Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Avea dreptate regretatul Mihai Pelin: Trecutul nu se prescrie. Jurnalistii au datoria sa scoata adevarul la lumina. Aceasta am incercat si noi prezentand situatia legata de KGB si trecutul lui Virgil Magureanu, reliefata intr-un studiu al expertului Larry Watts despre reforma serviciilor secrete din Est, aflat pe site-ul CIA. Se pare insa ca, uneori, jurnalistii care vor adevarul sunt considerati din start drept “suspecti”. Suspectul Victor Roncea este prezent asta seara alaturi de Andreea Cretulescu pentru a incerca impreuna cu Ioan Talpes si Virgil Magureanu sa defineasca intensitatatea mai multor tonuri de gri din biografia fiecaruia si istoria recenta a Romaniei. Perioada cea mai intunecata ramane oricum cea a “evenimentelor din decembrie 1989”, asemanatoare intr-o masura cu invazia sovietica de acum 40 de ani din Cehoslovacia. Agentii sovietici au jucat un rol extrem de important in ambele operatiuni. Generalul Ion Stanescu poveste ce stie. Putin mai jos un scurt fragment video despre 1968-1989 si generalul Nicoale Militaru. Culmea, fostul sef al CSS l-a incadrat pe Magureanu in Securitate, in 1972 si tot el s-a ocupat si de cazul “corbului” Nicolae Militaru, un agent GRU si un criminal ordinar, aflat impreuna cu Ion Iliescu si Virgil Magureanu la carma “Frontului Salvarii Nationale”, in momentul in care s-a decis spargerea Unitatii speciale anti-KGB 0110. Dar, despre toate acestea intr-o emisiune mult prea scurta, incepand cu ora 22.00, la Realitatea TV.
Despre unul din motivele nervilor lui Virgil Magureanu – poreclit “Sarpele cu ochelari” – cititi mai jos.

Generalul Stanescu despre cazul Corbu

O convorbire care l-a enervat rau pe fostul sef al SRI:
„Să nu vă imaginaţi că Kryucikov sau Primakov veneau prin 90 la Bucureşti! La data aceea, noi eram consideraţi tot o formă de gubernie, tratată de grade inferioare !”

In urmă cu trei săptămâni, cotidianul “Ziua” lansa pe prima pagină un articol bombă, sub titlul “ Încăierarea tartorilor” în care autorul, Victor Roncea, pornea de la un studiu al CIA semnat de istoricul american Larry Watts , sub titlul “Reformele de Intelligence din democraţiile în devenire ale Europei”. Jurnalistul de la Ziua a preluat o serie de extrase din analiza lui Watts, pe care-l aprecia ca fiind “un fin specialist pe spaţiul şi problematicile răsăritului european , apropiat de valorile româneşti încă din anii 80”, reamintind că analistul a fost la un moment dat şi consultant special al lui Ioan Talpeş, pe vremea când acesta din urmă era consiler prezidenţial. Publicarea acestui material a generat o polemică, iscată de faptul că fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, acuzat de Watts de colaborare cu serviciile secrete sovietice, punea afirmaţiile analistului american pe seama lui…Ioan Talpeş, în calitatea sa de fost şef al SIE! Ulterior, jurnalistul Victor Roncea a solicitat şi punctul de vedere al actualului senator, dar cum interviul acordat telefonic de Ioan Talpeş nu a văzut lumina tiparului în cotidianul „Ziua” a fost pus de preşedintele UPSC la dispoziţia noastră, cu solicitarea de a fi publicat în săptămânalul „Independent”.
Iată transcrierea lui integrală.
Victor Roncea : Alo, vă salut excelenţă, Victor Roncea sunt.
Ioan Talpeş: Da, domnu’ Roncea, vă rog.
V.R. V-am sunat când am terminat şi eu treaba …
I.T: Asta-i viaţa.
V.R.: Da, mă scuzaţi, ca am fost prea prins. Nu v-a parvenit articolul între timp… .
I.T.: Nu, eu sunt într-o zonă în care e foarte dificil… Sunt în zona Cernei, unde trebuie să faci vreo 30 de kilometri ca să iei un ziar.
V.R. Am înţeles. Eu aş vrea totuşi să dăm în ziar şi opinia dvs., pentru că atunci s-a exprimat doar dl. Măgureanu şi eu aveam un telefon al dvs. care probabil nu mai e valabil şi nu v-am putut găsi. În principiu, este vorba despre un studiu scris de Larry Watts privind serviciile secrete din zona asta a Răsăritului european, de după căderea comunismului. Şi el spune aşa: că specificul României faţă de celelalte ţări este că la noi serviciul secret avea chiar unităţi împotriva KGB şi nu era subordonat KGB-ului precum în celelalte state.
I.T. Sunt total de acord cu ce a scris dl. Watts. Chiar dacă dvs. şi preopinentul pe care l-aţi întrebat nu credeţi, eu pot să vă spun în plus – şi vă dau cuvântul meu de onoare – că nu am văzut acest studiu.
V.R. Staţi liniştit, eu vă cred.
I.T. Nu, dar eu vă spun fără nici un fel de reţinere. Dacă da, foarte bine … dar aşa, nu l-am văzut.
V.R. El mai scrie despre influenţa pe care o aveau anumiţi agenţi KGB şi GRU în lumea intelectuală şi printre disidenţii din România şi că au acţionat mai bine prin disidenţi şi intelectuali decât prin membri ai serviciilor secrete.
I.T. Şi eu cred acelaşi lucru.
V.R.: După care ajunge şi la schimbări, evident, şi spune, mă rog, că la SIE era Caraman care era cunoscut drept agent KGB şi a fost înlăturat doar în ‘92 şi că la SRI primul director a fost Măgureanu, care şi-a ascuns trecutul, respectiv cel de ofiţer al Securităţii.
I.T.: Da, aici nu ştiu care este problema. Dl. Măgureanu a spus că n-a fost ofiţer?
V.R.: Larry Watts spune că doar presa a deconspirat, după care el şi-a dat nişte extrase din dosar în presă, dar Măgureanu îl contrazice, afirmând că nu este adevărat, că el încă din ianuarie sau februarie ‘90 i-a dat un interviu lui Hurezeanu în care i-a spus totul despre trecutul lui de securist. Sincer să fiu nici eu nu îmi aduc aminte de interviul acesta.
I.T. Înseamnă ca dl. Hurezeanu a fost foarte, foarte, foarte confidenţial.
V.R. Da, da. O să-l sun şi pe dânsul oricum.
I.T. Deci, dl. Hurezeanu a fost foarte confidenţial, dacă aveţi ceva de notat din partea mea. Pentru că, până la momentul în care dl Măgureanu nu a mărturisit publicându-şi dosarul, până atunci eu, spre exemplu, nu am ştiut.
V.R. Nici eu, deşi, evident, urmăream la vremea aceea cu foarte mare atenţie, tot. Revenind, ce mai scrie Larry Watts şi-l deranjează pe dl. Măgureanu este că Statele Unite au fost deranjate de faptul că el s-a întâlnit în secret cu Primakov la Bucureşti şi că nici autorităţile româneşti nu au ştiut, ci au fost informate despre acest lucru doar în 2003, chiar de către americani, despre întâlnirile secrete ale lui Măgureanu cu diverşi ai KGB-ului şi SVR-ului. Dl. Măgureanu îl contrazice, spune că „mănâncă borş”, ca să-l citez exact. Şi că nu e adevărat, că el s-a întâlnit cu Primakov prima dată când a venit acesta oficial la Bucureşti, în ‘94.
I.T. Aici sunt de acord cu dl Măgureanu.
V.R. … şi că nu s-a mai întâlnit înainte niciodată.
I.T. Eu sunt de acord că nu s-a mai întâlnit înainte niciodată cu dl Primakov. În acelaşi timp, dacă e să fim corecţi, dl Măgureanu s-a întâlnit cu altcineva sau cu alţii din zona aceea, a serviciilor sovietice.
V.R. Da, cred că despre asta este vorba. Pentru că aici, probabil e o greşeală a documentaristului lui Larry Watts, care în nota asta de subsol îl pune pe Primakov. De fapt zice că s-a întâlnit cu şeful KGB, Evgeni Primakov.
I.T. Nu, nu. Cred că e o greşeală.
V.R. Şi eu cred la fel, că omul s-a grăbit şi nu l-a trecut pe ăsta, Vladimir Kryucikov, cum îl chema pe ală.
I.T. Nu, nu, să nu vă imaginaţi că Kryucikov sau Primakov veneau prin ‘90 la Bucureşti! Nu, pentru că ei jucau tare atunci în România, iar la data aceea, noi eram consideraţi tot o formă din aceasta de posibilă gubernie, tratată de grade inferioare.
V.R. Da, probabil că au fost alţii pentru că în acelaşi timp, ştiu că la prima vizită oficială…
I.T. Ce v-am spus este oficial: tratată de grade inferioare.
V.R. Am reţinut. Oricum, americanii au fost deranjaţi, pentru că la prima vizită oficial a lui Măgureanu în Statele Unite l-au ţinut într-un parc, din câte am înţeles, l-au plimbat printr-un parc şi nu s-au mai întâlnit până la urmă cu şeful CIA.
I.T. Păi nu ştiu ce avea dânsul cu şeful CIA. Poate trebuiau să-l ducă la şeful FBI-ului.
V.R. Da, cine ştie ce s-a întâmplat.
I.T. Nu se ştie. Pentru că la şeful CIA … mă rog, e dubios. Dar eu am o memorie foarte bună, de istoric, cred că aţi văzut acest lucru.
V.R. Ştiu.
I.T. Şi pentru că se fac în continuare tot felul de alegaţii vizavi de… De pildă, eu nu puteam să-l informez pe dl Watts că s-ar fi întâlnit Măgureanu cu Primakov, la începutul lui ‘90, pentru că eu ştiam cu cine s-a întâlnit! Ar fi fost o dezinformare din partea mea la adresa lui Watts. Asta nu înseamnă că eu m-aş fi considerat vreodată obligat să-l informez pe Watts de unele lucruri. Mă înţelegeţi, nu?
V.R. Absolut!
I.T. Vă spun că eu nu puteam să fac asta! În schimb, când s-a dus dl. Măgureanu – şi asta poate să o confirme şi altcineva, pentru că a fost o chestiune dureroasă sau dură pentru România – a fost în 1994, când a plecat de la Bucureşti, fără să informeze pe cineva, şi nici pe americani – după cele declarate mie de ei – nu au fost informaţi decât când avionul particular a ajuns deasupra SUA şi a cerut să i se permită aterizarea.
V.R. Da.
I.T. Deci, cum să vă spun, lucrurile sunt cu totul de altă factură şi cred că americanii au fost supăraţi şi de această chestiune pentru că lor – mai ales în perioada aceea – nu le convenea ca cineva să le forţeze mâna. Cert este că eu primisem o invitaţie specială la data aceea, chiar din partea şefului CIA şi poate va rămâne în memoria serviciilor eleganţa cu care îmi fusese trimisă această invitaţie, în care se spusese că sunt aşteptat, dacă doresc, la o întâlnire cu şeful CIA pe data de 24 august, iar dacă – citez din memorie – nu pot să vin pe data de 24, atunci să fixez eu ziua sau zilele între 5 şi 25 septembrie. Deci îmi lăsa mie să fixez, cum s-ar zice, programul. De ce mă invitase şi unde era eleganţa? Eleganţa ţinea de faptul că eu, conform actelor pe care le am, apar ca fiind născut pe data de 24 august. Prin urmare, pe 24 august era ziua mea de naştere oficială. Şi deci m-au invitat de ziua mea ca un gest de mare prietenie.
V.R. Da, foarte frumos. Deci el a vrut, într-un fel, să forţeze mâna americanilor să ajungă înaintea dvs.
I.T. Eu mai fusesem de două ori acolo, deci nu era problema să ajungă înainte. Nu ştiu ce a dorit, pentru că fusese informat că nu este aşteptat în Statele Unite.
V.R. Watts mai zice aşa, că el a avut relaţii regulate şi conspirate cu Rusia şi că doar în 2003 autorităţile occidentale le-au informat pe cele române. Nu ştiu de ce numai în 2003 s-a întâmplat asta.
I.T. Nici eu nu ştiu. Dl. Watts probabil are alte surse. Eu nu aveam posibilitatea să-mi dau seama de relaţiile dlui Măgureanu – de la data aceea -cu altă lume, cu alte servicii. Acum, ce-aş mai vrea să vă spun eu dvs.: în 1990 sau 1991, dacă aş privi uşor retrospectiv, aş putea vedea că nu era ceva antinaţional ca să te întâlneşti cu alte servicii. De ce? Pentru că între serviciile americane şi cele încă sovietice la data aceea era o colaborare foarte bună chiar în ceea ce priveşte problematica României. Chestiunea ţine de altceva, în schimb. Mai precis, de ce semnale dădeam noi, ca opţiune. Mă înţelegeţi?
V.R. Da, da.
I.T Iar semnalele pe care le dădeam noi, ca opţiune, ţineau de direcţie, spre cine doream noi să mergem. Şi aici este problema.
V.R. … în ce-l priveşte pe dl. Măgureanu?
I.T. Nu ştiu dacă în ceea ce-l priveşte pe dânsul. Eu nici n-am citit studiul dlui Watts, ca să-mi dau seama. Cert este, că la data aceea eram priviţi cu foarte mare atenţie şi vă mai pot spune ceva – iarăşi, pro memoria – că în februarie ‘90 noi reuşisem un lucru extraordinar: să-i convingem pe americani să se ocupe inclusiv de instruirea celor care erau destinaţi să-i protejeze pe demnitarii români. Vă daţi seama ce însemnă asta!
V.R. Da.
I.T. Asta însemna o colaborare la un nivel extraordinar de încredere. În februarie 1990! Pentru ca după aceea, la sfârşitul lui aprilie sau chiar în luna aprilie, această chestiune să cadă, din motive care cred că ţin de responsabilitatea unor oameni.
V.R. Acum vreau să vă aduc puţin într-o chestiune mai de actualitate. Larry Watts menţionează unitatea asta anti-KGB, anti-STASI, 0110, amintind că a fost reînfiinţată abia în 1994. Între timp, ea în Serviciul Român de Informaţii şi-a schimbat indicativul, ajunsese în ultima perioadă unitatea “Z”. Care a fost desfiinţată acum, cu noua reformă, şi se ridică întrebarea dacă nu mai avem nevoie de o astfel de unitate, în condiţiile în care MI5 şi-a reînfiinţat unitatea cu specific pe spaţiul rusesc şi răsăritean.
I.T. Să ştiţi că aici e dificil ca cineva să se exprime. De ce spun asta? Pentru că una dintre regulile serviciilor speciale este ca ceva să fie desfiinţat, dar să continue.
V.R. Da, să sperăm.
I.T. De aceea, eu – neştiind despre ce este vorba, adică ce s-a întâmplat realmente, pentru că nu am de unde să ştiu ce s-a întâmplat acum, cu desfiinţările sau cu reformele actuale – pot să vă spun că nu cred că putem trage o concluzie doar pe seama unor astfel de informaţii.
V.R. Am înţeles. Bine excelenţă. Va mulţumesc foarte mult.
I.T. Vă salut.
V.R. Toate cele bune. Odihnă plăcută şi numai bine.
I.T. La revedere.
https://www.independent-al.ro/

Scandalul generat de studiul lui Larry Watts a fost preluat si de blogaristul Dan Andronic, care intamplator este si nepot al unui foarte important cadru al DIE/SIE:
Bătălia între spioni : Talpeş spune despre Măgureanu că a colaborat cu ruşii. Ce spune Măgureanu despre Talpeş?
Iulie 21, 2008
I-am cunoscut pe amândoi. Demult. Pe la începutul anilor 90. Talpeş părea un profesor universitar pe lângă Măgureanu. Care îmi amintea de un profesor de filosofie de la un liceu de provincie. Acum, privind retrospectiv, îmi dau seama cât de mult ne putem înşela. Poate că eram influenţat de faptul că Talpeş conducea SIE, o instituţie marcată de o aparentă inteligenţă, iar Măgureanu fosta Securitate, creditată cu o aparentă imbecilitate. Că la SIE se duceau băieţii deştepţi, iar la SRI foştii securişti. De fapt, erau la fel. De corupte. De influenţate politic. De neprofesioniste.
Acum Talpeş spune, prin gura lui Larry Watts, fostul rezident al CIA în România, despre faptul că Măgureanu a colaborat cu ruşii. Că ştia despre întâlnirile lui cu ofiţeri cu grade inferioare, din serviciile de informaţii ruseşti. Ce ne poate spune Măgureanu despre Talpeş? Că a colaborat cu americanii! Şi ce dacă? Asta-i de bine! (Dan Andronic)

Talpes a vrut sa-i raspunda lui Andronic si pentru asta si-a ascutit si brigeagul (vezi mai jos). Insa blogaristul de pe langa Nastase si Tariceanu i-a sters in mod repetat mesajele. Normal. E blogul lui, face ce vrea cu el. Acum Talpes zice ca singurul avantaj in viata al lui Andronic este ca a mostenit si un unchi (v-am spus mai sus ce fel de unchi… nu o sa-i dau functia din respect pentru meserie). Si mai zice ceva de o Unitate…
Iata ce-i scria Talpes lui Andronic. Citez:

Mai baiete,
vezi ca am sa-i cer, oficial, lui R.U. sa-ti deconspire “drepturile” de la Unitate.
I.T.
I) P.S. Nu serviciile erau corupte, neprofesioniste si influentate politic. Unele personaje din servicii. Dovada: recenta convocare de la nunta consumata la Monte Carlo.
II) P.S. la primul P.S. Numai prostii îi confunda pe rusi cu sovieticii, cât despre americani, întreaba-i pe Rosca, Ciorbea si pe … Sau… mai bine… cauta-i pe sovietici ca sa pricepi trecutul.
I.T.

Am incheiat citatul.
Acum, eu nu imi propun sa sustin nici o parte. Doar le prezint. Intamplator am mare respect pentru unii dintre cei “convocati” – sau poate “convocatori”? -, dupa cum spune poate prea belicos Talpes.

• Share
• Tweet
• Pin
• Email