Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Panou din expoziția de la Muzeul Național de Istorie al României organizată de Asociația Civic Media în ianuarie 2007

Ultima auto-filmare a lui Paul Goma de pe canalul său de YouTube – încă disponibil – este dedicată Unirii Basarabiei cu Țara și actualei situații din Republica Moldova și datează din 24 Martie 2011. Peste exact nouă ani, în noaptea de  24 spre 25 martie 2020, Paul Goma avea să moară  la spitalul din Paris La Pitié Salpêtrière, unde se afla internat de la data de 18 martie, ca urmare a complicațiilor infectării cu coronavirusul, după cum se susține.

UPDATE În realitate, motivele morții lui Paul Goma nu sunt cele anunțate public. După cum am publicat în Evenimentul Zilei, Paul Goma „a fost internat în spital pentru că avea boli cronice. În spital, nu se știe de la cine, a fost infectat cu virusul și a murit în câteva zile”. Declarația îi aparține istoricului Flori Bălănescu, responsabilul editorial al lui Paul Goma, și o contrazice pe cea a celei auto-intitulate “biografa oficială” a scriitorului, Mariana Sipoș, care afirma într-un așa zis “comunicat” transmis prin ventilatoarele tapalagiilor că Paul Goma era internat la spitalul La Pitié Salpêtrière, “în urma constatării infectării cu virusul ucigaș”.

Conform Marianei Sipoș, “potrivit indicațiilor lui Filip Goma, fiul scriitorului, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirul Pére Lachaise din Paris”.

Dumnezeu să-l miluiască și să-l ajute în salvarea sufletului lui! Nu-l ardeți pe Paul Goma! (V.R.)

Iată ultima sa filmare, în care vorbește și despre bătaia de joc la adresa sa privind cetățenia lui, batjocuri venite în egală măsură și de la București și de la Chișinău (menționându-l în acest sens și pe Băsescu și pe un oarecare consilier de-al lui Ghimpu):

“Noi credeam că lupta s-a terminat. Ne-am înșelat. Ne-am dat deoparte și ne-am jucat de-a democrația. Paul Goma – nu. El a continuat să lupte. Și tot de unul singur. Asta îl face să și greșească. Dar nu știm dacă până la urmă nu tot el va avea dreptate.”, scria Viorel Ilișoi într-un omagiu la adresa marelui scriitor anticomunist. Si cu mine a gresit putin Paul Goma cand s-a suparat pe mine pentru ca nu i-as fi publicat, in “Ziua”, o precizare. Si asa a ramas. Mi-a scris chiar si Mi-a scris chiar si o Scrisoare către Victor Roncea, jurnalist la ‘Ziua’. Mi-a venit greu sa-i dau o explicatie pentru ceva ce imi inchipuiam ca intelege perfect: ziarul “Ziua” nu era (numai) al meu. Si ce mult mi-as fi dorit sa-i public scrisoarea… Cu toate acestea am continuat sa sustin, in masura posibilitatilor mele, atat prin articole din “Ziua” cat si la Ziaristi Online, repunerea marelui scriitor in drepturile sale firesti, naturale, imprescriptibile, respectiv reconferirea cetateniei romane. Cei care s-au impotrivit sunt cunoscuti: Monica Macovei si Traian Basescu, la ordinele superiorilor lor, aceeasi, se vede treaba, cu superiorii lui Pacepa si Tismaneanu, personaje nefaste romanilor si Romaniei, descrise perfect de Paul Goma, dupa cum puteti citi aici, in ce-l priveste pe Pacepa, “acest monstru, aceasta javra securistica” si mai jos, in rememberul despre “puiul de bolsevic” Vladimir Tismaneanu, profesorul de tradare al lui Traian Basescu.

Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu care il trimitea de la Cotroceni la Caiafa Macovei. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare, a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul roman mi le-a furat in 1977-78.” 

Citiți biografia scriitorului anticomunist la Evenimentul Istoric

• Share
• Tweet
• Pin
• Email