difuza informaţii despre lucrurile care se întâmplă la MCC, ziarişti din presa centrală, cei care au investigat afaceriile din bani publici ale Ministerului Culturii şi Cultelor, au fost supuşi unor numeroase acţiuni de intimidare şi cenzură, iar unuia dintre ei i s-a luat cu totul emisiunea în care erau prezentate respectivele cazuri. Acestora toate, pentru înăbuşirea dezastrului mediatic în care se găseşte MCC, li se adaugă pasivitatea şi areactivitatea unui tip de instituţii, al căror scop de existenţă este chiar prevenirea şi combaterea acestor fapte. Indiferent de soluţia românească la aceste situaţii semnalate de noi, respectivele fapte există, adică au făptuitori şi beneficiari, indiferent de spiritul de haită care le protejează…
În economia demersului nostru trebuia să avem în vedere rolul instituţional al DNA, cel puţin pentru a fi făcută dovadă că, în România, am epuizat soluţiile, pentru a putea sesiza în aceste cazuri instanţele europene. Atribuţia pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în cadrul statului de drept trebuia să ne confere confortul de a ne fi adresat şi dumneavoastră, înaintea demersurilor pe care le vom face, cum am spus, la nivel european, prezentând acolo faptele, documentele şi făptaşii care continuă să fie protejaţi în România, în virtutea unui sistem pe care, în realitate, probabil nimeni nu doreşte să-l curăţe, tocmai pentru că este posibil ca el să se autoalimenteze din murdăria pe care o produce în socialul românesc şi, pe de altă parte, acest sistem devine avantajos atunci când ajungi să-l conduci…
Prin urmare, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 43 din 04. 04. 2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, şi Legii nr. 78 din 08 mai 2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, subsemnaţii Marius Marian Şolea, legitimat cu C.I. seria GZ, nr. 170575, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor şi Florin Popovici-Chilian, legitimat cu C.I. seria RR, nr. 024930, muzician, vă sesizăm în legătură cu următoarele ilegalităţi ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea declanşării unui control care să constate ceea ce vă vom semnala în continuare: a) totalitatea achiziţiilor publice prin care s-a derulat Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”. Ca proceduri legale de atribuire, în fond singurul criteriu de cheltuire a uriaşelor sume implicate în acest eveniment, aceste achiziţii au fost făcute într-o evidentă promiscuitate, specifică unui butic sătesc. Conform cu deja constatata obişnuinţă infracţională a Ministerului Culturii şi Cultelor, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul achiziţiilor pentru Programul de promovare a imaginii României, inclusiv falsul şi uzul de fals, unde chiar membrii ipoteticei Comisii de negociere şi recepţie, numite de către domnul ministru Adrian Iorgulescu prin Ordinul nr. 2371 din 15. 11. 2005 pentru a achiziţiona, în profundă ilegalitate, de la chiar firma pe care el însuşi o înfiinţase cu puţin timp în urmă (STAR MEDIA MUSIC SRL), materiale de promovare, a căror sumă totală poate fi câştigată de către un cetăţean obişnuit, la o singură operaţiune, numai la loto, recunosc public şi în declaraţiile scrise date echipei de control a Curţii de Conturii că nu au negociat niciodată cu nimeni, nu au văzut şi nu au recepţionat nicicând acele produse, fiind doar obligaţi să semneze documente înregistrate în fals! Putem face cu prisosinţă dovada celor afirmate cu însăşi documentele Ministerului Culturii şi Cultelor, documente, pe care, în parte, le deţine şi instituţia dumneavoastră, prin intermediul nostru.
Achiziţiile Programului „Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007” se remarcă prin aceleaşi modalităţi ilegale de atribuire a banilor publici, contracte cu sume uriaşe fiind încredinţate prin nerespectarea legislaţiei specifice. Curtea de Conturi a României, la solicitarea nostră, a verificat, ”prin sondaj” dezastrele respectivelor ”achiziţii publice” şi doar gravitatea celor pe care le constată echipa de control determină ascunderea acestor rezultate, prin rapoarte preliminare administrate pervers în interiorul instituţiei, ştiindu-se mult prea exact, inclusiv de către noi, eforturile comune ale unor persoane din conducerea instituţiilor CC şi MCC pentru muşamalizarea acestor ilegalităţi, care, în mod normal, pentru un om de rând din România, ar fi însemnat de mult ani buni de închisoare, dar pentru înalţi funcţionari publici şi demnitari ai ”statului de drept” este doar un prilej de întărire a relaţiilor din interiorul cârdăşiilor care, atunci când au ca scop banii publici, devin transpartinice, inclusiv din punct de vedere politic… Ca detaliu al simfoniei de ilegalităţi petrecute în Ministerul Culturii şi Cultelor cu ocazia Programului ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, vă vom sesiza acum, pe lângă prejudiciul constatat anul trecut de către Curtea de Conturi şi înaintat DNA în primăvara acestui an, doar câteva aspecte ale contractului de publicitate atribuit companiei Generic Audiovizual SRL, o sumă de 3,2 milioane RON… Această ilegalitate a făcut obiectul unei investigaţii de succes a unui cotidian naţional, dar efectele reparatorii pentru bugetul public se lasă aşteptate… Ministerul Culturii şi Cultelor, sub conducerea domnului Adrian Iorgulescu, a publicat în Monitorul Oficial, Partea VI, nr. 41, din data de 24.02.2006, un anunţ prin care se informau eventualii ofertanţi în vederea unei licitaţii deschise în vederea achiziţionării unor servicii, pentru 30 martie 2006. În data respectivă, companiile Publicis SRL şi Chelgate Romania Ltd. şi-au prezentat ofertele. Comisia de evaluare şi adjudecare a decis anularea procedurii de achiziţie publică! Motivul invocat a fost faptul că valoarea inclusă în propunerile financiare a fost superioară sumei de 3.220.000 RON (exclusiv TVA), sumă alocată pentru respectivul contract. Publicis SRL a avut o ofertă de 5.577.619 RON, iar a Companiei Chelgate Romania Ltd a fost de 4.913.379 RON. Tot în 30 martie 2006, respectând de această dată legea, comisia de evaluare şi adjudecare a respins solicitarea companiei Generic Audiovizual SRL de prelungire a termenului de predare a ofertei până la 15 aprilie, pe motiv că “o asemenea măsură încalcă principiul tratamentului egal al competitorilor”. Ca atare, autoritatea contractantă, în speţă Ministerul Culturii şi Cultelor, a decis reluarea procedurii de achiziţie, publicând în Monitorul Oficial, Partea VI, nr. 79, din data de 19.04.2006, un nou anunţ. De această dat este schimbat obiectul achiziţiei şi acesta devine “Achiziţie publică de produse”, licitaţia deschisă urmând să se desfăşoare la 17 mai 2006. De acum încolo, intervin elementele precise ale ”achiziţiei”. Conform respectivului anunţ, elemente sesizate şi de către mass-media din România, pentru ca ofertele depuse să fie calificabile, competitorii erau obligaţi să îndeplinească anumite cerinţe minime, stipulate în Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei (DEPO), la capitolul “Calificarea ofertanţilor”. Cele mai importante dintre acestea vizau obligarea competitorilor de a prezenta, cumulativ, următoarele dovezi privind capacitatea tehnică şi economico-financiară: “în ultimii 2 ani au încheiat şi executat cu succes cel puţin un contract cu o valoare egală sau mai mare decât suma de 4.000.000 RON, sau echivalentul în euro al acestei sume, al cărui obiect a fost furnizarea de produse şi servicii similare”; “o cifră medie de de afaceri, din ultimii 3 ani, mai mare sau egală cu suma de 4.000.000 RON, sau echivalentul exprimat în euro al acestei sume”. Din cauza acestor rigori, doar 4 dintre cei 13 solicitanţi care au achiziţionat “Documentaţia” pentru licitaţie au fost declaraţi eligibili să se califice în faza finală a licitaţiei, declaraţi de către Comisia de evaluare şi atribuire adjudecare a contractului de publicitate media aferent Programului “Sibiu, Capitală Culturală Europeană – 2007”,. Conform procesului verbal de deschidere a ofertelor din 17 mai 2006, aceste patru companii au fost: Publicis SRL, Chelgate Ltd. UK, Generic Audiovizual SRL şi Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG. În mod surprinzător, printre cele patru companii admise să participe la faza finală a licitaţiei s-a strecurat şi Generic Audiovizual SRL, deşi aceasta nu îndeplinea, cumulativ, cele două cerinţe tehnice şi economico-financiare enumerate anterior. Concret, aşa cum o demonstrează datele oficiale de la Ministerul Economiei şi Finanţelor, Generic Audiovizual SRL a înregistrat în ultimii trei ani anteriori licitaţiei (2003-2005) o cifră de afaceri cumulată de 3.187.898 RON, iar în ultimii doi ani declarase venituri totale de 2.857.874 RON. Din acest motiv, oferta Generic Audiovizual SRL trebuia considerată neeligibilă de către autoritatea contractantă încă de la momentul depunerii ofertei. Cu toate acestea, Generic Audiovizual SRL a fost calificată de Ministerul Culturii şi Cultelor în faza finală a licitaţiei, alături de ceilalţi trei competitori (Publicis SRL, Chelgate Ltd. UK, Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG) care dovediseră îndeplinirea tuturor cerinţelor incluse în DEPO. Acest lucru s-a ”întâmplat” pentru că respectiva companie, Generic Audiovizual SRL, a prezentat în dosarul său de participare la licitaţia deschisă organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor documente fiscale care aparţineau unei companii germane, Scholz& Friends AG Germania. Entitatea germană nu deţinea însă participaţii în cadrul Generic Audiovizual SRL, nu se asociase în participaţiune cu sereleul românesc pentru a depune o ofertă comună – aşa cum prevedea art. 43 din OG 60/2001 privind achiziţiile publice, dar şi DEPO (la pct F 4.1. – “Atribuirea contractului de achiziţie publică”), iar documentele financiare pe care le prezentase pentru a acoperi neajunsurile ofertantului autohton nu erau vizate/verificate şi de Fiscul român. Este foarte important pentru Direcţia Naţională Anticorupţie să verifice acţionariatul acestei firme, pentru a constata relaţiile care duc, eventual, la alte persoane care au legătură directă cu Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”… Ţinând cont de aceste considerente, în conformitate cu art. 57, litera a, din OG 60/2001, Comisia numită prin Ordinul 2154/30.03.2006, semnat de ministrul Adrian Iorgulescu, era obligată să se sesizeze şi să respingă oferta Generic Audiovizual SRL, pe motiv că ofertantul nu respecta cerinţele prevăzute atât de legislaţia privind achiziţiile publice, cât şi pe cele din DEPO, dar nici membrii Comisiei, nici ministrul Adrian Iorgulescu, nici directorii direcţiilor prin care ”se fac” achiziţiile publice în MCC ”nu puteau să sesizeze aceste aspecte” pentru că, în final, oferta Generic Audiovizual SRL trebuia să fie declarată câştigătoare!… Nu a contat nici faptul că, din punct de vedere financiar, oferta Generic Audiovizual, în sumă de 3.220.000 RON plus TVA (exact suma bugetată de contractant!), depăşea substanţial ofertele celorlalţi trei competitori (Publicis SRL -2.770.750 RON + TVA, Chelgate Ltd. UK – 3.132.323 RON + TVA, Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG – 2.703.840 RON + TVA). Ca argument al mânăriei, făcute, din nou, de către MCC într-un mod cât se poate de amatoristic, preţul total al ofertei financiare, conform DEPO, valora 50 de puncte (punctajul total maxim oferit fiind de 100 de puncte), Generic Audiovizual SRL a reuşit să obţină 90,3183 puncte, devansându-i astfel pe ceilalţi competitori (Publicis SRL – 86,9591; Chelgate Ltd. UK – 78,1602; Umwelt – 58,8333). În 14 iulie 2006, Ministerul Culturii şi Cultelor, semnează Contractul de publicitate media (nr. 3538), aferent Programului “Sibiu, Capitala Culturala Europeană 2007”, cu Generic Audiovizual SRL, procedura fiind începută în temeiul OG 60/2001. Înainte de de încheierea contractului respectiv, autoritatea contractantă, Ministerul Culturii şi Cultelor, era obligată (conform art. 43, al. 2 din această Ordonanţă) să solicite legalizarea aşa-zisei asociaţii Generic Audiovizual SRL – Scholz& Friends AG. Anunţul de atribuire a contractului de publicitate media, publicat în Monitorul Oficial, partea VI, nr. 161 din data de 08.08.2006 şi anunţul de pe portalul https://www.publicitatepublica.ro/, unde se precizează clar faptul că ofertantul câştigător este Generic Audiovizual SRL, nicidecum GAV Scholz & Friends AG. Probabil pentru a fi acoperită această manevră, în urma căreia Generic Audiovizual SRL a câştigat licitaţia, la toate conferinţele de presă pe tema Programului ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007” la care a participat domnul ministru Adrian Iorgulescu, s-a indus în eroare opinia publică, menţionând de fiecare dată că entitatea care ar fi câştigat contractul de publicitate media ar fi GAV Scholz & Friends AG. Un alt aspect extrem de important pentru cum a fost încredinţat acest contract de achiziţie publică reiese din compararea anunţului privind organizarea licitaţiei publice din data de 30 martie 2006 cu cel privind atribuirea contractului de publicitate media. Astfel, în invitaţia de participare la licitaţie, Ministerul Culturii şi Cultelor preciza faptul că suma de 3,2 milioane RON va fi alocată pentru oferirea următoarelor servicii: servicii de vânzare a spaţiului sau timpului publicitar (cod CPSA 7440.11); servicii de planificare, creaţie şi planificare a mijloacelor publicitare (cod CPSA 7440.12); servicii de consultanţă în domeniul relaţiilor publice (cod CPSA 7414.16). Cu toate acestea, în anunţul de atribuire a contractului de publicitate media către Generic Audiovizual SRL, sunt menţionate doar primele două grupe de servicii, respectiv cele de vânzare a spaţiului sau timpului publicitar (cod CPSA 7440.11) şi cele de planificare, creaţie şi planificare a mijloacelor publicitare (cod CPSA 7440.12). În mod normal, prin reducerea volumului serviciilor prestate, Ministerul Culturii şi Cultelor ar fi trebuit în mod obligatoriu să reducă şi valoarea contractului plătit către Generic Audiovizual SRL. Surprinzător însă, acest lucru nu s-a întâmplat… Nu este greu să înţelegem din acest lanţ cine ar fi putut să fie benefeciarul diferenţei care corespunde unor servicii neefectuate… Deşi contractul prevedea ca entitatea care a câştigat publicitatea media trebuia să presteze acele servicii în perioada 1 aprilie 2006 – 31 decembrie 2007, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Generic Audiovizual SRL a început (teoretic) să presteze doar din 15 iulie 2006. Conform procesului verbal de la momentul deschiderii ofertelor (17.05.2006, ora 14.00), cei 7 membri ai Comisiei de evaluare şi adjudecare a ofertelor nu au menţionat că printre cele patru companii participante la competiţie ar fi existat compania GAV Scholz&Friends AG, ci doar Generic Audiovizual SRL… Domnule Procuror şef Daniel Marius Morar, vă rugăm să verificaţi aspectele semnalate, contractul 3538 din 14.07.2006, cu firma Generic Audiovizual SRL, cu toate implicaţiile sale, acestea au făcut deja obiectul unor investigaţii jurnalistice, nemaiputând fi ascunse decât ca valorificare… Şi în sprijinul colegilor noştri din presă, vă adresăm această sesizare, cu speranţa că evidenţa nu poate fi ascunsă atât de mult timp de şi în înstituţiile care există special pentru a o constata.
b) contract nr. 2207 din 08. 05 2006, în valoare de 600000 lei, care a dus la amplasarea Statuii Generalului De Gaulle din piaţa cu acelaşi nume, intrare în Parcul Herăstrău dinspre TVR. În acest caz, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a respectat nici măcar legislaţia în vigoare pentru elaborarea programului anual al achiziţiilor publice, nu s-a întâmplat nici în 2006 şi nici în 2007. Această faptă este o abatere în formă continuă şi îi corespunde un articol de lege, fie din Ordonanţa 60 din 2001, fie din Ordonanţa 34 din 2006, actualizată, măsură care nu ar face decât să existe un eficient efect sanitar în instituţia mai sus amintită, unde Nota de fundamentare este interpretată, probabil futurist, de către actuala conducere ca fiind identificarea însăşi a Programului naţional de achiziţii publice al Ministerului Culturii şi Cultelor! Nu există, de altfel, pentru aceste achiziţii, nici măcar identificarea în codul CPSA!
c) Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anul 2006, întrucât acesta s-a desfăşurat prin încălcarea actelor normative în vigoare, a regulamentului şi normelor metodologice interne, lucruri constatate în mare de echipa de control a Curţii de Conturi a României, dar care, dintr-un motiv suspect pentru prestigiul Curţii de Conturi a României, nu au fost valorificate conform constatărilor şi trimise Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Mai mult, dovada faptului că procesele verbale care nu aveau semnătura secretarului Comisiei de achiziţii din cadrul Programului Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice a fost făcută atât doamnei Tatiana Rădulescu, controlorul care îşi exercita atribuţiile profesionale pentru acest program, cât şi doamnei Corina Chivulescu, în luna noiembrie a acestui an, solicitat fiind în acest sens, dovadă care ar trebui să nu dispară din raportul echipei de control, cel puţin a celui preliminar…
Domnule Procuror Şef, ilegalităţile petrecute în cadrul acestui Program sunt următoarele:
1. Ordinul nr. 2248, privind Progarmaul Naţional pentru Achizţia de Cărţi şi Publicaţii Culturale pentru Bibliotecile Publice, a fost emis în 09. 06. 2006, dar atribuţiile specifice acestui început de Program au fost preluate înainte de emiterea acestui Ordin! 2. Anunţul public şi perioada depunerii ofertelor au fost anterioare stabilirii atribuţiilor menţionate în Ordinul de ministru. Aceste lucruri, pot fi constatate în registrul Direcţiei Generale Creaţie Contemporană, Diversitate Culturală, anul 2006, şi în Anunţul public de anul trecut. 3. Alte argumente ale ilegalităţii acestor achiziţii, mare parte dintre acestea constituindu-se, la vremea respectivă, în avertizări adresate domnului ministru Adrian Iorgulescu, de care acesta, probabil din cauza unei fragilităţi oarecare, de altfel destul de facil de constatat, nu a ţinut cont, ba, mai mult, domnul Adrian Iorgulescu a numit secretar al respectivei Comisii chiar consilierul personal, lucru fără precedent în MCC şi interzis, evident, de normele metodologice, consacrate tot prin Ordinul ministrului Adrian Iorgulescu!!! Secretarul comisiei, conform aceloraşi Norme Metodologice, trebuia să fie un funcţionar public de la compartimentul de specialitate, nu consilierul ministrului Adrian Iorgulescu. Nu cred că mai este necesar să vă relev care au fost şi consecinţele acestei priceperi de care a dat dovadă ordonatorul principal de credite… Acest consilier al ministrului, a cărui sensibilă vină nu este alta decât inocenţa, nici măcar nu a participat la şedinţele Comisiei, în acest fel acele şedinţe fiind nule, neavând cine să consemneze şi să semneze hotărârile Comisiei şi, de asemenea, să le constate efectul în analiza şi selecţia propunerilor de achiziţie, deşi s-au plătit din banul public indemnizaţii de şedinţă, cazări, diurne, transport!!! Consilierul personal al domnului Adrian Iorgulescu a fost pus să semneze ulterior procesele verbale ale şedinţelor de evaluare şi selecţie, în fals, pentru a se putea face deconturile dorite, dumnealui nefiind în acele zile pe care le avem în vedere nici măcar în Bucureşti, ci într-o delegaţie la Bistriţa! Din nou, acestea sunt deja constatate de către curtea de Conturi. Exemplare originale ale proceselor verbale de şedinţă nu sunt semnate nici până astăzi, semnarea acestor acte în baza cărora au fost făcute plăţile achiziţiilor mai sus menţionate s-a produs, în fals, pe copiile xerox, după care s-a mai realizat o altă copie xerox, pentru ca totul să pară veritabil în această etapă a achiziţiei publice şi astfel MCC să-şi ducă mai departe existenţa contradictorie şi suferindă, încercându-se o intrare într-o „legalitate” mimată, oneroasă, de fapt, faţă de banul public, în primul rând, şi faţă de operatorii culturali implicaţi, în subsidiar! În acest fel, deconturile realizate în baza acestui Program s-au făcut având la bază nişte documente falsificate, aşa cum este banala obişnuinţă a Ministerului Culturii şi Cultelor de a lucra pe bani publici, fără ca Direcţia Naţională Anticorupţie să fi cunoscut până acum acest lucru! Deşi în Regulamentul Programului de Achiziţii se precizează expres că achiziţia se face în baza unui Proces Verbal final, acesta nu există, Hotărârea Comisiei, implicit nici plăţile făcute de MCC nu se bazează pe un astfel de document! Adică nu exista temei pentru a se face plăţi în cadrul acestui Program de achiziţii publice! Oare, în acest fel (gradul de retorică îl stabiliţi dumneavoastră, ca instituţie specializată), plăţile nu s-au făcut ilegal de către MCC, adică sumele respective nu se constituie în prejudiciu al bugetului de stat?
d) Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anul 2007
Acest Program a fost demarat pe pagina oficială de Internet a Ministerului Culturii şi Cultelor în luna iunie a anului trecut. Deşi Programul depăşea pragul de 40000 Euro, procedura a fost anunţată ca fiind Cererea de ofertă, practic aceasta a fost opţiunea MCC pentru începerea procedurii de achiziţie, încălcându-se astfel prevederile O.G. nr. 34 din 2006, republicată! Ulterior, fiind atenţionaţi asupra incompetenţei, desfăşurate an de an la sediul din Kiseleff 30, în loc să reia întregul proces de atribuire, au „selectat” titluri de carte şi reviste culturale în temeiul altei proceduri, anunţate şi aceasta pe pagina electronică a instituţiei, dovezile, cum am spus, sunt exacte, cunoscându-le prea bine toţi operatorii culturali – negociere directă, „fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare”. Numai că lista de titluri din care Comisia „selecta” acum exista deja în baza primei proceduri, adică era o listă obţinută în urma şedinţelor care au urmat „Cererii de ofertă”, prezentă în Anunţul deschiderii procesului de achiziţie publică, pe pagina electronică a MCC. Acest lucru îl cunosc cu prisosinţă operatorii culturali din România, Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCER) şi Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), inclusiv cotidiene naţionale au solicitat MCC în numeroase rânduri incriminatorul Ordin de Ministru nr. 2346/ 22 iunie 2007! Fireşte, a fost obţinut, dar nu prin obligativitatea pe care o avea MCC. Ca dovadă că nici această procedură nu este legală în cazul MCC, este faptul că au existat în lista iniţială, obţinută din „cererea de ofertă”, în baza căreia se negocia acum prin atribuirea directă…, titluri de carte cum ar fi, punctual, “Vrăjitorul din Oz”, luate de la mai multe edituri, chiar la preţuri diferite!!! (Ediura Ivo Print, 1200 exemplare, şi Editura Cartex, 820 exemplare), “Aventurile Baronului von Munchhausen” (Clarux, 2000 exemplare, şi Maxim Bit GSM, 550 exemplare), “Moş Teacă” (Ivo Print, 900 exemplare, şi Corint Serv, 900 exemplare). Ca să nu se intre într-o altă interdicţie a cadrului legal, departamentul Achiziţii Publice din cadrul MCC a hotărât o măsura care binedispune pe cei care se pricep şi se simt responsabili în acest domeniu financiar şi de administraţie publică, pur şi simplu s-a interzis noii comisii de negociere din partea MCC să ia vreun titlu de carte care exista la mai multe edituri, dar aceasta nu reprezintă o rezolvare a problemei, tocmai pentru că respectivele titluri fuseseră selectate deja ilegal, ele fiind eliminate acum numai din cauza culpabilităţii ministerului. În această Comisie de negociere au existat persoane, care se manifestau acolo în baza unui temei legal şi care aveau OBLIGAŢIA profesională să respecte tocmai legea în virtutea căreia îşi exercitau atribuţiile.
e) Vestitul program de promovare a imaginii României în ţările membre UE, de această dată pentru anul 2007. În 2005 şi 2006 cunoaştem cum s-a făcut, inclusiv prin fals şi uz de fals, prin firma înfiinţată de către însuşi ministrul culturii şi cultelor, domnul Adrian Iorgulescu. Solicităm oficial Direcţiei Naţionale Anticorupţie să se pronunţe asupra acestor grave încălcări de lege pe care vi le-am semnalat. Deşi, conform celebrei Ordonanţe nr. 2 din 12 iulie 2001, actualizată, privind regimul juridic al contravenţiilor (Art. 13, alin 1), aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, mai avem următorul text de lege, cu un alineat mai jos (2), care precizează că î cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continua în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp. Domnule Daniel Marius Morar, pentru ceea ce nu este strict infracţiune la Ministerul Culturii şi Cultelor, avem abatere în formă continuă, aşa cum este aceasta definită de lege, cu toate consecinţele care decurg de aici… MCC, cum veţi putea constata cu uşurinţă, nu a respectat prevederile legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte elaborarea programelor anuale al achiziţiilor publice, pentru anii 2006 şi 2007, ceea ce demonstrează că fapta este o abatere în formă continuă.
Aceste puncte au fost sesizate şi Curţii de Conturi, instituţie de la care, procedural, puteţi cere rezultatele controlului din acest, asta pentru că fiecare dintre noi, chiar şi atunci când nu avem încredere în probitatea unor persoane, trebuie să avem încredere în instituţiile statului de drept România… Falsificatorii şi incompetenţii Ministerului Culturii şi Cultelor sunt în continuare protejaţi, deşi aceste lucruri sesizate de către noi sunt de o evidenţă descurajatoare, mai mult pentru instituţiile de control decât pentru contribuabil… Cei care generează continuu aceste mărunte găinării citadine sunt în continuare promovaţi prin concursuri aranjate, rotiţi în interiorul instituţiei, în funcţie de guvernare, bonificaţi şi salarizaţi într-o instituţie a Guvernului României doar pentru că la mimarea statului de drept se renunţă doar atunci când este avantajat cel care o face! Vă solicităm, în consecinţă, şi în numele interesului public şi al legilor la care ne raportăm profesional, inclusiv 571 din 2004, 188 din 1999, actualizată, în cazul Marius Marian Şolea, să verificaţi aspectele semnalate, prezentate sintetic, pentru a fi încadrate corect legislaţiei din România, atunci când ocolirea acesteia nu mai poate evita dezastrul actual din administrarea culturii române… 18. 12. 2008
Marius Marian Şolea, consilier al Ministerului Culturii şi Cultelor
Ministerul Culturii şi Cultelor Secretariatul de Stat pentru Culte Str. Nicolae Filipescu nr. 40 Sector 2, Bucureşti
October 13th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
