Victor Roncea Blog

O victorie pe jumatate, sentinta de la Haga ne da sperante pentru rezolvarea definitiva a tuturor problemelor istorice si diplomatice cu Ucraina. Neindoios, izbanda in lupta juridica pentru lamurirea la nivel international a situatiei platoului continental din jurul Insulei Serpilor, prin contributia decisiva a diplomatului profesionist Bogdan Aurescu, trebuie aplaudata si rasplatita, inclusiv prin numirea sa urgenta ca secretar de stat la MAE.
Dar, sa fim realisti: nu este de ajuns. Ca apa si subsolul Marii Negre din zona coastelor romanesti ne apartin, stim de vreo 2000 de ani si mai bine. La fel cum stim si ca Insula Serpilor este stravechi pamant romanesc. Ne bucuram, ne bucuram, dar sa mai si gandim.
Daca dam filmul inapoi, vom constata ca tot acest efort aproape incomensurabil al micutei diplomatii de la Bucuresti – in comparatie cu leviatanul ex-sovietic de la Kiev – a fost dus, tot pe banii nostri, dintr-o “regretabila eroare”, in urma careia romanii si Romania reala au devenit un fel de “victima colaterala”a intelegerilor murdare dintre Administratiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu si cea a dictatorului comunist Leonid Kucima. Toata aceasta nebunie, pentru a carei rezolvare, partiala, ne bucuram azi, a pornit in urma cedarii Insulei Serpilor – prima oara de la confiscarea ei de catre URSS – prin mizerabilul Tratat cu Ucraina, stimulat de Iliescu si parafat de Constantinescu. Dupa cum se stie astazi, putin mai mult decat ieri, Insula Serpilor a fost preluata de URSS printr-un simplu Proces Verbal, act neratificat niciodata in istoria comunista dintre cele doua state, dar, atentie, legiferat, printre randuri, de rusinosul Tratat din 1997.
Micii oameni de stat ai diverselor regimuri, post 1989, si parazitii lor ar trebui sa stie ca istoria nu uita si nu iarta. Insula Serpilor a fost dorita de URSS ca avanpost geopolitic si geostrategic al marii puteri militare de la Rasarit, alaturi de accesul la Gurile Dunarii, realizat, in parte, prin confiscarea Basarabiei. Dupa invadarea si ocuparea teritoriilor istorice romanesti, in 1944, si instalarea comunismului bolsevic in Romania, URSS s-a grabit sa puna mana, legal, pe ce furase cu forta armelor.
La 3 februarie 1948, la Moscova, Petru Groza se intalnea cu Stalin, ascultand umil ordinele tatucului. Profesorul Dominut Padurean, in exceptionala sa monografie “Insula Serpilor”, reda pas cu pas ce a urmat acestei convorbiri ramase secreta. A doua zi, 4 februarie, cele doua dele­gatii au semnat doua documente oficiale, concepute de agenta nr. 1 a Kominternului in Romania, Ana Pauker, si co-autorul Pactului cu Hitler, Veaceslav Molotov. Primul dintre ele a fost “Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutu-ala dintre URSS si RPR”, valabil 20 de ani. Al doilea document – pregatit de V.M. Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de Externe al RPR – a fost un “Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”, care stipula, la Anexa II: “De-a lungul fluviului Dunarea, de la Pardina la Marea Neagra, lasand insulele Tataru Mic, Daleru Mic si Mare, Maican si Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tataru Mare, Cernovca si Babina – de partea Romaniei; Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S”. A urmat apoi, la 23 mai 1948, Procesul Verbal semnat chiar pe Insula, intre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul kominternist Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar al Afacerilor Straine, in care se afirma: “In virtutea si in executarea Protocolului Sovieto-Roman semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am incheiat prezentul proces verbal, constatand ca astazi la ora 12 (ora locala) Insula Serpilor sau Zmeinii, situata in Marea Neagra la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord si 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost inapoiata Uniunii Sovietice de catre Republica Populara Romana si incadrata in teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste”. Prin acest Proces Verbal, formularea din 4 februarie 1948, “intra in cadrul Uniunii RSS”a fost inlocuita cu “inapoiata Uniunii Sovietice”, o formulare care a generat, ulterior, prin tradarile succesive de la Bucuresti, “inapoierea”ei succesoarei URSS, Ucra­ina portocalei rosii.
Asadar, sa ne bucuram, dar nu intru totul.