Victor Roncea Blog

“(…) S-a vorbit mult despre ce l-a determinat pe Pacepa să plece şi s-a invocat chiar criza din familia sa, ba despre afacerile sale, despre tablouri – toate aceste informaţii se regăsesc în dosarele voluminoase de mii de pagini, ale cercetărilor făcute asupra lui şi asupra oamenilor apropiaţi lui, dosare care se aflau încă la SIE când m-am găsit la conducerea acestei instituţii. S-a mai vorbit şi despre ultima „lovitură” pe care o dăduse, pentru că era un tip rapace, cu o dorinţă de îmbogăţire incredibilă, ca mulţi dintre cei care erau la vremea aceea în jurul lui Ceauşescu şi care una „discutau” şi alta practicau. Iar Pacepa, cu atât mai mult, pentru că provenea dintr-o lume exersată în materie de îmbogăţire prin orice mijloace, având în vedere că tatăl lui, fost întreprinzător garajist, ajunsese translatorul de la Bucureşti al Mareşalului Malinovski, care fusese, în primii ani de după război, 1944-46, comandantul trupelor sovietice de ocupaţie, deci, practic, starostele României! Este incredibil cât de uşor trece în explicarea unei astfel de demnităţi, fiul respectivului. Dacă pentru sine este explicabil un astfel de comportament şi provenineţă, nu poate să nu mă preocupe lipsa totală de interes a devotaţilor săi prieteni şi susţinători, cu toţii anti-criptocomunişti şi – desigur – inamici ireconciliabili ai foştii Uniuni Sovietice; şi … de ajuns. Deci, tatăl său era un vorbitor perfect al limbii ruse, cum avea să fie, de altfel, şi Pacepa, care a învăţat ulterior şi germana… dar lămurirea unei astfel de faze rămâne în atenţia unor abordări viitoare.

H.A. : Dar, din câte ştiu, el absolvise o şcoală tehnică…

I.T. : Da, dar ulterior şi-a completat studiile superioare de chimie, nu înainte însă de a deveni ofiţer de securitate de foarte tânăr, din 1951, adică din anii de început, când Securitatea se afla total sub controlul sovietic. Şi trebuie deci reţinut că şi cariera lui a fost, de la bun început, în relaţie directă cu consilierii sovietici de la Bucureşti, continuând să rămână sub aceeaşi dependenţă totală şi pe perioada în care a activat în Germania. De altfel, dacă ar fi să fie cinstit cu el însuşi – lucru greu pentru Pacepa, că el nu e cinstit cu nimeni! – ar trebui să recunoască adevărul că s-a subordonat tuturor actelor demenţiale care au fost produse împotriva statului român, a cetăţeanului român şi asupra identităţii româneşti.

H.A.:…De către sovietici?

I.T. : De către sovietici şi de către toţi schizoizii racolaţi în perioada respectivă, ca să susţină aşa-zisa revoluţie proletară din România. Categoric, el a fost promovat şi pentru că era un personaj inteligent, dar mai ales pentru că a fost unul dintre cei mai eficienţi luptători pe frontul introducerii şi consacrării comunismului în România, pentru distrugerea vechii clase conducătoare, ca să nu mai vorbim că a fost participant direct la deportările şi crimele comise la Canal şi nu numai. Drept urmare, a şi avansat foarte rapid, ajungând apoi în ceea ce se numea cercetarea externă , fiind trimis apoi în Germania, la ambasada din Bonn.Şi, o dată ajuns acolo, el a avut un singur comandament – cel sovietic! Absolut toate datele culese le transmitea în primul rând sovieticilor şi abia apoi în România, dar numai pe acelea pentru care i se dădea acordul să fie transmise! Nu am nici un fel de dubiu în această privinţă, pentru că totul mi-a fost confirmat şi de partea germană. Am avut şansa de a-l cunoaşte pe şeful contraspionajului din BND, o personalitate a serviciilor de informaţii germane, care – la data când a defectat Pacepa – era chiar responsabilul de spaţiul românesc, adică informaţii şi contrainformaţii. Iar când Pacepa a defectat, el s-a predat spionajului german.”