Vocea Rusiei nu este o sursă de informaţii.
Vocea Rusiei este o sursă de distracţii.
Însă, înainte de toate, în umbra rolului clar definit încă de la maeştrii “agitprop” (agitaţie şi propagandă), Vocea Rusiei serveşte pentru intoxicare şi dezinformare, prin forma cea mai facilă, de amestecare a unor date reale cu informaţii false.
Rezultatul: adevărul iese murdărit, atunci când nu este pus complet în umbră de strălucirea minciunii.
Vocea Rusiei este, aşadar, o armă. De la briceguţ cam ruginit, cum este cazul pe care îl tratăm azi, la baionetă cu zimţi, cum a fost la alegerile prezidenţiale precedente, când, în lipsa clasicilor moguli, aflaţi puţin “la rece”, a suplinit nevoia de “bau bau” a candidatului Traian Băsescu. Au riscat – deconspirându-şi preferatul pe care îl deserveau – dar au câştigat.
Astăzi Vocea Rusiei scoate de la congelator o afacere uitată sau chiar neştiută de publicul larg: Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – agent maghiar.
Faptul, real, că personajul cu alura politică ajuns al doilea om în stat a fost surprins de serviciile de informaţii româneşti în siajul rezidentului spionajului maghiar în România ar fi trebuit să fie cap de afiş în presa română. Al doilea om al statului român, suspectat de a fi fost racolat de serviciile statului ungar, şi nimeni nu scrie nimic.
Încă.
Preventiv însă, Moscova, mama agitatului copil eurasiatic, Budapesta, scoate prin Vocea Rusiei şopârla: dacă nu o spune, încă, nimeni, să o spunem noi, primii. Jocul de biliard e perfect.
Dacă va fi vreodată chestionat asupra acestei afaceri, Călin Popescu Tăriceanu nu trebuie să zică decât atât: “Chiar am ajuns să ne luăm după Vocea Rusiei, care atacă mereu ce-i mai bun în România?!…”.
Paradoxal, pentru unii, Vocea Rusiei a preluat rolul jucat pe vremuri de revista România Mare. VOCEA RUSIEI CÂNTĂ PE LIMBA LUI SOROS
O dată cu instalarea noului guvern USL, la 21 mai curent a fost înfiinţată şi o comisie a USL condusă de Călin Popescu Tăriceanu * privind restituirea proprietăţilor UDMR; minorităţile ceruseră deja şi fostului guvern restituirea în natură a proprietăţilor confiscate de comunişti.
Fostul ministru al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, a declarat în urmă cu câteva săptămâni că din totalul de 16 miliarde de euro estimat, care ar reprezenta echivalentul în bani al proprietăţilor naţionalizate, mai mult de jumătate ar reveni cultului Romano-Catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealaltă parte ar reveni minorităţilor din România.
(*) Nota Ziaristi Online: Calin Popescu Tariceanu a fost documentat ca fiind aflat in siajul sefului rezidentei spionajului maghiar pe spatiul carpatic, colonelul (acum, probabil, general) Rudas Erno, cu care a avut chiar si relatii de afaceri directe. Dovezi, la Ziaristi Online.
Portalul Ziaristi Online, care monitorizeaza regulat si cu placere activitatea CNSAS, a sesizat zilele acestea o prezenta sporita pe internet a numelui profesorului universitar dr Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS. Cercetand sursa nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca distinsul profesor a devenit… blogger.
Situl Histria este acum condus de Mircea Angelescu, fost director în Ministerul Culturii. Personaj controversat, Angelescu a fost acuzat în 2005 de plagiat, iar în 2007 s-a „remarcat” prin implicarea sa în celebrul scandal „Aurul Dacilor”. Angelescu i-a luat de doi ani locul „părintelui” Histriei, dr. Alexandru Suceveanu, fostul preşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie, indepartat de ministrul UDMR-ist, Kelemen Hunor.
Mihai Eminescu: “În sfârşit, la anul 1504 Ştefan Vodă se coborî în mormânt, gârbovit de greutăţi şi de vârstă, după 47 şi mai bine ani de domnie, iar poporul în urmă-i i-a zis cu dragă inimă şi Bun şi Sfânt şi Mare, căci aşa Domn nici n-avusese până atunci, nici poate că va mai avea de acum şi pururi.”
In grupul Facebook Servicii Secrete, artistul roman din California Eugene Al Pann a plasat o postare de-a dreptul originala. Una dintre lucrarile sale, intitulata:
“Rosia Montana – Mai bine sa mancam noi o paine, decat ei!” – gold leaf, oil, plater on canvas, 40 x 80 cm
Comentariul sau spune totul, sintetizat: “Rosia Montana – calcul Soros: V1: daca pun mana ungurii pe Ardeal, tot aurul merge la ei, V2: daca face scandal, cumpara actiuni in RMGC la pret mic! E bine pe ambele variante!”
Incitat de arta lui Eugen Al Pann, de fotografiile artistice ale salvatorilor in fundul gol de la Vama Veche si filmarile fascinante ale celor mai inteligenti fanfestisti de la Rosia Montana (vezi mai jos), voi mai posta azi o serie de imagini “fara cuvinte”, din seria: Salvati Rosia Montana de “salvatorii” ei!
Desigur, pentru unii, aceste eveniment nu este la fel de important ca fumigenele WikiLeaks, din care putem afla si picanterii cu Chiriaci ciripoi dar si “dezvaluiri” despre viata politica din Romania crosetate chiar si de studenti stagiari pe la Ambasada SUA din Bucuresti. Intrebarea este insa cu ce ramane Romania din ambele “afaceri”. Vom vedea, chiar astazi.
Saptamana trecuta, dupa scandalul spanzurarii in efigie a Romaniei, prin chipul lui Avram Iancu, de catre activistul maghiar Csibi Barna, editorialistul EvZ si sinecuristul TVR Mircea Marian a afirmat despre motii care au protestat la Abrud ca sunt “un grup de tembeli” care “daca ar fi avut creier” l-ar fi invitat la masa pe Barna, nota Cariere de Media. In preambulul deciziei de azi de la Craiova, Mircea Kivu, comentator al “Ungariei libere”, pardon!, “Romaniei libere” s-a gandit sa-l completeze pe colegul sau, la fel de roman sadea ca si el, si sa-i catalogheze pe cei peste 120 de romani, profesori universitari, jurnalisti, scriitori, istorici, militari, s.a., care au semnat SCRISOAREA DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?, drept “capete incinse” vinovate de “instigare la discriminare” in mult mai mare masura decat bietul Csibi Barna, cainat ca a fost “pedepsit” prin detasarea la Abrud.
Textul sau este referential pentru nivelul de agresivitate anti-romaneasca la care s-a ajuns in presa din Romania.
Decizia de astazi a Curtii de Apel Craiova are o valoare simbolica si o incarcatura istorica pentru directia in care se va indrepta Romania de acum incolo: pe drumul ei natural sau pe cel al Tismanenilor, Csibilor si Kivilor?
Dar cine este mult prea mediatizatul Mircea Kivu? Comentator sportiv la Dilema lui Patriciu si Plesu si, in acelasi timp, analistul preferat al lui Sorin Ovidiu Vintu (platit de filo-rus cu 76.000.000 de lei în 2009), un fel de baiat bun la toate al show-ului megalomanic al mogulului Realitatea TV “10 pentru Romania”, Mircea Kivu a pornit marunt in viata, ca actionar al IMAS, fondat in octombrie 1991, alaturi de sociologii Alin Teodorescu si Calin Anastasiu, ambii membri ai GDS si, normal, turnatori ai Securitatii. Calin Anastasiu a fost dovedit drept colaborator al Securitatii, la cererea Civic Media, taman in 2010. Alin Teodorescu, primul presedinte al GDS si, totodata, al Fundatiei Soros Romania, a fost si el deconspirat drept informator al Securitatii dar si – atentie! – al serviciilor secrete comuniste maghiare. In 2004, Teodorescu isi face transferul de la IMAS la Guvern, ca sef al “Cancelariei Primului Ministru”, Adrian Nastase, in ciuda avertismentelor serviciilor secrete romane. Ulterior devine deputat PSD dupa care revine la IMAS-ul controlat acum de Sorin Ovidiu Vintu, dupa cate se spune. In 2004, odata cu plecarea spionului maghiar la Guvern, noul presedinte al CA al IMAS-SA devine Mircea Kivu, pe care momentul il surprinde ca “sef al delegatiei IMAS-SA la Bagdad” (?!), dupa cum preciza Departamentul de Informare al Guvernului de la acea vreme, DAIS. In acelasi timp, mai aflam din acelasi comunicat DAIS din 2004, ca adunarea Generala a Actionarilor IMAS-SA a mai aprobat si cererea de demisie din Consiliul de Administratie a lui Theodor Czobor, care a fost numit director general al SC TNS-AGB International, castigatoarea licitatiei de masurare a audientei TV. Cam asta era mediul romanesc in care s-a invartit Mircea Kivu pana cand si-a luat zborul de la IMAS, dupa vreo un deceniu si jumatate de confrerie cu cei doi turnatori GDS-isti Alin Teodorescu si Calin Anastasiu.
Acum ne injura pe noi, in articolul “savant” intitulat “S-a deschis sezonul de xenofobie”. Noi suntem xenofobi – poate chiar “mancatori de unguri pe paine” 🙂 -, cei care aparam memoria celor 40.000 de romani ardeleni ucisi la ordinele lui Lajos Kossuth. Iar UMDR-istii care vor sa impuna, ilegal, o strada cu numele criminalului exterminator ungur, sunt, cu totii, niste “iubitori de romani”. Poate chiar mai ceva ca Kivu.
Da, se pare ca s-a deschis sezonul la injurat romani. De vreo 21 de ani. Dar de abia cand se va inchide se va vedea exact cine este vanatul si cine vanatorii. Daca vom afla, de exemplu, ca si domnul Mircea Kivu de la Laboratorul de Sociologie Urbana al IPCT a urmat acelasi traseu de promovare ca si tovarasii sai de cardasie?
Mircea Kivu,“Ungaria libera”: “Instigarea la discriminare, pentru care e cercetat penal (Csibi Barna), e greu de susţinut, cǎci în esenţǎ omul nu s-a supǎrat pe Avram Iancu pentru cǎ era român, ci pentru cǎ ar fi ucis nişte unguri.
Dacǎ e sǎ vorbim despre incitare la discriminare, mi se pare mai degrabǎ aplicabilǎ în cazul celor care, în ultimele zile, agitǎ spaţiul public protestând împotriva atribuirii numelui lui Kossuth Lajos unei strǎzi din Târgu-Mureş. Între destinele celor doi paşoptişti – Iancu şi Kossuth – existǎ simetrii şi paralelisme substanţiale. Ambii au luptat pentru drepturile naţiunilor lor şi, pânǎ la un punct, au fost împreunǎ împotriva imperiului Habsburgic. La un moment dat, drumurile li s-au despǎrţit şi s-au gǎsit în tabere adverse. Românii lui Avram Iancu, aliaţi cu saşii fideli împǎratului de la Viena, s-au gǎsit într-un rǎzboi civil împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Kossuth; ca în orice rǎzboi de acest fel, într-o epocǎ în care drepturile omului erau un concept încǎ vag, distincţia dintre beligeranţi şi civili era subiectivǎ, astfel încât, privite dintr-o parte sau din alta, actele de luptǎ pot fi uşor calificate drept crime, iar eroii sunt uşor de condamnat drept criminali.
Manualele noastre de istorie nu ne ajutǎ, din pǎcate, sǎ vedem în Avram Iancu altceva decât simbolul luptei pentru afirmare naţionalǎ; dupǎ cum, probabil, manualele ungureşti de istorie nu-i ajutǎ pe maghiari sǎ vadǎ în Kossuth Lajos altceva decât simbolul luptei pentru aceeaşi afirmare naţionalǎ. Pentru cineva cu capul pe umeri este firesc ca, într-un oraş cu jumǎtate din populaţie românǎ şi jumǎtate maghiarǎ, dacǎ existǎ o stradǎ care se cheamǎ Avram Iancu (şi existǎ), sǎ se cheme una şi Kossuth Lajos. Nu însǎ şi pentru capetele încinse care cer fǎrǎ nici o noimǎ premierului Boc sǎ facǎ ordine într-o cauzǎ care, acum, se judecǎ în justiţie. Dacǎ pretinzi sǎ-ţi fie respectaţi proprii eroi, trebuie sǎ începi prin a-i respecta pe ai celuilalt.
Revenind la secuiul cu mintea încinsǎ, întâmplarea face ca el sǎ fie funcţionar de fisc. Preşedintele ANAF, care are probleme cu corupţia din instituţia pe care o conduce, s-a gândit să-şi mai spele din pǎcate (de fapt, sǎ le facǎ uitate) şi s-a evidenţiat mutându-l pe Barna tocmai la Abrud, oraşul unde Avram Iancu este adulat. Mǎsura îmi aminteşte de practicile PCR, care pedepsea delictele de opinie prin mutarea cu serviciul în cele mai neprietenoase locuri. USL i se raliazǎ, cere destituirea omului. Oare ei nu ştiu cǎ „drujba-i drujbǎ, slujba-i slujbǎ”?”
Parerea mea: O sa-i arate Dumnezeu exact care-i treaba cu drujba…
ÎN ISTORIA RELAŢIILOR POLITICO-MILITARE ROMÂNO-UNGARE
dr. Aurel V. David
Postfata la “Spionajul si extremismul ungar in Romania”, autori Aurel I. Rogojan si Traian Valentin Poncea, 580 pagini, Editura Proema, 2010, lansare sambata, 20 noiembrie, orele 16,30 la Targul de carte “Gaudeamus”
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un cronicar ungur, nobilul Gheorghe Rettegi, afirma că românii i-au acuzat pe unguri că le-au aruncat ,,în grumaz” jugul iobăgiei şi s-au adresat prefectului Hunedoarei, Ladislau Balogh astfel: ,,Nu putem să ne mirăm îndeajuns, care e cauza că voi ungurii ne oprimaţi atâta pe noi şi aţi pus pe noi jugul iobăgiei, pe când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât voi ungurii şi ceea ce este mai important, suntem mai vechi în ţara aceasta, pentru că suntem urmaşii vechilor Daci”. Foarte indignat de cele auzite, cronicarul ungur a exclamat: „Aceasta-i minciună, naţiunea română e o colonie romană, altfel au fost Dacii şi gândesc că n-au fost un neam ticălos, fără Dumnezeu ca această românime”. Peste câţiva ani, într-un memoriu adresat de către nobilimea ungară trimisului special al împăratului Iosif, contele Iankovitsch, pentru a justifica represiunea sângeroasă a revoltei ţăranilor români din anul 1784, sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, se afirma răspicat: „Părinţii noştri venind din Sciţia, au cucerit cu arme victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce au supus şi au făcut iobagi pe părinţii românilor care s-au revoltat azi asupra noastră, dânşii au domnit liniştiţi peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră disciplină, însă lăsându- le neatins modul lor de viaţă”.
Aceste realităţi exprimă, pe fond, raporturile statornicite de-a lungul veacurilor între două neamuri, unul băştinaş, aşezat pe vatră de milenii, dar aflat mereu sub presiunea şi agresiunea unor imperii vecine, altul venit din adâncurile stepelor asiatice în căutare de patrie, care, după aproape 900 de ani de când s-au întâlnit nu găseau cale de comunicare decât utilizând violenţa extremă. De o parte se aflau românii (valahii), care încă „se mirau” de ce ungurii îi asupreau şi le-au aruncat în grumaz „jugul iobăgiei”, cu toate că ei erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, adică erau urmaşii vechilor daci, iar de cealaltă parte, ungurii, ai căror reprezentanţi de vază, nobilii, recunoşteau că strămoşii lor au ocupat Transilvania de la strămoşii românilor, pe care i-au ţinut într-o disciplină aspră.
*
a. O mentalitate agresivă conservată şi reactivată de himera hungarismului
March 19th, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
