Victor Roncea Blog

NewsIn: Dacă e să ne referim la relaţiile cu România, cu care dintre formaţiunile politice aveţi relaţii mai apropiate? Cum vedeţi alianţele electorale care se prefigurează la Bucureşti?
Iurie Roşca: Noi nu avem niciun fel de atribuţii la procesul electoral de acolo. Am avut simpatiile noastre. Situaţia este în prezent la Bucureşti foarte complexă, pentru că negocierile sunt neplăcute şi în general nu satisfac pe nimeni niciodată. Ca parteneri politici Partidul Democrat Liberal, în calitatea lui de membru al Partidului Popular European, este cel mai apropiat nouă. Asta nu înseamnă că avem vreo aversiune faţă de alte formaţiuni politice, Noi nu ne implicăm în disputele politice interne şi nu cred că este cazul. Republica Moldova oricum are nevoie de sprijinul total şi necondiţionat al tuturor partidelor politice şi a factorilor de decizie din Ţară.
NewsIn: Care ar fi acest sprijin de care spuneţi că are nevoie Republica Moldova din partea României?
Iurie Roşca: Pot să o spun direct, pentru prima dată?
Sunt doi prieteni, unul dintre care se află în dificultate. Cel care vrea să-l ajute, ce trebuie să spună? „Frate, eşti în dificultate?”. Primul răspuns este: “Da!”. „Vrei să te ajut”? „Da!”. „Atunci spune-mi te rog cum ai vrea să te ajut?” – ar trebui să fie răspunsul firesc.
Iată această a treia întrebare trebuie să şi-o formuleze liderii politici de la Bucureşti şi să se întrebe dacă întotdeauna şi foarte bine ştiu cum să ajute Republica Moldova. Poate că ar trebui să întrebe anumiţi prieteni, dacă au prieteni la Chişinău.
Eu cred că există o discrepanţă de mentalitate teribilă între oamenii de aici şi cei de acolo. Şi oricât am glisa noi la suprafaţă, odată şi odată tot vor trebui puse în dezbatere aceste subiecte, cu toată dragostea şi preţuirea. Noi suntem poate un pic mai fracturaţi de istoria noastră nedreaptă pe care am trăit-o, dar acum trebuie să învăţăm să depăşim tragesiile istorice la modul extrem de serios şi pozitiv. Asta trebuie să facă atât clasa politică de la Chişinău, cât şi cea de la Bucureşti. Să nu ne cantonăm la infinit în abordarea unor subiecte identitare care oricum vor rămâne percepute diferit de oameni cu nivel de cultură diferit, cu educaţie diferită. Eu, care am fost unul dintre cei mai activi promotori ai renaşterii naţionale a românilor basarabeni, cred că acest proces trebuie să continuie. Asta înseamnă automat continuara derusificării, care este o problemă pentru Republica Moldova, adică diminuarea influenţei limbii şi culturii ruse în spaţiul public din Republica Moldova.
Dar în acelaşi timp cred că este foarte bine că la Bucureşti s-a decis de mai mult timp să se înceteze cu schimbul de replici şi note critice cu Chişinăul. Dacă Chişinăul comite de multe ori excese de limbaj, învinuiri nedrepte şi comunicate care deranjează, şochiază, supără, nu trebuie să existe niciun fel de reacţie pentru că noi suntem fratele rătăcit. Şi atunci fratele care a suferit un accident istoric atât de grav şi care încearcă să-şi adune mintea laolaltă trebuie înţeles, compătimit şi ajutat. Nu trebuie privită victima unui accident istoric ca adversar.
Eu abia aştept să vin în următorul Parlament ca să pot fi mai vocal, pentru că în acest moment eu nu reprezint autorităţile Republicii Moldova ca să le spun autorităţilor române cum putem fi mai aproape, mai funcţionali, să lăsăm plânsetele şi lacrimile şi toate chestiile astea care deja disgustă, tot patriotismul asta folcloric care nu mai serveşte la nimic, şi să construim poduri, să facem treabă serioasă. Să încetăm să deschidem monumente oribile, făcute de sculptori fără gust, care populează grădina publică Ştefan cel Mare cu tot felul de monstruozităţi artistice. Încetaţi lucrurile astia! Vreau poduri calitative, vreau liberă circulaţie a oamenilor din Republica Moldova în România şi să nu mai existe bariere de comunicare. Nu să discutîm despre care şi cât a greşit şi să ne scoatem ochii unii la alţii, fiecare cu jumătatea lui de dreptate şi cu nedorinţa de a-l înţelege pe celălalt.
Şi discuţiile astea prosteşti cu tratatele – eu le-am citit pe ambele şi sunt ambele foarte bune. Nicăieri nu se spune de limbă moldovenească, nicăieri nu se spune că nu a fost pactul Ribbentrop-Molotov. Două documente standard. Nu, Domnule! Se merge pe principiul „daca îl propune celălalt, eu în resping”. Şi jucăm pinc-pong aiurea – cine câştigă? Din conflictele regionale de acest fel câştigă statul agresor – al treilea. Este un principiu de manual care tebuie cunoscut.
Prin urmare sarcina noastră este să eliminăm subiectele conflictuale şi să consolidăm raporturile între noi.
Să înţelegem lucrurile corect – România vrea să ajute, dar nu este lăsată să facă acest lucru. România a fost scoasă din jocul geopolitic din regiune în 1992 prin semnătura lui Snegur, care s-a speriat şi a semnat ce i-a spus Ruţkoi împreună cu Elţin şi România astfel a fost eliminată din formatul cvadripartit pentru reglementarea transnsitreană.
România nu este admisă nici astăzi – de cine? – hai să o spunem cu gură tare: de Uniunea Europeană – în formatul de negocieri. Ucraina este admisă, că e vecin, iar România nu este admisă că nu e vecin, da? Noi vedem toate lucrurile astea.
România este într-o situaţie extrem de dificilă – ea nu este lăsată să ajute Republica Moldova în măsura în care ar putea şi ar dori. Noi înţelegem chestiile astia. Şi din acest punct de vedere faptul că ea este ţinută la distanţă este unul evident şi cred că în felul acesta preşedintele Voronin şi echipa lui caută să menţină cumva o minimă relaţie pozitivă cu Federaţia Rusă. Pentru că se ştie – îndepărtarea de Bucureşti înseamnă apropierea de Moscova şi viceversa.
Singura chestie care nu o face Voronin este cea pe are am amintit-o mai sus şi care este de o importanţă strategică pentru Republica Moldova – nu vrea să legalizeze prezenţa militară rusă şi să distrugă Constituţia. Vor veni alţii după el, vor face mai mult. Pentru momentul de faţă însă Voronin s-a arătat şi se arată o stavilă foarte bună împotriva expansionismului rusesc. Şi asta mă satisface.
Lina Grau – NewsIn

Interviul integral la PPCD-ul are mereu un as în mânecă
Cezar Salahor Blog