Profesorul Gheorghe Zbuchea s-a stins din viata azi, 29 decembrie 2008, in jurul pranzului. Profesor in cadrul catedrei de istorie universala a Facultatii de Istorie, Universitatea Bucuresti, Gheorghe Zbuchea a fost cel mai de seama cercetator roman al istoriei romanilor sud-dunareni. Printre contributiile sale se numara mai multe volume asupra istoriei tarilor balcanice, dar si o seama de editii de documente si sinteze asupra comunitatilor romanesti din Peninsula Balcanica. Profesorul Zbuchea a coordonat in ultimii ani mai multe teze de doctorat ale unor romani din Serbia cu privire la istoria romanilor din dreapta Dunarii. Studentii si apropiatii isi vor putea lua ramas bun de la profesorul Zbuchea pe 30 decembrie la capela cimitirului Sfanta Vineri, iar inmormantarea va avea loc pe 31 decembrie la Manastirea Caldarusani.
https://www.centruldestudii.ro/
Domnul Profesor
Neobosit, venea adeseori la redactie, mereu pe jos, indiferent de vreme, pentru a-mi aduce o ultima lucrare sau noutate despre romanii din jurul granitelor, “fratii nostri din afara”, cum le spunea.
L-am cunoscut personal in America, in urma cu mai multi ani, la un Congres al aromanilor, organizat de dr Aureliu Ciufecu – prezidentulu a Congreslui trâ Culturâ Macedo-Română ditu SUA. Nu-mi venea sa cred ca profesorul caruia ii citisem cu veneratie studiile despre cultura romanilor din Balcani imi statea acum in fata, intr-o incapere mica a Universitatii “Sacred Heart” din Fairfield-Connecticut, elaborand impreuna rezolutia Congresului. De fapt, evident, a facut-o dansul aproape integral, cu o elocventa de admirat. M-a abordat apoi, direct, in urma unei conferinte a Centrului de Geopolitica de la Sociologie: “Trebuie sa lucram impreuna, domnule Roncea! Imi place de dumneata.” Si asa am si facut, de atunci. Eram “compatibili”. Chiar fara se se cunoasca prea bine, cei uniti de aceleasi idealuri se recunosc imediat intre ei. Si atunci cand e nevoie sunt unul. Era legat, inevitabil, si de – cum ii spuneam eu – “vechea garda” care avea de a face cu Basarabie. Cu toate acestea mie imi era mereu aproape. “Trebuie sa facem tot ce putem pentru tara”, imi spunea cand ii reprosam, mai in gluma, mai in serios, ca se afiseaza cu “diversi”. A fost, practic, unul dintre acei sfatuitori care prefera bucuria anonimatului la ceasul unei realizari, cum au fost volumele “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra” sau “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”.
Intr-o zi a venit cu ochii iradiind de lumina la biroul meu – nu-i placea comunicarea prin telefon decat pentru mici detalii organizatorice – sa-mi spuna: “Am reusit! Am tot cursul lui Bratianu!” Cursul integral al marelui Gheorghe I Bratianu “Chestiunea Marii Negre”, sustinut la Universitatea din Bucuresti intre 1942-1943. “Fantastic!”, am exclamat si eu la fel de entuziasmat. Il obtinuse in manuscris, cu adnotarile originale, de la urmasii istoricului ucis de bolsevici la Sighet. M-am intalnit a doua zi cu Domnul Profesor, la o bere, unde-i placea dansului sa mearga, aproape de casa, la “Harbor”, in Piata Amzei, pentru a-mi oferi copia manuscrisului. Am folosit largi extrase, privitoare la expansiunea sovietica la Marea Neagra – o analiza perfect valabila si astazi – in “Eroi pentru Romania”. Cand ne reintalneam, Domnul Profesor ma aborda, strengareste: “Sa-mi mai dai niste volume din Eroi, ca le-am epuizat pe celalalte. Le-am dat cui trebuie!…” Imi placea modul in care il folosea pe “trebuie”. Era omul lui “trebuie”. Pentru istorie, pentru romani, pentru Romania. Alte fragmente din studiul lui Bratianu, supervizate de dansul, au fost publicate intr-o lucrare conceputa special pentru Summitul NATO in colaborarea Fundatiei Pentru Romania cu Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti si Serviciul Roman de Informatii: “Dimensiunea Rasariteana a NATO – SUA, NATO, Romania si zona extinsa a Marii Negre”. Pentru 27 martie, 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu tara, am lucrat impreuna si separat, realizand amandoi doua manifestari. Vorbisem cu dansul pentru publicarea unui album omagial cu documentele Unirii. Pana la urma s-a ales, la aniversarea a 90 de ani, doar de o expozitie, pe care, cel mai probabil, nici organizatorii nu stiu cine a inspirat-o.
Ultima oara m-am auzit cu dansul pentru a participa la conferinta organizata de Fundatie inainte de alegeri – “Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? – Solutii, probleme, provocari”. Mi-a spus de atunci: “Sunt bolnav, dar vreau sa vin. O sa fac tot posibilul sa ajung!”. Nu a ajuns. Ceea ce ne-a provocat ingrijorare. L-am sunat seara, dupa conferinta. Nu a raspuns. S-au apropiat alegerile, campanie, Basarabia, etc. Cand m-am intors in tara, am aflat ca este tot bolnav. Mi-am propus cu cativa apropiati si fosti studenti de-ai dansului sa-i facem o surpriza: sa aparem la usa blocului si sa-l invitam jos, la o bere si o tacla. De data asta nu am mai ajuns noi. Acum, sunt convins, sta la o tacla, cu mult nesat, chiar cu fratele sau de misiune, istorica, Gheorghe I Bratianu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, alaturi de toti aparatorii neamului romanesc!
Vezi si
Clinciul ruso-american incinge Marea Neagra
Romania incearca sa-si promoveze propriile interese in zona in contextul politicilor antagoniste ale Rusiei, UE si SUA pentru Kosovo si Transnistria
Serpi am avut, serpi avem inca: ZIUA
Din lucrarile Profesorului
Despre romanii timoceni