In principiu, pentru ca este un nesimtit. Sigur ca nu-i nimic nou in asta si nici motiv n-ar fi de plangere la ANFP (poate doar de de-plangere a starii de tulburare in care se afla cel in cauza) daca, spre deosebire de altii, Cristinel n-ar fi angajat la Institutul Cultural Roman New York si functionar public. Adica, baiatul ia parale, lunar, din banii prapaditilor de care isi bate joc in “operele” sale de oligofren. De altfel, aschia nu sare departe de trunchi, sau cum e sacul si petecul (na, c-am dat doua mostre din arta populara romaneasca “expirata” in viziunea street-art-istilor promovati la expozitia Freedom for lazy people): seful ICR Patapievici ne considera omuleti buni de spanzurat, subalternul lui, Neagoe, o turma de boi pe care poti sa urinezi.
Sa vedem ce va urma. Voi face public raspunsul ANFP-ului. (B.S.)
Aduc in atentia institutiei dvs. comportamentul necorespunzator, batjocoritor la adresa contribuabililor si posibil ilegal, al d-lui Cristian Neagoe, angajat pe postul de coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman, filiala din New York.
Este de notorietate faptul ca d-sa a intrat in atentia opiniei publice odata cu recentul scandal care a insotit expozitia “Freedom for lazy people” gazduita pana la data de 15 august 2008 de Institutul Cultural Roman, filiala New York.
Recent, intr-un interviu solicitat de o publicatie romaneasca online ca urmare a controversei care inconjoara aceasta manifestare, domnul Neagoe s-a exprimat astfel, cu referire la una dintre lucrarile de proza ale d-sale:
“Vreau sa termin proza aia despre pisatul prietenei mele, daca tot a ajuns la teveu. Ca nu e terminata. Deocamdata e doar o schita.
Ideea e ca prietena mea se pisa ketamina si ajungem s-o strangem in sticle de 2l si sa o dam la enoriasi ca pe un fel de apa sfintita, ca pe secretul Sfantului Graal, iar asta ne aduce tot felul de probleme de la gangstas la morala, de la masoni la delfini. […]”
Interviul integral se regaseste la adresa webhttps://metropotam.ro/Interviuri/2008/08/art3258231165-Interviu-Cristian-Neagoe/
Inteleg ca este vorba despre o fictiune si respect dreptul constitutional la libera exprimare. Insa, pe langa faptul ca ma jigneste profund, eu insumi si familia mea fiind “enoriasi care beau agheasma”, consider asemenea exprimare ca absolut inacceptabila atunci cand vine din partea unui functionar public, angajat al statului roman, acesta avand obligatii suplimentare, prevazute de lege.
Astfel, consider ca domnul Cristian Neagoe incalca Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici. Conform art. 3 litera e din aceasta lege, unul din principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici trebuie sa fie “impartialitatea si independenta”, astfel incat functionarii publici “sunt obligati sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, in exercitarea functiei publice”. Or, nu se poate spune despre domnul Neagoe ca are o “conduita impartiala fata de interesul religios”, cata vreme da dovada de o puternica ura impotriva unuia din simbolurile confesiunilor crestina ortodoxa si crestina catolica, “transformand” – fie si fictional – urina prietenei sale in agheasma. Urina simbolizeaza dispretul fata de religia crestina, fiind folosita in ritualuri vrajitoresti si satanice pentru imitarea, in bataie de joc, a apei sfintite. Totodata, domnul Neagoe trateaza cu superioritate si suficienta “enoriasii” – respectiv, credinciosii crestini de pe urma carora isi primeste remuneratia – considerati, batjocoritor, o masa amorfa care actioneaza mimetic in virtutea unui spirit gregar, demn de dispret. Aceasta masa trebuie “tratata” ca atare, adica administrandu-i-se urina-ketamina. Nici alegerea celui de-al doilea element nu este intamplatoare; ketamina este un narcotic, utilizat pentru anestezii de scurta durata la animale. Asadar, “enoriasii”-platitori de taxe si impozite sunt o turma de boi pe care poti sa urinezi.
De asemenea, litera g a aceluiasi articol, “libertatea gandirii si a exprimarii” prevede ca functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile doar cu respectarea bunelor moravuri.
Apreciez ca nu se poate invoca, in acest caz, faptul ca dl. Neagoe s-ar fi aflat in afara exercitarii atributiunilor de serviciu in momentul acestor declaratii, intrucat in intreg continutul interviului din care am extras pasajul de mai sus, d-sa face referire la proiectele la care lucreaza in cadrul ICR New York.
De altfel, “proza a ajuns la teveu” atunci cand d-sa a participat, in calitate de angajat al ICR New York si deci de functionar public, la o emisiune la postul de televiziune Antena 3.
Mai mult, raspunsul la una dintre intrebarile din interviu demonstreaza ca toate lucrarile sale curente, printre care si cea pe care o acuz, sunt create ca angajat al Institutului Cultural Roman din New York:
“I: De ce nu scrii tu despre lumea satului, valorile nationale si scrii despre droguri, urina si folosesti cuvinte vulgare?
R: De rau ce sunt. Dupa ce termin cu niuiorcu o sa ma mut la sat in ro si o sa locuiesc impreuna cu vesnicia, care trebuie ca a crescut mare deja, si o sa scriu despre asta.”
Pentru aceste motive, consider ca dl. Neagoe se afla in situatia prevazuta de art. 65 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, “Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege”.
Chiar daca interviul in cauza ar fi fost acordat din postura de persoana privata si nu de functionar public, consider ca astfel de “iesiri” sunt indeajuns de reprobabile ca sa se rasfranga negativ asupra institutiei la care lucreaza si sa merite atentia Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
De altfel, unele cazuri relativ recente – cel al judecatoarei demise pentru ca a interpretat un rol intr-un film pornografic sau cel al judecatorului exclus din magistratura pentru ca isi teroriza vecinii si se dezbraca in fata lor – intaresc ideea ca functionarul public trebuie sa manifeste, in general si nu doar “la birou”, o atitudine corespunzatoare, decenta, de respect si consideratie fata de cetateanul din ale carui taxe si impozite este platit, mai ales atunci cand trebuie sa il reprezinte cu cinste pe acesta dincolo de hotarele tarii.
In asteptarea raspunsului dvs. la prezenta sesizare, in termenul prevazut de lege, va rog sa primiti asigurarea intregii mele consideratii,