Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Sfîntul Apostol Ioan a scris în cartea Apocalipsei, ultima din cele 27 de cărţi ale Noului Testament, ceea ce Dumnezeu i-a arătat în vedenie despre sfîrşitul lumii acesteia văzute. În capitolul al 13-lea al cărţii există prorocia despre „semnul” fiarei ce va fi pus pe frunte sau pe mîna dreaptă în ziua lepădării de credinţă, prorocie care a dat fiori Creştinilor dintotdeauna. Iată aici textul său:
13:1 Şi am văzut suindu-se din mare o fiară, care avea şapte capete, şi zece coarne, şi peste coarnele ei zece steme, şi peste capetele ei nume de hulă. 13:2 Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, şi picioarele ei ca şi ale ursului, şi gura ei ca gura leului; şi i-a dat ei balaurul puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare. 13:3 Şi am văzut unul din capetele ei, ca şi cum ar fi junghiat spre moarte; şi rana morţii ei s-a vindecat; şi s-a mirat tot pământul dinapoia fiarei. 13:4 Şi s-au închinat balaurului celui ce a dat putere fiarei, şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei? Cine poate să se bată cu ea? 13:5 Şi s-a dat ei gură care grăia mari, şi hule, şi s-a dat ei stăpânire să facă război patruzeci şi două de luni. 13:6 Şi şi-a deschis gura sa spre hulă asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui, şi cortul Lui, şi pe cei ce locuiesc în Cer. 13:7 Şi s-a dat ei să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască pe ei; şi s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia, şi limba, şi neamul. 13:8 Şi se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sînt scrise în Cartea Vieţii Mielului celui junghiat de la întemeierea lumii. 13:9 De are cineva ureche, să audă. 13:10 De adună cineva robie, în robie merge; de va ucide cineva cu sabia, trebuie şi el de sabie să se ucidă. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. 13:11 Şi am văzut altă fiară suindu-se de pe pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, şi grăia ca un balaur. 13:12 Şi stăpânirea fiarei celei dintâi toată o face înaintea ei, şi face pământul şi pe cei ce locuiesc pe dânsul, ca să se închine fiarei celei dintâi, a căreia rană a morţii ei s-a vindecat. 13:13 Şi face semne mari, ca şi foc să facă să se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor. 13:14 Şi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ, pentru semnele care i s-a dat ei să le facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă chip fiarei, care are rana sabiei, şi a trăit. 13:15 Şi s-a dat ei a da duh chipului fiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câţi nu se vor închina chipului fiarei să se omoare. 13:16 Şi face pe toţi cei mici, şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să le dea lor semn peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunţile lor. 13:17 Şi ca nimenea să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. 13:18 Aicea este înţelepciunea; cel ce are minte să socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei – 666.
Nu voi indica aici tîlcuirea tuturor cuvintelor înfricoşătoare şi semnele împlinirii lor în ziua de astăzi. Despre ele au vorbit Sfinţii Părinţi din toate veacurile mai mult sau mai puţin lămurit şi cuvintele lor se află, în majoritate, deja traduse în limba Română. Un singur cuvînt voi scoate în evidenţă, anume cel despre SEMNUL fiarei.
Majoritatea traducătorilor Noului Testament în Româneşte, din secolul XVI pînă astăzi, au folosit cuvîntul „semn” pentru ellinescul χάραγμα (háragma), deşi unele traduceri vorbesc despre „pecete”. Dar tocmai pentru că mai ales în capitolele 5 şi 6 se foloseşte foarte des „pecete”, corespunzător ellinescului σφραγιδα (sfraghida), folosit şi de Biserica Ortodoxă atunci cînd e vorba de „pecetea Darului Sfîntului Duh” primită la Sfîntul Botez, pentru aceea la traducerea capitolului 13 s-a folosit „semn”, ca să le deosebească pe cele două:
9:3 Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ, şi li s-a dat lor putere, precum au putere scorpiile pământului. 9:4 Şi s-a zis lor: Să nu vatăme iarba pământului, nici toată verdeaţa, nici tot copacul, fără numai pe oamenii, care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 9:5 Şi li s-a dat lor, ca să nu îi omoare pe ei, ci ca să se chinuiască cinci luni; şi chinul lor – ca chinul scorpionului, când loveşte pe om. 9:6 Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea, şi nu o vor afla; şi vor pofti să moară, şi moartea va fugi de la ei. […] 9:12 Un vai a trecut, iată mai vin încă două vaiuri după acestea.
Versetul 9:4 al Apocalipsei, în care este vorba, după Sfîntul Andrei al Kesariei[1], despre pecetea Sfintei Cruci primită prin Taina Mirungerii la Sfîntul Botez al Creştinilor Ortodocşi, poate fi, aşadar, pus faţă în faţă cu versetul 13:16 al Apocalipsei, citat mai sus, în care „semnul” fiarei va fi un anti-botez şi va fi pus tuturor celor ce se vor închina fiarei şi vor vrea să vîndă şi să cumpere în vremea sfîrşitului.
Lăsînd deocamdată deoparte cuvintele Sfinţilor Părinţi despre împlinirea prorociei din capitolul 9, plata celor ce primesc „semnul” fiarei este scrisă în capitolul 14 al Apocalipsei:
14:9 Şi al treilea înger a urmat lor, zicând cu glas mare: Oricine se închină fiarei, şi chipului ei, şi ia semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 14:10 şi acesta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mâniei Lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. 14:11 Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei.
Făcînd o ultimă observaţie, că despre această cădere nu este scris nicăieri în Apocalipsă că va fi însoţită de lepădarea explicită de credinţa în Hristos, ci mai degrabă că oamenii vor trebui să aibă înţelepciunea să se ferească de a primi „semnul” pe frunte sau pe mînă, pentru a nu se lepăda implicit de Dumnezeu, ne referim aici la cuvîntul folosit în textul original al Sfîntului Ioann cu privire la „semn”.
Conform dicţionarelor[2], τό χάραγμα, ατος, (din χαράσσω) este orice semn gravat sau imprimat, întipărit, sau sculptat, cioplit, orice amprentă, nu o simplă pecete aplicată la suprafaţă, aşa cum este cea a Tainei Mirungerii. Verbul din care provine, χαράσσω (harássō), înseamnă „a inciza, a întipări, a sculpta, a ciopli, a brăzda, a implanta”. Aşadar, o dată în plus, avansului tehnologic contemporan, care ne propune să nu mai putem exista în societate, să nu mai putem cumpăra, vinde, sau călători fără a avea cipul biometric la noi, şi care ne propune implantul ca soluţie universală, i se demască încă o dată intenţiile viclene de precizia termenului original din textul Apocalipsei. Pentru că nu numărul fiarei, 666, un număr tainic, ales simbolic, trebuie să ne sperie, ci faptul că „semnul”, adică implantul fiarei se va aplica pe frunte sau pe mîna dreaptă. La urma urmei, chiar dacă documentele precum standardele biometrice ale Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile recomandă existenţa unui cod de bare în actele biometrice, obligativitatea existenţei cipului RFID care este de dorit a fi implantat tuturor într-un viitor nu prea îndepărtat ne face să ne gîndim că cipul în sine are toate şansele să devină „semnul” fiarei.
Monahul Filotheu Bălan, M-rea Petru Vodă,
17 Februarie 2009, la pomenirea Sf. Mare Mucenic Theodor Tiron

[1] „la capătul faptelor rele stă ascunsă moartea sufletească, fapte însemnate pe fruntea celor nepecetluiţi cu pecetea lui Dumnezeu şi a celor neluminaţi cu lumina crucii celei făcătoare de viaţă. Căci lumina acelora nu luminează, prin Duhul Sfînt, mintea oamenilor spre slava lui Dumnezeu” (Matei 5:16).
[2] Am consultat dicţionarele Liddell-Scott (Ellin-Englez) şi Alexander (Ellin-Francez).

• Share
• Tweet
• Pin
• Email