Victor Roncea Blog

Ieri, redacţia “Curentul” a fost ţinta unei incredibile agresiuni “diplomatice” venite din partea Ambasadei Republicii Ungare la Bucureşti.

Iulia Nueleanu, redactorul şef al publicaţiei noastre, a fost împroşcată cu zoaie chiar de către ataşatul de presă Barabas T. Janos. Acesta a sunat pe telefonul de redacţie recomandându-se oficial drept diplomat al Ambasadei şi apoi a început să debiteze pe un ton ridicat o serie de acuze, ameninţări şi jigniri la adresa interlocutoarei, care, după un moment de perplexitate, a pus pe speaker telefonul pentru a putea auzi toţi cei de faţă bălăcăreala diplomatului maghiar.

Barabaş obiecta faţă de articolul apărut în ediţia precedentă a ziarului Curentul, intitulat, “Statul maghiar, interpelat pentru susţinerea unui criminal de război”. În cuprinsul articolului era prezentată acţiunea de protest a unui tånăr ardelean din Covasna faţă de comemorările recente ale criminalului de război Wass Albert, pe cuprinsul Transilvaniei, cu sprijinul oficial al Statului maghiar. Covăsneanul Dan Tănasă s-a adresat Ambasadei Republicii Ungare, la recomandarea MAE a Romåniei, pentru a solicita explicaţii oficiale, avånd în vedere faptul că Wass Albert este un personaj mai mult decåt controversat, condamnat pentru incitare la crime împotriva romånilor şi evreilor din Ardeal. Chiar dacă redacţia ar fi fost de blamat pentru vreo greşeală de tipar sau de corectură, în nici un caz un diplomat nu ar fi putut interpela în acest mod redactorul şef al publicaţiei. Dacă ni s-ar fi trimis un fax sau o scrisoare sau dacă am fi fost abordaţi civilizat fără îndoială că am fi luat în considerare orice obiecţie de fond. În ce ne priveşte, publicaţia Curentul a reprodus, între ghilimele, adresarea tånărului covăsnean Dan Tănasă care este totodată şi autorul unei plångeri penale pe adresa unei organizaţii a tinerilor udemerişti care s-au întrebuinţat intens în proslăvirea fostului ucigaş de romåni şi evrei.

Culmea, reprezentantul Ambasadei Republicii Ungare a acuzat-o pe Iulia Nueleanu de instigare la ură între popoarele romån şI maghiar, deşi nici un rånd din articolul incriminat de diplomatul Barabas nu îndeamnă, nu indică sau nu sugerează măcar o atitudine de acest fel. Intenţionat, redacţia nu şi-a asumat nici un comentariu, reproducånd doar sec conţinutul materialului remis redacţiei de tånărul ardelean din Covasna. Abia de acum încolo ne simţim justificaţi la “comentarii”.

Ne vom adresa oficial MAE al Romåniei pentru a cere disciplinarea pseudo-diplomatului maghiar. Deasemenea ne vom adresa organizaţiilor internaţionale de protecţie a drepturilor jurnaliştilor şi forurilor europene care veghează asupra libertăţii presei. Incidentul de ieri din redacţia Curentul interesează toţi ziariştii din Romånia şi nu numai. Lăsånd la o parte faptul că revărsarea de injurii şi ameninţări la adresa unei femei din partea unui bărbat, fie el şi ungur, este intolerabilă, indiferent de context. Cu atåt mai mult cu cåt contextul este unul oficial, al încercării de intimidare şi de băgare a pumnului în gură unor jurnalişti.

Concret, diplomatul maghiar a asigurat-o pe Iulia Nueleanu că va avea el grijă personal de viaţa ei, că va aranja să ajungă în stradă, că nu îşi va mai găsi niciodată un loc de muncă în presă, că va fi muritoare de foame la colţul străzii, că o termină el pe ea, netrebnica! Da, astfel i s-a adresat diplomatul ungur colegei şi şefei noastre: Netrebnică. Adică, conform DEX Iulia Nueleanu ar fi o “ticăloasă, mizerabilă, păcătoasă, lipsită de valoare, incapabilă”.

Îi transmitem oficial, noi, redactorii Curentul, diplomatului Barabaş, că numele său înseamnă în traducere, pentru noi, jurnaliştii romåni – numele unui personaj abject, o canalie, lichea, marţafoi, un mişel şi o secătură de doi forinţi (şi ăia devalorizaţi).

În ceea ce priveşte situaţia redacţiei noastre, am luat legătura imediat cu patronatul pentru a ne confirma dacă nu cumva ziarul Curentul a fost cumpărat peste noapte de Guvernul de la Budapesta, sau de vreun Barabaş (marţafoi) local şi am fost asiguraţi că acest lucru nu s-a întåmplat şi nici nu se prefigurează o astfel de perspectivă. Am informat conducerea publicaţiei asupra incidentului petrecut iar la aflarea veştii că un diplomat maghiar a pretins că ar avea drepturi de şef asupra redactorilor Curentului am primit o replică care nu poate fi reprodusă în ziar.

Vom informa atåt autorităţile statului romån cåt şi cele de la Budapesta asupra obrăzniciei şi mojiciei Barabaşului de la Ambasada Ungară şu a incalificabilei derapări de la regulile şi uzanţele diplomatice la care se pretează personalul acestei ambasade. Nu mai cunoaştem nici o situaţie similară, cel puţin în ultimii ani de presă nu am înregistrat nici o astfel de anormală “ieşire din décor” a vreunui diplomat străin la adresa unui ziarist romån. Singurul eveniment comparabil s-a produs acum vreo zece ani, cånd un diplomat ucrainean a produs un incident asemănător, ameninţåndu-l telefonic pe Sorin Roşca Stănescu, la acea vreme director al ziarului Ziua. Motivaţia ucraineanului era legată de “excesivul interes” al presei faţă de drama romånilor din Bucovina adusă de Stalin în ghearele Ucrainei.

În cazul de faţă, deoarece întreg incidentul a plecat de la cazul Wass Albert, Curentul a selectat doar cåteva din datele acestui caz scandalos pe care le prezentăm opiniei publice, tocmai pentru a înţelege mai bine motivele ieşirilor contodente ale oficialilor maghiari la adresa ziariştilor care îndrăznesc să se refere măcar la acest subiect.

Cazul Wass Albert – criminal de război, antiromån şi antisemit

În luna mai a acestui an judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au respins, printr-o sentinţă definitiva, reabilitarea grofului maghiar Albert Wass, condamnat la moarte în 1946, pentru instigare la uciderea romånillor şI evreilor din Ardeal. Wass era documentat şI de Muzeul Holocaustului pentru participarea sa la prigonirea şI lichidarea evreilor romåni.Fiul acestuia, Andreas Wass, a depus la Curtea de Apel Cluj, în aprilie 2007, o cerere de revizuire a sentinţei de condamnare la moarte a tatălui său. Solicitarea a fost respinsă de această instanţă, iar Andreas Wass a formulat recurs, respins şi el de ICCJ. Albert Wass s-a sinucis în 1998, în localitatea Astor din statul Florida, Statele Unite ale Americii. S-a comentat că acesta şi-a luat zilele de teama agenţilor Mossad care l-ar fi luat în vizor pentru instigare la uciderea evreilor.

Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea!) Wass este obiectul unui adevărat cult din partea UDMR, PCM şI al altor formaţiuni mai mult sau mai puţin extremiste maghiare. Un număr de opt busturi şI statui au fost ridicate de către oficialităţi ale statului romån din administraţia locală controlată de UDMR în judeţele Covasna şI Harghita.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”, infiinţat cu sprijinul Preşedintiei Romåniei, a protestat împotriva acestor manifestări de construire a cultului unui criminal antisemit şi antiromån. Prezenţa acestor statui creează riscul catalogării Romåniei drept o ţară anti-semită, a avertizat public unul dintre liderii organizaţiilor evreieşti din Romånia, director al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania (MCA) afiliat la celebra Anti Defamation League (ADL – B’nai B’rith) din Statele Unite. (George Roncea)

Cum am devenit naţionalistă

de Iulia Nueleanu