Zoe Petre se burzuluieste ca o tata la piata fata de schimbarea normala, dupa cinci ani de mandat, a lui Vlad Nistor cu Radu Carp, pe care il face neprofesionist. Matroana politicii dambovitene isi instalase “puiul” la Institutul Diplomatic Roman din Primaverii in anul 2005.
“Este vorba despre o vendetta. Desi este un profesionist excelent, lui Vlad Nistor i s-au platit niste polite: faptul ca a fost numit de Emil Constatinescu si, probabil, faptul ca mi-a fost student. Schimbarea nu este intocmai buna deoarece Radu Carp nu are pregatirea lui Vlad Nistor, el avand o experienta directa in ceea ce priveste relatiile internationale. Oricum, vendetta personala a fost asigurata. Puterea se afla in cursa pentru asigurarea oricarui post, indiferent de mijloace si in pofida oricarei etici. Cand Traian Basescu a vorbit despre “bolsevizarea” PDL, eu ma gandeam ca epurarile din post ne pot duce cu gandul la epurarile din anii 46’-49’”, a conchis Zoe Petre, citata de Razvan Gheorghe pentru Inpolitics.
Dar cat ar trebui sa stea un director in functie, dupa doamna Zoe Petre, ca sa nu fie cazul unei “vendette”? Pe viata? Ca la Partid? Sa vedem cum era pe vremea domniei sale, apriga “anticomunista” de azi poreclita prin Universitate “doamna colonel” (“prietenii stiu de ce”):
Despre Secretarul Partidului Comunist din Facultatea de Istorie:
De la “Big Brother”: Am pus un comentariu la un text “exclusivitate” “Lumea credintei” & HotNews, postat si de Rafael Udriste, ce apartine unui profesor firoscos, Radu Carp. Textul – PAŞAPOARTELE BIOMETRICE, ÎNTRE MODERAŢIE ŞI PASIUNE – are niste hibe interesante. Le-am semnalat tocmai deoarece omul este interesant si de bagat in seama. Asa cum teologhisitorii ataca dintr-un anumit unghi campania Parintelui, iata vin si profesorasi, aparent prietenosi, care au aceleasi tinte: atacul si decredibilizarea (sau lustruirea lor personala, mai stii…). Mai grav este ca astfel de materiale sunt preluate ca “valoroase”. De ce nu se intreaba colegii nostri de net, inainte de a face campanie pentru HotNews sau Cotidianul, de cand cele doua publicatii anti-crestine care au improscat cu noroi in miscarea anti-insemnare au devenit dintr-odata atente cu aceasta problema? Sau raspunsul la intrebarea “de ce o fac, acum?” e prea greu pentru unele capete?
Raspuns la o manipulare marca Trustul din Deal:
Materialul lui Radu Carp este un exemplu de text prob, bine documentat dar suferind pe alocuri de… suficienta, superficialitate si, din loc in loc chiar de naivitate sau altceva similar. Citez un prim pasaj pe care il banuiesc doar de naivitate: “Cum este posibil ca o temă care implică aspecte tehnice destul de complicate să genereze atâta patimă în dezbaterea publică, iată o întrebare care apare în mod firesc.” Patima s-a vadit in primul si in primul rand doar in atacurile violente ale unor institutii si persoane traditional anti-biserica, sau anticrestini din motive diverse. Sa luam pe rand cele cateva institutii “patimase”: ProTv, HotNews, Cotidianul si Lumea Credintei a lui Razvan Bucuroiu, plus bloguri, posturi de radio si tv, subordonate unor ierarhi oarecare. Oare este nevoie sa mai argumentam de ce dintotdeauna, de la fondarea lor, atat PRO TV cat si HotNews, sau Cotidianul ori scribi la ordin precum Tapalaba, Roguzganu sau Izabela Vintilescu au o problema cu Biserica? Daca nu ai idee de ce aceste persoane si institutii au o problema cu Biserica inseamna ca ai trait cu capul in punga pana acum si degeaba mai comentezi ceva, orice, la zi… chiar din postura usor rupta de realitate de profesor de politica inalta… “Patima”, ca sa inchei acolada legata de mirarea lui Radu Carp a fost univectoriala si a plecat din zone traditional legate de interese ale serviciilor – fie prin patronat, fie direct pe linie de agentura. Interesul major al bisnisului cipurilor RFID, banii din spate, sunt deasemenea ignorati complet in interesanta analiza a lui Radu Carp. “Patima” are ca origine si sumele gigantice, care se vor rula, culmea, pe timp de criza, in marea afacere. Tonul campaniei de denigrare a protestatarilor anti-cipi si anti Lege a supravegherii totale este dat de personaje cat se poate de cinice. A doua mentiune care cred eu ca merita facuta cu privire la comentariile lui Radu Carp pleaca de la urmatorul citat: “În general, s-a omis un aspect care ar fi trebuit să stea în centrul luărilor de poziţie ale celor care pretind a trata această temă din perspectivă religioasă : există o legătură strânsă între persoană, aşa cum aceasta este văzută de teologia răsăriteană şi protecţia datelor personale. Problema care se pune este ce înseamnă în acest context intervenţie justificată (orice stat trebuie să aibă o evidenţă a cetăţenilor săi) şi respectiv nejustificată. Altfel spus, care este limita de intervenţie a statului în gestiunea datelor personale, de unde începe abuzul şi care ar fi răspunsul teologic adiacent. Actuala dezbatere, pentru a nu condamna la derizoriu o temă importantă, ar trebui pusă în aceşti termeni.” Actuala dezbatere este pusa exact in acesti termeni, atat la nivel public, prin Apelul Parintelui Justin Parvu si prin comunicatele Coalitiei impotriva Statului Politienesc dar si la nivel juridic. Daca activitatea universitara intensa nu l-ar fi captat atat de mult poate Radu Carp si-ar fi facut timp sa citeasca amanuntit temeiurile legale ale actiunii in instanta impotriva Ordonantei. Am sa adaug la finalul acestei replici cele doua documente depuse la guvern si la instanta. Deocamdata mai citez din nou din Radu Carp, o mostra de suficienta de data asta, dupa parerea mea: “Paşapoartele biometrice reprezintă o problemă care ţine în primul rând de respectarea drepturilor omului, mai ales a unor drepturi care ţin de libertatea religioasă (protecţia datelor personale, obiecţia de conştiinţă pe motive religioase) sau nu sunt legate de aceasta (dreptul la intimitate) şi de raportul extrem de alambicat între dreptul comunitar şi dreptul intern. Din păcate, argumentaţia laicilor care contestă vocal introducerea acestor paşapoarte s-a îndepărtat de la o viziune bazată pe respectarea libertăţii religioase, după cum autorităţile statului, încă de la revizuirea Constituţiei din 2003, au dovedit până acum că nu au înţeles cum ar trebui să fie configurat raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul intern.” Unde, cine, care este “laicul” sau care sunt “laicii” ce s-au indepartat de la o viziune bazata pe respectarea drepturilor religioase? In chiar cererea de interventie si in solicitarea de respingere a Ordonantei sunt invocate exact astfel de argumente. Deasemenea in discursul public al “laicilor” s-au regasit aceste teme, cele religioase in primul rand. Cat despre partea de la urma, cu privire la autoritatile statului care nu au inteles normele de drept nu putem fi decat de acord, pe deplin, cu mentiunea ca autoritatile nici macar pe departe nu ar putea fi suspectate ca ar avea de-a face cu dreptul, de orice fel, pentru singurul motiv ca ele – autoritatile – sunt formate precumpanitor din infractori, elemente depravate si declasta – detritusuri ale societatii romanesti, sau pur si simplu din persoane inregimentate in serviciul altor “autoritati” decat cele romanesti. Deci futila discutia pe aceasta tema. In sfarsit, cireasa de pe tort, pasajul final, absolut delicios prin amestecul de “naivitate” si alte igrediente pe care mi-e greu sa le calific: “Poziţia BOR a fost până acum de a se delimita de cele două extreme, ambele având drept consecinţă blocarea oricărei dezbateri serioase privind elementele biometrice care fac parte din actele de identitate. Nu ne rămâne decât să sperăm că Sfântul Sinod va continua aceeaşi conduită de moderaţie.” Pozitia BOR nu a fost nici pe departe de “a se delimita de extreme”. Dimpotriva pozitia oficioasa a BOR a fost o extrema. Probabil ca dl Radu Carp a lipsit din tara sau nu a avut deloc internet ori televizor in ultimele trei saptamani. Intai de toate cea mai violenta pozitie a fost asumata de Patriarhie, prin purtatorul de cuvant oficial, care a dat tonul atacurilo, apoi diversi purtatori de engolpioane fara rost s-au perindat pe la diverite emisiuni radio si TV, condamnand cu fermitate etc samd, si cerandu-ne « sa stam linistiti ca stie statul ce face » aproape ca pe vremea Scanteii, deasemenea o serie de « oficiosi » ai Patriarhiei, gen Bucuroiu, Bichir, Tarziu, Codrescu s-au pozitionat clar de la inceput in acelasi registru. Parintele Justin Parvu a fost pe rand luat in ras, decredibilizat, pus la indoiala, contestat violent, acuzat, ridiculizat – toate la un loc presarate atat in media fatis anticrestina cat si in media pseudocrestina, controlata mai mult sau mai putin direct ori de ierarhi ori de Patriarhie, ori de Vantu, ori de Ronald Lauder, ori de toti la un loc. « Nu ne ramane decat sa speram ca SF Sinod va continua aceeasi linie de moderatie » este ori o gluma amara, ori un banc cu schepsis. Poate dl Carp stie deja, dinainte, ce va hotara SF Sinod in data de 25 februarie. In incheiere, opinia mea este ca ar fi mai mult decat regretabil ca in primul demers major impotriva Securitatii Statului – european – caci Statul European este invocat in Ordonanta si in Lege – generat de un unic arhimandrit, din muntii Neamtului, la care s-au adaugat in majoritate tineri, Biserica, la nivel institutional, se comporta ca o struto-camila… Acum ar fi avut o sansa serioasa sa probeze, ierarhii si masa de clerici, peste 18 000, care au misiunea de a pastori poporul credincios, ca sunt cu adevarat vrednici de sobor. Esecul asumarii acestor teme – atat cea a cipurilor cat si Legii controlului total – impuse de « Evropa » cica, de catre Ortodoxia romaneasca, va fi dovada incongruentei ierarhiei atat cu timpurile cat si cu oamenii – romanii acestor timpuri. In fond optiunea de a fi sub vremi nu este noua la ierarhia noastra iar recidiva nu are de ce sa ne mire…(perseverare diabolicum, parca asa se incheia o zicala stramoseasca)…
Anexe Cele doua-trei documente pe care dl Carp nu avu timp sa le studieze, prins cu sofisticatele analize scrise din stratosfera rarefiata a Universitatii nu stiu care (unde se fac politicieni sau ceva de genul asta pare-se… ):
April 26th, 2010 
VR 
Zoe Petre se burzuluieste ca o tata la piata fata de schimbarea normala, dupa cinci ani de mandat, a lui Vlad Nistor cu Radu Carp, pe care il face neprofesionist. Matroana politicii dambovitene isi instalase “puiul” la Institutul Diplomatic Roman din Primaverii in anul 2005.
Posted in 
Tags: 
