Victor Roncea Blog

„Publicul e dobitoc!“, a decretat Radu Calin Cristea, pana nu demult director al Muzeului National al Literaturii Romane, găsind explicaţia pustietăţii în care e cufundată instituţia.

„Eu mă îndoiesc că o să pot să găsesc un program ca să-i aduc de la şaibă la muzeu pe majoritatea bucureştenilor, care sunt prima generaţie de ţărani la bloc, si se mai cred si “ecrivani“ la ziar“ a elucubrat şi Marius Paunita, directorul Directiei Cultura din cadrul Primăriei Capitalei. Amândoi au fost răsplătiţi cu priviri galeşe de către ex-directorul muzeului mort din buricul Bucurestiului, Radu Calin Cristea, inca un fel de coleg de-al meu la rubrica de comentarii a Adevarului. Instalat ilegal de IT Morar, Patapievici si Mihaies si implicat in uriase deturnari de fonduri publice, Cristea – acest Iacob Ritzi al pseudo-literaturii romane – a fost acoperit pana acum de purtatorul unui nume mult prea mare pentru capul sau, ministrul Culturii, Paleologu cel mic.

Vă daţi seama în ce ţară trăim? Şi cui plătim noi leafă lună de lună? Aveţi idee câte mediocrităţi obraznice poartă nădragi de director ori fustă de şef de secţie, ca si la noi? Nu, nu e vorba despre studiile ori cultura generală ale unor cetăţeni precum Radu Calin Cristea şi Marius Paunita. Sau de pilele sectei intelectualilor. S-ar putea să fie oameni duşi la şcoală, şi cu diplome pe deasupra, ca sa nu mai vorbim de “girul“ lui Plesu. Asta nu-i face însă mai puţin mediocri în privinţa gândirii, a mentalităţii, a logicii, decat mine!

Dacă-l învii pe Ierunca şi-l instalezi director la Muzeul Literaturii, s-ar putea să fie un dezastru managerial. Sau nu.

Aşa şi cu muşteriii noştri: or fi buni (sau nu) în altă parte, dar actualele lor dregătorii sunt peste puterile lor. Pur şi simplu, habar n-au ce trebuie să facă pentru a da viaţă unui mare muzeu intrat în hibernare şi unei construcţii monumentale. A transforma Muzeul Literaturii într-o clădire ostilă, rece şi ermetică este o crimă la adresa culturii bucureştene. Iar a-i jigni pe cetăţenii Capitalei, când evidentă e doar propria-ţi neputinţă, este o vulgaritate de netolerat! Sunt aceiaşi cetăţeni care – aşa „dobitoci“ sau „ţărani“ cum îi numiţi voi, eminenţe obscure şi arogante! – vă plătesc salariile, din taxe şi impozite, ca să-i jigniţi pe banii lor.

Cancerul e general: în loc să-i trimită la prăşit pe mormolocii de la muzeu, lefegiii din Primărie le premiază dulcea lenevie. Apoi, fac front comun împotriva bucureştenilor. Aşa nemernicie e greu de suportat! Dar se pare că pe primarul Oprescu, „patronul“ acestor lefegii, nu-l deranjează câtuşi de puţin. Aşa cum nu i-a deranjat nici pe cei de dinaintea lui…

(*) Gluma… Interpretare si reproducere neautorizata dupa Adevarul – Nesimţire cu fason