Victor Roncea Blog

La ultima întâlnire a secretarului de stat responsabil pentru minorităţi de la Budapesta cu cei 13 preşedinţi ai autoguvernărilor pe ţară a minorităţilor din Ungaria, unde s-a discutat în primul rând despre bugetul autoguvernărilor pe anul 2010, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria a avut o singură problemă: aceea ca toţi banii destinaţi presei scrise româneşti să fie acordaţi pentru AŢRU! Ei vor distribui apoi cum vor şi cui vor aceşti bani. Nu e greu de ghicit în acest caz cum s-ar împărţi aceşti bani. Adică, probabil nici nu s-ar împărţi, ci ar rămâne împreună şi s-ar transfera în contul editurii proprii a AŢRU. Ca apoi o parte din bani să facă drum întors către buzunarele unora din AŢRU.
Nu toţi preşedinţii au primit cu aceeaşi bucurie acest caz posibil, pentru că ei, faţă de naivul preşedinte al AŢRU, văd în acest lucru nu bani în plus, ci sarcini şi responsabilităţi în plus. Însă foamea după bani şi dorinţa de stăpâni toate fondurile destinate românilor din Ungaria a preşedintelui „român”, şi în general a AŢRU, în alte părţi se prezintă mult mai voalat. Pentru că din moment ce autoguvernarea pe ţară este singura responsabilă pentru apariţia revistei minorităţilor, asta înseamnă că, cu toate că banii pentru presa scrisă a minorităţilor sunt tot mai puţini, ei sunt responsabili sută la sută pentru presă. Mai la concret: autoguvernările pe ţară nu vor avea nimic de câştigat, ba mai mult de pierdut, pentru că vor trebui ele să acopere lipsurile din bugetul revistelor.
Până aici am privit lucrurile doar din partea minorităţii, dar am fi şi noi la fel de naivi să nu vedem şi în spatele lucrurilor. Prost e cel care crede că ar fi de vină criza financiară şi atunci când statul maghiar direcţionează toţi banii minorităţilor către autoguvernările pe ţară ale acestora. Problema este cu atât mai gravă, căci anul viitor, în 2010, se vor ţine din nou alegeri de autoguvernări minoritare, iar din moment ce toţi banii – inclusiv ai presei scrise!, ceea ce este şi mai grav – sunt pompaţi în autoguvernările pe ţară, cine mai crede în democraţie, în egalitatea şanselor, în drepturile minorităţilor şi în astfel de poveşti. Pe motiv că asta este „adevărata autonomie culturală a minorităţilor”, s-a făcut ultima mişcare de a termina definitiv cu minorităţile din Ungaria. Bolovanul de minciună se va numi autoguvernare pe ţară, care va distruge tot ce îi stă în cale, sub controlul tacit al Budapestei. Stăpânirea totală a presei scrise a minorităţilor de către autoguvernările pe ţară este o gravă încălcare a libertăţii presei, a libertăţii cuvântului şi a libertăţii gândirii. Retragerea statului treptat-treptat din finanţarea instituţiilor minorităţilor din Ungaria este tot mai evidentă. Sub pompoasa gogoaşă numită „autonomie culturală”, prima dată s-au creat nişte instituţii-balon, cum sunt centrele de documentare şi informare, care nu au absolut nici o sarcină, nici un fond. În al doilea plan, a început preluarea instituţiilor de învăţământ ale minorităţilor de către autoguvernările pe ţară (pentru unele a reuşit, pentru altele ba), care la început aduc mai mulţi bani şcolilor, dar treptat-treptat vor trebui să se întreţină singure. Şi cu asta s-a şi pecetluit definitiv soarta unei şcoli sau grădiniţe de naţionalitate. Iar acum este rândul presei scrise a minorităţilor.
Direcţionarea banilor presei scrise pentru autoguvernările pe ţară ale minorităţilor tocmai în anul electoral se face cu un scop foarte limpede: acela de a bloca orice scandal în sânul comunităţilor minoritare, sau oricum, să nu afle lumea despre nici un scandal, nici o nemulţumire. Dacă lumea află din presă că aici totul este în ordine, naţionalităţile sunt mulţumite de soarta lor, atunci cu siguranţă ne va crede şi Europa, şi România, şi Slovacia, şi oricine. Iar dacă lucrătorii din presă vor lăsa să se întâmple acest lucru, chiar îşi şi merită soarta. Înseamnă că nu mai există presă de naţionalitate în Ungaria.
Eva Iova
https://www.foaia.hu/