Victor Roncea Blog

Dinspre uzina de presă eoliană (aparţinându-i lu’ Vîntu, adică) îmi parvine o ură masivă, pe motiv că, anul trecut, am pomenit public activitatea editorialistului Pavel Lucescu, cel ştiut din emisiuni televizate şi din foaia de ziar.

Pe când era editorialist de provincie la “Ziarul de Iaşi”, Lucescu s-a uns director de campanie a lui Constantin Simirad, candidat la alegerile din 2000, pentru al doilea mandat de primar al Iaşului. Simirad – lucios de la alifiile cu care este uns – avea trebuinţă, se înţelege, nu atât de arta de manipulator a lui Lucescu, cât de sprijinul discret al ziarului unde acesta lucra. Aruncând praf în ochii electoratului, cât timp şi-a exercitat noile atribuţiuni, Lucescu s-a autosuspendat din funcţia de editorialist al “Ziarului de Iaşi” (intitulat, pe atunci, “Monitorul de Iaşi”), reocupându-şi postul imediat ce campania avea să se încheie victorios pentru muşteriul său.

Din poziţia sa reocupată, Lucescu urma să scrie, în ziarul din 10 ianuarie 2001, la rubrica Laboratorul de analize, editorialul “Oare chiar a obosit Simirad?”, unde prezenta imaginea primarului şicanat de PDSR aflat la guvernare. Se subînţelege câtă obiectivitate conţinea scrierea; ca dovadă, după câteva luni, Simirad s-a înscris în… PDSR.

Ca o bunicuţă care împleteşte ciorăpei, Lucescu a prins gustul de a împleti gazetăreala cu politica. La scrutinul din 2004, Simirad n-a mai candidat, fiind ambasador în Cuba. Dar editorialistul Lucescu s-a autosuspendat iar, pentru a-şi încerca mâna ca şef de campanie a candidatului PNL la primăria Iaşului, Relu Fenechiu. Alegerile au consemnat eşecul lui Fenechiu, care, la generalele de peste câteva luni, s-a consolat cu un post de deputat. Iar Lucescu a revenit la condei, după încă o aventură extraconjugală.

Se pune însă întrebarea dacă opiniile sale, scrise sau orale, mai pot avea “echidistanţa” invocată de regretatul preşedinte al CNA, Ralu Filip. Faptul că Lucescu este jurnalist profesionist nu înseamnă musai că-i obiectiv, mai ales după ce a dansat ba pe piciorul stâng, ba pe cel drept.

Scriind toate astea, m-am ales şi cu ura ziaristului eolian Lucescu, şi cu cea a marii sale fane, ziarista eoliană Corlăţean. Sper ca, până mă hotărăsc să intru în politică, să le treacă.
–>
Alte articole scrise de acelaşi autor:
Neveste destinate programului “Rabla”
Ţânţarul, ruda noastră de sânge
Locul lui Adrian Năstase în insectarul de aur al neamului
Cum a câştigat Oscarul o minciună gogonată din presa românească
Dom’ Piedone, circulaţi, vă rog!
Cartianu mi-a înspăimântat motanu’
Tratament medicamentos pentru C.T. Popescu
Vijelia din laringele lui Vali
Poponeţul facial al lu’ Năstase şi aghesmuirea unui jurnalist BBC
Despre impertinenţa şpăgilor
Dreptul de a avea copii ar trebui câştigat prin concurs
Domnule Iliescu, poftiţi în formol!