Victor Roncea Blog

Ioan Talpes: Eu cred ca este un moment care sufera amprenta situatieiactuale din Romania, noi aflandu-ne cu totii angajati într-un proces electoral(referendum, Parlamentul European – n.a.) precum si convocarile electorale dinanul care vine, 2008. Toate acestea îsi pun amprenta, generand evenimente sifenomene mai percutante, pe fondul unor vesnice “tribulatii existentiale” despresi din partea Serviciilor Secrete. Cand ma gandesc la “tribulatii existentiale”,spun ca, atat în Romania cat si în afara ei, exista dezechilibre exprimate în pozitiicontradictorii între vechea si noua generatie. Cred ca am gresi daca am cautasa întelegem totul prin “conflict între generatii”. Este vorba si de o schimbarestructurala, în contextul noii politici a Romaniei. Se trece prea usor cu vedereafaptul ca Romania venea in 1989 cu statutul de membra a CAER, cu politicinationale si supranationale adecvate acelor timpuri si cu angajamente militaredeservite de oameni implicati în acele probleme, adesea geostrategice. Ele auavut un impact categoric si deosebit în exprimarea internationala a Romaniei dela acea data. Exista o generatie care a fost educata si pregatita pentru astfelde provocari, dar, pe parcurs, tot din acea generatie, au trebuit sa fie pregatitioamenii adaptati la noile provocari de dupa 1990. Totul s-a facut din mers,într-o situatie catastrofala economica, destabilizare extraordinara si presiune exterioara foarte dura. Pe acest fond, s-a produs readaptarea si relansarea unorservicii secrete care sa înteleaga despre ce e vorba si sa slujeasca interesele statului în noile conditii. Astazi cred ca situatia Serviciilor Secrete este mult maibuna decat în anii ‘90 pana în 2001, care acum fac parte din comunitatea deservicii din NATO si din UE. Azi, ele au angajamente, tratate si întelegeri privindcolaborarea, spre deosebire de perioada de pana în 1996, cand au fostconsiderate adversare Serviciilor NATO. Pe acest fond, se produc readaptarile. Ele se produc greu, pentru ca exista înca interese de grup si individuale.Ma refer la persoane care aveau legaturi înainte de 1989 cu serviciile de atuncisi au ajuns ca, dupa 1990, sa devina oameni politici de anvergura, personalitatieconomice si financiare de varf în Romania. Pe fondul destabilizarilor de dupa1 990, au cautat sa utilizeze Serviciile – si au reusit, în mare masura – în scopulplanurilor lor de înavutire si de preluare sub control a vietii politice din Romania.

Nu are rost sa va dau eu exemple, ele se vor da în anulelectoral 2008. Eu sunt convins ca, în situatia în care nu se va ajunge la oîntelegere a situatiei reale în domeniu, dar si a nevoii ca fiecare sa-si asumeinteresele statului înainte de cele proprii, eu voi fi obligat sa vorbesc atunci.Aceasta cu atat mai mult cu cat voi avea de partea mea inclusiv noua Lege aServiciilor Secrete, foarte clara în ceea ce priveste statutul ofiterilor. În context,spun despre cazul Saftoiu ca nu este unul artificial, ci o consecinta a accentelorspeciale pe care le-a dobandit în presa. Au fost interese evidente si, pe fondulacelui esec, s-au gasit foarte multi care ar fi dorit sa lanseze unul din conflicteleprin care o persoana din cei mai apropiati colaboratori ai presedintelui Romaniei sa fie înlaturata. În ceea ce priveste pozitia domnului Basescu fata de Serviciile Secrete, mi se pare ca a fost o pozitie clar exprimata de la început, cea a unuiom care vine din sistem si cunoaste regulile. Chiar daca nu provine direct din Servicii, a actionat direct, eliminand pe multi dintre cei ce continuau vechiletendinte. Eu cred ca a facut bine si ca trebuie sa pasim spre o noua generatie,eliberata de sechelele unei lumi slujite altadata. Schimbarea Serviciilor este necesara, dar fara sa fim prizonierii conceptului de “noua generatie” si pornind de la schimbarea realitatilor complexului geostrategic în care operam azi.

Eu va dau declaratia aceluiasi general Dumitru Ciobanu,care, dupa cum s-a constatat în urma cercetarii facuta de o comisie numitade presedintele de atunci, domnul Emil Constantinescu, s-a constatat cu totul altceva, respectiv o actiune care, în termenii Serviciilor, se numeste “tradare”. Aceasta actiune a fost declansata de fostul general Silinescu, împreuna cugeneralul Ciobanu si cu alti doi sustinatori, prin care se dorea discreditareamea, misiune primita din alta parte, vizand categoric o izolare si un blocaj alinformatiei reale catre presedintele Constantinescu. Perioada aceea a fostmarcata de un efort extraordinar în vederea îndeplinirii conditiilor de intrareîn NATO în primul val. În mare parte, datorita eforturilor pe care eu le-amfacut si a credibilitatii pe care o aveam în randul Serviciilor de Informatii din NATO, am reusit atunci o situatie incredibila pentru multi, aceea de a fi sustinuti,la conferinta la care au fost admise Cehia, Polonia si Ungaria, aproape unanim.Cred ca atunci s-a încercat totul pentru a se bloca acest demers al Romaniei.Pot dovedi faptul ca acest lucru s-a încercat de catre un grup de dependentaclara estica iar atacul a fost dat la mine. D-l Constantinescu, ca om de onoare,poate sa va spuna ca eu am fost implicat direct în toate negocierile vizandintegrarea Romaniei în NATO, pana în iulie 1997.

Nu am fost cu nici un conflict. Îmi pare rau, nu am vrut savorbesc despre aceasta, pentru ca a murit recent (23 octombrie 2007 – n.n.).Cand, vrem-nu vrem, mergem într-o alta lume, cred ca elegant este sa nu sediscute despre astfel de chestiuni. În schimb, mie îmi pare rau ca oamenii dinapropierea sa, inclusiv familia, nu respecta aceasta atitudine, dand preseideclaratii care ma fac sa cred ca e necesar sa reactionez, pentru a le punepunct. Aceste declaratii sunt murdare, incalificabile si nu au a face nimic curealitatea. Ce pot sa spun e ca nu am avut nimic de banuit, pentru ca eramcuscri, pentru ca eu aveam imaginea ca ai nostri copii se înteleg foarte bine… Deodata, am fost chemat la presedintele Constantinescu – dansul povestesteîn cartea sa episodul – si îmi spune cum s-au prezentat la el Silinescu si cu Ciobanu, ca sa ma reclame ca am facut lucruri împotriva Romaniei, ca suntspion american, ca am tradat tara si am pus-o la dispozitia americanilor!!! La început, nu am înteles despre ce era vorba. În primul rand, mi s-au parut niste idioti…

In decembrie 1996. Repet, mi s-au parut niste idioti,aistorici si în afara contextului realitatilor. Dupa aceea, am înteles ca e vorba deceva serios, ca ei au încercat sa îmi dinamiteze pozitia, pentru a decredibilizademersul Romaniei spre NATO.

Prin 1994.

Da, în ciuda relatiilor de rudenie si în ciuda faptului ca eu am fost acela care am blocat eliminarea sa din Servicii, atunci cand a fost propus la asta. Îmi pare rau acum, dar consideram ca, pentru a face Serviciile (în speta, Serviciul de Informatii Extern – n.a.) sa functioneze optim în misiunile speciale de atunci e nevoie sa le transmiti tuturor ca trebuie sa îsi îndeplineasca menirea.

Credeti-ma, e chiar penibil, sunt convins ca se dorea încontinuare anihiliarea demersurilor mele de admitere in NATO în valul al doilea,asta transpare din ecourile vehiculate.

A fost aproape întreg SIE acolo…La înmormantare am lipsit din cauze obiective, adica eunu sunt perfid, nu am resentimente fata de memoria lui Silinescu. El nu afacut altceva decat ceea ce i se cerea de catre cei care îl controlau! Daca amresentimente, retineri, au fost fata de mine însumi, pentru ca nu am putut sacred asa ceva atunci. As fi reactionat cu totul altfel, dar am crezut – si cred -ca si altii, lucrand în domeniu, sunt la fel de dedicati ca si mine. Pentru mine,a fost un soc sa constat si azi a devenit evident acest lucru, ca foarte multi”au proferat” meseria de patriot, dar nu au avut nimic de-a face cu slujireapatriei. S-au alujit pe ei însisi si pe cei care îi stimulau din spate cu interesele lor.

Nu trebuie amestecate familiile si va marturisesc ca euam avut un sentiment profund de parinte fata de sotia de atunci a fiului meu.Îmi pare rau pentru ea, pentru ca evolutia ei dupa aceea este, dupa mine,neconforma cu ceea ce cred ca si-a dorit de la viata.

Nu merge pe pista aceasta, ca nu are temei. Generalul Silinescu a fost internat la Viena, într-un spital excelent dotat, cu personalprofesionist, care s-a exprimat clar privind boala sa. Boala era cunoscuta dinfamilie. Tatal si fratele lui mai mare au suferit de aceeasi boala. De aceea, mi separe incalificabil si degradat sa promovezi ideea falsa a unei morti suspecte,idee pornita din anturajul care a facut sa apara în presa astfel de asertiuni.Nu pot sa trec cu vederea fapta unora care deliberat au încercat sa producamalversatiuni, într-o lume care doar de asa ceva nu are nevoie.

Vezi si La inmormăntarea unui spion-general
24/10/2007
de Doru Cobuz

ONOR MILITAR. Trupul neinsufleţit al generalului Silinescu a fost purtat pe umeri de soldaţi de elită
Cortegiul funerar al generalului Constantin Silinescu, inmormăntat ieri la Cornetu, ar putea fi uşor comparat cu o adevărată paradă a spionilor romăni. Unii dintre cei mai experimentaţi ofiţeri de informaţii din ultimele decenii, dar şi oameni politici de marcă l-au insoţit pe fostul şef SIE pe ultimul drum.In curtea familiei Silinescu din Cornetu s-au intălnit ieri doi foşti şefi de guvern ai Romaniei, Adrian Năstase şi Radu Vasile, aceştia fiind doar o mică parte dintre oamenii de marcă veniţi să aprindă o lumănare la căpătăiul generalului in rezervă Constantin Silinescu. Fostul adjunct al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi consilier pe probleme de securitate naţională a premierului Adrian Năstase a fost condus ieri pe ultimul drum de o cohortă de oameni politici şi o armată de bărbaţi in costume.

CEARTÃ… INTRE AGENŢI.

Fostul premier Adrian Năstase, conservatorul George Copos, dar şi şeful ţărănist al fostului Executiv al Romăniei, Radu Vasile, şi-au dat mana şi au adus omagii generalului care a trecut in nefiinţă după o suferinţă misterioasă, chiar suspectă. De altfel, Adrian Năstase şi-a exprimat aprecierile faţă de generalul Silinescu, dar şi suspiciunile cu privire la suferinţa trupească prin care acesta a trecut in ultima parte a vieţii: “Era un om bun, iubit de toată lumea… In afară de conflictul cu Ioan Talpeş, care văd că nu a venit, nu a avut supărări cu oamenii. Şi el a fost foarte afectat de conflictul cu Talpeş, care a pornit de la copii… Era un om tănăr şi asta ridică semne de intrebare” (cu privire la deces).
Ofiţer cu ştaif

Constantin Silinescu a fost agent de spionaj pentru regimul comunist, avand misiuni externe din 1974 pănă in 1988 in Marea Britanie, Cehoslovacia, URSS, Mongolia, Bulgaria, China, Iugoslavia, Ungaria şi Statele Unite. Silinescu a lucrat apoi in conducerea Centrală de Informaţii Externe (CIE), ca locţiitor şi şef de direcţie, sub coordonarea generalului Aristotel Stămătoiu, şeful spionajului romănesc pănă in 1990. Constantin Silinescu a fost avansat, in 1991, in cadrul noii structuri Serviciul de Informaţii Externe, fiind numit adjunct al directorului SIE, funcţie pe care a indeplinit-o vreme de 6 ani. In 1997, generalul Silinescu a fost indepărtat, printr-un Decret prezidenţial semnat de Emil Constantinescu, şi trecut in rezervă la doar 50 de ani. După 2000, Constantin Silinescu a devenit consilierul pe probleme de siguranţă naţională al premierului Adrian Năstase.