Este drept ca nici el nu s-a ocupat de binele propriu, nu a gasit in sine resursele pentru a lupta cu birocratia spre a obtine o pensie de invaliditate sau spre a-i fi recunoscut, financiar, macar, meritul de a fi devenit martir fara voie, impuscat de un rauvoitor daca nu chiar, mai cumplit, de unul dintre acei mult cautati "teroristi ai revolutiei", in timp ce se afla de santinela, ca soldat al acestei tari. Dar este explicabila renuntarea lui, daca la 19 ani, cand crezi ca ai in fata viata si fericirea, te trezesti dintr-odata traumatizat fizic si psihic pentru tot restul vietii ramas.