Parintele Justin Parvu: "Daca pastorul este alterat, sigur ca si coada se strica"

May 29th, 2008

Prea cuvioase parinte, cum calificati infiintarea unor forme de tip sindical in sanul Bisericii?
Toate acestea nu sunt decat niste influente negative care s-au introdus in clerul nostru bisericesc acum. Nu este altceva decat o dezmembrare si o despartire a unitatii noastre crestine. Trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca aici lucreaza vrajmasul asta eretic care dezbina tocmai ce este mai esential, clerul. Ori noi, tocmai acum, in aceste momente grele, trebuie sa ne inchegam fortele noastre de a duce lumea crestina pe un fagas bun si de rezistenta impotriva ereziilor care se napustesc sub diferite forme – forma politica, forma administrativa, culturala si in general, sub orice aspect, ei cauta sa denigreze si sa aduca la tacere Biserica Ortodoxa. Daca Biserica Ortodoxa, la ora aceasta, nu este unita si pusa intr-o stare de rezistenta si activitate impotriva acestor rataciri, ne gasim in fata pericolului de a ne dezmembra si de a cadea in mainile “extraterestilor” si ereticilor.
De unde credeti ca au aparut asemenea idei printre slujitorii Domnului?
Ceea ce se intampla acum, prin aceste sindicate, – chiar daca unii nu isi dau seama si eu ii rog sa fie atenti si sa se potoleasca, – este o influenta numai si numai dinafara Bisericii si dinafara tarii noastre. Ei lupta impotriva Ortodoxiei, cu orice pret, sa o descompuna, sa o reduca la zero, sa ne determine sa ne aliniem intunericului acesta occidental. Pentru ca atunci cand un preot a inceput sa ceara drepturi si sa faca greve, atunci el nu mai este pe linia traditiei, ci se alatura modernismului intunecat…
Acestia sunt preoti care nu si-au facut si nu isi fac misiunea lor si se gandesc numai la niste venituri. Dar nu exista preot care sa lucreze intr-adevar in ortodoxie, cu toata sinceritatea si devotamentul, ca sa traiasca si sa n-aiba cu ce intretine familia. Si daca ei nu lucreaza cu adevarat in credinta, si cu morala cu care trebuie sa slujeasca un preot Bisericii lui Hristos, cine o sa le aduca lor veniturile? Veniturile si credinciosul nu vin la biserica decat prin lupta si saracia si devotamentul preotului. Pai cine sa le dea lor? Ca doar Patriarhia sau Mitropolia nu au niste mosii speciale pentru tinerea clerului. Ca altadata preotul nici nu era salariat, altadata nu era ajutat de stat, nu era ajutat decat cu claca si bunavointa credinciosilor si era atasat si de sarbatori si in duminici si in toate imprejurarile si avea de toate, si preotul si credinciosul. Acum de ce sa se organizeze in sindicate, cand de bine de rau, totusi au si un salariu, au un venit parohial, au de toate, numai sa fie ei treji si sa lucreze in via aceasta a neamului ca sa dea roadele cuvenite.
Sa puna mana, sa se osteneasca putin
Ei vor roade, vor venituri, fara nici un efort, asta e problema lor. Dar ia sa puna mana sa se osteneasca putin, sa faca o slujba de miezonoptica, sa faca o liturghie miercuri, vineri, sambata, sa faca la miezul noptii un sfant maslu, cand credinciosul este liber si poate sa vina acolo. Sa faca in asa fel incat sa-l poata apropia si aduce pe crestin la adevar. Pai daca chiar preotul nu merge la biserica si mai asteapta si sa-i umple biserica, pai, ce, credinciosul vine sa-l ia pe el de acasa si sa-l aduca la biserica? Nu vreau sa jignesc pe unii dintre preoti care fac atatea lucruri bune si cu adevarat jertfesc pentru biserica lui Hristos, este o diferenta mare intre acestia si altii care fac, dupa cum spune si zicala: ,ca in noaptea asta nu mai este “Inviere”. De aceea si biserica a scazut in credibilitate in fata poporului. Toate lucrurile acestea constituie o realitate dureroasa, pentru ca preotul este foarte slab pregatit pentru lucrurile acestea, de jertfire permanenta. Se gaseste, la un moment dat, preotul cu trei patru copii si nu-i mai merge parohia. Pai sigur ca nu-i merge parohia, daca el se face mare comerciant la Bucuresti, are magazine, in sfarsit, de efect la kilogram si mai face afaceri cu iazuri de peste si alte lucruri. Pai, cand credinciosul il vede pe preot ca alearga dupa toate acestea, turma ce sa mai faca? Daca pastorul este alterat, sigur ca si coada se strica.
Cum se pot apara si Biserica si credinciosii de asemenea actiuni?
Duhul de revolta al acestor preoti care s-au organizat in sindicate, nu ajuta nicicum Biserica, pentru ca apararea Bisericii nu sta in a face sindicate si bisericute, ci dimpotriva, preotul, trebuie sa fie omul de unitate si de rezistenta impotriva acestor influente, pentru ca nu sunt ortodoxe, nu sunt deloc canonice. Si singurul nostru refugiu este numai in linia Sfintilor Parinti. Daca s-ar ridica marii nostri sfinti sa vada ce facem noi, cum ar raspunde acestia lor? Ei au fost model de dragoste crestina, de daruire si de jertfire pentru poporul acesta, in unitate si rezistenta. Toti marii nostri duhovnici nu au facut altceva decat sa se jertfeasca in adevar pentru gandurile frumoase de unitate si de praznuire liturgica a acestui neam.
Ceea ce se intampla acum se intampla si poate pentru ca ne mai magulesc niste locuri, niste ranguri asa mai deosebite in lumea asta bisericeasca, si uite ca si asta este o ispita. Actiunea acestor preoti este o ispita a slavei desarte si de a ne ridica, considerand ca noi aducem un bine Bisericii, dar dimpotriva, o vatamam si o slabim prin aceasta impartire a noastra in sindicate, in partide si in nu mai stiu eu ce.
Adevarata rezistenta a Bisericii aceasta este, sa ne gasim prezenti la datoria noastra de preoti asa cum au facut si sfintii nostri Parinti. Si daca iesim din cadrul acesta si ne amestecam cu toate principiile acestea ale modernismului, noi ne pierdem si turma, ne pierdem si pe noi. Nu sunt decat actiuni eretice si sectare care cauta sa dezbine, “Divide et impera”.