Victor Roncea Blog

“Apoi le-a zis: Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” (Matei 16, 1-4).
“De Te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!” (Psalmul 136)

Acesta a fost jurământul pe care l-am adoptat acum 19 ani, când am intrat prima oară în Ierusalim.

De atunci şi până în clipa de faţă, mii de bucurii duhovniceşti au încântat şederea mea în Ţara Sfântă. Aş fi vrut ca măcar anul acesta să pot arată şi povesti cititorilor de pe internet câteva din bucuriile şi înălţările sufleteşti ale întâlnirilor cu ”dulcele Hristos”. Şi drept dovadă voi posta câteva imagini din zilele minunate de Paşti, când mai mult ca oricând şi oriunde, aici în Ierusalim se simte şi se vede prezenţa divină mângâind duhul creaţiei Sale.
Din păcate şirul dulceţilor sufleteşti ne-a fost întrerupt anul acesta de vizita Papei Benedict. Spun că a fost întrerupt deoarece aproape nimic din ceea ce a constituit această vizită istorică (?!) nu a avut” mângâierea ” HARULUI DUHULUI SFÎNT! -în ciuda aparenţelor înşelătoare: primiri oficiale fastuoase, cuvântări meşteşugite, liturghii pompoase, cu mii de pelerini si toate acestea au fost ca o cusătură cu aţă roşie, pe marginea veşmintelor negre ale Ortodoxiei.
Cu durere în suflet şi cu toată responsabilitatea o să fac afirmaţia că în curând vom asista la : căderea definitivă a INTREGII BISERICII ORTODOXE ÎN APOSTAZIE!