Eroismul este o stare de spirit. Ea aparţine unei generaţii, unui popor, sau persoanelor singure. Sensul pe care îl dăm noi eroismului în această accepţie nu are nimic de-a face cu eroismul militar, nici măcar cu eroismul cruciaţilor, celor de bună credinţă. Această categorie de eroi sunt circumstanţiali, tranzitorii, determinaţi de spiritul vremii, de entuziasmul creat local şi temporar, sau de apelul unor persoane harismatice care pun în faţa unei generaţii un scop precis şi tangibil.
Eroismul gratuit este cel care nu vizează o victorie în materie, ci în spirit. Incertitudinea victoriei nu impietează eroismul persoanei care îl practică, aşa cum pocăinţa cuiva nu impietează asupra perseverării în ea, chiar dacă nu avem certitudinea că suntem mântuiţi.
Taina mântuirii stă în mâna Domnului, taina eroismului stă în devoţiunea celui care a primit harul acestei virtuţi. Eroismul lui Don Quijote era unul gratuit. El a pornit lupta împotriva duhurilor rele, a strigoilor, a cavalerilor răi, fără o altă ţintă, dincolo de dorinţa de a-i birui. Eroul (nu în sens de personaj) tragic se distinge de orice alt erou prin neaderare la istorie şi la temporalitate. El trăieşte într-o altă dimensiune care este cea mistică. Toate eroismele gratuite sunt mistice, chiar dacă nu apar explicit ca atare.
Anul II, Nr 4, Ianuarie 2009
Propun sa adunam semnaturi pentru canonizarea parintelui Calciu.