Victor Roncea Blog

Pe 29 mai 2008, d-l Sasha Meret, unul dintre prietenii Institutului Cultural
Roman din New York (ICR-NY) – si al d-nei directoare Corina Suteu – mi-a trimis
o “scrisoare deschisa” si cererea sa o public “in spiritul unui jurnalism onest”.
Evident ca i-am satisfacut dorinta, iar textul a aparut in editia din 11 iunie 2008
a ziarului nostru (vezi site-ul www.nymagazin.com/arhiva/nr.574/opinii). Mi-am
permis, atunci, sa-i raspund dlui Meret, in baza dreptului la replica, pe aceeasi
pagina, si, ulterior, sa-i contactez pe cativa dintre semnatarii “scrisorii deschise”,
inclusiv pe d-l Meret, cerandu-le sa-mi specifice care sunt articolele publicate
in “New York Magazin” in care, citez, “se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta”. Am primit doar doua raspunsuri, pe care le redau mai jos (nu voi dezvalui numele celor doi semnatari ai scrisorii, pentru a-mi tine promisiunea de a pastra confidential identitatea lor, dar e-mail-urile se afla in computerele redactiei noastre):
1. “Grigore, nu am citit acele articole si chiar l-am intrebat pe Sasha Meret, care ne-a trimis scrisoarea, cerandu-i sa ne trimita articolele cu pricina. El ne-a spus doar ca sunt niste articole incriminatoare, nedrepte.

Nu am semnat propriu-zis scrisoarea, am fost in acest schimb de e-mail cu Sasha Meret si am inteles de la el ca se doreste aceasta scrisoare de la toti cei care au fost in proiecte ICR-NY, pentru ca suntem toti acuzati, si am zis, pana la urma: OK pune-ma si pe mine, caci am participat la unele proiecte ICR-NY si cred ca am facut treaba buna – in my case. Cel mai recent m-am agitat sa organizez lecturile de poezie pentru tinerii poeti etc. Am facut foarte multe pentru artistii romani adusi de ICR-NY, cand as putea sa ma concentrez pe ce am eu de facut, cum, de fapt, o sa fac de acum inainte”.
*G.L.Culian: “Iti multumesc pentru raspunsul prompt. Niciunul dintre acele articole nu ii incrimineaza pe semnatarii scrisorii. Stii foarte bine ca m-am numarat printre putinii care ti-au sprijijit proiectele, cand mi-ai cerut acest lucru. E vorba de o manipulare grosolana si sunt socat ca un om de talia ta poate semna un document fara sa stie despre ce este vorba. Cu prietenie, Grigore”.
*”Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat, de multe ori, ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei. Cand Sasha Meret a trimis scrisoarea semnata de Andrei Serban, Norman Manea etc., a trebuit sa zic si eu OK, altfel incepea un intreg tambalau”.
*G.L.Culian: “Culmea ipocriziei! Niciunul dintre “semnatari” (poate cu exceptia lui Sasha Meret) nu a citit acele articolele! Asta e problema, nu faptul ca au/ati semnat. Daca doreau/doreati sa va aratati sprijinul pentru Corina Suteu si ICR-NY, era foarte simplu sa-mi trimiteti o scrisoare in care sa aratati si partile bune ale activitatii ICR-NY, nu sa aprobati (semnand) acele acuzatii, fara sa cititi materialele respective. Cu bine, Grigore”.
2. “Grig, buna, am fost plecat in turneu in Europa, sper ca esti OK, imi pare rau de scrisoare…da, am semnat-o. Am primit, in Europa, pe mail, cateva citate din articole critice, nu stiam din care anume ziar, cred ca e o diferenta de viziune aici intre comunitatea romaneasca si viziunea ICR-NY.
Nu cred ca trebuie data prea mare importanta. Pe de alta parte, ar trebui sa acceptam ca ICR-NY se pozitioneaza in secolul 21… iar comunitatea romaneasca din New York, cultural vorbind, se afla undeva acum 30-40 de ani. Pentru ei, in continuare, nu e decat Eminescu si statui ale lui, fundatia Dorul, Ziua Romaniei, care e un balci. Stii tu ce are succes la comunitatea romaneasca de aici – Stefan Hrusca, Divertis etc. Acte care au zero impact in ‘american conscience’ si de o valoare foarte indoielnica. Pe mine ma bucura ca ICR-NY promoveaza ceea ce tu numesti “acte elitiste”…numai asa sunt sanse sa aiba ceva impact. Pe de alta parte, in 10 ani, in afara de tine, nu am vazut niciun roman la vreun concert de-al meu. Cred ca multi membri din comunitatea romaneasca ar fi foarte multumiti ca in continuare la ICR sa fie mese, Eminescu, nostalgii…si cam atat. Cred ca e bine ca se schimba putin…si cred ca trebuie sprijiniti intru totul. In continuare, eu te asigur de toata stima mea personala, dincolo de acest diferend de pozitie.”
Raspunsul la dilema mea nu a mai venit, pentru simplul motiv ca semnatarul “scrisorii celor 17” nu citise “articolele critice”, nu stia unde si cand au aparut si, ca urmare, semnase in necunostinta de cauza, la fel ca doamna din prima corespondenta, care a avut insa decenta sa recunoasca manipularea: “Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat de multe ori ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei”.
Saptamana trecuta, autorul afirmatiilor de-a dreptul jignitoare privind Comunitatea Romaneasca din SUA, Eminescu, societatea “Dorul” sau artisti ca Stefan Hrusca sau grupul “Divertis” a sustinut un concert sponsorizat (si) de ICR-NY. Intreb: cum e posibil ca un artist valoros sa aiba atata dispret fata de conationalii sai mai putin educati sau neinitiati intr-un gen muzical “pretentios” si sa “puna la zid” un simbol al spiritului romanesc cum este Stefan Hrusca?
Nu stiu cata cultura muzicala au d-na Corina Suteu si “clientii” ICR-NY, dar as dori sa aflu cati bani publici s-au cheltuit pentru sponsorizarea concertului unui muzician care gandeste atat de stramb. Am stat 22 (douazeci-si-doi) de ani pe scena in Romania si 5 (cinci) in America, avand privilegiul de a evolua alaturi de cele mai mari valori ale artei romanesti. Iata doar cateva: Johnny Raducanu (caruia i-am organizat doua concerte la New York), Mircea Tiberian, Ion Berindei (jazz); Gica Petrescu, Sofia Vicoveanca, Ion Dolanescu, Maria Dragomiroiu, Dumitru Farcas, Toni Iordache (muzica populara); Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu (folk); Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer, Silvia Dumitrescu, Luigi Ionescu, “Romanticii” (muzica usoara); Ion Caramitru, Horatiu Malaele, Nae Lazarescu, Alexandru Lulescu (actori). In fata lor m-am plecat, pentru ca i-am iubit, ii iubesc si am dat tot ce aveam eu mai bun pentru a ma ridica la inaltimea artei lor. Niciodata nu mi-am permis sa-i compar sau sa afirm ca au “o valoare foarte indoielnica”, asa cum scrie semnatarul “scrisorii celor 17”.
Cum prima manipulare grosolana a “clientilor” ICR-NY este dovedita de insasi raspunsurile (sau tacerea) celor doi, revin la textul scrisorii, pentru a scoate in evidenta o alta diversiune. Citez din scrisoarea deschisa:
“Stimata redactie, semnatarii scrisorii de fata facem parte din numeroasa si diversa Comunitate Romano – Americana din SUA. Avand in vedere larga audienta a ziarului Dumneavoastra, mai ales in Comunitatea Romano-Americana din zona New York, suntem foarte interesati de opiniile colaboratorilor Dumneavoastra si de comentariile pe care le publicati.
Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta.

Cu stima,

Lucian Ban, Oana Botez, Nina Cassian, Marina Draghici, Ana Golici, Nicolae Golici, Sherban Lupu, Norman Manea, Sasha Meret, Calin-Andrei Mihailescu, Julian Semilian, Saviana Stanescu, Andrei Serban, Nic Olaru, Matei Varga, Sanda Weigl, Nick Wolcz.

New York, 29 Mai 2008″.
Asa cum reiese din textul de mai sus, autorul scrisorii sustine ca – citez:
“Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY”.
Fals! Articolele respective nu au aparut “in paginile presei de limba romana din New York”, ci NUMAI in ziarul “New York Magazin”. D-l Sasha Meret si cei de la ICR-NY (care, presupun, l-au pus sa scrie aceasta scrisoare, intr-o actiune de imagine semnata de 17 “nume mari”) fac trimitere la intreaga presa scrisa de limba romana, desi, logic, textul ar fi trebuit sa se refere numai la ziarul care a publicat articolele respective. Iata o diversiune tipic securista, prost regizata, prin care sunt invinuiti, INCORECT, si colegii mei de la celelalte ziare romanesti. In plus, articolele “in care se critica unilateral activitatea ICR-NY” au vizat numai anumite aspecte ale activitatii ICR-NY (in special actiunile costisitoare, unele chiar jenante, organizate pe bani publici si care au adus prejudicii de imagine Romaniei. Toate sunt postate pe site-ul nostru (www.nymagazin.com).
Intrebare: de cate ori i-ati vazut pe cei 17 semnatari ai scrisorii sau pe membrii ICR-NY participand la evenimente comunitare si ce contributie au avut domniile lor la ridicarea nivelului de educatie a celor cu mai putina scoala? Participarea ICR-NY si a “elitelor intelectuale” care pretind ca “fac parte din “numeroasa si diversa Comunitate Romano-Americana din SUA” a fost 0 (zero!) si repet ceea ce am scris cu cateva saptamani in urma (“New York Magazin” nr. 574 din 11 iunie 2008): scrisoarea este o manipulare grosolana, initiata de conducerea ICR-NY si finalizata prin “clientul” Sasha Meret. Lectura superficiala (ca sa nu spun inexistenta!) a “reclamantilor”, care reiese din corespondentele publicate si din textul “scrisorii deschise”, dovedeste ca semnatarii au fost dezinformati si manipulati, cu scopul de a acoperi politica antiromaneasca promovata de ICR-NY. Articolele critice scrise de mine sau de colaboratorii mei – referitoare la unele actiuni ale ICR-NY care au avut ca subiect prezentari considerate de majoritatea Comunitatii Romanesti din New York ca defaimatoare pentru tara noastra – au fost simple opinii liber exprimate intr-o publicatie independenta.
Afirmatia/acuzatie ca am fi “atacat reputatia institutiei care ne reprezinta” este aberanta – mai ales intr-o tara libera (SUA), unde libertatea de expresie este garantata de Constitutie – si mi se pare jenant ca oameni de cultura importanti (care nu citesc presa scrisa de limba romana din SUA si nu le pasa problemele “oamenilor de rand”) sa se lase manipulati de o mana de umili servitori (pe bani publici!) ai clanului Horia Roman Patapievici & Co.
Daca romanii din tara inca mai accepta mizeria morala in care traiesc si legitimeaza (prin vot!) conducerea neocomunista instalata la putere cu 18 ani in urma, este treaba lor. Noi, cei care am ales sa traim in America, trebuie sa impiedicam exportul de minciuna, demagogie si impostura “made in Romania” catre tara noastra de adoptie si transformarea cladirii din 38 Street intr-un nou bastion de tip securist si antiromanesc, asa cum a fost in timpul dictaturii lui Ceausescu. Nu voi accepta niciodata ca poporul roman sa fie catalogat drept o natiune de criminali chiar sub acoperisul unei institutii care are ca obiectiv promovarea imaginii Romaniei in America si nici condamnarea comunismului de catre odraslele calailor din nomenclatura p.c.r. In final, ii cer d-nei Corina Suteu sa ne informeze – conform Legii accesului la informatiile publice – despre toate cheltuielile facute de ICR-NY pe perioada mandatului sau de director.
Astept(am) un raspuns!
Grigore L. CULIAN, editor “New York Magazin”
New York, 10 Iulie 2008