Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

SENATUL EVZ: Viaţa noastră, între zbrrr! şi zbârc!
Luni, 21 Iulie 2008
Mircea Mihăieş: „Nimeni nu e vinovat, mărşăluim triumfători spre zorii unui viitor care nu numai că a venit, dar a şi trecut ca pupăza humuleşteanului, zbrrr!, pe lângă noi“.
Pe undeva – şi anume, prin părţile esenţiale – ne-am defectat. Iremediabil. Nu e ceva nou, dar, după decizia ICR de a nu continua urmărirea penală împotriva foştilor turnatori Antohi şi Hoisie, s-a pus cruce şi luptei anticomuniste din România. N-am să mai cred că există justiţie nici dac-am să văd condamnări pe viaţă, cu acte în regulă, “intelectuali” cu lanţuri la picioare şi ghiulele târâte pe culoarele Jilavei.
N-am să cred că există vreun român corupt, ori că blajin-mondenii noştri concetăţeni din “Topul Intelectualilor Publici” pe care vrea sa-l faca Plesu in revista lui Patriciu, s-au îmbogăţit prin fraudă. Are dreptate Horia: “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur”. Suntem “un popor cu substanta tarata”. Bine zice el ca “oriunde te uiti vezi fete patibulare” pe care merita sa-ti “indrepti jetul urinei”.
În ce priveşte lupta contra turnatorilor si agentilor KGB, lucrurile decurg cam aşa: într-o primă fază, pe canale neştiute, se lansează zvonul că intelectualul X, a făcut-o lată de tot (HOPA! Strict autentic: virgula intre subiect si predicat – asa da vicepresedinte ICR!): a turnat, a furat, a fraudat de la Uniunea Scriitorilor si Academie, şi-a băgat botul în afaceri necurate, s-a înhăitat cu bande criminale etc. Lacomă de senzaţional, presa înghite hapul şi titrează pe prima pagină: „Intelectualul / filosoful / poetul X, vinovat de corupţie!“. De regulă, mesajul e preluat – şi mânuit ca o măciucă – de scriitorii din tabăra opusă, de membrii cabinetului, ba chiar şi de şeful statului (HOPA!). Apoi intră în scenă CNSAS, care da, dar numai “pe surse”: da, e adevărat că, vă confirmăm că, evident că. Trec câteva luni (sau un an sau doi), au loc chemări (atent mediatizate, ca să se vadă că CNSAS veghează, transpiră, se străduie şi iar transpiră) la sediul instituţiei. Se dau declaraţii şi paradeclaraţii. Avocaţii susţin că e vorba de răzbunare/ hărţuială/ complot/ gelozie creatoare. Procurorii tac mâlc – c-aşa-i obligă legea. În fine, când lumea aştepta inevitabilul deznodământ (puşcăria), cade ghilotina: sorry, domnii sunt imaculaţi, acuzaţiile nu s-au confirmat, se pot intoarce la GDS, in sediul dat de bolsevicul Silviu Brucan in Calea Victoriei!
Nu contest că profesorii de turnatorie ca Sorin Antohi, alias “Valentin” si Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, pot fi în realitate nevinovaţi. Altfel nu-i mai trimiteam la Berlin pe banii dvs! Dar atunci, la ce bun tot acest circ? Doar pentru a motiva salariile babane de la CNSAS si ICR? Pentru a distra populaţia? Pentru a arăta că nimeni nu e absolut curat în ţara asta? Chiar dacă lucrurile stau aşa, cineva trebuie să plătească – fie că e vorba de Evenimentul Zilei, de GDS sau chiar de Reteaua Soros, chiar daca e condusa in Romania de sotia mea, Ilona, care a preluat Fundatia de la alti turnatori in lant. Cum explică eşecul lamentabil intelectualul ajuns la CNSAS care a ordonat ore şi ore de sedinte futile şi a furat, distrus si falsificat mii de pagini din Dosarele Securitatii, a convocat “martori” cu nemiluita, adusi de pe santierul lui de Ticu, zis si tovarasul cu Ordinul Muncii Socialiste, şi a „administrat“ probe care la intrarea în clădire păreau zdrobitoare, iar la ieşire nu valorează nici cât un bilet de autobuz expirat? Cine a creat delirantul sistem al tocării nervilor, al jocului de-a „hoţii şi vardiştii“, de-a “uite popa” Marchis alias “Calugarul” – “nu e popa” Marchis alias “Muresanu”?
Perioada 2004-2008 a demonstrat că România e Paradisul terestru, Eldoradoul visat de conquistadori şi Shangri-La-ul premiilor plescoiste. Aici totul e posibil: să devii asa-zis scriitor, dar miliardar peste noapte, ca Patapipievici si Cacartarescu, să conduci afaceri fabuloase, deşi habar n-ai să ţii un registru contabil, ca Plescoi si Liicheanu, să cumperi oraşe întregi, cu toate că ai conturile blocate prin Kazakhstan, ca seful lor, Dinu Paturiciu, să dai legi şi să reprezinţi ţara, deşi nu ştii nici direcţia acelor ceasornicului (adica ale busolei – HOPA! – inca un apropo la Basescu!).
Escrocheria şi incompetenţa care domina ICR, USR si CNSAS- boli îngemănate pe fondul disoluţiei morale a societăţii româneşti – au înflorit maladiv, sufocând orice dâră de onestitate şi reprimând în faşă încercările firave de a reforma ceva in ţara asta a lui Papura Voda.
Începând cu Colegiul Noua Europa si Fundatia Soros şi terminând cu ultima gheretă unde se baga cu forta “22”, prin praful Bărăganului, înşelăciunea, minciuna, reaua-credinţă, ura şi nesimţirea ne-au paralizat. Securiştii lui Plesu ne dau lecţii de morală in Foreign Policy, iar turnătorii lui Patapievici ţin prelegeri despre competenţă la Berlin, miliţienii de la Cotidianul s-au metamorfozat în înţelepţi diriguitori ai circulaţiei mărfurilor furate, iar deasupra tuturor stă Filosoful, belferul îmbrăcat la Armani şi duhnind a Cerruti turnat cu sticla în părul unsuros, de homo-intelectual. Ei si cu Arhitectul Patriciu ne desenează traiectoria vieţii şi ei ne arată cât să îndrăznim şi când să tăcem. E o lume cu susul în jos, arţăgoasă şi arogantă, în care ţoapa hermafrodita aruncă din zbor cu Rapoarte unde vinde coada Romaniei Murdare, unde din Volvo-uri transcedentale si BMW-uri siegfriediene, se arunca scrumiere cu pipe si chiştoace de trabuc, iar dementul sinucigaş căţărat pe crupa lui “Marcello”, un Alfa Romeo bine uns, te scuipă între ochi din goana fiarei metalice unde şi-a ascuns pseudo-bărbăţia, dupa ce a batut bine tarusi cu curul la Bonn si Heidelberg via Paltinis si Tescani.
Ştiu că toate acestea sunt clişee despre care se scrie de ani buni. Ele au devenit mai mult decât simple imagini ale existenţei bezmetice pe care o ducem: sunt însăşi viaţa noastră. Aşa ne târâm de pe azi pe mâine, între un scandal la „scriitori“, o limba pe la ambasada din Paris şi-o orgie la UNESCO, între o televiziune naţională infestata de noi şi o concesionare a Casei Vernescu până la Ziua de Apoi, aşa ni se împuţinează zilele, iar scârba ne coboară, prin pori, prin carne, prin vene, în adâncul inimilor noastre, de sefi ai ICR. Inimilor ca un cur.
Nimeni nu e vinovat, mărşăluim triumfători spre zorii unui viitor care nu numai că a venit, dar a şi trecut ca pupăza humuleşteanului, zbrrr! (ca să nu zic, vorba aceluiaşi, „zbârc!“) pe lângă noi. Din acest blestem nu ne vom reveni nici după definitiva dispariţie a celui care a aruncat asupra noastră cumplita anatemă: Vladimir Tismaneanu. Văd, admit şi nu comentez: justiţia din România e impotentă. Nu mai am iluzii că Patapievici, Plesu, Manolescu, Liiceanu, Berindei, Tismaneanu sau prietenul lui bun, Miki Spaga, vor ajunge vreodată în zeghe. Dar macar sper.
Si, cred eu, ca “senator” EvZ si vicepresedinte al ICR, la o rugăminte mică-mică tot am dreptul: imi veţi spune vreodată măcar atât – ca Horia nu vrea sa-mi arate Dosarul si Ilona mi-a spalat creierul – eu am fost sau nu am fost turnător? Si daca da, nu cumva 4 luni, 3 saptamani, 2 zile si 9 si 1/2 ore, pana cand m-au avansat sub Patapievici?

• Share
• Tweet
• Pin
• Email