June 9th, 2008 
VR 
În fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarul fond reţea R 315 – 10 volume, perioada 1950 -1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU.
Potrivit documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi 1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu mai multe nume conspirative de colaborator: „MUNTEANU”, „POPA VASILE”, „POPESCU ION/IOAN”, „MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă informaţii despre sine vorbind la persoana a III-a, menţionîndu-se cu numele real, Nicolae CORNEANU.
Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:
> Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real: Subsemnatul Corneanu Nicolae /…/ Îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din R.P.R., atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii.”
> Caracterizarea informatorului „POPA”, din 15.01.1953: /…/ În decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună. /…/ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile ce i se cer.”
> Adresă, din 10.02.1959: /…/ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă.” Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: “S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes.”
> Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: /…/ De la data recrutării agentula fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului /…/, lucrat în acţiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai /…/. /…/ În perioada anilor 1953-1954 agentul a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /…/. În baza materialelor valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /…/. În timpul colaborării agentul s-a dovedit a fi sincer faţă de organele noastre, s-a prezentat punctual la întîlniri şi bine pregătit, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor noastre, /…/a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că la data de 16.10.1958 agentul a fost abandonat din reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetare a colaborării datorită faptului că au existat anumite suspiciuni din partea lui /…/ că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întîlnirile efectuîndu-se la intervale mai mari şi în alte localităţi pentru a fi cît mai conspirat, /…/şi în această perioadă agentul a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /…/ deşi înainte cu cîţiva ani au existat suspiciuni că ar colabora cu organele de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat popular din R.P.R. , considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere mai complicate /…/. Agentul nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucît dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că organele noastre nu ar mai avea încredere în el.”
> Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului „POPA VASILE” Ín perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44.375 lei.
> Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE”, din 15.01.1963: Agentul, a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudini sale pozitive atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /…/ În această perioadă agentul a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /…/ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. /…/ Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, /…/a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sunt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele conferinţe religioase internaţionale. /…/ să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe – în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /…/ Apreciez că agentul este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la întîlniri.”
> Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 : /…/ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /…/ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /…/ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /…/ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca /…/- episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /…/, preot greco-catolic, revenit, /…/, fost protopop greco- catolic etc. /…/ va fi îndrumat /…/ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /…/ nu sunt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului.”
> Raport, din 26.09.1967: /…/ În calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române – mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru) /…/. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre, şi-a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care a făcut parte ca membru sau conducător – dovedind pricepere şi orientare. Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /…/ Propunem: A se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului .”
> Notă informativă , din 02.04.1970, olografă, semnată olograf POPESCU IOAN”: Redacţia revisteia primit recent un material de la /…/ din TIMIŞOARA /…/ legat de comemorarea a 100 ani de la moartea lui Eftimie MURGU, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele lui /…/ se desprind tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia ).” Învederăm că întreg materialul trimis mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu, poezie).
> Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. loan CUZA. /…/ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /…/. /…/ Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de/…/ manifestîndu-şi agresiv şi calomnios dezacordul cu , cu regimul nostru de pe poziţii /…/. Criticînd vehement politica internă a ţării şi conducătorilor noştri (poziţia sa e a postului de radio ), /…/ are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /…/.”
> Nota, din 05.12.1971: Cu informatorulfost () cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind următoarea parolă: Sunt preotul şi am venit la dv. din partea d-lui avocat /…/, pt. a discuta o problemă.”
> Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /…/ de la numitul /…/ din Bucureşti /…/ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei, camuflînd tendinţe reacţionare.”
> Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în S.U.A. care au fost predate delegaţiei interreligioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /…/ la Congresul din Washinton. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /…/a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /…/ personal nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta drepturile omului> nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a nu făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /…/ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /…/ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil.”
> Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /…/a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /…/ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu religios – ultimul pînă la 7 februarie cînd /…/a anunţat că se retrage, spre a discuta cu /…/ şi a preîntîmpina o eventualăsoldată cu incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că preotul /…/a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu (care nu era altul decît CALCIU). /…/ mitropolitul CORNEANU a spus în esenţă următoarele: /…/Vrea să plece din ţară căutînd un loc mai potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sunt aici atîtea de făcut ?/…/ Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca de aici fără voia bisericii. Dacă totuşi pleacă, se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /…/ Preotul /…/ însuşi a cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile cînd preotul /…/ i-a comunicat mitropolitului că rămîne la cererea de demisie pentru următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /…/. Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei. Pe deasupra procedînd cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină martir ca alţii – aluzie la CALCIU – ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să emigreze nu însă în S.U.A. Arătîndu-i-se netemeinicia afirmaţilor sale şi îndemnîndu-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /…/ a răspuns că s-a gîndit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărîrea luată. Pe aceeaşi poziţie a rămas şi cînd la încheierea audienţei mitropolitul l-a prevenit că nu-i acceptă demisia./…/.” În Nota Ofiţerului se consemnează: I.J. Timiş a întreprins măsurile vizînd neutralizarea şi descurajarea lui /…/, mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru.”
> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU ION”: întrucît preotul caterisit /…/ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /…/ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /…/ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează, /…/a arătat următoarele:Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul CORNEANU /…/ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care persistă, argumentarea mergînd pînă la a recunoaşte aceasta. /…/ a refuzat totuşi să accepte pînă şi concluziile ce decurgeau logic din premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o perspectivă de recuperare.”
> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf MUNTEANU ION”: Preotul /…/ din Vişag, jud. Timiş , a susţinut între altele că Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /…/ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /…/a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /…/. Chestionat asupra poziţiei sale, /…/ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /…/ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate”, biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /…/ să recunoască greşeala în care se află.” În Nota Ofiţerului se consemnează: Poziţia pe care se situează preotul /…/ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş , cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /…/ din comuna Măureni jud. Caras Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauz ă.”
> Notă de analiză a randamentului informatorului, pe perioada 2 iunie 1980- 20 februarie 1982, din 23.02.1982: /…/ şi-a adus contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre didactice – foşti legionari ori persoane compromise – fără autoritate în faţa elevilor. /…/ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din Occident. /…/ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii, a preotului legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /…/ la începutul lunii octombrie 1981 a avut un infarct miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai candidat şi nici nu a fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc, dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre informîndu-ne cu diverse date utile chiar şi în această situa ţie. Dată fiind funcţia ce o deţine, posibilităţile şi calităţile sale şi că starea sănătăţii îi permite să muncească , apreciez că el ne este util şi propun menţinerea în reţea. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întîlnit mai des şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească momentele .”
> Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului’, din 09.12.1988: Numitul CORNEANU Nicolae /…/ a fost recrutat la data de 03.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în leg ătură pînă la data de 06.10.1982, cînd prin adresa /…/ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş, /…/a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ.”
Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:
> Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real: Subsemnatul Corneanu Nicolae /…/ Îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din R.P.R., atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii.”
> Caracterizarea informatorului „POPA”, din 15.01.1953: /…/ În decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună. /…/ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile ce i se cer.”
> Adresă, din 10.02.1959: /…/ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă.” Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: “S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes.”
> Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: /…/ De la data recrutării agentul
> Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului „POPA VASILE” Ín perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44.375 lei.
> Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE”, din 15.01.1963: Agentul
> Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 : /…/ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /…/ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /…/ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /…/ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca /…/- episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /…/, preot greco-catolic, revenit, /…/, fost protopop greco- catolic etc. /…/ va fi îndrumat /…/ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /…/ nu sunt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului.”
> Raport, din 26.09.1967: /…/ În calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române – mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru
> Notă informativă , din 02.04.1970, olografă, semnată olograf POPESCU IOAN”: Redacţia revistei
> Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. loan CUZA. /…/ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /…/. /…/ Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de
> Nota, din 05.12.1971: Cu informatorul
> Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /…/ de la numitul /…/ din Bucureşti /…/ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei, camuflînd tendinţe reacţionare.”
> Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în S.U.A. care au fost predate delegaţiei interreligioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /…/ la Congresul din Washinton. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /…/a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /…/ personal nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta drepturile omului> nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a nu făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /…/ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /…/ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil.”
> Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /…/a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /…/ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu religios – ultimul pînă la 7 februarie cînd /…/a anunţat că se retrage, spre a discuta cu /…/ şi a preîntîmpina o eventuală
> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU ION”: întrucît preotul caterisit /…/ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /…/ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /…/ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează, /…/a arătat următoarele:
> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf MUNTEANU ION”: Preotul /…/ din Vişag, jud. Timiş , a susţinut între altele că Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /…/ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /…/a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /…/. Chestionat asupra poziţiei sale, /…/ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /…/ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate”, biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /…/ să recunoască greşeala în care se află.” În Nota Ofiţerului se consemnează: Poziţia pe care se situează preotul /…/ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş , cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /…/ din comuna Măureni jud. Caras Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauz ă.”
> Notă de analiză a randamentului informatorului
> Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului’, din 09.12.1988: Numitul CORNEANU Nicolae /…/ a fost recrutat la data de 03.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în leg ătură pînă la data de 06.10.1982, cînd prin adresa /…/ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş, /…/a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ
Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei (art. 84 din Constituţia României din 1952, art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice).
În temeiul:
1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3 art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;
2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;
3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pÁnă la data de 28.08.2007,
DECIDE
Art. 1 Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic – Nicolae Mihail CORNEANU, fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, în Caransebeş, judeţul Caras-Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.
Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.
More from my site
- Avertismenul Duhovnicului: “De nu ne vom pazi Ortodoxia, ne vom pierde si neamul”. Parintele Justin Parvu in dialog cu Victor Roncea despre apostaziile lui Corneanu si Drincec si pericolele la adresa BOR. Baba si Danion. Capra, varza si lupul
- TOP NEWS. Roncea Sr a spart recordul comentariilor din presa romana. 1500 de mesaje la un articol, majoritatea impotriva Mitropolitului Banatului, informatorul apostat
- Ereticul Sofronie nu se conformeaza Deciziei Sf. Sinod
- In atentia Sfantul Sinod: ereticul Corneanu a chemat din partea "crestin-ortodocsilor din tara noastra" la "evanghelizarea" baptista a romanilor
- EXCLUSIV: File din Dosarul Tezaurului României de la Moscova care, conform BNR, valorează cât Tezaurul. FOTOGRAFII INEDITE
Posted in Uncategorized 
Tags: 
>>>>>>>>>Cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi!?
Duminică 9 martie 2008, de Pr. Onisim CRIVĂŢ
Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă. E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007). Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină. Consecinţele sunt imense. În primul rând, semnarea acestui document creează premiza recunoaşterii supremaţiei papale, nu doar de catolici, ci şi de către ortodocşi, ceea ce, în parte, s-a şi făcut. Mai clar, noi, creştinii ortodocşi, va trebui să acceptăm rătăcirea potrivit căreia papa este succesorul lui Hristos pe pământ, el mijloceşte pentru iertarea păcatelor noastre, de el atârnând mântuirea oricărui creştin ortodox. În al doilea rând, ereziile dogmatice şi ereziile canonice, condamnate de toţi Părinţii Bisericii, după anul schismei, 1054, vor fuziona cu dogmele şi canoanele ortodoxe, devenind obligatorii pentru fiecare ierarh, preot, călugăr, teolog şi simplu creştin. Contestarea acestora va fi catalogată drept „fundamentalism”, „extremism”, „fanatism” etc., oponentul „beneficiind” de oprobiul majorităţii şi de blestemele ierarhiei.
Pentru creştinul musafir în biserică, indiferent faţă de dogmele şi canoanele Bisericii, nimic grav. Mulţumit de credinţa „din sufletul lui”, va zâmbi nepăsător, considerând temerile ridicole, dacă nu chiar fanteziste, în consecinţă prosteşti. Pentru creştinul practicant, care îşi ia în serios vieţuirea creştină, urmările protocolului încheiat la Ravenna trădează abdicarea de la principiile Scripturii şi ale Părinţilor bisericii, prevestind un viitor din ce în ce mai sumbru pentru cei care rămân pe poziţiile tradiţionale ale Ortodoxiei. Practic, creştinul va fi pus în faţa dilemei: cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi?
Să ne întrebăm cum ar fi procedat, în actualele condiţii, sfinţii din trecut, mărturisitori împotriva catolicismului: Fotie cel Mare, Grigore Palama, Marcu al Efesului, Cosma Etolianul, Gherman al II-lea al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, Maxim Grecul, Nicodim Aghioritul ş.a.m.d. Dar sfinţii români, între care Nicodim de la Tismana şi Ioan din Galeş, Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu, Pahomie din Gledin, Varlaam, Dosoftei şi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Paisie de la Neamţ etc., Părinţi care au cunoscut intenţiile catolicismului „pe viu”, nu din comunicate oficiale? Răspunsul îl aflăm în înseşi învăţăturile lor. Nici Părinţii contemporani, precum Ioan Iacob Hozevitul, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Nicodim Măndiţă, Nicodim de la Tarcău, Ilarion Argatu, Sofian Boghiu etc. nu s-ar fi lăsat cumpăraţi şi amestecaţi în „tratatul” de la Ravenna. Cine ar putea crede că ierarhi atât de valoroşi, precum Iacob Stamati, Iosif Naniescu, Gherasim Safirin, Irineu Mihălcescu, Tit Simedrea, prigoniţi, pentru vederile tradiţional ortodoxe, de chiar purtătorii de mitră, ar fi semnat abdicarea de la tradiţiile Ortodoxiei, parafată la Ravenna.
Oare de ce trebuia ca ierarhi care s-au vândut în trecut catolicismului habsburgic, precum Atanasie Anghel, Petru Pavel Aron ori Inochentie Micu Klein să aibă continuatori „spirituali” şi în zilele noastre? De ce se uită că asupritorii moţilor din Ardeal nu erau doar ungurii, ci şi catolicii, şi că în fruntea celor ce au înecat în sânge răscoalele din Transilvania se aflau principii-cardinali, în slujba împăratului, dar şi a papei. Cum am putea uita că, vinovat moral pentru bătălia de la Şelimbăr, unde au murit mii de oşteni ortodocşi şi nu numai, nu este altul decât cardinalul Andrei Bathori, principe al Ardealului, cotropit de oştile papalo-habsburgice? Sau că Sfântul Voievod martir Mihai Viteazul, ostil expansiunii catolicismului în regiune, umilit când de Sigismund Bathory, când de împăratul Rudolf, ambii catolici, şi-a aflat sfârşitul la porunca unui catolic, generalul Basta (care mai târziu va împovăra cu biruri clerul ortodox ardelean, interzicând prezenţa în Transilvania a preoţilor ortodocşi din Ţările Române)?
Împotriva flamurilor papei, căruia astăzi îi cedăm cu atâta uşurinţă, a stat neclintit şi slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care, la chemarea creştinilor ortodocşi din Pocuţia, va pedepsi în repetate rânduri fărădelegile panilor catolici de la fruntariile Moldovei. Sfântul voievod şi Mare Mucenic Constantin Brâncoveanu, a cărui faptă o bagatelizăm, pomenind-o mai mult electoral decât din convingere creştinească, întregeşte desăvârşit calendarul voievozilor mărturisitori împotriva catolicismului. Îndurerat de pătimirile creştinilor ortodocşi transilvăneni sub catolicismul habsburgic, voievodul porunceşte Sfântului Antim Ivireanul tipărirea de carte creştin-ortodoxă pentru nevoile românilor de peste munţi. Astfel, creştinii ardeleni, pentru libertatea cărora voievodul va interveni pe cale diplomatică la marile curţi ale Europei, vor primi din Ţara Românească, în mai multe rânduri, cărţi bisericeşti pentru ţinerea slujbelor ortodoxe şi lucrări apologetice pentru cunoaşterea credinţei. Fiind înştiinţat că propaganda catolică s-a întins pretutindeni, ajungând până în părţile Siriei, Brâncoveanu va porunci ierarhului tipărirea cărţilor ortodoxe în limba arabă, sprijinind Ortodoxia greu încercată pe acele meleaguri.
Multe s-ar putea spune cu privire la implicarea ortodoxă şi a altor voievozi în disputele cu catolicismul prozelitar. Regretabil este că jertfele lor nu sunt corect preţuite de posteritate care, înşelată de idealul himeric al unităţii de conjunctură, întemeiat pe principii obscure, masonico-ecumeniste, vinde cu inconştienţă sfintele rânduieli ale ortodoxiei. În viaţa Sfântului Ierarh Marcu Eugenicul (+1444) citim: „Când turcii mahomedani s-au apropiat, ameninţând Constantinopolul, Sinodul Bisericii Ortodoxe Greceşti s-a adresat catolicilor, căutând sprijin la ei şi învoindu-se să-l pomenească [la slujbă] pe papă. Doar unul dintre arhierei a refuzat să iscălească – episcopul Marcu al Efesului – iar Duhul Sfânt a fost cu el, nu cu Sinodul. La urmă, patriarhul cu toţi episcopii s-au alăturat lui, înlăturându-şi greşeala” Pentru toţi, ierarhi, preoţi, călugări, teologi şi simpli creştini se pune acum întrebarea: NOI CUI NE ALĂTURĂM? Răspunsul îl cunosc doar CEI CU CUGET NEMINICINOS.<<<<<<<<<<< Am un gand! Probabil Mitropolitul joaca rolul ingrat al Iudei pt. a avertiza ortodocsii la ceea ce-i asteapta din partea ierarhiei majoritar apostate, dupa felul cum reactzioneaza la gestul sau.
Sunt info. ca f. multzi monahi au parasit manastirile spre locuri mai ferite!