Victor Roncea Blog

Stilul, de un spectaculos artificial, practicat de ziarul “Evenimentul Zilei” din perioada când se afla sub oblăduirea lui Ion Cristoiu, la începutul anilor nouăzeci, a făcut, la vremea lui, destui prozeliţi.Mai mult, a atras şi unele finalităţi artistice remarcabile, dacă e să amintim doar de filmul “Vorbeşte cu ea”, a celui mai bine cotat regizor spaniol actual, Pedro Almodovar.

Pelicula, răsplătită în 2003 cu premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu, a fost inspirată, după cum mărturiseşte producătorul, “dintr-un fapt real, petrecut în România”.Să vedem care era “faptul real”, publicat în anii nouăzeci de revista clujeană “Informaţia” şi reluat de o agenţie centrală de ştiri: un tânăr paznic de la morga unui spital din oraşul Baia Mare se îndrăgosteşte de o fată moartă, aflată în vederea autopsiei, la locul său de muncă. Şi, sub impulsul acestui romantism dezaxat şi nestăvilit, junele violează cadavrul. Dar o minune se petrece, întrucât, în urma actului necrofil, răposata reînvie. Fapta este descoperită şi iscă un scandal-monstru, care este însă repede stins, pentru că şi fata consimte la iubirea paznicului.

Această poveste, complet inventată în România, s-a dovedit cu picioare lungi, ajungând până în Spania, unde a fost preluată de prestigiosul cotidian “ABC”. Apoi, s-a întrupat pe peliculă, nu înainte ca regizorul să se fi documentat intens pe meleagurile noastre.”Culmea ironiei”: ulterior, s-a dovedit că sursa de inspiraţie a întregii poveşti a fost o legendă care circula în Spania secolului al XVIII-lea! E acesta un model tipic, putem spune, pentru ceea ce literatura de specialitate numeşte zvon de tip “scafandru”: un zvon care apare şi dispare în decursul timpului, alegându-şi de fiecare dată locuri diferite pentru a ieşi la suprafaţă.

Cât despre noi, rămânem cu imensa frustrare că n-a fost regizorul Mungiu cel sortit să pună mâna pe această suculentă poveste de pleaşcă. Dacă ar citi mai cu atenţie ziarele, ar avea numai de câştigat.